RISCUL VALUTAR . CONCEPT . FORME DE MANIFESTARE SI FACTORI DETERMINANTI

RISCUL VALUTAR . CONCEPT . FORME DE MANIFESTARE SI FACTORI DETERMINANTI

Agentii economici , care folosesc devize pentru desfasurarea activitatii lor se expun riscului valutar. Acesta se manifesta sub forma posibilitatii inregistrarii unor pierderi, fie ca urmare a pastrarii sau incasarii unei valute, fie datorita efectuarii ori numai a proiectarii, realizarii de operatiuni de schimb valutar, la o data ulterioara predeterminata. Modificarea cursului de schimb la valuta detinuta sau la cea folosita intr-un contract de credit in devize sau de import - export , modificare survenita intre momentul incheierii acestora si data efectuarii decontarii, produc efecte diferite la partile implicate, in functie de noul raport dintre valutele tranzactionate. Astfel daca respectiva valuta se depreciaza, proprietarul ei si cel care are statutul de creditor inregistreaza o pierdere, in timp ce debitorul obtine un castig. Acesta se expune la un risc de schimb si pierde daca pana la scadenta datoriei lui, moneda in care se exprima obligatia de plata se apreciaza.

Intr-o situatie identica ajunge si cel care investeste in alta tara in care rata dobanzii si perspectivele de castig sub forma profitului sunt mai inalte, daca scade cursul de schimb al valutei in care si-a plasat capitalul in strainatate.

In cazul relatiilor comerciale internationale riscul valutar dobandeste valente suplimentare, deoarece marimea efectiva a pretului din contract nu este aceeasi pentru ambii parteneri. Ea va fi egala cu suma prevazuta in contract numai pentru partea contractanta, a carei moneda nationala este folosita in contract pentru exprimarea valorica a tranzactiei. Cealalta parte va incasa in final un pret variabil in moneda sa nationala, in functie de raportul de schimb dintre cele doua valute din momentul efectuarii platii. Din acest motiv, riscul valutar apare ca un risc de tranzactie cu o determinare dubla. Pentru importator , acest risc apare si el inregistreaza o pierdere cand cursul valutei straine creste sau cand puterea de cumparare a monedei nationale scade. Exportatorul ajunge intr-o situatie nefavorabila cand cursul valutei de contract scade in timp ce pretul monedei creste, pentru ca va primi pe produsele vandute o suma mai mica in moneda nationala decat a preconizat.

Dar marimea riscului valutar al importatorului si al exportatorului nu depinde numai de evolutia valutei de contract si a celei in care ei isi evidentiaza rezultatele financiare ci si de raportul cantitativ dintre obligatiile reciproce de plata cu firmele din alta tara .Daca valuta , suma de incasat si cea care urmeaza a fi platita si scadenta sunt identice atunci pierderea, respectiv castigul rezultat din modificarea cursului se compenseaza. De aceea , se recomanda ca pentru incasari intr-o valuta care dupa o perioada de depreciere da semne de revalorizare, sa se fixeze scadente mai indepartate pentru a o obtine cand ea este mai puternica.

Riscul de schimb valutar afecteaza intr-un mod asemanator si rezultatele financiare ele agentilor economici dintr-o tara, cand ei isi convertesc , in momentul decontarii pretul din contract, exprimat in moneda nationala, intr-o valuta straina. Se expun la un astfel de risc de translatie si firmele care lucreaza pe diferite piete cand transfera in vederea incheierii bilantului si a intocmirii declaratiei de venituri ale actionarilor, rezultatele financiare ale filialelor exprimate in diferite monede, in contul societatii mama. Marimea riscului valutar generat de operatiunile de translatie a valorii activelor si pasivelor , a veniturilor si cheltuielilor inregistrate de subunitatile firmelor cu activitate transnationala, este influentata de rata de schimb folosita in conversie. Daca se utilizeaza rata de schimb curenta elementele valorice supuse conversiei valutare ajung sa fie expuse la risc, iar daca se recurge la rata initiala, numita rata istorica, valoarea activelor si a pasivelor nu va fi pereclitata de acest risc. Astfel daca activele unei filiale masurate in moneda straina depasesc valoarea pasivelor exprimate in aceeasi valuta, atunci deprecierea acesteia va avea ca rezultat o pierdere, iar aprecierea ei va conduce la un castig pentru societatea mama.

Factorii care infuenteaza evolutia cursului de schimb sunt numerosi dar si de provenienta diferita. Unii au origine economica sau financiara altii se manifesta in plan comercial ori bancar. Oricum s-ar clasifica acesti factori, influenta lor se reduce in ultima instanta la impulsionarea sau la descurajarea intrarilor respectiv a iesirilor de valuta din tara.

Potrivit teoriei paritatii de cumparare, factorul determinant al evolutiei cursului de schimb este oscilatia preturilor relative ale marfurilor dintr-o tara si din strainatate. Astfel nivelul cursului de schimb pe o piata internationala libera si competitiva se explica prin diferentele existente intre pretul produselor similare din alte tari. Promotorii acestei teorii au ajuns la concluzia ca schimburile comerciale externe se echilibreaza daca se asigura conditii pentru modificarea prompta a cursurilor de schimb, iar directia si marimea variatiei acestor cursuri sunt determinate de ecartul dintre rata inflatiei din tara in cauza si rata inflatiei din statele cu care ea desfasoara relatii comerciale sustinute. Astfel ca o rata interna a inflatiei mai mare ca cea din strainatate va atrage dupa sine scaderea cursului de schimb a respectivei monede nationale.

Cand exista un ecart intre rata dobanzii intre doua tari, miscarile de capital intre ele sunt sustinute de dorinta de a valorifica o astfel de oprortunitate de crestere a randamentului plasamentelor lor. Capitalurile vor fi atrase prin urmare de piata tarii in care rata dobanzii este mai ridicata. Moneda acestei tari va fi solicitata in detrimentul celei din tara cu rata a dobanzii mai redusa, fapt care atrage dupa sine cresterea cursului ei de schimb.

Sintetic putem determina ca cresterea inflatiei aduce cu sine amplificarea ofertei monetare care apoi antreneaza scaderea ratei dobanzii. Aceasta la randul ei, stimuleaza deplasarea capitalului spre exterior, operatiune care amplifica deprecierea cursului de schimb declansata anterior de dezechilibrul balantei comerciale, inregistrat pe masura ce scad exporturile ca urmare a cresterii preturilor interne odata cu agravarea inflatiei. Relatia de cauzalitate se manifesta si in sens opus adica scaderea inflatiei impune si se realizeaza prin contractarea ofertei montate si prin cresterea ratei dobanzii.

Investitorii fiind intr-o cautare permanenta de plasamente avantajoase si de informatii utile pentru a le identifica , determina o miscare de amploare a capitalurilor exprimate in valute disponibile pe termen scurt. Asa se produce o expansiune sau o contractare suplimentara a masei monetare, respectiv cresterea ori scaderea inflatiei dupa cum anticiparile speculatorilor se adeveresc sau se compenseaza reciproc. Cand asteptarile lor sunt convergente, operatiunile speculative efectuate dezechilibreaza piata, fiindca operatiunile respective sunt mult prea contagioase si instabile incat foarte multi vand sau vor sa cumpere o anumita valuta si anihileaza actiunea factorilor fundamentali ai pietei. Astfel cursul de schimb atinge praguri de variatie atat de inalte si imprevizibile incat tranzactiile valutare cumuleaza un risc foarte ridicat. El este mai accentuat in acele momente in care anticiparile speculative se manifesta ca adevarate variabile, semnal pentru declansarea operatiunilor pe piata valutara surclasand si precedand ca succesiune in timp, alte determinari in timp si modificari ale cursului de schimb.