 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Afaceri | Agricultura | Economie | Management | Marketing | Protectia muncii |
| Transporturi |
Moneda: concept , evolutie , functii.
Puterea de cumparare si clasificarea semnelor monetare.
Definitia monedei: moneda poate fi definita astfel :
a) Etalon al valorii , instrument de plata , mijloc de tezaurizare.
b) Ansamblul mijloacelor de plata direct utilizabile pentru a efectua plati de bunuri si servicii
c) Ansamblul de active (creante) acceptate pretutindeni, de toti, intotdeauna pentru a regla datoriile generate prin schimbul de marfuri si/sau servicii.
Evolutia monedei: se inregistreaza de la egipteni incoace o tendinta de devalorizare a monedei (moneda etalon in Egipt era capul de vita). A fost necesara o evolutie a monedei (la caldeni moneda era unitatea de timp, in Uruc moneda era spicul de orez).
Caracteristica monedei : "a spart" trocul. Apare o moneda marfa care se situeaza intre cele doua interfete ale trocului .Moneda are urmatoarele avantaje: este conservabila, divizibila, confera incredere, are o valoare de intrebuintare.
Treptat se ajunge la moneda metalica (metale pretioase intre care se stabileste un raport de schimb de 1:13 ).
Ulterior baterea monedei a capatat caracter de privilegiu a statului si a devenit o prerogativa pe care o exercita in exclusivitate organul statal.
Evolutia monedei continua prin aparitia monedei fiduciare (bancnota). Bancnota a putut fi introdusa dupa ce a devenit o prerogativa a statului. Bancnota era recunoscuta de toti, era mai usor de transportat, era multiplicabila.
Au aparut apoi creditele, cartile de credit, cartelele magnetice.
Functiile monedei sunt urmatoarele:
este un intermediar al schimburilor atat de marfuri cat si de bunuri si servicii
constituie o masa a valorilor
este instrument de rezerva si tezaurizare a valorilor
lichiditatea ,prin excelenta ,a monedei
Puterea de cumparare ( PC ) are urmatoarea formula :
unde
:
PC = marfa etalon sub forma valorii de intrebuintare ce se poate cumpara cu o unitate monetara
Q = bunuri si produse intr-o economie cu destintia schimbului ,exprimate in unitati materiale
P = informatia de pret exprimata in unitati monetare ale produselor sau serviciilor .
Ipostazele monedei sunt urmatoarele :
Ø Conceptuala
Ø Institutionala
Ø Relationala
Ø Investitionala
Ø Functionala
Ø Internationala
Ø Informationala
Ø Instrumentala
Ø Doctrinala
I. Organizarea monetara.
II. Sistemele monetare nationale si internationale - caracteristici.
Definitia sistemul monetar : este un complex de institutii si modalitati care permit reglementarea circulatiei monetare dintr-o tara , prin intermediul unui ansamblu de norme juridice care emana de la autoritatea publica cat si ca totalitatea instrumentelor si tehnicilor de plata .
Functii ale sistemului monetar :
serveste alimentarii populatiei (subiectilor economici ) cu moneda ;
permite controlul schimburilor propriei monede cu monede straine ;
prin elementele sale institutionale permite implementarea politicii monetare .
cerinte ale sistemului monetar :
Sistemul monetar trebuie sa se refere la unitatea monetara ca semn al banilor sau ca mijloc de plata
Sistemul monetar trebuie sa precizeze paritatea si titlul materialului pe care il reprezinta. Diversitatea unitatii monetare in decursul timpului a devenit un prerogativ exclusiv al statului , legandu-se de sistemul interventionismului statal si al planificarii dezvoltarii economice. Aceasta situatie s-a instalat datorita nevoii stabilirii echivalentei intre doua sau mai multe unitati monetare emanate de sistemele monetare nationale .
Asigurarea stabilitatii semnelor monetare.
In evolutia lor ,sistemele monetare au avut urmatoarele componente reprezentative :
Unitatea monetara
Etalonul moneda
Modul de batere si circulatie a monedelor cu si fara valoare intrinseca (integrala)
Modul de emisiune si punere in circulatie a monedelor de hartie (bancnote) si a hartiei moneda.
Unele componente din punct de vedere istoric au disparut, devenind incompatibile cerintelor societatii , altele si-au modificat continutul.
Unitatea monetara . Orice sistem monetar isi defineste unitatea monetara si raportul intre unitatea monetara si metalul monetar.
Definirea prin lege a unitatii monetare : este atribut exclusiv al institutiilor monetare nationale si implica evidentierea a trei elemente caracteristice:
a) Valoarea paritara : este cantitatea de metal pretios fixata prin legea paritara a statului indeplinind functia de etalon monetar.
b) Paritatea monetara
c) Cursul de schimb
Dupa 1994 aurul a fost inlocuit cu devizele care au devenit etalon de rezerva monetar la egalitate cu D.S.T. (drepturi speciale de tragere ) . In 1928 1 leu = 9 mg de aur fin .
In 1934 1 = 0,888671 gr aur.
Dupa 1994 s-a trecut la devize libere.
Modificarea unitatii monetare se face prin lege si are loc prin doua cai :
- reducere (devalorizare ) a continutului de aur
- majorare (revalorizare ) a continutului de aur pe care il reprezinta unitatea monetara.
Dupa 1974 unitatile monetare devin glisante fiind periodic ajustate ( anual, de regula )si de ultima ora se accepta valorile flotante .
In prezent monedele isi indeplinesc functiile in sistemul monetar prin raportarea lor directa la puterea de cumparare pe baza carora se defineste unitatea monetara.
Etalonul moneda este un raport valoric intre doua unitati monetare luandu-se in considere valorile lor paritare. Ca forme ale etalonului moneda intalnim :
Ø Paritatea aur - metalica
Ø Paritatea valutara - se intalneste cand valorile paritare ale monedelor sunt exprimate intr-o singura moneda valutara ( valuta - dolar de exemplu )
Ø Paritatea D.S.T. ( la fel ca la paritatea valutara, dar in loc de dolar se foloseste D.S.T. )
Modul de batere si circulatie a monedelor cu si fara valoare intrinseca - asigura compararea valorica a unitatii monetare fiind sinonim cu paritatea si permite compararea pretului unei monede convertit in alta moneda.
Convertilitatea monetara - caracteristici : treptat functiile monedei sunt preluate de bancnota care devine instrument monetar ideal. Incepand cu 1933 convertibilitatea interna a bancnotei incepe sa fie limitata initial, iar ulterior este definitiv exclusa.
Bancnota si moneda de cont raman singurele forme de moneda in circulatie si in masura in care ele se raporteaza la puterea de cumparare , se sprijina pe productia de bunuri si servicii.
La inceput convertibilitatea echilibra cantitatea de hartie cu moneda marfa (aurul). In etapa actuala exista o filiera obligatorie de patrundere a monedei nationale in circuitul international.
Distingem :
- convertibilitatea in conditiile etalonului aur
- convertibilitatea in conditiile aur - devize.
Banca de emisiune detine in depozitul sau valuta de referinta accesibila detinatorului de moneda nationala la cursul oficial. In aceste conditii aurul in care se putea realiza partial convertibilitatea finala apartine bancii straine care a emis valuta de rezerva .
Cursurile valutare in etapa actuala sunt supuse unor fluctuatii continue in functie de cererea si oferta pietei ( dispar punctele aurului ).
Convertibilitatea actuala a monedelor nationale :
cand exportul < importul rezulta ca importul = exportul + o cantitate de valuta. Rezulta o saracire a depozitelor bancare (banca care acopera aceasta cantitate de valuta ramane fara rezerve )
cand exportul > importul - dezideratul - functia obiectiv a fiecarui stat este ca exportul = importul + valuta.
Se aplica de stat mecanisme de reechilibrare a importului prin majorarea exporturilor care refac in esenta echilibrul intre cererea si oferta in valuta, reeditandu-se mecanismul existent punctelor aurului.
Sistemul monetar international
Pana la al doilea razboi mondial regulile de comportament in relatiile valutar - financiare interstatale , de regula bilaterale , erau spontan impuse fara sa existe reglementari sistematice .
In 1944 la Bretton Woods are loc o conferinta monetara si financiara a ONU si se pun bazele sistemului monetar international care este un cadru institutional central axat pe FMI si BIRD ( Banca Internationala de Reconstructie si Dezvoltare ) .
Definitie : sistemul monetar international reprezinta ansamblul de norme si tehnici convenite si acceptate in baza unor reglementari institutionalizate de natura sa corecteze comportamentul monetar al tarilor in raporturile de plati si de realizare a unor aranjamente reciproce , determinat de schimburile comerciale , necomerciale si de miscarile internationale de capital .
Obiectivele sistemului monetar international : evolutia echilibrata si armonioasa a organismului economic si monetar prin mecanisme valutare precum si a relatiilor economice dintre state in scopul dezvoltarii economico - financiare , atat a fiecarei tari in parte cat si a economiei mondiale in ansamblu .
Principiile sistemului monetar international :
participarea in sistem deschis al statelor care recunosc si accepta FMI
etalonul de aur si mai ales dolarii care au constituit principalele elemente de rezerva si plata internationala
stabilitatea platilor care fluctueaza in transe fixe ( 1 % la inceput iar apoi
convertibilitatea monera
crearea si participarea tuturor tarilor componente la constituirea unei rezerve internationale oficiale
echilibrul balantelor de plati .
Sistemul monetar international in anii 1970 intra in criza si in 1978 s-a reformat , elaborandu-se un statut al FMI .
Elemente noi de natura monetar-financiara sunt urmatoarele :
Ø Se elimina aurul si dolarul ca etalon monetar si se inlocuiesc cu DST-uri ( se realizeaza aranjamente internationale valutare ).
Ø Statele componente ale sistemului monetar international pot alege un anumit tip de curs valutar , inclusiv fluctuant .
Ø Convertibilitatea capata caracteristici de piata pe fondul necesitatii desfiintarii restrictiilor valutare in domeniul platilor si transferurilor pentru realizarea convertibilitatii .
Ø Asigurarea unei lichiditati internationale la nivelul necesitatilor .
Organizarea monetara europeana.
Inceputurile sistemului monetar european (SME).
Formele de existenta si mecanismele ECU si/sau EURO - forme, rol, efecte.
Incorporand existenta acumulata prin "sarpele in tunel" SME incepe sa functioneze in martie 1979 avand urmatoarele componente principale :
unitatea monetara europeana ( ECU sau EURO ) ;
mecanismul cursurilor de schimb .
Marja de fluctuare permisa se SME a fost stabilita la 2,25 % din cursurile centrale ale monedelor statelor participante la SME.
Neincadrarea uneia sau mai multor valute in aceste marje de fluctuare impunea realinierea cursurilor centrale .
Se iveste o contradictie , o incompatibilitate intre sistemul monetar bazat pe cursuri cvasifixe si mobilitatea aproape completa a fluxurilor de capital care au creat la inceputul anilor 90 probleme de stabilitate tarilor componente SME, dar si de lichiditate implicit.
