Politici economice privind asigurarea macro-echilibrului financiar

Politici economice privind asigurarea macro-echilibrului financiar

Politica financiara este ansamblul masurilor, actiunilor si instrumentelor de colectare a resurselor financiare si de utilizare a acestora in scopul satisfacerii consumului de bunuri publice.

Politica monetara reprezinta ansamblul actiunilor si instrumentelor prin care banca centrala, utilizand volumul si costul (rata dobanzii) monedei, influenteaza nivelul activitatii economice (produsul intern brut) si al preturilor (rata inflatiei).

Atat politica financiara (fiscala, bugetara) cat si cea monetara influenteaza echilibrul financiar la nivel macroeconomic.

In sinteza, echilibrul financiar exprima concordanta dintre necesarul de resurse financiare si resursele posibile de mobilizat pe plan intern si extern, necesare pentru furnizarea bunurilor publice.

Echilibrul financiar este strans legat si in directa corelatie cu principalii indicatori macroeconomici (marimea produsului intern brut, rata inflatiei, rata somajului si soldul contului curent al balantei de plati). In Romania instrumentul de reflectare a echilibrului financiar public la nivel national il reprezinta bugetul general consolidat. In acesta sunt cuprinse totalitatea resurselor si a cheltuielilor publice. Bugetul general consolidat poate fi echilibrat sau dezechilibrat.

Politica financiara insumeaza politica fiscala prin care se stabilesc sursele, metodele de prelevare a veniturilor publice si politica monetara, ca expresie a dimensionarii si ierarhizarii cheltuielilor publice.

Prin politica financiara se urmareste identificarea nivelului si proportiilor corecte ale diferitelor impozite si taxe precum si stabilirea volumului si a destinatiilor adecvate ale cheltuielilor publice.

1. Politici financiare privind asigurarea echilibrului financiar

Politica financiara privita din unghiul echilibrului financiar, prin componentele sale - politica fiscala si cea bugetara - ajungem la unele concluzii pe care le vom prezenta in cele ce urmeaza.

Pentru a intelege mai bine rolul, actiunea si efectele economico -sociale ale politicii financiare, consideram utila prezentarea fluxului veniturilor si cheltuielilor la nivelul ansamblului economiei.

Astfel in figura. nr. 1, partea de sus reprezinta fluxul cheltuielilor pentru bunuri si servicii de la consumatori - pct.l, investitorii - pct.2, sectorul public - pct.3 si din strainatate - pet.4, aceste cheltuieli fiind destinate firmelor care produc aceste bunuri si servicii.

Partea de jos indica modul cum veniturile platite de firme (pct.5) circula catre consumatori (pct.l) dupa ce o parte din acestea este preluata de autoritati, sub forma impozitelor si taxelor (I+T) din care o parte este returnata consumatorilor, sub forma transferurilor (pet. 6). Transferurile sunt impozite negative, deoarece alocarea unei sume de bani (pensie, bursa, ajutor) unor persoane, echivaleaza cu reducerea impozitului datorat de acestea cu aceeasi suma.

Din examinarea atenta a fluxurilor economico - financiare, reprezentate in fig. nr.l, se desprinde concluzia, ca la un anumit nivel al preturilor, Produsul intern brut de echilibru, din unghiul de analiza al cererii agregate, se realizeaza cand Produsul intern brut de echilibru, din punct de vedere al cererii agregate, se realizeaza atunci cand ^ (suma) cererii de consum de investitii, de cheltuieli publice si de export net este egala cu productia obtinuta.

PIB = C + I + CP + (EX - IM)

unde:

PIB = Produsul intern brut

C = consum

I = investitii

CP = cheltuieli publice

EX = export

IM = import

Din fig. 1, rezulta ca:

a)       Consumul (C) depinde de marimea veniturilor disponibil si in mod indirect de cea a Produsului intern brut, astfel cresterea impozitelor, duce la reducerea cheltuielilor de consum.

b)  Cheltuielile publice (CP) pentru procurarea bunurilor publice se adauga direct cererii agregate din economie ca o componenta a relatiei C + I + CP + EX - IM. Impozitele reduc indirect cheltuielile prin diminuarea venitului disponibil, care la randul sau, conduce la scaderea consumului (C),

din relatia anterior mentionata. Rezulta ca, pe ansamblul actiunile de politica financiara pot fi orientate spre influentarea cererii agregate, in scopul cresterii sau declinului.

