SISTEMELE BANCARE

SISTEMELE BANCARE

1.1. Continut

In economia de piata contemporana , bancile detin un rol considerabil, strategia acestora avand    o deosebita influenta asupra macroeconomiei si microeconomiei din toarte tarile lumii.

Pentru cei mai multi dintre noi si cel mai adesea pentru particulari banca este asociata cu bogatia si puterea.

Multi mai cred ca in tezaurul bancii se gaseste echivalentul in bancnote al tuturor depunerilor sau mii de lingouri de aur sau argint sau rezervele de valuta.

Sistemul bancar romanesc, pana la sfarsitul anului 1989 oferea un numar limitat de servicii si produse bancare.

Dupa 1989, Romania a fost martora a multor schimbari, iar trecerea la o economie de piata, a determinat cresterea numarului agentilor economici privati. Acest aspect a determinat nevoia dezvoltarii unui sistem bancar care sa raspunda solicitarilor pietei si sa asigure oferta de produse si servicii bancare necesare unei economii de piata.

Reforma sistemului bancar a inceput in 1990-1991, prin elaborarea si adoptarea unei noi legislatii bancare privind organizarea si functionarea bancii centrale si a bancilor comerciale.

In scopul imbunatatirii cadrului legal privind activitatea bancara si alinierea acestuia la reglementarile Uniunii Europene. B.N.R. urmareste modificarile ce apar in legislatie bancara a tarilor dezvoltate.

Prin noile reglementari, Banca Nationala incearca sa creeze un sistem bancar modern si, in acelasi timp, sa-si indeplineasca rolul de banca centrala.

Romania si-a imbunatatit practica bancara cu noi tehnici si instrumente. Obiectivul principal al tuturor acestor imbunatatiri este de a constitui o retea de banci comerciale, eficiente si viabile care sa ofere o gama larga de servicii bancare necesare sustinerii cresterii economice intr-o economie de piata. Romania poate sa aiba, din nou, un sistem bancar eficient, integrat circuitului financiar international, stimuland dezvoltarea si modernizarea economiei romanesti.

1.2. Structura sistemului bancar

In perioada 1948 - 1989, sistemul bancar romanesc a oferit un numar limitat de servicii si produse bancare. Astazi, dupa 13 ani de la prabusirea comunismului in Romania, ca si in unele tari din Europa de Est tranzitia spre societatea capitalista de tip occidental, continua.

Desi, procesul este dificil si dureros, totusi, este de remarcat ca tarile care au abandonat mai rapid si mai radical mecanismele planificate, centralizate de conducere a economiei nationale, sunt cele care deja culeg primele roade ale organizarii pe principiile pietei, in timp ce tarile in care reforma nu a fost dusa pana la capat intampina dificultati.

Dupa 1989, Romania a fost martora a multor schimbari, iar trecerea la o economie de piata a determinat cresterea continua a numarului agentilor economici privati. Acest aspect a determinat nevoia dezvoltarii unui sistem bancar care sa raspunda solicitarilor pietei si sa asigure oferta de produse si servicii bancare necesare unei economii de piata.

Reforrna sistemului bancar a inceput in 1990-1991 prin elaborarea si adoptarea unei noi legislatii bancare privind organizarea si functionarea bancii centrale si a bancilor. comerciale.

In vederea sustinerii bancilor in realizarea obiectivelor mentionate si asigurarii standardelor internationale bancare, Romania a primit sprijinul tarilor cu sisteme bancare dezvoltate.

Sistemul bancar reprezinta ansamblul de banci diferit organizat in jurul si sub conducerea bancii centrale in vederea coordonarii operatiunilor de scont si re-scont de credite, de plasamente si de administrare a depozitelor bancare.

Sistemul bancar include banca centrala, toate bancile comerciale, bancile de afaceri, de depozit, de credit, industriale, agricole si alte institutii de credit existente intr-o tara, diferentiate prin atributiile si particularitatile functionarii lor prin prerogativele conferite prin lege.

Sistemul bancar din Romania s-a constituit odata cu infiintarea Bancii Nationale a Romaniei (1880). Apoi au aparut banci mari si mijlocii avand capitaluri importante si posibilitatile de obtinere a creditelor, atat de la B.N.R, cat si de la mari banci din strainatate.

Sistemul bancar este reprezentat de ansamblul coerent al diferitelor categorii de institutii financiar-bancare, care functioneaza intr-o tara raspunzand necesitatilor unei etape a dezvoltarii social-economice.

In general, sistemul bancar dintr-o tara cuprinde:

● cadrul institutional - format din banca centrala (cu rol de coordonare si supraveghere), Banci Comerciale si alte institutii financiare asimilate acestora;

● cadrul juridic - format din ansamblul reglementarilor care guverneaza activitatea bancara.

A. BANCA CENTRALA ( BANCA DE EMISIUNE)

Banca centrala este cea mai importanta institutie cu functie bancara din economie. Importanta rezulta din cele cinci functii ale acesteia:

- functia de emisiune monetara

- functia de creditare

- functia de centru valutar

- functia de banca a bancilor

- functia de banca de stat

1. FUNCTIA PE EMISIUNE MONETARA

Banca centrala este singura institutie care emite, creeaza moneda efectiva (bancnotele si moneda metalica). Din punct de vedere contabil emisiunea monetara a bancii centrale este inregistrata in pasivul bilantului, ea fiind acoperita (adica are contrapartide in activul bilantului) cu urmatoarele elemente: aurul, valutele, creditele acordate de banca centrala bancilor comerciale si statului.

