Provocari ale sistemelor bancare

Provocari ale sistemelor bancare din tarile central si est europene

in conditiile aderarii la Uniunea Europeana si intrarii in circuitul financiar international

Tarile din Europa de Est evident nu au aceeasi istorie recenta ca cele occidentale si, prin urmare, nu au nici aceeasi dezvoltare sau capacitate de adaptare la mediu ca bancile din tarile dezvoltate si totusi ele, la randul lor, se confrunta cu o seama de "provocari' care, "istoric', le depasesc pe cele ale bancilor vest-europene prin simplul fapt ca ele trebuie sa faca fata atat tranzitiei la economia de piata, cat si dezvoltarii de conjunctura ale inceputului secolului XXI.

Din momentul in care tarile Europei Centrale si de Est vor atinge criteriile de convergenta, deci vor fi pregatite sa se integreze in Uniunea Europeana, implicit piata bancara europeana isi va extinde granitele, cuprinzand si societatile bancare ale acestora. Din acest moment, bancile se vor confrunta cu riscuri suplimentare, care in fapt nu sunt altele decat cele prevazute in teoria riscurilor bancare si deja luate in calcul de comitetele de risc ale bancilor. Problema este insa ca respectivele riscuri isi maresc complexitatea corespunzator noului cadru de desfasurare al operatiunilor bancare.

Din punct de vedere al managementului unei banci, problema se reduce la urmatoarea situatie: respectiva banca, avand interesul permanent de a cauta noi posibilitati de plasare a fondurilor, urmarind obiectivele de profit si risc propuse, are posibilitatea de a opera in cadrul pietei bancare unice europene, fara a avea obligatia de a-si constitui unitati de lucru in diversele state comunitare, beneficiind de toate drepturile si avand toate obligatiile (este vorba numai de obligatiile presupuse de relatiile interbancare sau banca-client) pe care le au societatile bancare fata de tara de desfasurare a activitatii, dar supunandu-se reglementarilor si supravegherii Bancii Nationale a tarii din care fac parte. Aceasta situatie implica dimensiuni specifice pentru fiecare gen de activitate si anume pentru activitatea de banca comerciala si, respectiv, cea de banca de investitii. Prima va cunoaste noi valente ale pietei interbancare a creditului si ale cererii de credite, iar activitatea bancara de investitii se va confrunta cu probleme suplimentare ale extinderii pietei de operare.

Cu toate ca unul din principalele obiective implicite ale pietei unice europene este acela de a atenua diferentele de conjunctura economica dintre statele membre, astfel incat modificarile inerente si de obicei ciclice, aparute in mediile economice nationale, sa fie, pe cat posibil, concertate, pentru a se putea vorbi de o minima concordanta intre factorii economici nationali, care sa-si gaseasca un numitor comun si un corespondent in factorii economici europeni, acest lucru, din pacate, nu se va intampla prea curand, ci va fi un proces in etape care, probabil, va dura mai multe decenii. Aceasta deoarece diferentele de dezvoltare economica si de baza legislativa dintre statele membre au fost, in multe cazuri, considerabile inca din momentul debutului unificarii si aceste diferente nu se vor atenua prea curand. Aici se poate da exemplul Statelor Unite ale Americii unde, si acum, dupa un secol de dezvoltare economica si mai bine de doua secole de la unificare, inca exista diferente de potential economic intre diverse zone, diferente de care investitorii trebuie sa tina seama. Bineinteles, crearea Uniunii Europene este substantial diferita, in primul rand datorita nivelului economic de pornire propriu fiecarui stat, dar totusi problema dificila a armonizarii legislative, procedurale, normative si institutionale va fi un proces de durata tocmai datorita efectelor pe care aceasta le induce la nivel de stat.

Cu alte cuvinte, cele trei activitati principale care conduc la fundamentarea deciziei de plasament si anume: analizarea situatiei economice actuale, identificarea si dimensionarea riscurilor si elaborarea de previziuni, cunosc, la nivel de banca, o complexitate specifica trasaturilor bivalente, cel putin la nivel economic, ale Uniunii Europene si anume:

* exista o conjunctura economica a comunitatii care, corespunzator, are factori de influenta si tendinte proprii;

* exista conjuncturi economice nationale, ale statelor membre, care, similar, au factori de influenta si tendinte specifice.