Produsului intern brut, prin modificari ale dimensiunilor cheltuielilor publice, respectiv ale I + T. La randul sau, volumul mai ridicat al Produsului intern brut, creeaza posibilitatea satisfacerii in mai mare masura a cerintelor de bunuri publice si a stimularii sectorului guvemamental, (privat, de stat, mixt), implicit a realizarii unui echilibru financiar care permite acoperirea intr-un grad mai inalt al nevoilor societatii.

FLUXUL DE VENITURI SI CHELTUIELI LA NIVELUL MACROECONOMIC

CHELTUIELI

I

N V E S T I

I

III

C + I

CHELTUIELI
PUBLICE

INVESTITORI

INV

EXPORT

Jx

CONSUMATORI

ADMESflSTRATII PRIVATE

ADMINISTRATE PUBLICA '

GUVERN . .

RESTUL LUMII

VENIT

disponibil

Id

TRANSFERURI
IMPOZITE SI

taxe    IT

VENIT NATIONAL

IMPORT

IM

FIRME - SOC.SI

CVASISOC. PRODUCATOARE

DE VENIT NAT.

VENITURI

INSTITUTE FINANCIARE

Figura nr 1 : 'Fluxul veniturilor si cheltuielilor la nivel macroeconomic '

Cheltuieli pentru bunuri si servicii care provin de la consumatori

Investitori

Sectorul public

Cheltuieli si resurse din strainatate, exportul este reflectat ca o utilizare,
in timp ce importul este considerat resursa

Indica modul cum veniturile platite de firme circula catre consumatori
pet. 1, dupa ce o parte din acesta este preluat de autoritati sub forma
impozitelor si taxelor, din care o parte este returnata catre consumatori
sub forma TRANSFERURILOR pct. 6

Concluzia ce se poate formula din cele expuse este aceea ca o politica financiara care mentine acelasi deficit bugetar nu pastreaza cererea agregata la acelasi nivel deoarece depinde de factorii care au influentat deficitul, respectiv schimbari ale volumului cheltuielilor publice sau ale nivelului impozitelor.

Politica financiara poate stimula evolutia economiei in directia dorita, prin modificarea cheltuielilor publice sau prin modificarea impozitelor si taxelor; in acest caz decizia revine factorilor politici dupa cum se decide - ca aceasta sa fie interventionista sau mai limitata.

Politica interventionista a statului este aceea care urmareste, in conditiile unei cereri private slabe, relansarea cresterii economice si/sau reducerea somajului prin relansarea politicii fiscale si expansiunea politicii bugetare (cheltuieli publice mai mari)

Originea acestei politici este in teoria keynesista, care are ca obiectiv cresterea cererii agregate din economie ca motor al dezvoltarii si atingerii starii de echilibru financiar.

Adeptii acestei teorii, intre care si John Kenneth Galbraith, considera ca autoritatile statului trebuie sa creasca cheltuielile publice cand economia necesita stimuli si sa majoreze impozitele si taxele atunci cand economia necesita factori de inhibare a cererii, a cresterii economice.

Opozantii acestei teorii - neoliberalii arata ca deja in toate tarile cu economie dezvoltata de piata sectorul public este prea extins, ceea ce dauneaza sectorului privat si prin interventia institutiilor statului se exercita presiuni in directia limitarii libertatii individuale si a celei de la nivelul colectivitatilor. Drept urmare, reducerea impozitelor si taxelor este necesara atunci cand economia reclama actiunea unei politici financiare expansioniste pentru cresterea cererii agregate, respectiv scaderea cheltuielilor publice

atunci cand politica financiara respectiva se impune in economie pentru diminuarea cererii agregate.

Scopul politicii financiare de tip keynesist care se focalizeaza asupra influentarii cererii agregate din economie este politica financiara a economiei ofertei sustinuta de tehnicienii numiti 'Supply - siders'. Ideea de baza a acestei teorii este ca reducerea anumitor categorii de impozite si taxe poate genera cresterea ofertei agregate.

Exces de oferta
Nivelul
preturilor

PIB Real

Figura nr. 2 Sursa: Iulian Vacarel si colaboratorii, 'Finante publice ' Ed. Didactica si

Pedagogica, Bucuresti, 2000 D - curba cererii agregate S0 S0 - curba ofertei agregate

in figura nr. 2 se reflecta modul in care reducerile de impozite si taxe deplaseaza, in opinia "Supply - siders', curba ofertei spre exterior ( S_o S_o devine S1 S1).

in conditiile mentinerii aceleiasi cereri, punctul de echilibru se schimba de la A la B, ceea ce corespunde unei cresteri a produsului intern brut concomitent cu reducerea preturilor.

