Politici fiscalc si monetare privind asigurarea echilibrului financiar

Politici fiscalc si monetare privind asigurarea

echilibrului financiar

1. Conceptul de politica fiscala

Politicafiscala a guvernului consta in puterea de apercepe impozite si de a cheltui}

Trebuie avut in vedere faptul ca orice cheltuiala guvernamentala reprezinta o utilizare, o cheltuire a impozitelor.

Revista Finante Publice nr. 4/2003, Politica fiscala, dr. Nicolae Grigorie-Lacrita, pag. 35-51

Politicile macroeconomice de stabilizare si crestere economica se bazeaza pe:

politicile fiscale (de impozitare si de cheltuieli);

politicile monetare (care presupun stabilirea masei monetare,
ratele dobanzilor, conditiile de credit);

politicile de venituri (politicile care se refera la controlul
veniturilor si al preturilor).

Politicile de venituri sunt cele mai controversate dintre toate politicile macroeconomice, aplicarea politicilor de venituri s-ar impune din necesitatea de a gasi solutii practice pentru stabilizarea preturilor, respectiv de a controla inflatia, ceea ce presupune controlul veniturilor si al preturilor.

Cele 3 componente ale politicii fiscale constau in capacitatea Guvernului:

de a incasa veniturile necesare exercitarii rolului si functiilor statului, in conditii de echitate fiscala;

in efectuarea de cheltuieli in deplina legalitate si pe cat posibil dupa criteriul eficientei economice, pentru exercitarea rolului si functiilor statului;

de a emite reglementari fiscale corespunzatoare, prin care sa se asigure stimularea dezvoltarii economice, sporirea veniturilor bugetare in conditii de echitate fiscala, efectuarea cheltuielilor guvernamentale, in conditiile legii, cu economicitate, oportunitate, eficienta si eficacitate.

Politica fiscala se manifesta, in practica, prin bugetul de stat.

Bugetul de stat cuprinde partea de venituri si pe cea de cheltuieli.

Veniturile bugetului de stat se obtin in cea mai mare parte pe calea impozitelor.

Cheltuielile bugetului de stat, numite si cheltuieli publice sau cheltuieli guvernamentale, au ca destinatie satisfacere unor necesitati sociale, precum cele de invatamant, educatie, sanatate, protectie sociala, ordine publica, protectia mediului, aparare, etc.

Prin politica fiscala, activitatea de intocmire si executie a bugetului statului, se dirijeaza intreaga viata economica aunei tari.

Legea bugetului public national in care este concentrata intreaga politica fiscala a unui stat, este considerata, pe buna dreptate, ca cea mai importanta lege dintr-o tara, dupa Constitutia sa.

Scaderea impozitelor, in anumite conditii bine determinate, in special a celor directe (precum impozitul pe salarii) mareste veniturile ramase efectiv la dispozitia populatiei, ceea ce conduce la cresterea eheltuielilor cu achizitionarea de bunuri si servicii, marind cererea, care va avea ca efect sporirea volumului productiei (cresterea economica).

In cazul in care se constata ca sunt prea multi bani in circulatie (la persoanele fizice si juridice) care vor genera cresterea preturilor, deci a inflatiei, statul intervine prin cresterea impozitelor. Sporind impozitele scade disponibil (puterea de cumparare) si cererea pentru eumpararea de bunuri si servicii, avand ca rezultat reducerea cantitatii de bunuri si servicii ce pot fi cumparate de populatie si, ca urmare, reducerea volumului de activitate la agentii economici, producatori si comercianti. In practica problema este complexa, efectele fiind multiple, uneori contradictorii.

In cazul in care statul considera ca anumite activitati, in special cele daunatoare sanatatii fizice ale populatiei, s-au dezvoltat prea mult sau se urmareste reducerea consumului acestora, se intervine pe calea impozitelor: se maresc impozitele, atat cele directe (pe profitul societatii comerciale, pe salarii etc), cat si cele indirecte (accize, T.V.A.) cuprinse in pretul produselor si serviciilor vizate. Crescand preturile intr-o masura insemnata se va cumpara o cantitate mult mai mica din asemenea produse si servicii, ceea ce va conduce la reducerea volumului de activitate din unitatile producatoare ale acestora.

Pentru activitatile care se considera ca trebuie dezvoltate se poate acorda reducerea sau scutirea de la impozitare, pe anumite perioade de timp, sau chiar acordarea de anumite stimulente.

In situatia in care, intr-o anumita tara, s-a ajuns ca o mica parte din populatie sa detina cea mai mare parte din produsul national, cei mai multi fiind saraci, iar statul urmareste infaptuirea unor masuri mai ample de protectie sociala, se apeleaza tot la impozit si la cheltuielile bugetului de stat. Pentru infaptuirea unui asemenea obiectiv se va pune accent mai mult pe stabilirea impozitelor in functie de capacitatea de plata a persoanelor fizice si juridice si o mai buna redistribute a veniturilor.