Acest cadru de desfasurare a activitatilor economice, cu trecerea timpului, mai mult ca sigur se va modifica in avantajul amplificarii conjuncturii comunitare si in dezavantajul conjuncturilor economice nationale. Totusi, nu trebuie pierdut din vedere faptul ca, pentru mult timp de acum inainte, conjuncturile economice nationale vor avea un cuvant greu de spus in procesul decizional propriu plasamentelor de fonduri. Acest lucru, la nivel de banca, se transpune in necesitatea crearii unor servicii specifice activitatii de monitorizare permanenta a evolutiei diverselor piete comunitare, considerate ca potentiale debusee de fonduri si in amplificarea serviciilor de analiza economica, analiza de risc si previziune care sa raspunda cerintelor bancii de operare, in conditii de rentabilitate si siguranta, intr-un mediu economic in permanenta schimbare. De subliniat este faptul ca aceasta permanenta schimbare a mediului economic, creat prin infaptuirea Uniunii Europene, va fi, din punct de vedere geografic si/sau al acquis-ului comunitar, o permanenta evolutie, iar din punct de vedere al performantelor economice, ca orice mediu economic, va avea o evolutie ciclica.

Pe langa modificarile organizatorice mentionate, pe care bancile Europei Central-Estice trebuie sa le puna, treptat, in practica, pe masura aparitiei si dezvoltarii posibilitatilor de operare pe piata bancara europeana, pentru fiecare banca va fi necesar sa-si modifice, in mod corespunzator, procedurile de lucru, documentele care vor trebui sa contina atat elemente specifice, proprii fiecarei societati bancare si fiecarui tip de activitate, cat si elemente comune, in viziune comunitara, obtinute ca urmare a armonizarii legislative, normative, procedurale si institutionale. O alta cerinta, pentru bancile tarilor din Europa centrala si de est, in contextul participarii la piata unica europeana, este diversificarea si dezvoltarea produselor si serviciilor oferite. Aceasta este o necesitate de prim ordin pentru aceste societati bancare, impusa de insasi intentia de integrare in sistemul bancar european, dar, mai important, de intrarea implicita, o data cu integrarea, in competitia pentru fonduri, cu societatile bancare ale statelor dezvoltate, in multe cazuri puternice si cu experienta.

Astfel, bancile trebuie sa-si extinda mult cadrul de operare, fiind obligate sa faca, intr-un termen nu foarte lung, saltul catre starea de functionalitate proprie unei banci din cadrul structurilor economice de piata, stadiu economic ale carui cele mai importante trasaturi sunt competitia si permanenta schimbare a factorilor economici care influenteaza indicatorii definitori ai diverselor activitati. Aceasta presupune schimbarea managementului bancar prin adoptarea unor metode manageriale moderne, pentru aceste tari fost comuniste, normate, pentru tarile Uniunii Europene, management care, prin flexibilitatea lui, trebuie sa raspunda la cerintele unui mediu economic in permanenta evolutie.

Participarea bancilor tarilor fost comuniste, la competitia europeana pentru fonduri presupune, in afara de cele anterior mentionate, si o armonizare a reglementarilor bancare si a legislatiei interne, indeosebi a celei fiscale. Aceasta deoarece, pentru o participare corecta si eficienta, din punct de vedere competitional a acestor banci pe piata europeana, unde beneficiaza de aceleasi drepturi si au aceleasi obligatii cu bancile europene, este necesar si un tratament fiscal intern, similar celui pe care il confera statele europene bancilor originare, necesitatea acestei afirmatii decurgand din dorinta de a nu se crea avantaje, respectiv dezavantaje competitionale, dar si din importanta actualei consolidari a societatilor bancare din aceste tari.

Prin participarea bancilor tarilor fost comuniste la piata europeana, acestea vin, implicit, in contact cu societati bancare sau comerciale din alte state, legaturi ce se materializeaza, printre altele, prin decontari si plati care presupun schimbul valutar. In acest context, apar doua tipuri de risc, ce trebuie previzionate, si anume: riscul cursului valutar si riscul operational. In ceea ce priveste eliminarea totala a riscului valutar, este universal acceptata ideea ca nu va fi posibila decat reducerea acestui tip de risc, prin cuantificarea, gestionarea si limitarea efectelor. Acestea sunt cateva din punctele cele mai importante pe care bancile din tarile fost comuniste, ce vor dori sa opereze pe piata europeana, va trebui sa-si bazeze strategia de risc valutar. Un alt risc major, de care bancile trebuie sa tina seama, in contextul integrarii europene, este riscul operational determinat, in special, de calitatea activelor bancii si a compartimentelor ce indeplinesc functiile sale de baza. Riscurile fundamentale, in acest domeniu, se manifesta legat de sistemul de transfer al fondurilor si de modul de operare al instrumentelor de plata.

