Premisele si evolutia sistemului bancar romanesc

Premisele si evolutia sistemului bancar romanesc

Primele incercari de creare a unei banci romanesti au avut loc la inceputul secolului al XIX-lea. Necesitatea infiintarii unei banci si a crearii unui sistem bancar modern a fost relevata de revolutionarii din Muntenia si Moldova. Prima banca infiintata in Principatele Romane a fost Banca Nationala a Moldovei, cu sediul la Iasi. In 1850 banca a obtinut privilegiul emisiunii de bancnote convertibile in aur si argint. Datorita nevarsarii integrale a capitalului subscris, recurgerii la credite din strainatate si unei politici de plasamente gresite, banca a dat faliment in mai putin de un an. In 1864, Alexandru Ioan Cuza a dat legea de fondare a Casei de Depuneri si Consemnatiuni, care, pana la crearea Bancii Nationale a Romaniei, in 1880, a fost principala banca de emisiune pe teritoriul Principatelor Romanesti. Dupa aceasta data au aparut o serie de alte banci, printre care se remarca Banca Albina din Sibiu, care a fost prima banca cu capital romanesc din Transilvania, infiintata in 1872.

Banca Albina s-a remarcat prin activitatea de pionierat pe care a desfasurat-o, mai ales in randul taranimii, prin sustinerea elementului romanesc, fiind una din cele mai importante banci de provincie din Imperiul Austro-Ungar.

Cea mai importanta banca aparuta in aceasta perioada a fost Banca Nationala a Romaniei, infiintata la 17 aprilie 1880. Constituita dupa modelul Bancii Nationale a Belgiei, cu scopul creditarii activitatii economice si comerciale, scontarii cambiilor si operatiunilor cu alte instrumente financiare, Banca Nationala a acordat un mare sprijin dezvoltarii pietei prin credit.

Prin activitatea sa, si in special prin cea de emisiune, ea a creat premisele pentru aparitia altor banci si pentru dezvoltarea sectorului bancar romanesc. Dupa aparitia Bancii Nationale in 1880, numarul si importanta bancilor romanesti a crescut de la numai 5, in perioada 1880-1890, la aproape 200 de banci, inainte de primul razboi mondial.

Odata cu dezvoltarea economica, cu dezvoltarea industriei si comertului si intarirea capitalului autohton, a inceput sa creasca si numarul bancilor romanesti. Intre 1918-1928, numarul bancilor a crescut de la 215 la 1122. Volumul creditelor acordate de sistemul bancar a crescut de la un miliard lei in 1918, la 62 miliarde lei in 1928. In preajma crizei din 1929-1933 activitatea bancara atinsese nivelul cel mai mare. Criza economica a afectat profund insa si activitatea bancara, multe banci disparand, ca urmare a falimentului sau fuziunii. Cele mici si mijlocii au fost cel mai tare afectate, astfel ca intre 1929-1934 numarul bancilor a scazut la 873 de la 1122. Ulterior, ca urmare a evolutiilor economice si politice, si a interventiilor statului, falimentele si fuziunile au capatat proportii de masa, astfel ca intre 1934-1941 numarul bancilor a scazut pana la 275. A avut loc o puternica concentrare a capitalului, ca urmare a legii bancare din 1934, care a creat Consiliul Superior Bancar ca organ central de reglementare bancara, ce a impus criterii de performanta bancara ce nu au putut fi realizate de bancile mici si mijlocii, si a intarit astfel pozitia marilor banci. Au rezistat astfel numai bancile mari, reprezentate de banci ca: Banca Romaneasca, Banca de Credit Romana, Banca Comerciala Romana, Societatea Bancara Romana. In afara bancilor comerciale si a bancii centrale, sistemul bancar romanesc mai cuprindea si o bogata retea de banci populare si un sistem de credit cooperatist.

Pana la nationalizare, sistemul bancar romanesc in frunte cu BNR, a avut un rol insemnat la sustinerea dezvoltarii economiei romanesti, in principal a industriei, si a sustinut dezvoltarea capitalului autohton. Dupa 1946, sistemul bancar a cunoscut profunde transformari, care i-au incetinit si impiedicat dezvoltarea. In decembrie 1946, Banca Nationala a fost etatizata si reorganizata, devenind instrument al statului, de impunere si dirijare a unei politici dirijiste si centralizate, de conducere a economiei, a sistemului monetar si de credit. In 1948 au fost nationalizate toate bancile care nu dadusera faliment ca urmare a politicii practicate de Banca Nationala, sistemul bancar intrand astfel intr-o lunga si neagra recluziune. Ca rezultat a nationalizarii si centralizarii capitalului bancar si a repetatelor reorganizari, in perioada economiei centralizate, pana in decembrie 1989 au functionat numai 5 mari institutii bancare, si anume:

Ø      Banca Nationala a Romaniei, care, pe langa rolul de banca de emisiune, a preluat si operatiunile fostelor banci comerciale;

Ø      Banca de Investitii care finanta si controla procesul de investitii la nivelul economiei;

Banca pentru Agricultura si Industrie Alimentara (BAIA), care finanta si controla investitiile in domeniul agriculturii;

Ø      Banca Romana de Comert Exterior (BRCE), care avea rolul de finantare si decontari a tranzactiilor de comert exterior;

Ø      Casa de Economii si Consemnatiuni (CEC), banca de depozit a economiilor banesti ale populatiei si ale organizatiilor sindicale si obstesti.

In acea perioada activitatea bancara era centralizata si era dirijata de catre stat, bancile neavand autonomie functionala si organizatorica, indeplinind strict sarcinile trasate prin planuri unice, pentru intreaga economie. Activitatea bancara a avut urmatoarele caracteristici:

F     banca de emisiune indeplinea si functiunea unei banci comerciale de creditare directa, pe baza de plan de credite, a intreprinderilor si organizatiilor economice, fiind in acelasi timp centru unic de casa si decontari;

F     concurenta in sistemul bancar este eliminata;

F     creditul comercial era interzis;

F     intreaga activitate bancara este subordonata sistemului de planificare centralizata a economiei nationale.

Acest mod de organizare si functionare a sistemului bancar a impiedicat dezvoltarea si modernizarea lui, acesta ramanand mult in urma, atat pe planul ofertei de produse si servicii, cat si al dotarilor moderne si a calificarii personalului, fata de realizarile si inovatiile inregistrate pe plan regional si mondial. S-au acumulat din aceasta cauza multe tensiuni, care au iesit la suprafata odata cu schimbarea din decembrie 1989.