Puterea de cumparare a monedei

Puterea de cumparare a monedei[1]

Valoarea monedei, respectiv puterea ei de cumparare, decurge din nivelul preturilor. Puterea de cumparare a unei cantitati de moneda este variabila, deoarece valoarea bunurilor si serviciilor ce pot fi achizitionate cu aceasta cantitate nu este constanta - datorita variatiilor conditiilor conjuncturale ale pietei. Pentru a cumpara aceleasi cantitati de bunuri si servicii, in perioade si locuri diferite, de fiecare data avem nevoie de cantitati diferite de moneda. Deci, relatia dintre cantitati variabile de bunuri si servicii si o masa monetara fixa sau invers, intre cantitati fixe de bunuri si variatii in volumul masei monetare, se evidentiaza prin fluctuatiile de pret.

Teoretic, puterea de cumparare este reciproca unui indice de pret. in general, indicii de pret utilizati sunt de trei tipuri:

indici speciali, cu referire la un anume sector economic, unde ritmul modificarilor de preturi poate afecta nivelul general al preturilor;

indicele general al preturilor, care reuneste intr-o expresie finala produsele si serviciile cele mai reprezentative ale economiei;

indicii de consum, in cadrul carora pentru exprimarea evolutiei puterii de cumparare cel mai reprezentativ este indicele costului vietii. Tot in aceasta categorie includem si indicii preturilor de consum (cu amanuntul sau cu ridicata), foarte importanti, prin constructia lor, la determinarea puterii de cumparare.

a) Puterea de cumparare a monedei in cadrul national. In calitatea sa de etalon al valorii sau unitate de calcul este relativ simplu de a determina valoarea unei monede in raport cu un bun. Ea se masoara prin cantitatea din acest bun ce poate fi cumparata cu aceasta moneda. Daca o unitate dintr-un bun "A" este echivalenta cu doua unitati monetare, valoarea reala a monedei este de 1/2 din acel bun. Pretul monedei in raport cu un bun este inversul pretului monetar al bunului respectiv.

Determinarea valorii unei monede in raport de toate bunurile sau in raport de cele mai reprezentative, este mult mai dificila. Pentru aceasta este necesara utilizarea unui "cos" de bunuri, in care fiecare bun particular este ponderat cu un coeficient, calculat in functie de locul ocupat in tranzactiile comerciale. Daca consideram acest "cos" ca un produs nou, el are un pret "P" egal cu media ponderata a preturilor monetare ale fiecarui bun component. Acesta poarta denumirea de nivelul absolut al preturilor sau simplu nivelul preturilor si se calculeaza pe baza relatiei:

in care:

a_i = ponderea fiecarui produs in total tranzactii;

p_i = pretul monetar al produselor.

b) Puterea de cumparare externa a monedei. Pe plan international, puterea de cumparare a monedelor nationale este adesea utilizata pentru stabilirea cursurilor reale (fundamentate economic) de schimb. Desi, inoperante pe pietele monetare, cursurile reale sunt urmarite de marile corporatii financiar bancare.

Acest curs real nu se calculeaza in mod curent, nefiind, deci, operativ Ia tranzactiile comerciale si valutar-financiare.

Cursul real de schimb se calculeaza ca medie a cursurilor de revenire a marfurilor comercializate de o tara in tranzactiile cu o alta (e) tara (i), utilizand relatia:

in care:

a_i = ponderea produsului "i" in volumul tranzactiilor internationale ale unei tari sau in totalul produsului social al tarii respective;

Cr_i = cursul de revenire realizat la produsul "i" in relatiile cu tara de referinta.

La randul sau, cursul de revenire poate fi calculat ca raport al preturilor interne din fiecare tara pentru fiecare produs astfel:

in care: