Pregatirea informatiilor contabile pentru analiza patrimoniala (financiara)

Pregatirea informatiilor contabile pentru analiza patrimoniala (financiara)

Analiza bilantului financiar (analiza patrimoniala) isi propune identificarea starii de echilibru la nivelul firmei analizate si are meritul de a pune in evidenta riscul de insolvabilitate al intreprinderii, care consta in neputinta firmei de a-si plati angajamentele asumate fata de terti.

Pentru evaluarea riscului de neplata, analiza patrimoniala studiaza, in vederea compararii, gradul de exigibilitate al elementelor de pasiv si cel de lichiditate al elementelor de activ, deci riscul consta in imposibilitatea intreprinderii de a face fata pasivului exigibil cu activul sau corespunzator.

Practic, se incearca evidentierea raportului dintre activele si pasivele pe termen lung si scurt. In principiu, activele pe termen lung ar trebui finantate din pasivele pe termen lung, in timp ce activele pe termen scurt, din pasivele pe termen scurt. Nerespectarea acestei reguli va determina fie o nesiguranta pentru managerul firmei, care va fi obligat sa asigure acoperirea unor active ce trebuie sa se gaseasca permanent la dispozitia firmei din pasive temporare, fie un pret ridicat al procurarii de capitaluri.

Analiza lichiditate-exigibilitate se sprijina, pe de o parte, pe conceptia patrimoniala a intreprinderii, iar, pe de alta parte, pe criteriile de clasificare a posturilor bilantiere. In calculul indicatorilor se tine seama de gradul de lichiditate al elementelor de activ, respectiv gradul de exigibilitate al elementelor de pasiv.

Lichiditatea reprezinta capacitatea elementelor de activ de a fi transformate in bani. Cu cat un activ este mai lichid, cu atat este mai usor transformabil in bani. Cele mai lichide active din bilant sunt chiar disponibilitatile banesti, iar cele mai greu transformabile in bani sunt imobilizarile.

Exigibilitatea reprezinta capacitatea elementelor de pasiv de a fi transformate in lichiditati, adica de a ajunge la scadenta la un moment dat. Astfel cele mai exigibile pasive sunt reprezentate de creditele de trezorerie, iar cele mai putin exigibile pasive sunt capitalurile proprii, care de altfel nu trebuiesc rambursate niciodata, decat in cazuri de faliment.

Bilantul prezentat in forma ceruta prin lege nu ofera intodeauna o structurare perfecta din punctul de vedere al lichiditatii, respectiv al    exigibilitatii. De aceea in analiza financiara patrimoniala se incearca structurarea posturilor de activ si de pasiv in ordine inversa, in functie de gradul de lichiditate si, respectiv, exigibilitate.

Sub aspect financiar, fiecare element de activ reprezinta o alocare de fonduri banesti in vederea constituirii unei structuri de productie adecvate intentiilor productive ale intreprinzatorilor.

In cadrul bilantului financiar, elementele de activ sunt structurate dupa gradul crescator de lichiditate. In bilant se inscriu, mai intai, activele cele mai putin lichide (cu perioada cea mai mare de recuperare), respectiv imobilizarile (necorporale, corporale, financiare). Datorita rotatiei lente a capitalurilor alocate, imobilizarile sunt denumite si nevoi permanente. In termenii Standardelor Internationale de Contabilitate (IAS), acestea sunt active necurente (non-current assets, in engleza). Se inscriu apoi activele circulante (stocuri, creante, lichiditati), mult mai lichide decat imobilizarile, putandu-se transforma imediat in moneda, motiv pentru care sunt denumite nevoi temporare. In aceeasi termeni IAS, activele destinate ciclului normal de exploatare si lichiditatile (efective si echivalente) se denumesc active curente (current assets, in engleza).

Din punct de vedere financiar, elementele de pasiv sunt echivalente surselor de provenienta a capitalurilor, proprii si imprumutate. In cadrul bilantului financiar, elementele de pasiv sunt structurate dupa gradul crescator de exigibilitate.

Mai intai se inscriu capitalurile proprii provenite de la actionari (capitalul social), apoi cele din acumulari ale perioadelor anterioare (rezerve, profit net nerepartizat) si din alte surse (provizioane). In mod practic, aceste resurse nu au o anumita scadenta, deci nu sunt exigibile (decat in situatie de faliment) si de aceea pot fi numite si resurse permanente. Tot in categoria resurselor permanente se inscriu si datoriile pe termen lung si mediu, cu exigibilitate mai mare de un an. Terminologia IAS defineste resursele permanente ca fiind pasive necurente (non-current liabilities, in engleza).

Datoriile pe termen scurt sunt cele mai exigibile si de aceea sunt numite si resurse temporare. In cea mai mare parte ele sunt contractate pentru necesitati de productie. In terminologia IAS, resursele temporare se numesc pasive curente (current liabilities, in engleza).