Prin stabilirea unor impozite diferentiate in functie de veniturile acumulate, se mareste partea din venit preluata de la cei bogati, concomitent cu reducerea sau scutirea impozitelor pe venitul celor saraci si sporirea eheltuielilor guvemamentale destinate satisfacerii unor nevoi publice ale acestora (gratuitati pentru invatamant si educatie,

ocrotirea sanatatii, subventionarea cheltuielilor cu incalzirea locuintelor, a biletelor de tratament, etc).

Prin politica de impunere fiscala guvernul decide propria sa strategic asupra dezvoltarii economice si sociale a tarii, in sensul de a obtine resursele de care are nevoie de la populatie si agentii economici, precum si modul de cheltuire (repartizare) a acestora pentru consumul si investitiile de interes public.

Prin impunerea fiscala a contribuabililor se asigura atat banii necesari statului cat si infaptuirea politicii sale prin care s-a stabilit modul in care resursele reale sunt transferate din sfera bunurilor private in cea a bunurilor publice (colective).

2. Politica fiscala in domeniul resurselor financiare publice

Instrumentele de politica fiscala pe care statul le utilizeaza cu scopul de a influenta activitatea economica privata sunt: impozitele, cheltuielile bugetare, care includ si transferurile si subventiile de la buget si reglementarile fiscale (modalitatea prin care se obtin veniturile si se efectueaza cheltuielile inscrise in bugetul de stat).

Impozitele reprezinta transferuri obligatorii, prin forta legii, de la persoanele fizice si juridice la bugetul statului.

Din venitul total (V.t.) al unei persoane, scazand impozitul (Iz), rezulta venitul disponibil (V.ds.).

Venitul disponibil (V.ds.) reprezinta suma de bani ramasa efectiv la dispozitia persoanelor fizice si juridice care poate fi folosita de fiecare dupa bunul plac.

Venitul total (V.t.) - impozitele (Iz.) = venitul disponibil (V.ds.).Spre exemplu, -4aca venitul total (venitul brut) al unui salariat este de 10 mil. lei, impozitul de 3 mil. lei, venitul disponibil (venitul care se acorda efectiv salariatului, care ramane la dispozitia acestuia) = 10 mil. -3 mil. = 7 mil. lei

Din cauza impozitului platit, o persoana ramane cu un venit disponibil mai mic, fata de venitul total si, ca urmare, va cumpara mai putine bunuri (carne, incaltaminte, imbracaminte, autoturisme, locuinte etc.) sau servicii (va merge mai rar sau deloc la coafor, spectacole etc).

In acelasi timp, banii preluati de la cetateni, agenti economici si institutii, pe calea impozitelor, ajung la bugetul statului, la capitolul "venituri'. Din aceste venituri se efectueaza cheltuieli de interes public,

precum asigurarea ordinii publice, apararea tarii, invatamantul, sanatatea, constructia de cai ferate de comunicatie, reducerea poluarii etc,

Plata impozitelor (incasarea impozitelor, de catre stat) genereaza urmatoarele efecte pe plan economic si social:

reduc veniturile populatiei;

scade cererea de bunuri si servicii.

Reducerea veniturilor populatiei si scaderea cererii de bunuri si servicii constituie principalii factori (parghii) ale politicii fiscale de a influenta economia globala in ansamblul sau.

Fiecare din acesti factori nu se poate folosi independent si chiar daca s-ar urmari acest lucru nu se poate ca efectele produse de folosirea unui factor sa nu influenteze si celalalt factor.

Consecintele cresterii impozitelor vor fi numeroase si dintre cele mai diferite, precum:

Reducerea cererii de bunuri si servicii care va conduce,
in final, la micsorarea nivelului real al produsului intern brut (PIB).

Sporirea impozitelor si a acelorlalte obligatii de plata bugetare, indiferent de denumirea acestora (precum impozite, taxe, contributii la fondurile speciale, etc.), conduce la cresterea preturilor produselor si serviciilor pentru populatie si a mijloacelor de productie pentru agentii economici. Aceasta va determina schimbarea comportamentului si a atitudinii unor persoane fizice de a muncii, economisii, investii, etc.

Decizia autoritatilor de marire a impozitelor genereaza numeroase si serioase complicatii prin fenomenul relatiilor anticipate: multe persoane fizice si juridice isi modifica obiectivele fata de mediul economic, sociali politic. Pentru cei mai multi, faptul de a munci mult, cinstit si bine, pentru a avea un venit disponibil cat mai mare, reprezinta o problema de viata foarte serioasa. Din momentul in care statul "penalizeaza munca cinstita', prin introducerea unor impozite deosebit de mari, modifica comportamentul si atitudinea multor persoane fata de mediul economic, social si politic.