2. FUNCTIA DE CREDITARE

Deriva din functia de emisiune. Prin functia de creditare a bancii centrale se intelege aprovizionarea de catre aceasta cu lichiditate (bani) a bancilor comerciale.     Aceasta finantare a bancilor comerciale este de doua feluri:

- o finantare curenta;

- o finantare pentru situatii de criza.

Finantarea curenta se realizeaza prin doua mari categorii de credite:

- creditele de scont (reescont), care se acorda pe interval de 1- 3 luni si sunt garantate de catre bancile comerciale debitoare cu titluri de comert (cambii si bilete la ordin);

- creditele lombard, care sunt acordate pe intervale foarte scurte (o saptamana, o luna) si sunt garantate de catre bancile comerciale debitoare cu titluri publice emise de stat (bonuri de tezaur, obligatiuni de stat etc).

Finantarea pentru situatii de criza (de exceptie) apare atunci cand una dintre bancile comerciale inregistreaza probleme de lichiditate (solvabilitate) si nu poate face fata solicitarilor de retragere a depozitelor sau datoriile ei, care depasesc activele. Aceasta forma de finantare are rostul de a salva banca comerciala respectiva de la faliment si de a evita o criza de sistem.

Schema nr. 1.3. Bilantul schematic al Bancii Centrale

3. FUNCTIA PE CENTRU VALUTAR

Presupune ca banca centrala pastreaza rezerva valutara a statului, stabileste cursul valutar, adopta reglementarile valutare si reprezinta statul in relatiile monetare internationale.

4. FUNCTIA DE BANCA A BANCILOR

Sintagma de banca a bancilor are doua intelesuri:

- cea mai importanta banca din sistem, motiv pentru care coordoneaza si reglementeaza activitatea bancara (supraveghere bancara);

- banca centrala are pentru bancile comerciale aceleasi functii pe care acestea din urma le au pentru agentii economici si pentru populatie.

Adica banca centrala crediteaza bancile comerciale (functia de creditare a bancii centrale) si, respectiv, primeste depozite de la bancile comerciale.

Bancile Comerciale isi deschid depozite la banca centrala pentru ca aceste depozite, pe de o parte, asigura o anumita lichiditate pentru banca, putandu-se evita situatiile dificile, iar pe de alta parte, mijlocesc platile din. economie.

5. FUNCTIA DE BANCA DE STAT

Intelesurile functiei de "banca de stat' sunt urmatoarele:

- banca centrala crediteaza statul;

- banca centrala este proprietatea statului;

- banca centrala aplica politica statului in materie monetara.

Prin politica monetara se intelege actiunea exercitata de autoritatea monetara (banca centrala) asupra agregatelor monetare (masa monetara) pentru atingerea anumitor obiective. Obiectivul fundamental al oricarei politici monetare este asigurarea stabilitatii monedei nationale pe plan intern (o rata a inflatiei redusa) si pe plan extern (un curs de schimb al monedei nationale stabil pe termen lung).

Pentru atingerea acestor scopuri banca centrala foloseste o serie de instrumente de politica monetara precum rata dobanzii, rezervele minime obligatorii, politica de piata libera, plafoanele de creditare. Prin aceste instrumente de politica monetara se asigura aprovizionarea economiei cu moneda sau retragerea de moneda din economie (fie prin intermediul creditelor pe care bancile comerciale le acorda agentilor economici si populatiei, fie prin intermediul emisiunii monetare a bancii centrale).

B. BANCILE COMERCIALE

Bancile comerciale sunt acele entitati, organizatii din sistemul bancar care realizeaza activitatea operativa, comerciala (tin conturile agentilor economici) si emit/creeaza moneda scripturala sau de cont.

Bancile comerciale presteaza clientelei o serie de operatiuni si servicii bancare. Operatiunile bancare sunt de regula inregistrate in bilantul contabil al bancilor si, in functie de partea de bilant in care sunt inregistrate, deosebim doua mari categorii de operatiuni:

- operatiunile pasive de atragere a resurselor;

- operatiunile active de utilizare a resurselor

Tipurile de operatiuni    pasive si active, inclusiv ponderea lor in totalul operatiunilor difera de la o banca la alta in functie de: specificul ei, dimensiuni , de tara.

Bilantul schematic al unei bancii comerciale

1.4. Operatiunile Bancilor

A. Operatiunile pasive, de atragere a resurselor:

►Depozitele.

Reprezinta principala sursa de finantare a bancilor comerciale (cca. 60-70% din pasivul bilantului bancilor). Ele au o natura dubla (duala), reprezentand, pe de o parte, o forma de existenta a monedei (scripturale sau de cont), iar pe de alta parte ele reprezinta sume temporar disponibile in economie.

Din punct de vedere al termenului pe care se atrag depozitele se impart in doua categorii:

depozite la vedere;

depozite la termen.

a. Depozitele la vedere sunt reprezentate de conturile de disponibilitati si conturile curente ale agentilor economici si populatiei, conturi din care acestia fac in mod curent plati sau in care inregistreaza incasarile. Din punctul de vedere al bancii, depozitele la vedere au caracter oscilator, volumul lor total modificandu-se de la o zi la alta, in functie de sensul operatiunilor efectuate de catre agentii economici.

Ca urmare a caracterului lor, depozitele la vedere nu reprezinta o sursa sigura pentru banca de finantare a operatiunilor de creditare. Din acest motiv veniturile (dobanzile incasate) inregistrate de banca din utilizarea acestor depozite sunt reduse si, in consecinta, bancile bonifica o dobanda redusa titularilor acestor depozite.

b. Depozitele la termen sunt reprezentate de conturile de economii ale populatiei, precum si de conturile de acumulari al intreprinderilor. Depozitele la termen reprezinta niste conventii (contracte) incheiate intre depozitar (banca) si deponent (persoana fizica sau juridica) prin care deponentul pune la dispozitia bancii o suma determinata de bani pe un anumit termen, iar banca depozitara se obliga sa restituie la scadenta suma de bani si sa plateasca deponentului o anumita dobanda.

Depozitele la termen reprezinta o sursa mult mai sigura de finantare a bancilor comerciale, motiv pentru care ele utilizeaza aceste depozite in finantarea operatiunilor de creditare (acordand credite pe termene corelate cu durata de atragere a depozitelor).

Avand in vedere utilizarea pe scara larga a acestor depozite in operatiuni de creditare, bancile bonifica la depozitele la termen o dobanda inalta apropiata de media pietei.

In cazul in care deponentul doreste sa-si retraga depozitul la termen inaintea scadentei banca va onora solicitarea acestuia, dar il va "penaliza', achitandu-i o dobanda inferioara, similara dobanzii practicata de depozitele la vedere.

► Imprumuturile primite .

Ca dimensiune imprumuturile primite de catre banci ocupa cam 20-30% din pasivul bilantului acesteia. O banca comerciala poate primi imprumuturi din doua surse:

- de la banca centrala (refinantarea curenta sau refinantarea pentru situatii de criza     - functia de creditare a bancii centrale);

- de la celelalte banci din sistem.

Relatiile financiare prin care bancile comerciale isi acorda reciproc imprumuturi formeaza obiectul pietei monetare. Imprumuturile care se tranzactioneaza pe piata monetara au termene foarte scurte de acordare intre o zi si o saptamana, nu sunt garantate si au ca scop acoperirea pozitiilor zilnice ale bancilor comerciale.

Imprumuturile pe care le primesc bancile comerciale indiferent de sursa lor, de la banca centrala sau de la celelalte banci comerciale, sunt scumpe, dobanda depasind media pietei.

►Capitalurile proprii.

Desi ca dimensiune capitalurile proprii ale bancilor comerciale sunt foarte mari, ca pondere in totalul pasivului ele sunt foarte reduse (cca. 6-7%). Acest capital propriu este format din:

- capitalul social, pus la dispozitia bancii de catre actionari;

- fondurile proprii constituite de banci din profitul brut sau net, dintre care se remarca fondul de rezerva, acesta poate ajunge la dublul capitalului social si este destinat acoperirii pierderilor operationale ale bancii si rezerva generala pentru riscul de credite, care este destinata acoperirii pierderilor inregistrate de banca din operatiuni de creditare.

B. Operatiunile active, de utilizare a resurselor

► Numerarul si disponibilitatile in conturi la alte banci

Au o pondere de 3-5% in activul bilantul bancilor comerciale. Bancile pastreaza o parte a resurselor sub forma de numerar si disponibilitati pentru a putea face fata platilor ordonate de clientela sau pentru a putea raspunde solicitarilor de numerar ale firmelor.

Numerarul si disponibilitatile in conturi la alte banci au lichiditate (adica pot fi utilizate in orice moment pentru plati, fara costuri suplimentare), dar ele nu au rentabilitate, motiv pentru care bancile isi gestioneaza cu mare atentie trezoreria, pentru ca o valoarea mare a numerarului si disponibilitatilor ar afecta rentabilitatea pe ansamblul bancii, dupa cum o valoare mica a acestei pozitii bilantiere i-ar pune in pericol solvabilitatea.

►Plasamentele in titluri, adica, detinerile bancii de titluri de valoare de genul actiunilor si obligatiunilor cotate pe pietele de capital, a bonurilor de tezaur si altor efecte publice sau comerciale. Aceasta pozitie bilantiera ocupa cca. 20-30% din activul bancii. Bancile detin o parte a resurselor mobilizate sub forma de plasamente in titluri pentru ca acestea au doua caracteristici:

- sunt lichide. Actiunile si obligatiunile detinute de banca sunt tranzactionate pe pietele de capital. Rezulta, deci, ca in orice moment in care banca are nevoie de lichiditati suplimentare, ea le poate vinde intrand in posesia numerarului reprezentat de ele);

- sunt rentabile. Actiunile, obligatiunile si celelalte titluri detinute aduc castiguri bancii sub forma de dividende pentru primele si respectiv dobanzi pentru cele din a doua categorie.

► Creditele acordate reprezinta cca. 60-70% din activul unei banci comerciale.

Prin credit intelegem operatiunea contractuala intre banc a, drept creditor si o persoana fizica sau juridica, in calitate de debitor, prin care banca pune la dispozitia debitorului o suma de bani pe un anumit termen, contra unei promisiuni viitoare derambursare si cu plata unei dobanzi care sa remunereze banca creditoare.

C. Institutiile financiare

In afara bancii de emisiune si a bancilor comerciale in sistemul financiar al oricarui stat mai exista o serie de entitati care presteaza clientelei o serie de servicii de natura financiara. Aceste institutii financiare nu fac parte din sistemul bancar, desi unele dintre ele pot purta chiar numele de banca.     Motivul pentru care nu fac parte din sistemul bancar este acela ca, pe de o parte, ele nu creeaza moneda, ele doar utilizeaza moneda creata de bancile comerciale si, respectiv, bancile de emisiune, iar pe de alta parte, ele nu sunt supravegheate de aceiasi autoritate de reglementare comerciala ca si bancile comerciale.

Daca ar trebui sa clasificam institutiile financiare am putea sa deosebim urmatoarele categorii de astfel de institutii:

B ancile de afaceri;

Societatile financiare;

Institutele de economisire.

Bancile de afaceri

Au aparut in perioada interbelica desprinzandu-se de bancile comerciale prin anumite restrictii pe care le-a impus statul asupra activitatii lor. Astfel, bancile de afaceri nu aveau voie sa atraga depozite pe termene mai mici de un an si, respectiv le era interzis, sa crediteze activitatile economice pe perioade mai mici de un an.

Bancile de afaceri functioneaza (opereaza) in special pe pietele de capital. In categoria bancilor de afaceri se includ: bancile de investitii, societatile de portofoliu, societatile de investitii, societatile de investitii, fondurile mutuale, cluburile de afaceri.

Bancile de investitii - isi obtin resursele vanzand pe piata propriile titluri de valoare, de natura obligatiunilor sau actiunilor si isi plaseaza resurse astfel colectate pe pietele de capital, de unde cumpara actiuni si obligatiuni cotate.

Bancile de investitii se implica in operatiuni de fuziune si achizitionare de intreprinderi, actiuni de privatizare, imbunatatirea managementului firmelor si rentabilizarea acestora.

De mentionat ca achizitionarea unei intreprinderi nu se face cu titlu permanent, definitiv. Dupa rentabilizarea acesteia, firma preluata de banca de investitii este revanduta. O alta operatiune efectuata de bancile de investitii este plasarea pe piata si garantarea plasamentului de actiuni si obligatiuni pentru firmele care doresc sa-si majoreze capitalul.

Societatile de portofoliu se aseamana cu bancile de investitii din punct de vedere al modului de finantare si, respectiv, al celui de plasare a resurselor. Diferenta dintre cele doua categorii este aceea ca societatile de portofoliu achizitioneaza numai actiuni, iar scopul pentru care recurg la o astfel de operatie este preluarea definitiva a intreprinderii la care cumpara actiunile in cauza. Societatile de portofoliu stau la baza formarii grupurilor de intreprinderi (a structurilor de tip holding).

Societatile de investitii sunt acele institutii care deschid pentru micul investitor, persoana fizica, accesul pe pietele de capital. Societatile de investitii se finanteaza vanzand pe piata titluri cu denumiri diverse precum: titluri de participatie, actiuni, certificate etc si care se caracterizeaza prin faptul ca au valori reduse, tocmai pentru a putea fi achizitionate de masa mare a populatiei.

Ele utilizeaza resurse astfel colectate pentru achizitionarea de pe pietele de capital a titlurilor de valoare (actiuni si obligatiuni). Aceste societati de investitii au caracter deschis, in sensul ca investitorii pot achizitiona in orice moment titlurile emise de societate si, respectiv, pot solicita in orice moment rascumpararea de catre societate a acestor titluri. In consecinta, capitalul (pasivul) acestor societati are tendinta de a se modifica de la o zi la alta, de unde si denumirea de societati de investitii cu capital variabil (SICAV).

In orice moment SICAV-ul (societati de investitii cu capital variabil), va afisa la ghiseele sale doua preturi: un pret de cumparare, folosit de potentialii investitori pentru a achizitiona titlurile emise de SICAV si nu pret de rascumparare, pe care investitorii il primesc de la SICAV, atunci cand doresc sa preschimbe titlurile deja detinute in bani.

Societatile financiare

Sunt entitati mai nou aparute in lumea financiara. Ele sunt mai apropiate, prin prisma operatiunilor efectuate, de lumea bancilor, in sensul ca isi propun sa efectueze o serie de servicii financiare situate in aval sau amonte de serviciile bancare. In acest caz obiectul lor de activitate se afla la granita dintre componenta financiara a economiei si tehnic, astfel aceste societati financiare se ocupa de: emiterea de garantii, emiterea si procesarea unor instrumente monetare (precum cardurile); efectuarea platilor in economie.