Gruparea posturilor in cadrul bilantului financiar pune in evidenta regula de gestiune financiara sanatoasa, aceea a paritatii maturitatii activelor si pasivelor: nevoile permanente se vor finanta din resurse permanente, nevoile temporare se acopera din resurse temporare.

Nerespectarea acestei reguli poate conduce la o stare de dezechilibru financiar. Aceasta regula evidentiaza structura echilibrului financiar pe doua cai de finantare, respectiv echilibrul financiar pe termen lung (evidentiat de elementele din partea de sus a bilantului) si echilibrul financiar pe termen scurt (evidentiat de elementele din partea de jos a bilantului).

Analiza pozitiei financiare a intreprinderii in bilantul contabil are la baza respectarea unor norme contabile precise, menite sa asigure o imagine fidela a acesteia. Ca atare, acest instrument prezinta o serie de insuficiente care decurg din: caracterul conventional al contabilitatii, distorsiunile dintre realitatea juridica si cea economica, subiectivitatea unor informatii, incidenta fiscalitatii.

Constructia bilantului financiar este favorizata de formatul impus de OMFP 94/2001 si OMFP 306/2002, care asigura delimitarea datoriilor pe termen scurt de cele pe termen lung, indiferent de natura resurselor, sub rezerva reclasarii si retratarii unor elemente.

Prin reclasarea si retratarea elementelor bilantiere se urmareste stabilirea structurii reale a activelor (pe baza careia intreprinderea a obtinut anumite performante) si pasivelor (structura financiara care a sustinut intregul proces).

Pentru a respecta intocmai criteriile de lichiditate si exigibilitate sunt necesare anumite corectii privind cele patru mari grupe ale bilantului financiar: activ (imobilizat si circulant) si pasiv (capitaluri permanente si datorii cu scadente mai mici de un an).

Corectii (reclasari) referitoare la activul bilantului:

A.Activ imobilizat net:

1. Diminuari ale activului imobilizat cu:

-activele imobilizate fictive (cheltuieli de constituire, cheltuieli de cercetare - dezvoltare);

-imobilizarile financiare cu lichiditate mai mica de un an, ele fiind transferate la "Activ circulant net".

2. Majorari ale activului imobilizat cu:

-partea activelor circulante nete cu lichiditate mai mare de un an. Exemplu: daca avem creante - clienti cu scadenta mai mare de un an, acestea vor fi transferate la "Activ imobilizat net";

-partea cheltuielilor inregistrate in avans care au termen de lichiditate mai mare de un an.

B.Activ circulant net:

1. Diminuari ale activului circulant cu valoarea activelor circulante nete cu termen de lichiditate mai mare de un an;

2. Majorari ale activului circulant cu:

-imobilizari financiare cu lichiditate mai mare de un an;

-o parte din cheltuielile constatate in avans, cu lichiditate mai mica de un an;

Corectii (reclasari) referitoare la pasivul bilantului:

A.     Capitaluri permanente:

1. Diminuari ale capitalurilor permanente cu:

-valoarea activelor fictive (cheltuieli de constituire);

-partea din profitul net care urmeaza a fi repartizata (in cazul bilantului inainte de repartizarea profitului);

2. Majorari ale capitalurilor permanente cu:

-veniturile inregistrate in avans cu exigibilitate mai mare de un an;

A.Datoriile cu scadenta sub un an includ:

-datorii de orice natura cu exigibilitate mai mica de un an. Aceasta necesita delimitarea creditelor bancare curente din totalul datoriilor financiare;

-provizioanele pentru riscuri si cheltuieli reale mai mici de un an;

-dividendele de plata catre actionari din profitul net nerepartizat;

-venituri constatate in avans cu termen de exigibilitate mai mic de un an.

In figura 1.1 putem viziona reclasarile facute in activul bilantier, iar in figura 1.2 prezentam reclasarile efectuate in pasivul bilantului.

Activ Activ corectat

Figura 1.1. Reclasari efectuate in activul bilantier

Pasiv Pasiv corectat

Figura 1.2. Reclasari efectuate in pasivul bilantier

In analiza financiara patrimoniala se recomanda utilizarea unui bilant dupa repartizarea profitului. Acest clasament al posturilor de activ si de pasiv din bilantul contabil in vederea intocmirii bilantului financiar nu se constituie ca o modalitate unica de prezentare, in viitor, a structurii bilantului si nici nu pune in discutie, sub nici o forma valoarea informativa a datelor continute in bilantul contabil.

Pe orizontala, bilantul financiar, are doua parti: partea de sus (imobilizari, resurse permanente) care reprezinta stabilitatea elementelor ce il compun si partea de jos (active circulante, resurse temporare) care evidentiaza ciclul de activitate.

Partea de sus reflecta echilibrul financiar pe termen lung, iar partea de jos reflecta echilibrul financiar pe termen scurt.

Figura 1.3. Bilantul financiar