In ceea ce priveste riscurile, problema esentiala se reduce la ridicarea calitatii managementului din aceste sisteme bancare pana la punctul in care aceste riscuri pot fi controlate. Astfel, pentru societatile bancare din aceste tari, cerintele integrarii europene se pot prezenta ca necesitatea adoptarii unui sistem de masuri manageriale care sa le confere postura necesara participarii la piata europeana.

O data ce bancile tarilor Europei Centrale si de Est vor reusi sa patrunda pe piata europeana si sa beneficieze de facilitatile proprii apartenentei lor la Uniune, vor opera intr-un mediu concurential in care un aspect important este cel al competitiei pentru fonduri si pentru plasamente.

In multe situatii, mai ales in cele reprezentate prin oportunitati sporite de plasamente si/sau atragere de fonduri de pe alte piete internationale, comparativ cu piata europeana, institutiile bancare vor fi obligate, datorita necesitatii obtinerii de profituri mai mari in conditiile unor riscuri cat mai scazute, sa opereze si pe alte piete decat cea europeana. Astfel intervine, ca o necesitate, integrarea sistemelor bancare in circuitul financiar international. Majoritatea problemelor de management bancar, pe care acest pas le ridica, sunt asemanatoare cu cele proprii integrarii europene, cu mentiunea ca, asa cum este si firesc, amploarea problematicii este mai mare, corespunzator complexitatii sporite a cadrului de desfasurare a activitatii. Exista, insa, si unele diferente care vor fi analizate in continuare.

Spre deosebire de conditiile formarii pietei bancare europene, pentru a opera in alte zone extra-europene, bancile trebuie, in primul rand, sa infiinteze reprezentante in tarile respective, reprezentante ce se vor supune legilor si reglementarilor tarii in care opereaza. A doua deosebire este cea a riscului valutar care, in comparatie cu cel corespunzator pietei bancare europene este mai mare, dat fiind faptul ca nu exista o moneda unica si de asemenea nu exista reglementari comune, iar numarul devizelor este mult mai mare. De asemenea, un element de majorare atat a riscului valutar, cat si a celorlalte riscuri este eterogenitatea crescuta a conditiilor economice din diverse zone.

Pentru a fi insa pregatite sa faca acesti pasi, bancile din aceste tari, pe langa indeplinirea cerintelor deja enuntate, au nevoie de o consolidare financiara serioasa si in termen relativ scurt, ceea ce nu poate fi realizat decat prin atragere de capital strain. Mai trebuie subliniat ca, in paralel cu pregatirea sistemului bancar intern, in vederea integrarii in sistemul financiar european si international, economia acestor tari trebuie sa devina atractiva pentru investitiile straine de capital.

In concluzie, integrarea bancara europeana si internationala este pentru bancile tarilor fost comuniste, o necesitate existentiala, nicidecum o obligatie. Procesul de integrare economica europeana are doi factori motori, care actioneaza in paralel: adoptarea acquis-ului comunitar si dezvoltarea economiei acestor tari, proces etapizat care, printre multe alte sectoare carora i se adreseaza, acorda si bancilor posibilitatea de integrare. Trebuie insa specificat ca actionarii bancii sunt cei care in final, iau decizii cu privire la dimensiunile afacerii. Totusi, de subliniat este faptul ca o banca ce nu va aborda o linie manageriala internationala, flexibila si sensibila la modificarile permanente ale mediului economic, nu va putea supravietui competitiei in domeniu.

Contextul actual al procesului integrarii europene nu poate fi privit fara a avea in vedere modificarile substantiale ce au avut loc pe harta politica a continentului in anul 1989. Emanciparea tarilor central si est europene de sub dominatia sovietica, ca si destramarea imperiului socialist care practic stapanea direct sau indirect Europa Orientala au dus la deschiderea unei vaste piete financiare si de marfuri pentru toate tarile comunitare. Insa o data cu aceasta s-a evidentiat manifestarea unei multitudini de probleme de natura nu numai economica, de a caror solutionare sau cel putin abordare aveau sa depinda, pe de o parte, atat directia, cat si ritmul de evolutie al tarilor foste comuniste la statutul de tari democratice angajate in mediul concurential caracteristic economiei de piata, iar pe de alta parte, orientarea pe care grupul tarilor dezvoltate din vestul continentului avea sa o decida in ceea ce priveste includrea tarilor central si est-europene in Comunitate.