Presiunea si evaziunea fiscala

Presiunea si evaziunea fiscala

In primul articol din Legea 87 din 18 octombrie 1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, se defineste notiunea de evaziune fiscala ca fiind sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si bugetelor fondurilor speciale de catre persoanele fizice si persoanelor juridice romane sau straine, denumite in cuprinsul legii contribuabili.[1]

In functie de modul cum poate fi savarsita, evaziunea fiscala cunoaste doua forme, si anume: evaziunea la adapostul legii (evaziune legala) si evaziunea cu incalcarea legii, adica ilicita sau frauduloasa.

Evaziunea fiscala la adapostul legii permite sustragerea unei parti din materia impozabila fara ca acest lucru sa fie considerat infractiune. Astfel, de exemplu, prin impunerea veniturilor pe baza unor medii, cei care realizeaza venituri peste medie scapa de la impunere cu o parte din materia impozabila.

Evaziunea fiscala frauduloasa se infaptuieste cu incalcarea prevederilor legale, iar cei care o practica sunt pasibili de pedeapsa.

Ca exemple de fraude fiscale putem mentiona: intocmirea unor declaratii de impunere false, cand cu buna stiinta nu se declara decat o parte din veniturile realizate; tinerea unor registre nereale; intocmirea de documente de plata fictive etc.

Existenta secretului comercial-bancare faciliteaza intocmirea unor declaratii fiscale neconforme cu realitatea.

Obligatiile ce revin contribuabililor prevazute de Legea 87 din 18 octombrie 1994 pentru combaterea evaziunii fiscale sunt:

Contribuabilii au obligatia ca, in termen de 5 zile de la inregistrare, sa declare la organul fiscal pe a carui raza teritoriala isi au sediul, datele in legatura cu subunitatile constituite in sucursale, filiale, puncte de lucru, depozite, magazine si cu oricare alte locuri in care se desfasoara activitati producatoare de venituri, bancile si conturile bancare in lei si in valuta, indiferent de locul unde functioneaza, in tara sau in strainatate.

Contribuabilii au obligatia sa declare organului de control bunurile sau valorile impozabile depozitate in alte locuri decat cele prevazute la alineatul precedent.

Declararea sediilor subunitatilor, de pe teritoriul tarii, se face la organul fiscal teritorial unde acesta functioneaza.

Orice schimbare intervenita in legatura cu date de mai sus se va comunica organelor fiscale competente, in termen de 15 zile de la data cand a avut loc.

La solicitarea organelor de control, bancile sunt obligate sa comunice existenta conturilor deschise de contribuabili.

Contribuabilii care realizeaza venituri din activitatea de comert sau prestari servicii catre populatie sunt obligati sa afiseze, in locurile unde se desfasoara activitatea, autorizatia de functionare si certificatul de inregistrare care contine codul unic de inregistrare atribuit.

Contribuabilii sunt obligati sa evidentieze veniturile realizate si cheltuielile efectuate din activitatile desfasurate, prin intocmirea registrelor sau a oricaror altor documente prevazute de lege.

Contribuabilii sunt obligati sa utilizeze pentru activitatea desfasurata documente primare si de evidenta contabila stabilite prin lege, achizitionate numai de la unitatile stabilite prin normele legale in vigoare, si sa completeze integral rubricile formularelor, corespunzator operatiunilor inregistrate.

Contribuabilii sunt obligati sa declare cu sinceritate veniturile realizate, bunurile mobile si imobile aflate in proprietate sau obtinute cu orice titlu legal, precum si alte valori care genereaza titluri de creanta fiscala.

Cand legea nu prevede obligatia de depunere a declaratiei de impunere, contribuabilii raspund de calcularea corecta a impozitelor si taxelor pe care trebuie sa le verse la buget, in conditiile prevazute de lege.

Persoanele fizice sau juridice care realizeaza ori detin bunuri mobile sau imobile ori desfasoara activitati, supuse impozitelor si taxelor, sunt obligate sa plateasca, la termen, sumele datorate statului.

