Prezentarea bilantului functional

Prezentarea bilantului functional

Conceptia functionala a bilantului are meritul de a oferi o imagine asupra modului de functionare economica a intreprinderii, punand in evidenta stocurile si resursele corespunzatoare fiecarui ciclu de functionare.

Bilantul functional pune accentul pe prezentarea diferentiata a elementelor bilantiere implicate in cadrul ciclurilor de exploatare, de investitii si de finantare ale firmei. Ciclul de investitii are in vedere in primul rand imobilizarile. Ciclul de finantare are in vedere resursele stabile si cele atrase ca urmare a activitatii de exploatare. In cadrul analizei ciclului de exploatare se au in vedere in primul rand operatiile legate de aprovizionare, productie si vanzari, respectiv activele pe termen scurt utilizate pentru desfasurarea acestora in conditii normale. Arhitectura acestui bilant consta in abordarea economica - utilizari si resurse, care inlocuiesc activul, respectiv bilantul contabil. Operatiile sunt grupate in patru cicluri, care corespund celor trei functii amintite:

Ciclul de investitii (de acumulare) are in vedere operatiile de

cumparare si vanzare a imobilizarilor, reprezentand mijloacele de productie ale agentului economic.

Ciclul de finantare are in vedere resursele permanente ale

agentului economic, capitalurile proprii si datoriile pe termen mediu si lung. Se regasesc aici si amortizarea si provizioanele pentru deprecierea activului.

Ciclul de exploatare vehiculeaza toate valorile implicate in

derularea activitatii ciclice (curente) a intreprinderii (stocuri, creante clienti, datorii furnizori, etc.).

Ciclul de trezorerie urmareste incasarile si platile in care se

materializeaza celelalte operatii. Se includ aici si datoriile pe termen scurt si soldurile creditoare de la banci.

Gruparea posturilor din bilantul contabil pe principalele trei functiuni ale intreprinderii, conduce la urmatoarea configuratie a bilantului functional:

ACTIV = NEVOI    PASIV = RESURSE

Figura 2.1. Bilantul functional

Redactarea bilantului functional are la baza urmatoarele principii:

Activele sunt luate in considerare la valoarea lor bruta pentru a

pune in evidenta decizia initiala. Prin urmare, la valoarea reala a activelor se adauga amortizarile si provizioanele contabilizate;

Conceptul de "activ fictiv" in versiunea patrimoniala nu mai este

operational;

Imobilizarile detinute in leasing sunt integrate in bilantul

functional, deoarece in aceasta optica se apreciaza ca imobilizarile respective servesc procesului de exploatare, iar leasingul este o sursa de finantare care se substituie unui imprumut traditional. Asadar, trebuie sa se reintegreze imobilizarile respective in activ, iar prin simetrie sa se corecteze resursele cu acelasi volum (suma amortizarilor pentru partea amortizata, respectiv datoriile financiare pentru partea neamortizata);

Cheltuielile ce privesc exercitiile urmatoare sunt considerate

active imobilizate, fiind asimilate unor investitii.

Cheltuielile efectuate in avans sunt considerate, dupa caz, active

ciclice de exploatare sau in afara exploatarii;

Efectele scontate si neajunse la scadenta sunt considerate

integrate in activ la creante, iar in pasiv la creditele curente de trezorerie.

Aceasta clasare a elementelor patrimoniale conduce la structura bilantului functional sintetizata in figura 2.2.

ACTIV PASIV

Figura 2.2. Structura bilantului functional

Realizarea echilibrului functional este pusa in evidenta de cele patru niveluri ale bilantului functional si anume: fondul de rulment net global (FRNG), nivelul nevoii de fond de rulment pentru exploatare (NFRE), nivelul nevoii de fond de rulment in afara exploatarii (NFRAE), si nivelul valorilor de trezorerie (TN).

In optica analizei functionale realizarea echilibrului financiar, nu presupune doar existenta unui fond de rulment pozitiv ca marja de securitate, ci a unui fond de rulment acoperitor nevoilor de finantare ale ciclului de exploatare.