In acest context, dezvoltand raportul Delors prezentat in 1989, reuniunea de la Maastricht adopta tratatul asupra unitatii europene.
Obiectul esential este crearea unei zone fara frontiere interioare care in ultima instanta conduce spre instalarea monedei unice. De la acest obiect esential deriva un obiect derivat care s-a numit atunci Unirea economico si monetara (UEM) prin constituirea sistemului european al bancilor centrale (SMBC) si al bancii centrale europene (obiectiv care expira in anul de gratie 1999).
Obiectivele SMBC :
definirea si aplicarea politicii monetare a convertibilitatii ;
coordonarea operatiilor valutare ;
detinerea si administrarea rezervelor monetare oficiale ale statelor membre;
functionarea eficienta a sistemului de plati ;
supravegherea prudentiala a institutiilor de credit si a stabilitatii sistemului financiar ;
compatibilizarea legislatiei actuale cu tratatul uniunii europene si statutul sistemului european al bancilor centrale ;
Caracteristica evidenta a tratatului uniunii europene o constituie gradualismul integrarii in timp, ceea ce inseamna o etapizare si in spatiu (selectivitate) ceea ce inseamna o intrare in UEM.
Referitor la selectivitate, pentru ca o tara sa devina membra UEM trebuie sa indeplineasca conditii referitoare la : - rata inflatiei ;
- rata dobanzii ;
- stabilitatea monedei ;
- deficitul bugetar ;
- datoria publica .
In acest context in 1993 are loc reuniunea de la Bruxelles care stabileste urmatoarele :
Ø hotararea de a respecta integral prevederile tratatului de la Maastricht ;
Ø convergenta in sensul necesitatii realizarii UEM ;
Ø sincronizarea evolutiei SME cu fazele uniunii europene fiind necesara realizarea "quartetului imposibil". Dimensiunile quartetului sunt :
circulatia libera a marfurilor ;
mobilitatea deplina a capitalului ;
cursuri valutare fixe sau stabile ;
autonomia nationala a politicii monetare.
In acest sens s-a optat pentru realizarea quartetului pentru renuntarea in perspectiva a autonomiei monetare nationale in favoarea crearii sistemului european al bancilor centrale.
In iunie 1995 Comisia Comunitara Europeana, prezentand cartea verde, afirma ca pana la sfarsitul secolului XX Europa va avea o moneda unica.
Insemnele monetare nationale devenind in acest fel substituibile ca forme ale aceluiasi continut valoric, ceea ce anunta fixarea cursului de conversiune intre moneda unica si monedele nationale din UEM.
In 1994 se instaureaza si cadrul juridic in zona economica europeana care beneficiaza de intreaga legislatie juridica a comunitatii europene , atat financiar-bancar cat si monetar.
Definitie: EURO este un instrument monetar si in acelasi timp unitate de cont emis de organisme financiar internationale (SME) care isi stabileste valoarea prin metoda "cosului valutar" care inseamna o valoare medie ponderata a celor mai importante valute din cadrul SME utilizata ca unitate de cont si instrument de plata ,avand un curs cvasistabil (
Masa monetara - concept, structura , componente
Indicatorii si agregatele monetare
Circulatia monetara - in acceptia practica - este procesul de miscare a banilor in cadrul si in scopul asigurarii circulatiei bunurilor si serviciilor.
Circulatia monetara - in acceptia internationala - este ansamblul coerent si complex de fluxuri si circuite prin intermediul carora se desfasoara miscarea banilor , in procesul realizarii marfurilor si serviciilor , aceasta miscare fiind dependenta relativ de procesualitatea circulatiei marfurilor conform unor regularitati specifice economiei de piata.
Conceptul de masa monetara :masa monetara reprezinta :
cantitatea de moneda care consta din totalitatea activelor eterogene ca marime care pot fi utilizate pentru procurarea bunurilor , serviciilor si plata datoriilor ;
cantitatea de lichiditati ca ansamblu al mijloacelor de plata existente instantaneu.
Structura masei monetare : in structura sa masa monetara inregistreaza doar moneda detinuta de subiectii economici nonfinanciari ( firme , gospodarii , institutii publice ) , moneda detinuta de sistemul bancar si utilizata in relatiile dintre institutiile bancare nefacand parte din masa monetara .
Componentele masei monetare : sunt agregatele monetare care se construiesc pe baza unor criterii , permitand selectionarea elementelor care realizeaza politica monetara , rolul agregatelor monetare fiind dublu :
- indicatori ai masei monetare , pe care o masoara
- obiective ale politicii monetare.
Ca indicatori de masurare , agregatele monetare trebuie sa asigure realizarea unei legaturi directe si simple cu deciziile de natura economico .
Istoric , agregatele monetare au cunoscut doua abordari :
abordarea apriorica ( Patinkin ) - afirma ca agregatele monetare trebuie selectate pe baza insusirii lor, putand a fi conexate functional cu sfera reala pe baza caracteristicilor monedei de : mijloc de plata , lichiditate , avere neta .
abordarea empirica ( Friedman ) - accentueaza ideea ca agregatele monetare trebuiesc definite astfel incat sa permita asigurarea unei legaturi functionale , stabile si directe intre agregatele monetare si evolutia reala a monedei pe baza ecuatiilor functionale .
Aceste doua conceptii utilizate simultan permit si implica o mare varietate de instrumente cuprinse in agregatele respective , antrenand o mare variabilitate a structurii masei monetare .
Generalizand criteriile utilizate in selectarea agregatelor monetare se poate adopta o interpretare standard care include in structura masei monetare urmatoarele active :
moneda efectiva ( monetarul ) este activul cel mai lichid , fiind totodata cel mai important component al masei monetare.
moneda de cont ( disponibilitati in conturi curente )
depunerile la termen pentru economisire
alte active cu grad diferit de lichiditate .
Agregatele monetare sunt marimi definite de autoritatile monetare care servesc ca suport al politicii monetare si , in particular , pentru supravegherea cresterii mijloacelor de plata . In economiile de piata dezvoltate , agregatele monetare se clasifica in trei grupe :
Activele care prezinta moneda principala ( baza monetara , moneda de rezerva ) - cuprinde banii creati de banca centrala, cantitatea lor fiind controlata de aceasta banca centrala sub denumirea de moneda primara constituind baza pentru crearea altor categorii de moneda (banii de cont).
Masa mijloacelor de plata ( masa baneasca in sens restrictiv ) - cuprinde instrumentele de plata create de banca centrala dar si de celelalte institutii monetare .
Masa mijloacelor de detinere a averii - cuprinde, pe langa instrumentele de plata , instrumentele financiare lichide folosite ca atare in plati , in decontari , care se pot transforma usor in instrumente de plata ( cvasimonede , lichiditati secundare ).
Agregatele monetare din prima grupa servesc ca indicatori ai politicii monetare, caracterizand-o ca expansiva sau restrictiva.
Moneda primara cuprinde respectiv :
numerarul din casierie
depozitele in conturile curente ale bancilor la banca centrala sau extensiv aproape integral pasiv si/sau activ al bancii centrale realizand aceasta prin combinarea diferitelor posturi de activ si pasiv ale bancii centrale .
Masa baneasca in sens restrictiv este considerata ca reprezentand obiectivele intermediare ale politicii monetare in domeniul productiei , preturilor , balantei de plati , precum si a indicatorilor de apreciere a echilibrului monetar.
Agregatele monetare din cadrul celei de-a treia grupa constituie in exclusivitate obiective finale ale politicii monetare.
Constituirea agregatelor monetare ridica doua probleme speciale:
incadrarea instrumentelor financiare aflate in zona de granita a definitiilor adoptate putand a fi sau nu incluse intr-un agregat monetar (depozitul la termen )
identificarea statistica a definitiilor pentru agregatele monetare in sensul adoptarii definitiilor la posibilitatile statistice de construire a agregatelor monetare.
Pana la standardizarea politicii monetare pe plan international se opereaza cu agregate monetare diferite national .
Compozitia si performantele agregatelor monetare :
Agregatele monetare utilizate de sistemul federal la rezervelor al SUA are urmatoarea compozitie :
moneda primara care inglobeaza totalul disponibilitatilor bancilor comerciale si asimilatele acestora la rezerva federala , disponibilitatile la vedere ale sectorului privat la rezerva federala si moneda fiduciara in circulatie ;
masa baneasca in sens restrans ( M 1 ) care cuprinde moneda fiduciara in circulatie , moneda de cont sub forma disponibilitatilor la vedere si alte categorii de conturi asupra carora pot fi trase cecuri ;
cuprinde mai multe agregate monetare :
a) M 2 = M 1 + depuneri la termen pe perioade scurte + capitalul in cont la societati de investitii ;
b) M 3 = M 2 + depuneri la termen de valoare mare + sume consemnate la termen ;
c) M 4 = M 2+ valoarea certificatelor de depozite remise
d) M 5 = M 2 + valoarea certificatelor de depozite existente la casele de economii sau la uniuni de credit
e) M 6 = M 2 + certificate de depozit remise + efecte de comert + obligatiuni emise de casele de economii
Disponibilitatile guvernului federal nu sunt incluse in aceste agregate monetare fiind considerate impreuna cu sistemul rezervelor monetare autoritate monetara.
In tarile europene exista o conceptie unificatoare a agregatelor monetare. Distingem :
lichiditatea sistemului bancar ( lichiditatea cash , lichiditatea potentiala ,lichiditatea externa ) care este mai larga decat moneda primara din sistemul american .
lichiditatea primara fiind incluse : numerarul in circulatie , depozitele transferabile ale subiectilor nebancari la banci ( exclusiv statul ) reprezentand masa baneasca in sens restrans.
Lichiditatea secundara cuprinde urmatoarele instrumente aflate in posesia subiectilor nebancari :
depozite pe termen scurt necuprinse in lichiditatea primara ;
hartiile de valoare pe termen scurt ;
creditele pe termen scurt inclusiv comerciale.
In Romania metodologia FMI a fost adoptata realizandu-se o combinatie a modalitatilor utilizate in SUA si in tarile europene pentru agregatele monetare din cele trei grupe :
Agregate monetare care reflecta moneda primara cuprind :
Ø marimea activului total BNR defalcat in credite acordate sistemului financiar ;
Ø creante externe alte active ;
Ø volumul modelelor primare autohtone ( monede in circulatie , depozite la BNR , rezerve obligatorii ) ;
Ø moneda primara lichida a bancilor comerciale , inclusiv disponibilitatile interbancare.
Masa baneasca in sens restrans , cuprinde :
Ø numerarul in circulatie ;
Ø moneda in cont ( depozite , cecuri bancare etc. ) ;
Ø mijloace de decontare ( eventual ).
Grupa a treia de agregate monetare cuprinde :
Ø cvasimoneda ( depozite la termen in banci ) ;
Ø echivalentul in lei al depozitelor in valuta ale rezidentilor ;
Ø M 2 = M 1 + cvasimoneda ;
Ø alte active lichide cum ar fi :
contributia la pensia suplimentara la cec ;
depozitele la termen si la vedere ale statului si populatiei care nu sunt incluse in M 2 ;
M 3 = lichiditate totala = M 2 +alte active lichide.
s-a stabilit ca masa monetara reprezinta ansamblul mijloacelor de plata de care dispune economia, respectiv de lichiditati.
Corelatia intre masa monetara si lichiditatea economica este legata de capacitatea economiei de a furniza, alaturi de moneda si alte mijloace financiare cu un grad mai mare sau mai mic de lichiditate, care sa satisfaca nevoile agentilor economici nonfinanciari.
Lichiditatile se prezinta sub forma creantelor asupra intermediarilor financiari (banci, tezaur) detinute de subiectii economici, acestea reprezentand contrapartidele masei monetare.
Bancile creeaza moneda, monetizand activele le plaseaza sub forma creditelor economice. Achizitia de corespondente monetare se face prin :
creatia monetara a bancilor comerciale ( credite ) ;
creatia monetara a bancii centrale ;
lichiditatea activelor monetare detinute de banci sub forma de resurse proprii.
Cuantificarea acestor creatii monetare nu implica in mod obligatoriu inregistrarea sistematica a surselor creatiei monetare deoarece suma creatiei monetare in cursul unei perioade este egala cu diferenta intre stocul monetar la sfarsitul perioadei si cel de la inceputul perioadei.
Considerand agregatul monetar M3
corespondentele acestuia cu sursele de creatie monetara sunt :
Intr-o economie de piata pentru o corecta reprezentare a finantarii monetare acordate subiectilor nonfinanciari se iau in considerare :
resursele pe care institutiile de credit le preleva pe piata de capital ;
plasamentele de economisire contractuale pe langa institutiile de credit destinate construirii de locuinte.
Creante asupra exteriorului : acestea inglobeaza soldul posturilor de activ si pasiv din bilantul investitiilor de credit privind relatiile cu nonrezidentii.
Creditul intern : cuprinde creantele asupra statului si asupra economiilor.
- creantele asupra statului cuprind creditele acordate statului si titlurile emise de stat
- creantele asupra economiilor cuprind creditele (inclusiv avansuri si efecte de incasat) si titlurile de plasament .
Evidenta importantei monedei pentru viata economica e releva datorita :
influentei variatiei monedei asupra activitatii economice - reclama intelegerea originii nevoii de moneda (cererii de moneda );
utilizarii prin moneda a instrumentelor politicii monetare (agregatele monetare si contrapartidele sale ) - reclama intelegerea mecanismelor creatiei monetare (ofertei de moneda ).
Asupra cererii de moneda distingem mai multe teorii :
Ø o prima teorie are in vedere o analiza clasica care respinge conceptul cererii de moneda. Monedei nu i se recunoaste existenta specifica ,ea fiind considerata un bun intre celelalte bunuri ,valoarea sa de intrebuintare fiind determinata in functie de calitatea monedei ca mijloc de schimb universal .
structura preturilor bunurilor nu depinde decat de mecanismul cerere-oferta general al bunurilor ,echilibrul pe piata nedepinzand de o piata a monedei, cererea de moneda fiind expresia cererii generale de marfuri.
Separarea intre real si monetar a fost exprimata clar de Fischer prin relatia :
unde :
M = cantitatea de moneda
V = viteza de circulatie
P = preturile
T = volumul tranzactiilor
Ø O alta teorie este analiza Keynsiana (monetarista - cererea de moneda acceptata ). Keynsismul priveste moneda ca fiind activ financiar. El afirma ca moneda este detinuta nu numai pentru tranzactii ci si pentru cel putin alte doua motive : ca mijloc de precautie si ca mijloc de speculatie datorita faptului ca moneda consolideaza averea prin amanarea cheltuirii banilor si investirea in active financiare (obligatii) sau depozite.
Cantitatea de moneda detinuta pentru tranzactii si pentru precautii este independenta de cea alocata speculatiei care depinde doar de rata dobanzii .
Rata dobanzii conditioneaza investitiile care au efect multiplicator asupra productiei globale.
Keyns remarca interactiunea intre cererea de moneda si productie prin intermediul fluctuatiei ratei dobanzii, moneda influentand activ echilibrul economic.
Substituirea monedei cu obligatiunea (activ financiar) pe care a realizat-o Keynsismul a fost generalizata in gandirea postkeynsiana ai caror reprezentanti au fost Hiks si Tobin, fiind introdusa notiunea de patrimoniu.
In conceptia neokeynsista cererea de active monetare se inscrie intr-un demers general prin care intr-o economie guvernata de incertitudine se asigura diminuarea riscurilor aferente unor active printr-o structura adecvata a patrimoniului.
Monetarismul - priveste moneda ca fiind un element de patrimoniu, plecand de la analiza preferintei pentru lichiditate dezvoltata de neokeynsisti evidentiaza calitatea monedei de a fi activ financiar, o modalitate prin care agentii economici isi pot consolida averea.
Dupa ei, cererea de moneda ,ca a oricarui activ financiar ,depinde de trei factori :
Bogatia totala a individului ;
Preturile si randamentele diferitelor componente ale activului ;
Gusturile si preferintele indivizilor .
Preluand de la neokeynsisti aspectul patrimonial al cererii de moneda, monetaristii subliniaza ca alaturi de bogatia naturala a individului, in patrimoniul sau intra si bogatia intrinseca care rezulta din fluxurile de venituri pe care acesta se asteapta sa le primeasca drept remunerare a capacitatilor sale productive (capitalul uman).
Empiric ,inainte de 1975, evolutia cererii globale de moneda a putut fi explicata cu ajutorul unor variabile ca : venitul permanent , rata dobanzii, rata anticipata a inflatiei.
Dupa 1975 aceasta explicatie a devenit neverosimila datorita comportamentului modificat semnificativ al diferitelor componente ale lichiditatii (masei monetare) li ale diferitelor categorii ale subiectilor economici nonfinanciari.
Cauze principale :
Accelerarea si variabilitatea conjuncturala a ratei dobanzii ;
Volatilitatea ratei dobanzii pe termen scurt (datorita evolutiei inflatiei).
Subiectii economici au incercat restructurarea compozitiei patrimoniului pentru a domina influenta inflatiei asupra valorii reale a acestuia .
Simultan, pentru scaderea costului tranzactiilor (costul conversiei creantelor in mijloace de plata ) institutiile bancare au inventat noi forme de plasament care au contribuit la reorientarea compozitionala a patrimoniului subiectilor economici.
Aceasta inflexiune a cererii de moneda afecteaza eforturile publice de reglare a lichiditatii din economie prin controlul emisiunii monetare.
Internationalizarea masiva a economiilor internationale determina ca evolutia masei monetare sa devina dependenta de evolutia anticipata a curului de schimb.
Deplasarea cererii de moneda de la o valuta la alta determina politicile monetare nationale sa-si adapteze obiectivele pentru a putea interveni eficient si pe pietele monetare ale altor tari.
Oferta de moneda reprezinta cantitatea de mijloace de reglare a schimburilor puse la dispozitia agentilor economici nebancari de sistemul bancar.
In mod esential moneda se caracterizeaza prin aceea ca poate fi general acceptata ca mijloc de plata. Aceasta caracterizare a monedei permite definirea unitara a ofertei de moneda si impune delimitarea unor ansambluri stadial integrabile care e numesc agregate monetare.
Exista doua abordari de baza in privinta masurarii cantitatii de moneda:
Ø Abordarea prin tranzactii - masoara cantitatea de moneda prin evidentierea monedei ca mijloc de schimb.
Ø Abordarea prin lichiditate - considera moneda ca cel mai lichid activ datorita usurintei cu care se tranzactioneaza.
Echilibrul monetar - factori de influenta
Inflatia - concept, cauze, tipuri, consecinte
Echilibrul monetar - factori de influenta
starea de echilibru monetar este determinata de conditiile economice monetare ,financiare, valutare si sociale specifice fiecarei economii si fazelor de evolutie ale acestora.
Echilibrul economic reprezinta o constelatie de variante interdependente astfel incat prin actiunea lor se exclude orice tendinta de modificare solidara a acesteia.
Echilibrul economic este de trei feluri :
echilibru economic static - este un concept care evidentiaza doar conditiile existentei echilibrului fara sa se releve modul cum odata perturbat acest echilibru se restabileste.
echilibru economic comparativ - in cadrul acestui concept se definesc conditiile de echilibru de la inceputul si de la sfarsitul intregii perioade in care are loc restabilirea echilibrului perturbat initial.
echilibru economic dinamic - este un concept care considera variabila temporara ,reflecta continuitatea evolutiei, inducerea fiecarui moment al evolutiei intr-o structura corelativa a sistemului economic global. Totodata acest echilibru reflecta tendinta de permanenta adaptare la diferiti factori de influenta prin depasirea unei stari devenita neadecvata.
Model ,in ultimele decenii, ideii de echilibru economic i-a fost atasata ideea de dezechilibru economic permanent in care s-ar afla permanent economia observandu-se doar tendintele spre echilibru care fiind o stare ideala nu s-ar putea atinge niciodata, capacitatea autoreglatoare a economiei fiind iluzorie datorita unor factori ca :
insuficienta informatiilor
imperfectiunea procesului de realizare a echilibrului
Deci, in loc de preturi de echilibru trebuie acceptata ipoteza ca subiectii economic isi adapteaza comportamentul la preturi de nonechilibru.
Interdependenta diferitelor piete produce multiplicativ dezechilibre, dezechilibrand propagat sistemul economic in ansamblu.
Factorii de influenta ai dezechilibrului sunt :
inertia din reactiile subiectilor economici ;
structurile de interese si motivationale ;
rigiditatile tehnologice si organizatorice.
Distingem astfel un echilibru financiar axat pe simetria comportamentala a subiectilor economici manifestat cand cererea si oferta de instrumente financiare manifesta pe o anumita piata sunt egale.
Echilibrul monetar constituit dintr-un ansamblu de relatii si variabile cu caracter monetar definit ca fiind starea de identitate intre masa baneasca realmente existenta in economie, oferta de moneda si cererea de bani.
Caracteristici ale echilibrului monetar :
este un proces obiectiv influentat de procesele de productie si circulatie din economia de piata ;
se manifesta ca tendinta avand caracter dinamic si fiind determinat de mutatiile din sfera reala de care sfera monetara este dependenta.
dependenta proceselor monetare de cele reale (din sfera materiala) este relativa, circulatia monetara exercitand la randul ei o influenta activa asupra proceselor materiale.
se realizeaza atat prin concordanta intre cererea si oferta de bani cat si prin concordanta care trebuie sa existe pe celelalte piete din economia, in particular, pe pietele financiare.
Explicarea realizarii echilibrului monetar se regaseste concentric in cadrul a doua tipuri de abordari :
v Abordarea Keynsiana - presupune realizarea echilibrului macroeconomic prin relatia :
Relatia exprimata matematic
este urmatoarea :
unde :
E = echilibru
v = venituri
I = investitii
i = rata dobanzii
v Abordarea Friedmaniana :
Model Hiks - Hansen :
i
V V
- LM =cererea de moneda
- IE = curba combinatiilor lui i , V asigurand echilibrul pe piata bunurilor
- N = punct de echilibru al ratei dobanzii pentru fiecare volum de moneda.
Curba cerere - oferta reprezinta echilibrul monetar si este constituita din punctele de intalnire intre cerere si oferta in care se stabileste rata dobanzii curente (i).
Aceasta curba exprima intr-un stoc dat de moneda relatia intre cererea totala si venituri. Daca oferta de moneda si nivelul preturilor sunt cvasiconstante, atunci se determina o crestere de moneda si se provoaca implicit cresterea ratei dobanzii.
Putem afirma in concluzie ca venitul este monetar o functie crescatoare depinzand de rata dobanzii.
Intersectarea curbelor LM si IE determina punctul N in care se echilibreaza nivelul venitului si nivelul ratei dobanzii pentru fiecare volum de moneda.
In figura de mai sus se sugereaza actiunile de politica economica pentru a face fata unei situatii de criza (inflatie).
In punctul N cantitatea de moneda existenta determina o rata a dobanzii suficient de scazuta si implicit o investitie suficient de ridicata pentru atingerea echilibrului economic si monetar.
Rata dobanzii asigura legatura intre nivelul real si cel monetar al echilibrului.
Abordarea Keynsiana trateaza modelele monetare ca avand un rol secund in raport cu fenomenele reale ,politica bugetara re recuperare a echilibrului economic fiind privilegiata .
In abordarea Friedmaniana ,alternativele la schema Keynsiana ,se urmareste ca variatiile masei monetare sa regleze ritmurile vietii economice.
Se considera ca orice schimbare a cantitatii de moneda modifica echilibrul activelor si declanseaza reactii de substitutie intre moneda si alte active financiare.
In abordarea Friedmaniana mecanismul de transmisie economic se bazeaza pe echilibrul dorit al portofoliilor individuale, rata dobanzii avand un rol minim.
Deci, reglarea masei monetare exercita un efect global asupra economiei fiind necesara o crestere anuala a circulatiei monetare corespunzator ratelor de crestere economica.
Inflatia - concept ,cauze, tipuri, consecinte
Din perspectiva monetara inflatia este un fenomen degenerativ generat de excesiva creatie monetara, pe de alta parte insuficienta cantitatii de moneda provoaca recesiunea economica (criza).
Inflatia este identificata cu cresterea preturilor cumulativ si auto intretinuta.
Inflatia este o suma de dezechilibre avand pe fond cresterea preturilor ca dimensiune esentiala , sume de dezechilibre care amputeaza puterea veniturilor si a monedei.
Caracteristici ale procesului inflationist : cunoaste mei multe faze :
inflatie taratoare - atinge valori suportabile 3% - 4%;
inflatie accelerata - insotita de incetinirea expansiunii economice a bumului sau chiar de o crestere economica negativa (stagflatie);
dezinflatia - deccelerarea inflatiei in cadrul careia are loc reechilibrari de variabile macroeconomice si ajustari de preturi.
Cauzele inflatiei : inflatia este generata de tensiuni si dezvoltari inflationiste ale unor componente valorice ale procesualitatii economice.
Apar implicit forme ale inflatiei :
inflatia prin cerere - este generata de cresterea cererii globale de bunuri si servicii in raport cu oferta inelastica. Se manifesta sectorial ,dar se extinde rapid, generalizandu-se.
inflatie prin costuri - este generata de cresterea nejustficata a unor categorii de costuri. Este o expresie a dezechilibrelor de pe piata factorilor de productie.
Inflatie importata - generata prin mecanismul cursului de schimb si prin mecanismul fluxurilor de capital.
Inflatie structurala - determinata de dezechilibre in structurile economice datorita accelerarilor politicii economice in diferite sectoare si de preponderenta interventionismului autoritatii publice pentru realizarea ajustarilor, armonizarilor si adaptarilor in vederea echilibrului economic global.
Interpretarea procesului inflationist este centrata de doua puncte de vedere :
primul punct de vedere priveste inflatia ca fenomen monetar - considera ca emisiunea monetara excesiva este o conditie premisa a inflatiei si nu factorul cauzal primar ;
al doilea punct de vedere priveste inflatia ca fenomen economic global - priveste fenomenul inflationist intre celelalte fenomene economice conjunctural legate de productie , venituri si cheltuieli.
Se considera cresterea preturilor ca fiind o consecinta a inflatiei.
Inflatia este un exces de cerere de marfuri fata de oferta care provoaca o miscare in sus, ireversibila a preturilor.
Definitia inflatiei: este un fenomen de natura monetara compozit avand cauze multiple depinzand de structuri economice ,de factori financiari si nonfinanciari, insotit sistematic, nu cauzal, de dezechilibre monetare.
Mecanism esential important in sistemul monetar si financiar al unei tari, circulatia monetara se manifesta pe piata monetara.
Piata monetara este o piata a capitalurilor pe termen scurt. Existenta acestei piete este legata de faptul ca unele banci sunt beneficiare ale unui surplus de incasari iar altele au de efectuat un surplus de plati. Piata monetara este o piata de lichiditati pe termen scurt pe toate organismele de credit bancar. Ea este totodata locul interventiilor bancii de emisiune asupra lichiditatilor bancare.
Istoriceste circulatia monetara a reprezentat miscarea monezilor metalice principale de aur si argint. In prezent circulatia acestor monede metalice nu mai exista, ceea ce a determinat convertirea circulatiei monetare intr-o circulatie baneasca ,in general, mai ales in acele tari unde exista convertibilitatea monetara a monedei nationale.
Piata monetara este un mecanism al economiei ,ea nu a putut exista anterior anului 1989 in Romania deoarece nu exista economia de piata.
In economia planificata central cu caracter imperativ a avut loc transformarea monedei din instrument al actiunii detinatorilor puterii de cumparare in instrument al dictatului etatist.
Un rol deosebit de important il are BNR al carui statut de functionare este stabilit prin legea Nr. 34 /1991.
BNR participa ,conform prevederilor legale art. 2, in numele statului la tratative si negocieri in probleme financiare ,monetare si de plati, poate incheia acorduri pentru imprumuturi pe termen scurt si poate efectua operatiuni bancare cu banci centrale apartenente altor state si institutii monetare internationale (FMI).
Functiile esentiale ale BNR :
este singura autoritate bancara nationala
este bancherul si casierul general al statului
reglementeaza ,supravegheaza si participa la operarea sistemului de plati al tarii
Atributele BNR :
supranumita 'banca bancilor' ,BNR autorizeaza bancile comerciale sa desfasoare operatiuni specifice in conditiile indeplinirii cerintelor de autorizare stipulate in normele BNR;
supravegherea prudenta a bancii autorizata prin verificarea permanenta a expunerii la risc a acestora.
Caracteristici ale BNR :
- BNR - bancherul si casierul general al statului;
- tine in evidentele sale contul curent al trezoreriei statului fara a percepe comisioane si/sau dobanzi.
In conformitate cu art. 31 din legea Nr. 34/1991 BNR poate acorda bugetului de stat un imprumut limitat pentru acoperirea decalajului intre veniturile si cheltuielile bugetare, pentru aceste sume BNR devenind bancher al statului si creditor al Ministerului Finantelor.
In lipsa unei garantii emise de Ministerul Finantelor ,in prezent, BNR acorda credite pe baza unei simple cereri. BNR poate sa vanda si sa cumpere efecte comerciale, actionand ca agent al statului in ceea ce priveste emisiunea ,vanzarea si rascumpararea obligatiilor de stat.
BNR este singura banca care nu impune garantii.
BNR - politica monetara :
In conformitate cu art. 1 din legea Nr. 34/1991 ,BNR stabileste si conduce politica monetara si de credit in cadrul politicii financiare a statului stabilind obiectivele directoare ale mentinerii stabilitatii monedei nationale.
Intre obiectivele politicii monetare mentionam:
- volumul si structura masei monetare;
- dobanzile pornind de la dobanda de refinantare;
- cursul de schimb al leului in raport cu alte valute si situatia balantei de plati externe.
Instrumente specifice ale politicii BNR :
nivelul politicii de refinantare ;
rezervele minime obligatorii (rezerve monetare ale bancilor comerciale obligate sa le detina la BNR) ;
interventia pentru sustinerea monedei nationale realizata prin cumparari si vanzari de lei si/sau valuta ;
formarea si utilizarea rezervei de aur pentru obtinerea de venituri si mobilizarea de resurse financiare externe.
Tehnici utilizate de BNR ca operator de plata :
organizarea pietei valutare centralizate in vederea asigurarii convertibilitatii limitate interne a leului
organizarea unor piete a creditelor pe termen ultra scurt ( de 24 ore )
participarea pe piete de capitaluri (burse de valori) la tranzactionarea titlurilor de stat
acordarea unor credite unor clienti privilegiati (bugetul statului, societari bancare)
Politica valutara si controlul valutar exercitat de BNR :
- BNR are atributii importante in domeniul regimului valutar
- BNR mijloceste formarea unui curs valutar interbancar (un curs de referinta a pietei valutare);
- BNR controleaza orice plata efectuata in favoarea unei firme straine prin canal bancar ;
- BNR este organizatorul pietei interbancare.
Supravegherea si participarea BNR la reglementarea
si apararea sistemului de plati al tarii:
Incepand cu 1992 BNR initiaza reforma sistemului de plati prin utilizarea structurilor sale teritoriale, urmarindu-se perfectionarea instrumentelor de plati fara numerar si realizarea de noi mijloace de plata (CEC-uri, carti de credit sau debit) .
Obiectivul urmarit cu acest prilej este diminuarea platilor cu numerar in favoarea platilor bancare cu utilizarea intensa a tehnicilor electronice.
1. Creditul si dobanda
2. Trasaturile creditului
3. Tipuri de credit
4. Intermediarii si pietele creditului
1. Creditul si dobanda
Moneda si creditul se afla intr-o fireasca si stransa legatura concretizata in multiple forme de manifestare. Una dintre formele creditului ,vanzarea marfurilor cu plata amanata, sta la originea bancnotelor. In acest fel vanzatorul devine creditor ,iar cumparatorul devine debitor.
Vanzatorul consemneaza datoriile cumparatorului in titluri de credit cambiale, el nu este obligat sa astepte plata la scadenta, putand sconta efectul comercial (anticipeaza incasarea) la o banca.
La bancile comerciale se concentreaza in acest fel portofolii de efecte comerciale. Bancile emit bancnote in schimbul titlurilor de credit private. Bancile comerciale pot sa intre in penurie de lichiditati pe care o pot atenua reescontand efectele comerciale.
O alta cale de punere in circulatie a banilor pe linie de credit este imprumutul prin contul curent. Bancar marimea soldului debitor al contului curent al clientului reflecta creditul acordat.
Creditarea sub forma avansurilor in contul curent ocupa un loc in crestere in activitatea bancara atenuand legatura emisiunii monetare cu creditul comercial si implicit dependenta emisiunii monetare de proportiile vanzarilor de marfuri cu plata amanata.
In tarile cu economie planificata centralizat vanzarea marfurilor cu plata amanata a fost interzisa fiind obligatorie plata imediata a vanzatorului de catre cumparator.
Implicit era fara obiect circuitul economic intern al inscrisurilor cambiale (trata, bilet la ordin) ceea ce a facut ca bancile sa inceteze sa mai fie, sub acest aspect, banci comerciale.
Moneda contemporana, sprijinindu-se pe operatiuni de scont, pe creditul comercial, dar mai ales pe creditul public si creditul bancar direct ,incepe un proces de emancipare fata de relatiile de credit, banii devenind un activ financiar ,pregnant, specific in forma lor principala - credit public - exprimand lichiditatea perfecta. Mentionam ca in aceasta forma ei nu asigura un venit (randament).
Conceptul de credit : - apare cand vanzatorul preda valori de intrebuintare in schimbul promisiunii ca va primi, candva, o valoare. Conceptul de credit apare pe masura institutionalizarii functiei monetare ca mijloc de plata, are loc decalajul in timp al actului de vanzare fata de cel de cumparare.
Largirea productiei, crearea conditiilor pentru a rezista unui mediu concurential acerb, obtinerea unui profit care sa asigure dezvoltarea normala a activitatii sunt de neconceput fara existenta creditului.
Creditul se extinde in relatiile cu partenerii straini, chiar la nivelul statului ,putandu-se afirma ,impreuna cu monetaristii ca omenirea traieste prin credit.
In practica curenta conceptul de credit se confunda cu banii ,cu finantele. In cadrul rotatiei de ansamblu, capitalul ,mijloacele monetare si materiale, creditul se pot transforma in bani si/sau finante.
Finantele presupun capitaluri formate care se acumuleaza ,creditul reprezentand un efect al proceselor economice in urma carora apar capitaluri temporar disponibile.
Creditul simplificat - este o forma speciala de miscare a valorilor si reprezinta vanzarea de marfuri cu plata amanata sau cu transferarea de moneda cu titlu de imprumut.
Creditul extins - reprezinta circulatia capitalului de imprumut.
2. Trasaturile creditului
Trasaturile creditului delimiteaza sfera creditului si ii caracterizeaza continutul. Creditul are o seama de trasaturi comune, printre care amintim:
Existenta unei disponibilitati la nivelul agentului economic si acceptarea de catre acestia sa le cedeze (sa le imprumute) altor agenti economici (debitori) ;
Pierderea temporara a unor drepturi de catre imprumutant (cel care acorda imprumutul);
Obligativitatea imprumutatului de a restitui imprumutul la scadenta insotit obligatoriu de o dobanda (interes).
Subiectele relatiei de credit :
- debitorul
- creditorul
Promisiunea de rambursare este un element esential al creditului si presupune riscuri pentru care se cer garantii.
Riscurile sunt de nerambursare sau de imobilizare. Nerambursarea consta in probabilitatea intarzierii platii sau a incapacitatii de plata datorata conjuncturii ,deficientelor sectoriale, deficientelor imprumutului. Ca solutie de prevenire se recomanda diversificarea si/sau garantarea imprumutului. Riscul de imobilizare survine la banca care nu este in masura sa satisfaca cererile titularilor de depozite datorita gestiunii nereusite a creditelor. Ca solutie de prevenire se recomanda angajarea de credite pe hartii de valoare, reescontul sau garantiile reale si personale.
Garantiile reale sunt gajul, ipoteca, dreptul de retinere ,privilegiul
Garantiile personale sunt simple, solidare.
Termenul de rambursare a creditului - este variat putand varia intre 24 ore si 30-50-100 de ani.
Uzantele creditului :
pe termen scurt creditul se deruleaza prin rambursarea integrala la scadenta
pe termen mediu si lung se face o rambursare esalonata a creditului, odata cu platile curente rambursandu-se dobanda si o parte din imprumut.
Dobanda este caracteristica definitorie a creditului. Ea poate fi fixa sau variabila (sensibila). Se modifica periodic (de regula semestrial) armonizandu-se cu dobanda pietei.
Acordarea creditului (tranzactia propriu-zisa) - distingem o tranzactie unica ,un imprumut acordat ,credit deschis (linia de credit) caracterizat prin aceea ca imprumuturile efective survin la intervale liber alese de debitor prin emiterea cartilor de credit.
Consemnarea si transferabilitatea - caracteristici necesare creditului intrucat acordurile de credit sunt consemnate prin inscrisuri care stipuleaza obligatia ferma a debitorului de rambursare a imprumutului si dreptul creditorului de a i se plati suma angajata. Transferabilitatea este cesiunea creantelor si a veniturilor accesorii.
3. Tipuri de credite
Caracterizarea creditelor se face dupa urmatoarele criterii :
I. Dupa natura economica si participanti :
- credit comercial
- credit bancar
- credit de consum
- credit obligatar
- credit ipotecar
Creditul comercial - este cea mai reprezentativa forma de credit in economia de piata. Consta in amanarea platii reciproce de catre agentii economici activi cu prilejul vanzarii marfurilor. Instrument specific este cambia - are rolul de a suplimenta capitalul circulant scutind creditul bancar, se face un transfer reciproc de resurse intre intreprinzatori.
Creditul bancar - este un credit comercial care prin cesiune bancara si scontare se transforma in credit bancar.
Creditul de consum - este pe termen lung sau scurt acordat persoanelor individuale si este destinat acoperirii consumului bunurilor sau serviciilor.
Creditul obligator - este un credit provenit de la subscriptor catre persoana juridica (agent economic).
Creditul ipotecar - este girat cu ipoteca intre debitori si creditori interpunandu-se bancile.
II. Dupa destinatie :
- credite productive
- credite neproductive
III. Dupa natura garantiilor ce servesc ca acoperire :
- credite reale
- credite personale
IV. Dupa scadenta :
- credite pe termen
- credite fara termen
V. Dupa fermitatea scadentei :
- credite denuntabile
- credite ne-denuntabile
VI. Dupa modul de stingere al obligatiilor de plata :
- credite amortizabile
- credite ne-amortizabile
4. Intermediarii si pietele creditului
Analiza simplificata a mecanismelor economice evidentiaza ca anumiti agenti economici (populatia) dispun de capacitatea de finantare in timp ce altii (intreprinderile) au nevoie de finantare.
Echilibrul intre capacitatea de finantare si nevoia de finantare se realizeaza printr-un ansamblu de operatii de intermediere financiara intre materia prima oferita (agentul economic cu surplus de resurse) si produsul finit (forma de indatorare prin care persoana juridica cu deficit de resurse necesare a fi acoperite) se creeaza astfel un gen de valoare adaugata a investitiilor financiare.
Rolul intermediarilor financiari este de a adecva cantitatea si calitatea fluxurilor monetare si financiare adaptand datoria primara emisa de agentii economici la dorintele imprumutantilor primari.
Simplificand, se poate afirma ca cu cat calitatea intermediarilor financiari este mai buna intr-o economie, cu atat sunt mai eficient utilizate resursele si se realizeaza o crestere economica mai rapida.
Se evita astfel devierea inutila a unei parti din economisire realizandu-se finantari oportune si eficiente pentru economia nationala.
Concept, determinanti, structura, nivel ;
Curbele de randament si tipuri de dobanda ;
Dobanda nominala si dobanda reala.
Concept, determinanti, structura, nivel
Dobanda este un concept care comporta doua acceptiuni :
a) in sens restrans dobanda este suma cuvenita proprietarilor la rambursarea sumei imprumutate. Dobanda este pretul folosirii capitalului, este remunerarea riscului imprumutului ;
b) in sens larg dobanda este pretul platit de debitor creditorului pentru cesiunea dreptului de folosinta a imprumutului pana la scadenta.
Definitia lui Keyns - dobanda este o recompensa pentru remunerarea la lichiditati si concomitent este pretul pentru achizitionarea lichiditatii.
Definitia lui samuelson - dobanda reprezinta surplusul revenit proprietarului pentru capital ca factor de productie.
Determinanti :
creditul avansat
perioada de timp a folosirii capitalului varsat
nivelul ratei dobanzii.
, unde : D = dobanda
totala
C = capitalul
d = rata dobanzii
Initial dobanda a fost legata de creditul pentru consum, apoi ea a insemnat dreptul de a folosi creditul cu destinatie economica productiva.
Factorii dobanzii sunt :
I. Productivitatea capitalului implica realizarea unei anumite rate a profitului. Profitul total este o suma a dobanzii si a profitului net, evident ca orice investitor isi dimensioneaza afacerile astfel incat sa realizeze un profit total mai mare sau cel putin egal cu profitul net;
II. Lichiditatea care se refera la situatia creditorului ce prefera intotdeauna forma de imprumut de natura sa asigure lichiditatea ;
III. Riscul nerambursarii - imprumutantii se preocupa major de constituirea garantiilor reale in vederea diminuarii riscului nerambursarii ;
IV. Raportul dintre cererea si oferta de credite - oferta este determinata la randul ei de factori ca
nivelul economisirii ,
nivelul veniturilor ,
- preferintele de consum ,
- inflatia.
Cererea este interconditionata de cei trei mari debitori sociali : guvernul, agentii economici si familia.
Nivelul dobanzii :
In tarile cu o economie de piata consolidata s-a constituit un nivel de baza al dobanzii care este un nivel focalizator al multiplelor niveluri ale acestei marimi relative. Aceasta rata fixata de o banca de referinta in conditiile medii date serveste ca termen de baza pentru calcularea celorlalte rate ale dobanzii situate in jurul dobanzii de baza.
In s.U.A. rata de baza a dobanzii este rata aplicata de bancile comerciale la creditele acordate de aceste banci pe termen scurt clientilor de prim rang. In Anglia si in lume este binecunoscuta rata LIBOR.
Curbele de randament
In aprecierea nivelului dobanzii un rol deosebit se acorda din punct de vedere teoretic cat si practic curbelor de randament.
Curba de randament este o curba continua care descrie relatia functionala intre randamentul la rata scadentei si numarul de ani ce intervin inaintea scadentei pentru titlurile cu venituri fixe la un moment dat.
Curbele de randament se rezuma la anumite creante dar sunt semnificative pentru intreaga piata a creditului. Potrivit conjuncturii de moment, curbele de randament pot avea trei modalitati de expresie:
Curba plata - arata ca randamentele titlurilor pe termen scurt, mediu si lung sunt practic aceleasi si ca raportul intre cerere si oferta este echilibrat pe ansamblul pietei.
Curba orientata in sus releva ca titlurile pe termen lung au un randament ridicat si sugereaza ca cererea de fonduri pe termen scurt este foarte puternica fata de cererea de fonduri pe termen lung.
Curba orientata in jos exprima faptul ca titlurile pe termen scurt au un randament foarte ridicat de unde rezulta ca cererea de fonduri pe termen lung este foarte puternica fata de cererea de fonduri pe termen scurt.
3. Dobanda nominala si dobanda reala
Aprecierile privind nivelul ratei dobanzii sunt valabile atata timp cat stabilitatea monetara asigura, la expirarea termenului imprumutului, recuperarea integrala a valorii avansate respectiv conservarea puterii de cumparare.
Perioada actuala caracterizata prin intense, permanente si generalizate procese inflationiste influenteaza acest proces si pune in prim plan riscul eroziunii capitalului.
Riscul eroziunii capitalului se refera la posibilitatea inregistrarii de pierderi de catre creditor prin faptul ca valoarea reala a ratelor de rambursare a imprumutului nu mai pot acoperii integral capitalul imprumutat dar sa caute prin conditiile creditului sa-si asigure o compensare pentru pierderile suferite prin : deprecierea monetara pe de o parte si prin ridicarea ratei dobanzii.
In concluzie, in conditiile unei intensificari a procesului inflationist rata dobanzii implica doua ipostaze:
a) Dobanda nominala exprimata prin rata curenta de piata ;
b) Dobanda reala exprimata ca diferenta intre dobanda nominala si gradul de eroziune a capitalului determinat de evolutia procesului inflationist.
Dobanda reala este direct proportionala cu deprecierea monetara.
Dobanzile nominale sunt dobanzile stabilite intre parti si consemnate contractelor de creditare, sunt cele negociate si acceptabile pentru creditori.
Astfel rata dobanzii reale este data de urmatoarea formula :
Evolutia dobanzii reale din lumea contemporana ilustreaza contradictia dintre dobanda nominala si cea reala.
Cresterea operatiunilor de credit in valute compozite pe pietele internationale ridica problema determinarii specifice a ratei dobanzii practicate pentru aceste operatiuni, in conditiile in care ratele dobanzii variaza pe pietele nationale, in functie de intensitatea procesului inflationist national.
Determinarea dobanzii la creditele exprimate in valutele compozite se efectueaza pe modelul mediei ponderate :
, unde Di = rata
dobanzii pe piata valutei Vi
Vi = ponderea valutei Vi in valuta compozita.
Tehnici de calcul ale dobanzii :
Dobanda data de o unitate monetara pe un an de zile se numeste dobanda unitara.
, unde :
E = dobanda
k = capitalul investit
t = timpul
z = rata dobanzii
Calculul dobanzii asupra unei sume de bani exprimata in general pe o perioada de timp. Dobanda compusa este uzuala pentru credite cu o durata mai mare de 12 luni. In acest caz dobanda se calculeaza dupa regula operatiunii de dobanda simpla care trebuie majorata cu o noua suma care intra in operatiunea de dobanda a perioadei urmatoare. Astfel unitatea monetara devine la sfarsitul perioadei:
1 + R = k ; A à E ; R = rata anuala a dobanzii pentru 1 + n , n = numarul de ani.
1. Bancile comerciale
2. Originea si necesitatea bancilor de depozit
3. Operatiuni bancare. Riscul bancar
4. Cai de ameliorare a managementului bancar
1. Bancile comerciale
Bancile comerciale au aparut in acceptiunea moderna in legatura cu dezvoltarea comertului si acumularea de mari capitaluri banesti, expresie a dezvoltarii productiei, intensificarii schimburilor comerciale si expansiunii economiei in general.
Participand la dezvoltarea operatiunilor comerciale prin intermediul titlurilor cambiale, in mod firesc aceste banci s-au numit banci comerciale.
In epoca contemporana locul si rolul bancilor comerciale sunt strans legate de calitatea lor de intermediari in perspectiva relatiei economii-investitii, fundamentala pentru cresterea economica. Mobilizarea resurselor banesti ale agentilor economici si populatiei la dispozitia si prin intermediul bancilor comerciale este premiza economica primordiala a realizarii de economii care se constituie in dubla ipostaza :
- venituri neconsumate ale perioadei curente
- cerere potentiala pentru productia viitoare.
Agentii economici recurg la capitaluri proprii si la credite bancare in procesul de reciclare si valorificare a capitalurilor banesti din economie.
Se creeaza in acest mod premizele unei ample redistribuiri a capitalurilor banesti printr-o retea de intermediari care in exclusivitate sau cu preponderenta in cadrul sistemului bancar s-au constituit in reteau de banci comerciale sau de depozit.
Bancile comerciale efectueaza urmatoarele operatiuni:
Operatiuni pasive - care constau in formarea capitalului propriu ,atragerea depunerilor si rescontul (refinantarea)
Operatiuni active - operatiuni de creditare si de plasament care se deruleaza pe baza depozitelor bancare constituite.
Operatiuni comerciale si de comision.- constituie un grup special de operatiuni ale bancilor comerciale care privesc tranzactiile de vanzare-cumparare de devize efectuate cu prilejul mijlocirii de plati internationale.
1. Operatiuni pasive .
Formarea capitalurilor proprii - bancile comerciale ca persoane juridice sunt societati pe actiuni care isi constituie capitalul prin trei modalitati :
- pe baza capitalului social
- pe baza fondului de rezerva
- pe baza provizioanelor
Principala caracteristica a bancilor comerciale este ca in cadrul resurselor proprii, capitalurile proprii detin cea mai redusa pondere, implicit este putin semnificativa capitalizarea profitului bancar ca modalitate de reciclare si valorificare a capitalurilor banesti depuse.
Bancile comerciale isi constituie fondul de rezerva pentru acoperirea unor pierderi generate in principal de insolvabilitatea unor debitori. De regula ,rezervele proprii constituite sub forma fondului de rezerva ,ating ,la bancile comerciale o marime egala cu capitalul social.
Aceasta dimensiune a fondului de rezerva se justifica prin varietatea riscurilor bancare. Pentru mentinerea unui plafon de lichiditati corelat cu o stare prudentiala,bancile recurg la constituirea de provizioane care pot fi reglementate si se constituie cand sunt reglementate in baza unor acte normative care urmaresc multiplicarea capitalurilor proprii sau provizioane de risc - pe baza lor putand fi acoperite pierderi bancare care pot fi anticipate ,necunoscandu-se insa marimea si momentul producerii acestor pierderi.
Atragerea depozitelor . Depozitele pot fi la vedere si la termen.
Depozitele la vedere se caracterizeaza prin flexibilitate in sensul ca depunatorii pot dispune oricand utilizarea lor sub forma platilor sau retragerilor din cont, suma lor este relativ constanta pentru ca platile din anumite conturi se constituie ca depozite in alte conturi,putandu-se vorbi in acest sens de un volum minim a depozitelor la vedere.
Depozitele la termen sunt o conventie intre deponent si banca referitor la suma,durat si nivelul dobanzii bonificate.
In Romania intrumentele cele mai utilizate de bancile comerciale pentru constiturea depozitelor la termen sunt certificatele de depozit (la BCR certificatele de depozit se emit pentru sume de 100.000 ,300.000, 500.000, 1.000.000 pe 3 luni,6 luni si un an in conditiile unor dobanzi fixe pe toata perioada de depozitare).
Pentru sume mai mari bancile comerciale folosesc ca instrumente de depunere la termen contul de depozit. Clauzele de retragere si nivelul dobanzii difera in functie de banca.
Depozitele in cont curent - parte integranta a depunerilor bancare deschise atat persoanelor juridice cat si persoanelor fizice,prin intermediul contului curent se evidentiaza o multitudine de incasari si plati folosindu-se diferite instrumente de decontare ( cecuri, ordine de plata, foi de varsamant). Toate operatiunile de cont curent au loc numai la solicitarea clientilor si necesita un efort deosebit din partea organului bancar ceea ce face ca bancile sa bonifice in mod diferit soldurile de disponibilitati din aceste conturi (se acorda dobanzi mai mici ca la depozitele pe termen).
Reescontul - modalitate de procurare de noi resurse de creditare prin cedarea portofoliului de efecte comerciale unei alte banci comerciale de scont, dar de regula de emisiune.
Alaturi de reescont bancile comerciale practica lombardarea (acele operatiuni de imprumut garantate cu efecte publice :obligatiuni,bonuri de tezaur). In acest fel bancile comerciale obtin de la banca de emisiune resurse pe termen scurt.
Reescontul si lombardarea sunt operatiuni specifice recreditarii si refinantarii.
2. Operatiuni active.
Operatiunile active ale bancilor comerciale sunt de doua categorii :
- creditarea agentilor economici]
- creditarea persoanelor fizice.
Creditarea agentilor economici. Bancile comerciale si-au diversificat modalitatile de creditare. Distingem ca produse bancare :credite pentru constituirea de active fixe acordate in general pe termen scurt, credite pentru exploatare acordate pentru active curente (creditarea creantelor, creditele de trezorerie).
Creditarea creantelor - distingem operatiuni specifice :
- operatiuni cambiale
- imprumutul pe gaj de actiuni si efecte publice
- operatiuni de report.
Bancile comerciale achizitioneaza efecte publice cu obligatia rascumpararii in termen scurt si cu acelasi pret.Vanzarile-cumpararile de titluri ale imprumuturilor de stat constituie un procedeu clasic de influentare a politicii monetare si de credit.
Creditele de trezorerie - credite acordate pe termen scurt (sub un an) pentru necesitati curente legate de ciclul de exploatare si comercializare. Aceste credite cunosc doua forme :
- avansul in cont curent - apare sub forma liniei de credit sau a plafonului de creditare
- creditul pe termen mediu mobilizabil- este o refinantare la termen scurt pentru necesitati de export sau stocuri sezoniere in agricultura.
Creditarea gospodariilor familiale si persoanelor fizice se utilizeaza frecvent pentru obiective de interes general de ordin social (constructia de locuinte) ,sustinerea prin credite a nevoilor curente (introducerea gazului in Constanta).
3.Operatiuni comerciale si de comision - privesc tranzactii in devize pe pietele internationale. Bancile comerciale realizeaza profituri prin diferenta intre cursul de vanzare si cumparare a devizelor.
3.1. Operatiuni de comision - bancile comerciale actioneaza in numele si in contul clientului efectuand operatiuni de plati, acreditive,incasso ,remiteri.
Remiteri sunt operatiuni de transfer la solicitarea clientilor a unor documente ,titluri, sume catre terti.
Acreditivul este operatiune de plata conditionata efectuata de bancile comerciale in baza documentelor de incasare si expediere a marfurilor, transfer de suma ca urmare a unei investiri de incredere pe care clientul a acorda bancilor comerciale.
Incasso presupune efectuarea serviciului de incasare de catre o banca a diferitelor creante apartinand clientilor sai (cambii, facturi, hartii de valoare).
Mandatul - operatiuni efectuate in numele bancii dar in contul clientului. Se refera la administrarea de hartii de valoare si chiar de patrimonii (executori testamentari, gestionarea fondului de tutela sau a diferitelor fundatii). Pentru operatiuni de mandat se percep comisioane pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de prestarile de servicii si realizarea de profit bancar.
2. Originea si necesitatea bancilor de depozit
Bancile de afaceri sunt banci de depozit specializate in operatiuni financiare a investitiilor pe seama depozitelor pe termen lung si a atragerii de capitaluri prin emisiunea de valori mobiliare. Ele se constituie in epoca moderna ca modalitati de ameliorare a managementului bancar. Ele ofera clientilor sprijin financiar direct prin participatiile de capital (cumparari de actiuni) sau indirect prin preluarea datoriilor sub forma obligatara.
Bancile de afaceri indeplinesc si rolul de consilieri in managementul financiar al firmelor incasand comisioane importante .
I.1.Tipuri de banci de afaceri
I.2.Rolul bancilor de afaceri in realizarea de operatiuni, achizitii si fuziuni
I.3.Rascumpararea integrala pentru management (RIPM)
II.1. Titlurizarea ; Fondul comun de creante (FCC)
II.2. societatii de investitii financiare (sIF)
I. Operatiunile si rolul bancilor de afaceri
Bancile de afaceri sunt banci de depozit specializate in operatiuni de finantare a investitiilor pe seama depozitelor pe termen lung si atragerea de capitaluri prin emisiunea de valori mobiliare.
Bancile de afaceri se constituie in epoca moderna ca modalitati de ameliorare a managementului bancar.
Bancile de afaceri ofera clientilor sprijin financiar direct prin participatii de capital (cumparari de actiuni) sau indirect prin preluarea datoriilor sub forma obligatara.
Bancile de afaceri indeplinesc rolul de consilieri in managementul financiar al firmelor incasand comisioane importante.
Modelul bancilor de afaceri s-a creat printr-un act care se numeste Glass stegall Act (1933) si delimiteaza investitiile de credit american in:
bancile comerciale - care sunt colectoare de depozite si distribuitoare de credite
banci de investitii - care intermediaza in domeniul atragerii capitalurilor, plasarii lor optime inclusiv prin administrarea pe cont propriu sau sindicalizarea emisiunilor de valori mobiliare.
Bancile de afaceri americane au ca principala caracteristica faptul ca nu detin si nu exercita controlul portofoliilor companiilor. Bancile de afaceri franceze, dimpotriva, detin importante pachete ale portofoliilor companiilor, considerate, de aceea, frecvent, clienti captivi.
Societatile de portofoliu sunt o forma derivata in activitatea bancilor de afaceri, au o larga raspandire in tarile francofone si au o dubla functionalitate :
detinerile lor asigura o valorificare ridicata a capitalului prin dividende,
scopul lor este asigurarea controlului asupra companiilor prin pachetul de control care confera privilegii (desemnarea cifrei de afaceri, orientarea politicii de investitii).
Aceste societatii de portofoliu detin participatii incrucisate directe sau indirecte la anumite companii si invers.
In Franta distingem trei categorii de societatii de portofoliu :
A. societati de portofoliu holding - sunt cotate bursier cu actiuni detinute sau contractate de bancile franceze a caror capitalizare ajungea in 1998 la 30 miliarde FRF (Grupul Warms, sueze, Lazard Frerer).
B. Societati de portofoliu ale bancilor comerciale sunt filializate, dar sunt necotate bursier (societe General, Credite Lyonnais).
C. Investitori si intermediari care detin actiuni la banci si invers.
I.2. Rolul bancilor de afaceri in realizarea de operatiuni, achizitii si fuziuni
Realizarea de operatiuni, achizitii si fuziuni este un fenomen caracteristic, predilect al concentrarii si centralizarii economiei. Frecventa acestui fenomen este data de urmatorii factori:
intensitatea transformarilor tehnico-stiintifice;
mutatiile rapide tehnologice;
schimbari rapide optiunile clientilor, in retelele de comert international.
Tendinta de regrupare internationala se manifesta prin actiuni concurentiale bazate pe consimtamantul reciproc al partilor.
Deconspirarea secretului privind intentiile de fuziuni a condus in practica, in special in sua la ample cresteri ale cursurilor, antrenand castiguri mari, neasteptate pentru detinatorii de actiuni supuse vanzarii si pentru intermediarii "bine informati" .
I.3. Rascumpararea integrala pentru management (RIPM)
RIPM este o solutie financiara pentru privatizare care a aparut in Marea Britanie ( Leverage Management Buy Out). S-au angajat 330 de operatiuni totalizand 3 miliarde de GBL (lire sterline) si a fost instrumentul principal al politicii de deznationalizare promovate de guvernul Thacher .
Scopul acestor operatiuni este multiplu:
perfectionarea managementului,
cresterea nivelului managerial,
cresterea competitivitatii companiei.
In conditiile economiei de piata se realizeaza urmatoarele cauze tipice care genereaza decizia detinatorilor companiei de a recurge la operatiunea de vanzare in vederea RIPM:
Ø Conformatia diversa si neconsonanta a companiilor, de regula societati pe actiuni, datorita angajarii in mai multe ramuri de activitate in scopul evitarii riscului si/sau pentru extinderea posibilitatilor de valorificare a capitalului social, conglomerat unde prin achizitii si fuziuni de actiuni ale unor companii juridic-independente se inregistreaza decizia renuntarii la tipuri de activitati indepartate ca ramura sau teritorial de liniile principale de dezvoltare. De aici nevoia de a vinde.
Ø Substratul financiar este posibilitatea de a obtine resurse pentru intarirea pozitiei celorlalte companii sau accentuarii investitiilor pe noi directii.
Ø Transmiterea companiilor individuale sau familiale care din cauze naturale, financiare sau fiscale nu pot fi preluate de mostenitorii legali si sunt deci supuse transferului de proprietari.
Ø Unde companiile sunt slabite, au dificultati in administratie si decid sa vanda, lasand loc altora.
Ø Companiile slabe bursier se revalorifica prin vanzare capatand o valoare economica reala. Companiile se atribuie curent managerului care cunoaste punctele forte si slabiciunile putand dezvolta afacerile deoarece o cunoaste cel mai bine. Din acest motiv prolifereaza RIPM in tarile dezvoltate.
Conditiile de efectuare ale RIPM:
Gradul inalt de indatorare (participare larga a creditului). Raportul dintre fonduri imprumutate si surse in sua este de 1 : 10. Se considera pozitia de acord bancar ca fiind vitala. Au aparut intermediari specifici societatilor financiare (societati de venture capital = capital de risc). Societatile de investitii specializate au un bun nivel de inginerie financiara in masura sa sprijine si sa controleze cadrele de conducere ce si-au asumat RIPM atat in momentul achizitiei cat si ulterior.
Succesul acestor operatii este legat de potentialul si dinamismul burselor de valori care pot crea cadente favorabile dezvoltarii pentru intreprinzatorii angajati in procesul de RIPM prin asigurarea lichiditatii capitalurilor investite.
II. societati financiare de plasament
societatile financiare de plasament s-au individualizat distinct in epoca moderna ca o expresie a detinatorilor de capital mai mari sau mai mici pentru valorificarea optima dar stabila a capitalului oricat de mic.
Functia principala a acestor societati este plasarea capitalului pe termen lung prin administrarea unui fond comun de creante in scopul maximizarii veniturilor.
Initial a avut ca obiect de plasament numai actiuni cotate bursier, ulterior s-au constituit fonduri comune de creante foarte diferite, proliferand fenomenul titluralizarilor cu modificari consecvente pe piata creditului.
II.1. Titlurizarea ; Fondul comun de creante (FCC)
Veniturile din dobanzi si dividendele aduse de titluri devin mai atragatoare decat veniturile din depozitele in cont. In conditiile cresterii bunastarii creste creditul de consum, creste cererea de credit ipotecar, stimuland pe creditori la o redistribuire de tip nou a creditelor prin titlurizare.
Titlurizarea este transferul de proprietate prin preluarea de creante de la institutiile cedante (bancile) de catre fondul comun de creante in schimbul disponibilitatilor banesti constituite prin contributiile investitorilor.
Cadrul general al titlurizarii - fondul comun de creante este o coproprietate a detinatorilor de parti, proportional cu sursele puse la dispozitia FCC, investitorii primesc parti care statueaza calitatea lor de coproprietari.
Partile de coproprietar sunt un gen de obligatiuni putand sa dea drept la dobanda. Concomitent partile de coproprietar au si caracter de actiuni prin aceea ca implica un risc de neplata sau de rambursare anticipata si dau posibilitatea tragerii la raspundere a gestionarilor.
Fondurile comune de creante nu sunt institutii functionale fiind administrate exclusiv de societati de gestiune.
Transformari produse de titlurizare:
omogenizarea conditiilor de creditare ;
cresterea si diversificarea ofertei de credit care devine regulara independenta relativ de situatiile conjuncturale si monetare;
creeaza posibilitatea bancilor de a putea revinde o parte din imprumuturile acordate asigurand o crestere a lichiditatii activului bilantier, diminuand expunerea la riscuri si producandu-se segmentarea pietei creditului. Exista un segment al pietei creditului in sarcina bancilor si apare un segment in continua crestere preluat prin intermediere de investitori.
Se optimizeaza gestiunea creditelor segmentizate care pot fi preluate ca atare de societati specializate. Aceasta specializare conduce la efecte pozitive daca este sprijinita de retele informatice (cresterea productivitatii si scaderea costurilor gestiunii imprumuturilor).
Reducerea in sua a costurilor gestiunii imprumuturilor este de la 60 centi la 20 centi la 100 $.
se creeaza conditii de facilitare a internationalizarii pietei capitalurilor, astfel capitalul japonez reprezinta 20% pe piata de capital a Marii Britanii iar pe piata sua cifra nu s-a dat publicitatii.
Se produce largirea spectaculoasa a surselor de finantare a economiilor prin spargerea enclavelor de capital national.
SIF capata o amploare deosebita pentru ca satisfac cererile micului investitor de a i se asigura maximizarea capitalului disponibilizat (economiilor) care nu se mai afla la discretia variatiilor bursiere ramanand neavizat si incomplet sa aprecieze prognoza dezvoltarii economice si a pietei.
Aceste societati dispun de un personal inalt specializat, sunt societati deschise ale caror actiuni se pot actiona la ghiseu, vanzandu-se la preturi de emisiune si revanzandu-se ulterior la preturi de rascumparare.
Capitalul acestor societati se modifica permanent. Actiunile nu sunt cotate la bursa, dar cursul lor se determina zilnic.
