Reglementarea
procedurilor falimentului bancar in Romania
Falimentul in cazul institutiilor de credit
persoane juridice din Romania si sucursalelor cu sediul in strainatate trebuia
reglementat conform modelului existent in Uniunea Europeana. In consecinta, o
institutie de credit va putea fi considerata in stare de faliment in situatia
in care se afla in incapacitatea de plata a datoriilor, cand indicatorul de
solvabilitate scade sub 2% sau cand autorizatia de functionare i-a fost
retrasa.
In Romania procedura declararii falimentului
bancar este reglementata in prezent de Legea nr. 83/1998 privind falimentul
bancilor, cu modificarile si completarile ulterioare. Pana la aparitia
acestei legi, situatiile de faliment bancar s-au judecat in baza legislatiei
privind reorganizarea si lichidarea societatilor comerciale, adica Legea nr.
64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului.
Noile prevederi referitoare la procedura falimentului
bancar1 extind aplicarea procedurii reorganizarii judiciare si a
falimentului la toate institutiile de credit persoane juridice romane, inclusiv
asupra sucursalelor acestora din strainatate.
In Romania, vor fi recunoscute masurile de
reorganizare si procedurile de lichidare adoptate de alte state membre ale
Uniunii Europene asupra institutiilor de credit cu sucursale in tara noastra
si, de asemenea, vor fi reglementate masurile de reorganizare si procedurile de
lichidare adoptate de alte state membre asupra institutiilor de credit
autorizate de acestea si care au sucursale in Romania.
Aceasta abordare se bazeaza pe principiile
adoptate in comunitatea bancara europeana, conform carora autoritatile
administrative sau judiciare din statul membru de origine au competenta
exclusiva, iar deciziile lor trebuie sa fie recunoscute si capabile sa
produca, in toate celelalte state membre, fara nici o formalitate, efectele
prevazute de legea statului membru de origine, cu anumite exceptii.
In acest mod, se transpun in practica
angajamentele Romaniei asumate in cadrul capitolului referitor la libera
circulatie a serviciilor, care a facut obiectul negocierilor de aderare la
Uniunea Europeana.