Contribuabilii au obligatia de a permite efectuarea controlului si de a pune la dispozitia organelor de control toate documentele contabile, evidentele si oricare alte elemente materiale sau valorice solicitate, in vederea cunoasterii realitatii obiectelor sau surselor impozabile sau taxabile.

Nerespectarea reglementarilor fiscale in domeniul vamal, prin declararea inexacta, sub orice forma, a valorilor sau prin sustragerea bunurilor de la operatiunile de vamuire, in scopul neachitarii taxelor vamale sau al diminuarii acestora ori a altor obligatii fiscale, se sanctioneaza potrivit legii.

Organele financiar-fiscale din cadrul Ministerului Finantelor Publice si din unitatile teritoriale subordonate, Garda Financiara si alte persoane imputernicite de lege au dreptul de a verifica contribuabilii cu privire la respectarea de catre acestia a dispozitiilor legale de organizare si desfasurare a activitatilor economice producatoare de venituri impozabile sau bunuri supuse impozitelor si taxelor.

Infractiunile si pedepsele prevazute de Legea nr. 87 din 18 octombrie 1994 pentru combaterea evaziunii fiscale sunt:

Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda refuzul de a prezenta organelor de control, imputernicite conform legii, documentele justificative si actele de evidenta contabila, precum si bunurile materiale supuse impozitelor, taxelor si contributiilor la fondurile publice, in vederea stabilirii obligatiilor bugetare.

Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani si interzicerea unor drepturi sau cu amenda neintocmirea, intocmirea incompleta sau necorespunzatoare a documentelor primare ori acceptarea de astfel de documente in scopul verificarii financiar-contabile, daca fapta a avut drept consecinta diminuarea veniturilor sau surselor impozabile.

Cu pedeapsa prevazuta mai sus se sanctioneaza si punerea in circulatie, in orice mod, fara drept, sau detinerea in vederea punerii in circulatie, fara drept, a documentelor financiare si fiscale.

Constituie infractiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la 2 la 8 ani si interzicerea unor drepturi urmatoarele fapte:

a)     sustragerea de la plata obligatiilor fiscale prin neinregistrarea unor activitati pentru care legea prevede obligatia inregistrarii sau prin exercitarea de activitati neautorizate, in scopul obtinerii de venituri;

b)     sustragerea in intregime sau in parte de la plata obligatiilor fiscale, in scopul obtinerii de venituri, prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului ori sursei impozabile sau taxabile ori prin diminuarea veniturilor ca urmare a unor operatiuni fictive;

c)     omisiunea, in tot sau in parte, a evidentierii, in acte contabile sau in alte documente legale, a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizarea ori inregistrarea de operatiuni sau cheltuieli nereale, in scopul de a nu plati ori diminua impozitul, taxa sau contributia;

d)     organizarea si conducere a de evidente contabile duble, alterarea sau distrugerea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau alte mijloace de stocare a datelor, in scopul diminuarii veniturilor sau surselor impozabile;

e)     emiterea, distribuirea, cumpararea, completarea ori acceptarea cu stiinta de documente fiscale false.

Tentativa se pedepseste

Constituie infractiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi urmatoarele fapte:

sustragerea de la plata obligatiilor fiscale prin cesionarea partilor sociale detinute intr-o societate comerciala cu raspundere limitata, efectuata in acest scop;

sustragerea de la efectuarea controlului financiar-fiscal prin declararea fictiva cu privire la sediul unei societati comerciale, la sediile subunitatilor sau la sediile punctelor de lucru, precum si la schimbarea acestora fara indeplinirea conditiilor prevazute de lege, efectuata in acest scop.