Modificarile de comportament si atitudinile se pot manifesta si prin: - refuzul de a mai lucra, considerand ca nu merita sa muncesti pentru a da statului cea mai mare parte de venit, urmand a se limita la alte surse de venit pe care le obtine (situatia fiind valabila pentru cei care-si permit acest lucru);

recurgerea la fenomenele de evaziune fiscala, manifestata sub diferite forme, precum: munca la negru; reducerea artificiala a veniturilor obtinute, declarate si impozitate; nedeclarate in totalitate a veniturilor etc;

"emigrarea' in alte tari cu fiscalitate mai mica;

refuzul investitorilor straini de a-si mai plasa capitalurile intr-o asemenea tara;

schimbarea atitudinii politice, a unei mari parti din populatie, fata de partidul de guvernamant si de guvernul aflat la conducerea tarii si multe altele.

Sporirea veniturilor bugetare (din impozite), va conduce la cresterea volumului de resurse financiare publice folosite pentru dezvoltarea sectorului de stat, care atrage si cresterea activitatii economice private, realizarea programelor de productie sociala, stimularea dezvoltarii economice, etc.

Cresterea impozitelor genereaza serioase nemultumiri pentru un numar de contribuabili, persoane fizice si juridice.

Incercarea de cuantificare a acestor efecte, va conduce la concluzia ca exista o mare dificultate in a alege intre eficienta si echitate in elaborarea politicii fiscale.

3. Politica flscala in domeniul cheltuielilor publice

In tarile dezvoltate si nu numai, statul se implica in toate sferele vietii economice si sociale.

De modul in care un stat reuseste sa administreze economia, finantele publice, depinde insasi prosperitatea tarii respective, locul acesteia intre celelalte natiuni ale lumii.

Instrumentele de politica fiscala pe care statul le utilizeaza cu scopul de a influenta activitatea economica privata sunt: impozitele, cheltuielile bugetare, care includ si transferurile si subventiile de la buget si reglementarile fiscale (care includ si masurile de control).

In cele ce urmeaza se prezinta modalitatile prin care cheltuielile bugetare sunt folosite ca instrumente de politica fiscala.

Politica fiscala in domeniul cheltuielilor publice (bugetare) consta in achizitii guvernamentale de bunuri si servicii, transferurile si subventiile de la buget.

Transferurile si subventiile de la buget se acorda pentru asigurarile sociale, pentru ajutorarea persoanelor sarace, avand ca scop asigurarea

veniturilor minime necesare mijloacelor de subzistenta pentru o parte din populatie.

Trebuie avut in vedere ca, din punct de vedere al efectelor ce au loc pe plan economic, intre cheltuielile efectuate din bugetul de stat (cheltuielile guvernamentale) si cheltuielile private (ale agentilor economici si/sau ale persoanelor fizice) nu exista nici o deosebire.

Cheltuielile publice vizeaza, in general, bunuri si servicii "care nu se pot vinde si nu se pot cumpara pe piata', adica acele bunuri si servicii platite in mod indirect, in afara spatiului pietei, prin impozite, taxe, contributii. Exemplu de servicii care nu se vand si nu se cumpara pe piata: apararea tarii, ordinea publica, aerul si apa curate (prin efectuarea unor cheltuieli, suportate de stat, pentru prevenirea poluarii), etc.

De modul in care sunt cheltuiti banii publici, depinde in foarte mare masura situatia economica si sociala dintr-o tara.

De retinut ca prin art. 138 alin. (5) din Constitutia Romaniei se prevede ca "Nici o cheltuiala bugetara nu poate fi aprobata fara stabilirea sursei de finantare'.

Politica fiscala in domeniul cheltuielilor publice reprezinta modalitatea in care sunt cheltuiti banii publici, din bugetul de stat.

Cheltuielile guvernamentale se efectueaza prin achizitiile guvernamentale si transferurile de la buget, care includ si subventiile.

Achizitiile guvernamentale cuprind cheltuielile realizate pentru cumpararea de bunuri si servicii publice precum: constructia de scoli, spitale, sosele, plata profesorilor, medicilor, politistilor, etc.

Transferurile de la buget sunt sume de bani acordate de stat persoanelor fizice sarace pentru care acestea nu sunt obligate sa presteze, in schimb, nici un serviciu.

Exemple de transferuri de la buget: sumele acordate sub forma ajutorului de somaj, cele pentru incalzirea locuintelor pe timp de iarna, pensii pentru veteranii de razboi, pentru incapacitate in munca, pentru vechime in munca, etc.