O alta categorie de societati financiare isi aloca sectoare de activitate situate la granita dintre economia financiara si economia reala. Caz in care societatile financiare pot efectua operatiuni de leasing si factoring pe care din motive de risc, bancile dovedesc prudenta atunci cand le initiaza.

In evolutia sa, sistemul bancar parcurge faza de specializare si sectorizare.

- specializarea (din punct de vedere al persoanelor economice) reprezinta limitarea productiei la anumite produse sau, altfel spus, producerea unei game restranse de produse. In acest context, specializarea bancara poate fi privita ca fiind orientarea activitatii diferitelor banci doar spre anumite servicii, operatiuni, produse bancare.

sectorizarea poate fi definita, ca fiind un tip aparte de specializare ce consta in orientarea activitatii bancare spre anumite domenii de activitate economica (sectoare ale econimiei nationale).

Stabilitatea sistemului bancar este un obiectiv al politicii de stabilizare macroeconomica, fiind unul din domeniile cele mai reglementate.

Ele au un anumit specific si ca atare au nevoie de un tratament special fata de alte sectoare ale economiei, desi se bazeaza pe principiile economiei de piata

3.. Institutiile de economisire

Se adreseaza persoanelor fizice. In categoria lor se includ: casele de economii, cooperativele de credit (numite si banci populare) si casele de ajutor reciproc.

Unele dintre ele au caracter public si anume, casele de economii, in sensul ca se adreseaza fara restrictii intregii populatii, iar altele au caracter mutual (privat), in sensul ca se adreseaza numai propriilor lor membri: cooperativele de credit si casele de ajutor reciproc.

In privinta operatiunilor pasive ele isi atrag resurse in general pe termen mai mare de un an, folosind pentru aceasta fie instrumente traditionale, putin sofisticate din punct de vedere financiar, de genul depozitului sau contributiilor membrilor, fie instrumente specifice, materializate, evoluate din punct de vedere financiar cum sunt: certificatele de depozit, obligatiunile, libretele etc.

In ceea ce priveste utilizarea resurselor institutiile de economisire acorda credite, in general populatiei, pentru achizitia unor bunuri de valori mari si folosinta indelungata, dar si credite de trezorerie pentru cheltuielile curente.

Creditele pentru intreprinderi au ponderi reduse in activul institutiilor de economisire, ele intalnindu-se doar in cazul caselor de economii si cooperativelor de credit si vizeaza, de regula intreprinderile mici si mijlocii.

Dar cea mai mare parte a resurselor acestora sunt utilizate pentru plasamente, acordandu-se credite bancilor comerciale, finantand statul sau investind pe piata de capital.

Trebuie remarcat ca transformarile in materie financiara care au avut loc in ultimii ani, care continua si in prezent si care, cu siguranta, isi vor dinamiza incidenta in viitor, nu lasa fara urmari lumea intermediarilor financiari.

Astfel, asistam, pe de o parte, la inmultirea intermediarilor, ca urmare a diversificarii operatiunilor financiare, iar pe de alta parte la o integrare a lor, la o universalizare, normala, daca ne gandim la faptul, ca produsul financiar este mai complex, apelul la o componenta a sa conducand la apelul (sau creand cerere) si altor componente.

De fapt, universalizarea institutiilor financiare, este generata chiar de aceste entitati, in goana dupa exploatarea profitului din cat mai multe surse, dar si de cresterea concurentei in domeniul financiar. O entitate financiara, care nu-si inscrie in oferta ei cat mai multe produse si servicii de acest sens se poate trezi fara o parte din clienti, care se vor indrepta spre acele institutii care le ofera o paleta cat mai larga de produse financiar-bancare.

Dar, fara indoiala, universalizarea nu ramane fara urmari, ea conduce la o crestere a cheltuielilor de exploatare, la o amplificare a riscurilor si, nu in ultimul rand, la diminuarea marjelor de rentabilitate.

1.5. Tipuri de banci

Cunoscand diversitatea de banci, care opereaza intr-un sistem bancar modern si performant , este interesant de cunoscut care sunt criteriile conform carora acestea sunt clasificate si tipurile in care sunt impartite. Trebuie evidentiat faptul ca fiecare criteriu de clasificare reflecta o anumita specializare.

Cu toate ca, aparent modul de clasificare si criteriile par a fi aceleasi in sisitemele bancare din diferite tari, apar unele nuante in modul de abordare a acestei probleme si, deci, particularitati in definirea unui anumit tip de banca.

Clasificarea bancilor

In literatura de specialitate si in practica bancari internationala se intalnesc, in principal, urmatoarele tipuri de banci:

è banca centrala - institutie bancara aflata in fruntea aparatului bancar, cu rol de supraveghere si organizare a relatiilor monetar-financiare ale unui stat, att pe plan intern ca si in relatiile cu alte sisteme monetare;

è bancile comerciale - denumire generica data celorlalte banci (altele decat banca centrali).

In principiu, bancile comerciale isi desfasoara activitatea atat pe plan intern cat si international. Activitatea lor este diversa si se axeaza, in principal, pe: atragerea depozitelor si acordarea de credite, acceptarea de depuneri de la alte banci sau firme, operatiuni valutare pentru persoane fizice si juridice, plasamentul fondurilor si schimburilor comerciale.

