Resursele financiare publice

Resursele financiare publice

1. Resursele financiare publice, structura si clasificare

Resursele financiare publice se grupeaza in patru categorii:

Prelevari cu caracter obligatoriu denumite venituri fiscale, impozite, taxe, contributii.

Resursele de trezorerie sunt imprumuturi pe termen scurt pana la un an,
cu caracter rambursabil, la care se apeleaza in caz de goluri temporare de
casa in executia bugetului.

Resursele financiare din imprumuturi de stat. Acestea se
contracteaza prin emisiuni de obligatiuni, bonuri de tezaur, certificate de
depozit care sunt limitate pe piata financiara. Imprumutul de stat se
numeste si credit public si poate fi intern sau extern.

Emisiunea baneasca consta in emisiunea de bani de catre Banca
Centrala; este practic un imprumut de la Banca Centrala.

Resursele financiare publice se clasifica dupa mai multe criterii:

a) Dupa ritmicitatea incasarii lor la buget sunt:

venituri ordinare venituri extraordinare

b) Dupa provenienta se impart in:

interne externe

2. Impozitele - notiiiiii generale

Impozitele reprezinta obligatii ale persoanelor juridice si fizice fata de stat. Aceste obligatii sunt obligatorii si se realizeaza prin prelevarea unei parti din veniturile acestor persoane fizice si juridice la dispozitia statului, ele au titlu nerambursabil si sunt fara contraprestatie din partea statului.

Impozitele se stabilesc prin lege, prin care se stabileste in sarcina carora cade plata impozitului, materia supusa impunerii, marimea relativa a impozitului, termenele de plata, sanctiunile. Elementele impozitului sunt: subiectul impozitului; obiectul impunerii;

sursa impozitului (din ce anume se plateste impozitul); unitatea de impunere (unitatea monetara in cazul impunerii pe venit, metru patrat la impozitul pe cladiri, etc). Impozitul poate fi stabilit in sume fixe sau in cote procentuale. Asieta sau modul de asezare a impozitelor reprezinta totalitatea masurilor care se iau de organele fiscale in legatura cu fiecare subiect impozabil pentru identificarea, stabilirea marimii materiei impozabile si determinarea impozitului datorat statului.

3. Principiile impunerii

Principiul justei impuneri (echitatii fiscale). Acesta presupune ca cetatenii statului contribuie cu impozite in functie de veniturile care le obtin.

Principiul certitudinii impunerii presupune ca marimea impozitelor datorate de fiecare persoana in parte sa fie certa si nu arbitrara iar termenele si modalitatea de plata sa fie clar stabilite.

Principiul comoditatii perceperii impozitelor inseamna ca acestea trebuie percepute la termenele si in modul eel mai convenabil pentru contribuabil.

Principiul randamentului impozitelor (eficienta impunerii) presupune cheltuieli minime pentru incasarea acestora si sa se faca intr-un mod cat mai putin stresant pentru subiectii acestora.

Principiul neutralitatii masurilor fiscale presupune asigurarea de conditii egale investitorilor capitalului roman si strain.

4. Presiunea fiscala, rata fiscalitatii

Rata fiscalitatii se calculeaza ca un raport intre totalul veniturilor fiscale si produsul intern brut, formula de calcul este urmatoarea:

PIB

Rf - rata fiscalitatii, care ne arata cat la suta din P.I.B. este la dispozitia

statului;

Vf - venituri fiscale realizate intr-un an prin impozite, taxe, contributii;

P.I.B. - produsul intern brut realizat la nivelul unui an.

5. Asezarea si perceperea impozitelor

Asezarea impozitelor inseamna efectuarea mai multor operatiuni care constau in:

stabilirea marimii obiectului impozabil; determinarea cuantumului impozitului; incasarea impozitului.

1. Stabilirea obiectului impozabil are ca scop constatarea si evaluarea materiei impozabile. Evaluarea materiei impozabile presupune dimensiunea acesteia care se realizeaza prin doua metode:

S Metoda evaluarii indirecte cu trei variante:

evaluarea pe baza unor semne exterioare ale obiectului impozabil; evaluarea forfetara; evaluarea administrativa.

Prima permite stabilirea cu aproximatie a marimii obiectului impozabil, fara a se lua in consideratie situatia persoanei care detine obiectul respectiv.

Evaluarea forfetara consta in aceea ca organele fiscale cu acodul subiectului impozabil atribuie o anumita valoarea obiectului impozabil.

Evaluarea administrativa - care are ca specific faptul ca organele fiscale stabilesc valoarea materiei impozabile pe baza datelor pe care le au la dispozitie.

S Metoda evaluarii directe se realizeaza fie pe baza unei terte persoane fie pe baza declaratiei platitorului de impozit.

Determinarea cuantumului impozitului

In functie de modul de stabilire a impozitului, distingem: impozite de repartitie; impozite cotitate.

Impozitele de repartitie sau practicat in perioada feudalismului si primele stadii ale capitalismului.

Impozitele cotitate se stabilesc prin aplicarea unor cote procentuale asupra obiectului impozabil, determinat pentru fiecare platitor in parte. Ele determina o justete in stabilirea impozitului, dat fiind faptul ca se stabilesc in functie de marimea obiectului impozabil si tin cont de situatia personala a platitorului.

Perceperea impozitelor

Incasarea impozitelor prin aparatul fiscal s-a generalizat in capitalismul ascendent, fiind utilizata si in prezent. Perceperea se realizeaza astfel:

a)      direct de la platitori;

b)      prin stopaj la sursa;

c)      prin aplicarea de timbre fiscale
Direct de laplatitor - se realizeaza:

platitorul este obligat sa se deplaseze la sediul organelor fiscale pentru
plata impozitului datorat (impozit portabil);

organul fiscal are obligatia de a se deplasa la domiciliul platitorului pentru
a solicita sa se achite impozitul (impozit cherabil).

Stopajul la sursa consta in aceea ca impozitul se retine si se varsa de catre o terta persoana.

Perceperea prin timbre fiscale mobile se practica in cazul timbrarii actiunilor in justitie precum si pe actele eliberate de notarii publici si organele administratiei de stat.

6. Clasificarea impozitelor

a) Dupa trasaturile de fond si de forma impozitele pot fi grupate in:

directe; indirecte.

S Impozitele directe se caracterizeaza prin aceea ca se stabilesc nominal in sarcina unor persoane fizice sau juridice, functie de veniturile sau averea acestora, in baza cotelor de impozit prevazute de lege. Functie de criteriile acestora, ele pot fi impartite in: impozite reale; impozite personale.

Impozitele reale se stabilesc in legatura cu anumite obiecte materiale (pamantul, cladirile, fabricile, magazinele, etc).

Impozitele personale se aseaza asupra veniturilor sau averii, strans legate de situatia personala a subiectului impozitului; ele mai poarta denumirea de impozite subiective.

S Impozitele indirecte se incaseaza cu prilejul vanzarii unor bunuri si al prestarii unor servicii, ceea ce inseamna ca vizeaza cheltuirea unor venituri.

Impozitele indirecte, dupa forma pe care o imbraca, pot fi grupate:

taxe de consumatie;

venituri din monopoluri fiscale;

taxe vamale;

taxe de timbru si de inregistrare.

b) Dupa obiectul impunerii, impozitele pot fi clasificate:

impozit pe venit;

impozit pe avere;

impozit pe consum.

c) Functie de scopul urmarit de stat, la introducerea lor, impozitele
pot fi grupate in:

impozite financiare - instituite in scopul realizarii de venituri necesare
acoperirii cheltuielilor statului;