Adeptii teoriei "Supply side economics' sustin ca reducerile de impozite si taxe trebuie sa vizeze domenii ca:

stimularea formarii de capital;

stimularea economisirii ca sursa virtuala de investitii;

stimularea cresterii ofertei pentru forta de munca;

incurajarea progresului tehnologic.

Nivelul preturilor

PIB Real

Figura nr. 3

Sursa: Iulian Vacarel si colaboratorii, 'Finante publice ' Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2000

Din figura nr. 3 rezulta ca relaxarea politicii fiscale in domeniile specificate anterior a determinat modificari benefice, atat in planul ofertei cat si al cererii agregate ( S_o S₀ devine S1 S1 iar D₀ D₀ devine D1 D 1). Noul punct de echilibru se gaseste in Ei fata de E_o initial, ceea ce corespunde unei cresteri a produsului intern brut (productiei) si, concomitent, unei tendinte de majorare a preturilor, insa sensibil mai mica decat cea a volumului produsului intern brut.

Teoria in speta accentueaza avantajele reducerilor fiscale care opereaza in evolutia pozitiva a P.I.B. mai rapida decat majorarea nivelului preturilor comparativ cu situatia din punctul A, generata de reducerile fiscale care influenteaza numai cererea agregata (cresterea P.I.B este relativ apropiata de cea a nivelului preturilor).

in ceea ce priveste amplitudinea variatiei cotelor de impozitare este de aratat teoria profesorului Arthur Laffer. Acesta considera ca dincolo de un anumit nivel al cotelor de impozit orice crestere a acestora genereaza reducerea veniturilor colectate.

incasari maximale

Cotele de impunere

Figura nr. 4

Se constata ca unor cresteri ale cotelor de impozitare de la tj->t₂->t₃ corespund majorari ale veniturilor colectate de la Vj-> V₂.

Dincolo de punctul t₃ orice crestere a cotei de impozitare, de pilda de la t₃ ->. t₄ genereaza reduceri ale veniturilor bugetare de la V₃ ->. V₂.

Pe langa politica fiscala, un rol important important in cadrul politicii financiare il joaca politica bugetara. Aceasta reprezinta procesul de stabilire si ierarhizare a prioritatilor economico-sociale la nivelul autoritatilor de decizie (centrale sau locale) pentru dimensionarea alocatiilor bugetare. Cele doua politici reprezinta instrumente de interventionist ale statului pentru modelarea dezvoltarii economico-sociale dintr-o tara.

Principalele functii ale politicii bugetare, dupa majoritatea specialistilor in domeniu, sunt:

functia de stabilizare;

functia de alocare a resurselor;

functia de redistribute a veniturilor;

Aceste functii opereaza in mod concomitent, accentul cazand pe una sau pe alta, functie de obiectivele politicii guvemamentale intr-o perioada de timp. Functia de stabilizare a devenit mai activa odata cu extinderea aplicarii teoriei keynesiste ce se bazeaza pe interventia puternica a statului.

Dimensionarea echilibrata a cheltuielilor publice contribuie la stabilitatea macroeconomica, atat prin impactul asupra P.I.B. cat si prin

stabilirea acestuia realist fata de deficitul bugetar, care sa permita finantarea sa neinflationista.

Toate acestea trebuiesc corelate cu reducerea dobanzilor la creditele bancare in stransa relatie cu cresterea utilizarii fortei de munca, cu realizarea unei indatoriri externe pertinente.

Functia de alocare are in vedere volumul si structura bunurilor publice raportat la cele de uz privat.

Functia de redistribute este necesara si se justifica prin accea ca se corecteaza unele inegalitati in procesul distribuirii veniturilor intre membrii societatii.

Statul asigura o justete sociala printr-o dubla dimensiune: pe orizontala, in sensul tratarii similare a cetatenilor cu aceeasi stare materiala si pe verticala, functie de starea materiala individuala, pentru combaterea saraciei, a stimularii procesului de munca, a satisfacerii principiului echitatii fiscale.

Politica bugetara trebuie circumscrisa necesitatii obiective de prevenire a unor fenomene negative cum ar fi efectul de evictiune ('crowding out'). Acesta, daca s-ar produce, ar avea ca efect eliminarea cheltuielilor sectorului neguvernamental de catre eel al sectorului public ca urmare a folosirii unei parti tot mai mari din creditul intern pentru finantarea deficitului bugetului guvernamental consolidat, care conduce la o destabilizare macroeconomica ca: inflatie prin emisiune monetara suplimentara a deficitului bugetar, generarea unui deficit al balantei de plati necorelat cu capacitatea tarii de onorare a obligatiunilor externe, neindeplinirea obiectivelor actiunii de redistribute a veniturilor in societate.