Bancile comerciale sunt foarte diversificate, ele putand fi diferentiate dupa tipul operatiunilor sau sfera teritoriala de cuprindere.

De aceea, adesea denumirea de banca comerciala este asociata unui termen care ii defineste specificul. Astfel sunt banci universale si banci specializate.

èbanci universale - sunt denumite acele banci comerciale care efectueaza toate operatiunile bancare si care nu isi limiteaza activitatea la anumite sectoare (la noi, societatile bancare sunt, prin lege, banci universale).

è banci specializate - este denumirea generica pentru a desemna bancile comerciale sau institutiile de tip bancar, care, de regula, alaturi de operatiuni bancare de baza, dezvolta preponderent operatiuni bancare de un anumit tip sau un anumit domeniu.

In continuare, vor fi prezentate cateva tipuri de banci comerciale specializate.

è banca agricola - acorda credite si alte facilitati financiare si de plata unitatilor agricole pentru cumpararea de terenuri si utilaje agricole, ingrasaminte etc.

è banca de investitii - acorda credite, pe termen mediu si lung, intreprinderilor industriale (uneori si din alte ramuri economice), de regula pentru investitii, procurandu-si fondurile pe baza unor forme de economisire pe durate mai indelungate decat cele obisnuite.

è banca ipotecara - acorda imprumuturi pe termen lung cu o ipoteca asupra imobilelor detinute de debitori .

è banca de export-import - crediteaza, pe diferite termene, producatorii/exportatorii autohtoni pentru a-i sprijini in activitatea de promovare a produselor tarii respective pe pietele externe; garanteaza creditele externe; efectueaza operatiuni de casa in favoarea importatorilor si exportatorilor etc.

è banca internationala (privata) - banca comerciala cu numeroase sucursale in alte tari si pentru care operatiunile externe joaca un rol important, dar nu chiar preponderent;

Termenul de banca internationala este utilizat si pentru institutii financiar-bancare interguvernamentale al caror capital provine din doua sau mai multe tari si a caror activitate specifica desfasurandu-se la nivel international sau mondial depaseste granitele unei tari (de exemplu Banca Reglementarilor Internationale, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare, Banca Mondiala etc).

è bancile de depozit - realizeaza cea mai mare parte a activitatilor pe plan intern prin atragerea de depozite si acordarea de credite financiare si persoanelor private. In Franta, bancile comerciale se numesc banci de depozit. In SUA si Gemania aceste banci se ocupa si de emisiunea si plasarea hartiilor de valoare si acordarea de credite avand drept gaj hartiile de valoare.

è bancile de accept - sau casele de accept sunt institutii bancare care sustin, prin semnatura lor, titluri de credit (cambii, bilete la ordin) trase de exportatorii autohtoni asupra importatorilor straini iar titlul de credit astfel acceptat devine negociabil;

è case de emisiune - sunt institutii bancare care asigura plasarea pe piata a unor emisiuni de hartii de valoare (actiuni, obligatiuni, etc.). In Anglia, aceste institutii sunt considerate "merchant banks", in timp ce in SUA sunt calificate drept "banci de investitii" (investment banks).

In raport cu gradul de extindere a retelei teritoriale si clientela deservita, deosebim:

banci comerciale cu amanuntul (retail bank) - care se caracterizeaza prin faptul ca au o retea teritoriala larga si prin faptul ca nu isi selectioneaza clientela;

banci comerciale en-gross (wholesale bank) - au o retea teritoriala restransa si o clientela atent selectionata, formata de regula din intreprinderile mari si foarte mari.

In raport cu zona geografica in care actioneaza, deosebim:

banci comerciale nationale, care functioneaza doar in cadrul granitelor nationale ale statelor;

Ø banci comerciale internationale, care isi deschid unitati operative si in afara granitelor nationale ale statului de inregistrare.

Fiecare sistem bancar national are particularitatile lui, in ceea ce priveste denumirea bancilor, tipurile activitatilor cuprinse sub aceasta denumire.

Rolul Bancilor Comerciale in cadrul sistemelor bancare

Aparitia bancilor moderne este strans legata de dezvoltarea comertului cu cetatile indepartate si acumularea capitalului monetar in special pe aceasta baza , expresie a dezvoltarii productiei manufacturiere si a expansiunii generale a economiei . Legate de nevoile comertului si desfasurand principalele operatiuni prin intermediul efectelor comerciale , in mod firesc bancile au primit atributul de comerciale .

In epoca contemporana , locul si rolul bancilor in economie este strans legat de calitatea lor de intermediar principal in relatia economii investitii , relatie hotaratoare in cresterea economica .

Conceptele moderne privind dezvoltarea ecomonica considera ca un rezultat necesar al evolutiei societatii obtinerea de economii ale agentilor economici sau persoanelor , reprezentand venituri neconsumate in perioada curenta si destinata utilizarii viitoare . In cadrul acelorasi concepte , investitiile reprezentand achizitia de instalatii si echipament , structuri , masini si inventar , destinate dezvoltarii productiei , reprezinta o alta realitate a economiei si expansiunii ei ce afecteaza pe agentii economici .

Agentii economici isi gasesc resursele necesare realizarii investitiilor pe doua cai : fie prin utilizarea propriilor economii , fie prin recurgerea la creditele ce le sunt acordate prin banci , in procesul de reciclare si valorificare a capitalurilor monetare in economie .