Fondurile comune de plasament cumuleaza trasaturile fondurilor comune de creante. Caracteristici :
reprezinta o forma de coproprietate asupra detinerii de valori mobiliare,
sunt incredintate unui depozitar sub supravegherea unui girant care trebuie sa fie obligatoriu actionar al fondului,
retragerea, rascumpararea partilor este interzisa un numar de ani (3-10 ani) pentru a se asigura investirea capitalului pe termen lung.
Cluburile de investitii s-au infiintat in perioada recenta intentionand initierea in tehnica bursiera si atragerea de economii in vederea fructificarii acestora pe baza achizitiilor de valori mobiliare.
Pornind de la un aport modest membrii clubului cotizeaza lunar in vederea dezvoltarii activitatii. Sunt maxim 20 de membrii.
Elementul comun tuturor societatilor financiare de investitii este transparenta fiscala care se realizeaza prin aceea ca veniturile obtinute prin aceasta forma de plasament nu sunt supuse impozitarii la sursa.
Locul si rolul bancilor specializate in economii
Bancile si Institutiile de credit specializate, actioneaza in marea lor majoritate ca si bancile de afaceri, in sfera creditului mijlociu si lung, indicand conlucrarea intre Institutiile de credit specializate bipolar :
unele in mobilizarea resurselor, a disponibilitatilor din economii, sursa de constituire si extensie a capitalului
altele in disponib. creditelor in opratii si ramuri urmarindu-se cresterea eficientei intermedierii, valorificarii capitalului
Creditele pe termen mijlociu sunt acordate pe durate de la 18luni -7 ani, avand destinatia procurarii de echipamente sau a finantarii exportului.
In SUA si Anglia un rol important pe piata creditului mijlociu il ocupa operatiile de credit pentru marfuri vandute cu plata in rate. Piata creditelor pe termen mijlociu, ca si piata creditului pe termen lung, are la baza depozitele pe termen constant prin intermediul multiplelor forme de banci si institutii de credit specializate.
Creditele pe termen lung se acorda pe termene de pana la 50 de ani, avand ca scop investitiile productive sau constructii de locuinte. O parte insemnata este indreptata inspre infaptuirea sprijinului financiar acordat de stat pentru realizarea politici sale economice. Bancile de ramura sunt banci comerciale sau o imbinare a bancilor comerciale cu cele de dezvoltare, constituindu-se ca o expresie a politici statului in domeniul bancar. Aceste banci isi bazeaza existenta pe elemente comune :
sprijinul statului care nu depaseste 30% din resurse
orientarea activitatii pe linia acordarii creditelor pe termen mijlociu si lung
Leasingul si factoringul
Institutiile de credit specializate in leasing sunt verigi relativ noi ale sistemului bancar. Operatiile de leasing au inceput in SUA in 1952, s-au extins in mai multe tari in 1962. Prezinta un ritm unic de crestere economica cifrat la 25% anual.
Trasaturile leasingului
operatia de inchiriere de utilaje sau echipamente industriale care apartin bancii sau societatilor financiare (SIF)
bunurile care se inchiriaza sunt achizitionate special pentru a satisface nevoile chiriasului in cauza
partile contractului convin incheierea ca o etapa intermediara
scopul final al operatiunii este achizitia de catre chiriasi a bunurilor respective la un pret convent prin considerarea platilor anterioare facute cu titlu de chirie
Pentru banca sau societatea financiara leasingul asigura :
un plasament avantajos al capitalului
garantia bunurilor incredintate chiriasului
procurarea bunurilor de catre chiriasi fara a antrena bunurile proprii
posibilitatea recuperarii in cativa ani a sumei investite prin preluarea cu titlu de cumparare a bunurilor de catre chiriasi
Leasingul se substituie astfel creditului. Caracterul de credit al operatiunilor de leasing decurg din urmatoarele elemente :
Operatiunile se refera la plasamentul capitalului disponibil al unitatii specializate pe aceste operatiuni
Factorul hotarator in determinarea profitului care revine banci este nivelul dobanzii practicate
Angrenarea capitalului se face pe termen mijlociu, potrivi specificului operatiunilor de investitii
Garantia materiala a operatiei, caracteristica creditului este inclusa si asigurata in proporii mai mari si conditii mai bune
- Leasingul mobiliar priveste utilaje si alte bunuri materiale : tractoare, utilaje de constructii, vapoare etc
- Leasingul imobiliar se refera la : birouri, locuinte etc.
- Leasingul industrial, este cea mai importanta forma, are in vedere : instalatii complete (fabrici)
Operatiunile de factoring implica aparitia, in raporturile de credit, in relatiile intre vanzatorul creditor si cumparatorul debitor, al unui nou pesonaj numit factorul. Acest agent, factorul, a fost determinat de interesul vanzatorului creditor de a obtine rapid sumele datorate de clienti si de a-si declina sarcina evidentei si urmaririi debitorului in caz de neplata. Factorul preia in sarcina sa, de la creditor, titlurile de creanta asupra debitorului devenind beneficiar, preluand asupra sa riscul situatiei de neplata a debitorului.
Pentru creantele preluate factorul plateste agentului platitor valoarea creantelor diminuata cu comisionul sau. In acest fel nevenindui (prin diminuarea valorii nominale a creantei pe care urmeaza sa o imcaseze) :
dobanda aferenta pana la scadenta creantei
comisionul aferent efectuarii operatiei propriuzise de incasare a creantelor
Acest sisistem de factoring este favorabil furnizorilor care fac frecvente livrari in loturi mari , care au activitate sezoniera sau clientela dispersata. Acest fapt permite extinderea factoringului prin unitati specializate
Bancile de comert exterior si rolul lor in sprijinirea comertului
Ca una dintre cele mai importante actiuni de sprijinire a exporturilor si participare a statului la activitatea bancara s-au extins in ultima perioada in tarile dezvoltate ca veriga specializata a sistemului bancar bancile de comert exterior.
Activitatea bancilor de comert exterior din punct de vedere al continutului operatiunilor se grupeaza astfel:
Þ operatiuni uzuale bancare decurgand din schimburile internationale (plati si incasari in relatiile cu strainii)
Þ operatiuni de creditare prin intermediul acceptarii scontului,creditelor documentare (scrisori de garantie,acreditive)
Þ procurarea resurselor de refinantare pentru operatiuni de comert exterior prin rescontarea catre bancile de emisiune ,case de economii (institutii de credit) prin resurse bugetare si prin emiterea de obligatiuni (pe piata interna si externa)
Þ participarea la crearea societatilor comerciale,bancare,financiare cu activitatea de comert exterior (interne sau mixte)
Þ facilitarea tuturor operatiunilor de credit ,garantare si asigurare a creantelor,de mandat si comision de natura sa sprijine operatiuni de comert exterior si/sau export.
Caracteristic bancilor de comert exterior in perioada actuala este faptul ca ele concentreaza, promoveaza si dinamizeaza expansiunea comertului exterior,ele nefacand concurenta celorlalte banci.
In operatiunile derulate prin bancile de comert exterior statul are o participare substantiala prin intermediul finantarii bugetare si acordarea de facilitati in derularea operatiunilor de comert exterior.
Prin insasi cadrul lor statutar bancile de comert exterior nu-si propun sa monopolizeze deservirea bancara ci sa coordoneze si sa coopereze cu celelalte banci de ramura si/sau de afaceri.
Principalele operatiuni de creditare derulate prin bancile de comert exterior se pot grupa in functie de destinatia lor si sfera de utilizare. Astfel deosebim:
- credite furnizor - acordate furnizorilor
- credite de prefinantare - destinate inlesnirii operatiunilor de fabricatie si desfacere a produselor
- credite cumparator - acordate cumparatorilor
Creditul furnizor - este creditul acordat de catre exportator cumparatorului extern sub forma marfurilor care fac obiectul contractului de creditare fie pe termen mediu (2-5 ani) fie pe termen lung (maxim 10 ani). De fapt furnizorul nu este dispus sa crediteze nici pe termen mediu si cu atat mai mult pe termen lung, el oferind creanta la vanzare bancii sale prin operatiuni de scontare, forfeting.
In creditul furnizor se include creditul cadru acordat pe baza unor acorduri bilaterale de export care cuprind conditii uniforme si in majoritatea cazurilor importante facilitati. Aceste credite sunt expresia interventionismului statal in economie si a promovarii prin acorduri guvernamentale a exportului de catre anumite tari.
Creditul de prefinantare - facilitatile de creditare acordate prin actiunile statale in domeniul sprijinirii exportului se extind si asupra operatiunilor de pregatire a exportului. Deosebim creditele 'revolving' care functioneaza prin acordarea unor transe de credit in functie de necesitati pe termen de pana la un an cu posibilitatea innoirii lor actionand ca un substitut al fondului de rulment in vederea stimularii exportului.
Creditul cumparator - se identifica cu creditele pe termen lung acordate importatorilor de utilaje si echipamente si ele se deruleaza pentru valori considerabile aferente unor proiecte de investitii importante national (finantarea se face de organismele statale).
Linia de credit (creditul stand-by) - este una dintre cele mai recente forme de credite in relatia intre banci si intreprinderile guvernamentale in relatia achizitionarii de pe o piata externa a marfurilor putand fi socotit un credit cumparator.
In relatia creditarii institutiile guvernamentale preiau posibilitatea controlului derularii finantarii lor putand cere intreprinderilor creditate dari de seama financiare, periodice asupra situatiei utilizarii creditelor. Ele au o tendinta de crestere in ultima perioada.
Procesul de economisire - asigura una dintre putinele forme de finantare proprie a bancilor. Experienta tarilor dezvoltate pe linia concentrarii resurselor economisite la un moment dat arata ca just utilizate sumele economisite de populatie si companii reprezinta o resursa considerabila pentru capitalul financiar bancar rivalizand de cele mai multe ori cu economiile intreprinderilor.
Economisirea familiala - in conceptia Keynsista se concepe procesul de economisire ca fiind o amanare a cheltuielilor imediate la nivelul cel mult al propriilor economii. Una din motivatiile cel mai frecvent intalnite pentru procesul de economisire este locuinta proprietate,in sensul ca tinerele familii doresc achizitionarea unei locuinte pentru care,in afara creditului pe care il pot obtine trebuie sa asigure un aport propriu asigurat prin economii.
Procesul de economisire ca componenta de fond a surselor de finantare financiar-bancare s-au emis mai multe opinii:
in SUA - centrul de echilibru in privinta protectiei sociale s-a deplasat inspre plata de catre angajatori a contributiei pentru protectia sociala in proportie de 23%. In acest sens s-au inregistrat diminuari ale fondurilor economisite de catre populatie.
in statele nordice ale Europei - protectia sociala se asigura la nivelul statului in proportie variind intre 80-100%.
Ca un corolar s-a inregistrat un recul al depozitelor bancare ale populatiei.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
| Finante-banci | |||
|
|||
|
| |||
|
| |||
|
|||
|
|
|||