Contraventiile si sanctiunile prevazute de Legea nr. 87 din 18 octombrie 1994 pentru combaterea evaziunii fiscale sunt:

nedeclararea, in termenele prevazute de lege, de catre contribuabili, a veniturilor si bunurilor supuse impozitelor, taxelor si contributiilor;

calcularea eronata a impozitelor, taxelor si a contributiilor, cu consecinta diminuarii valorii creantei fiscale cuvenite statului;

neprezentarea de catre contribuabili, la cererea organului de control, a documentelor justificative si contabile referitoare la modul in care au fost indeplinite obligatiile fiscale;

refuzul de a prezenta organului financiar-fiscal bunurile materiale supuse impozitelor si taxelor, in vederea stabilirii veridicitatii declaratiei de impunere si a realitatii inregistrarii acestora;

neretinerea sau nevarsarea, potrivit legii, la termenele legale, de catre contribuabilii carora le revin asemenea obligatii, a impozitelor, taxelor si a contributiilor care se realizeaza prin stopaj la sursa;

nedepunerea actelor, situatiilor si a oricaror alte date in legatura cu activitatea efectuata de catre subunitatile de care raspund contribuabilii, cerute de organele financiar-fiscale, in vederea cunoasterii realitatii financiar-contabile din acea unitate sau subunitate, precum si utilizarea, in alte conditii decat cele prevazute de lege, a documentelor cu regim special;

neaducerea la indeplinire, la termen, a dispozitiilor date prin actul de control incheiat de organele financiar-fiscale;

neindeplinirea obligatiilor pe care le au contribuabilii ca, in termen de 5 zile de la inregistrare, sa declare la organul fiscal pe raza a carui raza teritoriala isi are sediul, datele in legatura cu subunitatile constituite in sucursale, filiale, puncte de lucru, depozite, magazine si oricare alte locuri in care se desfasoara activitati producatoare de venituri, bancile si conturile bancare in lei si in valuta, indiferent de locul unde functioneaza, in tara sau in strainatate;

neonorarea, in mod nejustificat, de catre banci sau institutii financiare, la care contribuabilii au deschise conturi de disponibilitati banesti, a titlurilor de creanta fiscala emise de organele competente, in vederea urmaririi silite a impozitelor, taxelor si contributiilor neachitate la termen, inclusiv a dobanzilor;

contraventiile prevazute mai sus se sanctioneaza cu amenda de la 500.000 lei la 30.000.000 lei pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 5.000.000 lei la 100.000.000 lei, pentru persoanele juridice.

In cazul in care , ca urmare a savarsirii unei infractiuni sau contraventii, nu se poate stabili, pe baza evidentelor contribuabilului, impozitele, taxele si contributiile datorate, acestea vor fi determinate de organul de control prin estimare, utilizand in acest scop orice documente si informatii referitoare la activitatea si perioada desfasurata, inclusiv compararea cu activitati si cazuri similare.

Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre organele de control financiar-fiscal din cadrul Ministerului Finantelor Publice si din unitatile teritoriale subordonate, Garda financiara si de catre celelalte organe de control abilitate potrivit legii.

Repercusiunea impozitelor

Echitatea fiscala cere ca persoana care plateste impozitul statului sa-l si suporte efectiv. In realitate, nu de putine ori lucrurile stau altfel. Atunci cand persoana care plateste impozitul il si suporta realmente, avem de-a face cu ceea ce se numeste incidenta directa. De exemplu, salariatul este platitorul si, totodata, suportatorul impozitului pe veniturile din salarii.[2]

In unele cazuri, persoana care plateste impozitul reuseste sa recupereze, partial sau total, de la alte persoane cu care intra in raporturi economice, suma achitata statului.

Atunci cand persoana care plateste impozitul statului nu este una si aceeasi cu persoana care-l suporta efectiv, avem de-a face cu incidenta indirecta sau repercusiune.

Impozitele care se pot mai usor repercuta sunt cele indirecte, deoarece ele se varsa statului de catre intreprinzatori, iar acestia le adauga la pretul marfii si le transfera asupra cumparatorilor.

In anumite limite pot fi si unele impozite directe, cum sunt, de exemplu, impozitele pe venit.

Caile mai importante prin intermediul carora intreprinzatorii reusesc sa transpuna in sarcina altora impozitele platite de ei sunt:

Adaugarea la pretul de vanzare al marfurilor sau la tariful serviciilor a impozitelor indirecte si recuperarea lor de la cumparatori.

Cumpararea, in conditii conjuncturale favorabile, de materii prime, materiale, marfuri etc. la un pret sub cel normal, ceea ce face posibila transpunerea impozitului asupra furnizorului.