In acest fel se creaza conditiile unei ample redistribuiri a capitalurilor , tot mai mari odata cu evolutia istorica , vehiculate de o larga retea de intermediari care au fost exclusiv , la inceput , si preponderent apoi , in structura sistemului bancar in formare , bancile comerciale sau de depozit .

Creatia monetara , ca factor specific al funtionalitatii bancilor , a stat la randul sau la baza definirii locului si rolului bancilor in economie .

Bancile s-au afirmat esential ca institutii monetare , a caror caracteristica principala este posibilitatea de a pune in circulatia creante asupra lor insesi , care sporesc masa mijloacelor de plata , volumul circulatiei monetare .

Caracteristica semnificativa a acestor intermediari este transformarea activelor monetare in moneda .

Forma principala a creatiei monetare este emisiunea de bancnote . La inceput aceasta functie era deschisa tuturor bancilor pentru ca ulterior sa fie una specifica bancii de emisiune .

Totusi , bancile comerciale tipice isi aduc aportul lor la creatia monetara prin transformarea activelor nemonetare (conturi , obligatii) fara putere liberatorie in instrumente de plata . Inscrierea in conturile de la banca a creditelor acordate (fundamentale sau garantate pe activele pe care le monetizeaza) constituie momentul creatiei unei monede aditionale specifice , moneda scripturala .

Un timp , in Anglia , Franta , SUA si alte tari , o mare parte a bancilor de depozit efectuau si operatiuni de emisiune . Multiplicarea acestor centre de emisiune a condus la crearea conditiilor de Incalcare a normelor de emisiune si incarcarea canalelor circulatiei cu bancnote emise cu sau fara justificare economica . La momentul reglementarii acestei chestiuni, in 1913, in SUA , numarul bancilor imputernicite sa emita bancnote depasea 7500 .

Asa incat, la momente istorice diferite si in functie de conditiile proprii, toate tarile dezvoltate au fost nevoite sa delimiteze foarte clar functiile bancii de emisiune , acestea concentrandu-se de regula la o singura banca , banca centrala . In SUA, spre exemplu, desi exista 12 banci federale de emisiune, acestea actioneaza ca un tot unitar sub egida unei autoritati monetare unice .

O alta tendinta care s-a manifestat in sanul bancilor o intreaga epoca, este specializarea bancilor , care desi in descrestere , nu inceteaza sa caracterizeze lumea bancilor . Separarea si independenta bancilor specializate este in momentul delimitarii sferei de competenta si de activitate a bancilor de depozit .

Un moment important in evolutia bancilor l-a reprezentat criza economica din anii 1929 - 1933 , care s-a manifestat in toate tarile dezvoltate , dar a avut efecte devastatoare in SUA prin crahul bancar de proportii (36 % din banci fiind declarate in stare de faliment) . Acest eveniment a impus o reglementare severa in regimul bancilor , care sa actioneze in directia protejarii deponentilor . In mod necesar , statutul bancii de depozit a trebuit sa fie bine conturat , impunandu-se un regim limitativ de control asupra institutiilor de credit ce primesc depuneri si asupra modului de folosire a acestor resurse in procesul creditarii .

In acest cadru s-a delimitat , mai exact , acceptiunea de banca de depozit , spre deosebire de celelalte banci .

S-a ajuns astfel la o delimitare clara in banci de depozit si banci specializate , generalizata in toate structurile nationale ale sistemelor bancare in ciuda diferentelor de la tara la tara , diferente care sunt rezultatul fie al evolutiilor anterioare , fie al elementelor traditionale ce se perpetueaza , fie al suflului innoirilor la care sunt supuse .

O caracteristica a bancilor comerciale sau de depozit (acceptate de regula fara o asemenea calificare expresa) este aceea ca efectueaza toate tipurile de operatiuni bancare . Activitatea lor este diversa si se poate modifica liber in functie de cerinte , posibilitati si propria orientare .

Totusi , operatiunile de baza sunt reprezentate de constituirea de depozite si utilizarea lor in scopul acordarii de

Banca este o institutie ce a evoluat in timp incercand sa gaseasca mijloacele adecvate pentru a usura efectuarea operativa si sigura a platilor in spatiu si timp si a gasi procedurile necesare schimbarii unor active prezente proprii sau colectate pentru active mai multe in viitor. Bancile actioneaza atat ca intermediari antre cei care dispun de resurse si cei care au nevoie temporara de ele, cat si ca mandatari ai clientilor pentru efectuarea diferitelor servicii bancare, financiare si uneori de asigurare si administrative.

Conceptul de banca poate fi definit, in esenta, ca o institutie care mobilizeaza mijloace banesti disponibile, finanteaza si crediteaza persoanele fizice si juridice, organizeaza si efectueaza decontarile si platile in cadrul economiei nationale si in relatiile cu celelalte state, in scopul obtinerii de profit. Desi, unii istorici afirma existenta unor institutii de tip bancar inca din antichitate, totusi o mai larga recunoastere in acceptiunea moderna a conceptului amintit o au bancile italiene din epoca medievala - considerate drept veritabilii precursori ai organizatiilor moderne de profit. Dintre acestea s-au remarcat bancile venetiene, cele din Genova sau Florenta. Acestora le-au succedat bancile din Tarile de Jos si Germania, cu legaturi ce tineau de economia nordului Europei.