De retinut, ca un aspect foarte important ca, intrucat transferurile si subventiile de la buget (care reprezinta plati din bugetul de stat) nu sunt facute pentru realizarea si/sau cumpararea unor bunuri sau servicii, ele nu sunt incluse in PIB.

Tot transfer de la bugetul de stat, care este exclus din PIB, este si plata dobanzii datorata de stat prin imprumuturi.

Plata dobanzii pen tin datoria bugetara (guvernamentala) nu reprezinta o cheltuiala pentru achizitionarea de bunuri si/sau servicii publice curente, fapt pentru care este exclusa din PIB.

Dezvoltarea economica si sociala a unei tari depinde foarte mult si de modul in care sunt efectuate cheltuielile guvernamentale, de politica fiscala a guvernului in acest domeniu, concretizata in reducerea somajului, a inflatiei, sporirea volumului productiei, a numarului persoanelor salariate, etc.

Cu cat mai mult cheltuielile bugetare se concretizeaza in bunuri si servicii, cu atat mai mult efectele pozitive, pe plan economic si social vor fi mai mari si se vor concretiza in sporirea volumului productiei, a numarului persoanelor salariate, reducerea somajului, scaderea inflatiei etc.

Cheltuielile si impozitele guvernamentale produc eel putin 3 efecte majore:

influenteaza repartizarea (distribuirea) produsului intern brut si, respectiv, a produsului national brut intre consumul privat, consumul public si investitii;

influenteaza productia si pretul produselor realizate in diferite domenii de activitate. Efectele pe plan economic si social sunt in functie de politica guvernului cu privire la transferurile acordate, impozitele directe si/sau indirecte aplicate, achizitiile guvernamentale efectuate;

prin politica bugetara se influenteaza activitatea la nivelul intregii economii nationale: volumul si structura productiei, somajul, preturile, inflatia, etc. Spre exemplu, anumite efecte se obtin in cazul in care se cheltuiesc importante fonduri bugetare, care se concretizeaza in bunuri si servicii pentru populatie, si cu totul altele sunt efectele daca aceleasi fonduri se aloca spre consumul curent, pentru anumite categorii de persoane. Volumul, structura si eficienta cheltuielilor bugetare sunt decisive pentru intreaga viata economica si sociala a unei tari.

Principiile de echitate fiscala impun ca stabilirea impozitelor sa se faca in functie de capacitatea contributiva a fiecaruia, adica in functie de veniturile si averea obtinuta.

Obligatiile fiscale trebuie sa inceapa de la un anumit nivel al veniturilor unei persoane fizice si juridice, sa tina cont de situatia economica si sociala a acestora.

Un stat este cu atat mai bogat, mai puternic, cu cat are mai multi cetateni bogati. Interesul statului este ca numarul si bogatia acestora sa creasca tot mai mult intrucat si veniturile sale vor fi mai mari.

Pe cale de consecinta, interesul statului este de a avea cat mai putini cetateni saraci. Cu cat numarul acestora si gradul lor de saracie este mai mic, cu atat mai mult, statul se va elibera de greaua povara a intretinerii celor saraci, din veniturile obtinute, pe calea impozitelor incasate de la cei bogati.

Realizarea acestor deziderate se poate infaptui intr-o mare masura si pe calea subventiilor fiscale si a celor sociale.

Folosirea subventiilor este o problema foarte delicata, care presupune multa stiinta in adoptarea deciziilor in acest sens.

4. Politica fiscala in Domeniul Reglementarilor

Reglementarile fiscale reprezinta ansamblul de norme juridice aplicabile in legatura cu obtinerea veniturilor (incasarea impozitelor) si efectuarea cheltuielilor bugetare.

In principal, prin reglementarile fiscale se stabileste:

modul in care se obtin veniturile bugetului de stat, bugetului local;

modul in care se vor cheltui fondurile bugetare (veniturile bugetului de stat si local;

infaptuirea principiilor de echitate fiscala;

modalitatile prin care se stimuleaza dezvoltarea unor activitati economice (prin reducerea sau scutirea de impozite, acordarea altor facilitati fiscale, reglementari in domeniul amortizarii);

mijloacele prin care se limiteaza, reduce sau interzice desfasurarea anumitor activitati economice sau prestarea unor servicii (printr-o supraimpozitare sau interzicerea acestora);

stimularea ocuparii fortei de munca;

cresterea exporturilor si o anumita reducere a importului;

atragerea investitiilor straine, a capitalului strain;

combaterea, prin mijloace specifice, a fenomenelor de coruptie, frauda si evaziune fiscala, sub toate formele acesteia;

realizarea statului bunastarii sociale.