In evolutia acestor institutii, traditia si literatura de specialitate acorda un loc important zarafului - pretuitor al monedelor si intermediar al circulatiei monetare. Agentii economici detinatori ai monedelor aveau in acestea un sprijin important in desfasurarea schimburilor si in dezvoltarea economica, insa utilizarea banilor se lovea si de unele impedimente sau deficiente.

In perioada contemporana, locul si rolul extrem de complexe detinute de banci in economie pot fi rezumate prin prezentarea functiilor principale ale acestor institutii :

a). functia de depozit, care consta in :

- efectuarea de operatiuni de depozit la vedere si la termen, in cont, cu numerar si cu titluri, constand in atragerea resurselor banesti de la persoanele fizice si juridice, in vederea pastrarii si fructificarii lor;

- efectuarea de operatiuni de depozitare si trezorerie pentru obiecte de valoare aflate in proprietatea persoanelor fizice si juridice;

b). functia de investitii care consta in :

- acordarea de credite in lei si in valuta , persoanele fizice si juridice din tara si strainatate;

- participarea in calitate de actionar la infiintarea unor institutii bancare sau nebancare in tara sau in strainatate;

- achizitionarea de active in nume propriu;

c). functia comerciala, care consta in :

- realizarea de incasari si plati, in valuta si in lei, generate de activitati de export, import, prestari - servicii, turism intern si international, efectuarea de operatiuni cu caracter financiar, necomercial si alte operatiuni legate de incasari si plati intre persoane fizice si juridice din tara si strainatate;

- cumpara si vinde, in tara si in strainatate, valuta si efecte de comert exprimate in lei si valuta;

- efectueaza operatiuni de scontare si re-scontare a efectelor de comert;

- efectueaza operatiuni de schimb valutar si operatiuni de arbitrajare pe pietele monetare internationale, pe cont propriu sau in numele clientilor;

- participa la tranzactii financiare externe de plati si de credit, incheie cu banci si institutii financiare straine angajamente si conventii de plata;

- cumpara si vinde, in tara si strainatate, monede, aur si metale pretioase;

- emite efecte de comert (bilete la ordin, CEC-uri, cambii sau trate) in favoarea unor beneficiari din tara si strainatate;

- efectueaza operatiuni de vanzare-cumparare si alte operatiuni cu titluri emise de stat;

- presteaza servicii bancare, expertizare tehnica, economica si financiara a diferitelor proiecte, acorda consultanta si asistenta in probleme de gestiune financiara si evaluare;

- organizeaza lansarea de obligatiuni, asigura mobilizarea imprumuturilor prin emisiunea de obligatiuni, garanteaza emisiunea si plaseaza obligatiunile pe piata secundara.

Din cele prezentate mai sus, se desprinde calitatea esentiala a bancilor si anume cea de principal intermediar in relatia economii - investitii, relatie hotaratoare in cresterea economica. Institutiile in cauza creeaza premizele unei ample redistribuiri de capitaluri disponibile, a caror vehiculare constituia privilegiul exclusiv, in structura sistemului bancar in formare, al bancilor comerciale sau de depozit, iar mai apoi, fiind realizata preponderent prin intermediul acestui tip de banci.

Rolul sistemului bancar in cadrul economiei

Economia de piata presupune existenta unui sistem bancar care sa asigure mobilizarea disponibilitatilor monetare ale economiei si orientarea lor spre desfasurarea unor activitati economice eficiente.

Intr-o economie de piata, sistemul bancar indeplineste functia de atragere si concentrare a economiilor societatii si de canalizare a acestora, printr-un proces obiectiv si impartial de alocare a creditului, catre cele mai eficiente investitii. In indeplinirea acestei prime functii, bancile, ca verigi de baza ale sistemului, urmaresc modul in care debitorii utilizeaza resursele imprumutate. Bancile asigura si faciliteaza efectuarea platilor, ofera servicii de gestionare a riscului si reprezinta principalul canal de transmisie in implementarea politicii monetare.

Prin activitatea de colectare de resurse financiare, concomitent cu plasarea lor pe piata prin intermediul creditelor, a operatiunilor de scont si a altor operatiuni pe piata financiara, bancile indeplinesc rolul de intermediari intre detinatorii de capitaluri si utilizatorii acestora.

In exercitarea acestei diversitati de operatii, bancile actioneaza in numele lor, pe contul lor propriu, depunatorii si imprumutatorii neavand nici o legatura de drept intre ei. Ne referim la faptul ca bancile gestioneaza depozitele si mijloacele de plata din economie. Astfel, colectand depozitele, bancile au responsabilitatea gestionarii eficiente a acestora cu maxim de randament, in beneficiul propriu si al depunatorilor.

In vederea realizarii obiectivelor finale, banca centrala urmareste stabilirea valorii interne si externe a monedei nationale, concomitent cu punerea la dispozitia economiei nationale a cantattii optime de moneda, necesara cresterii economice. Sistemul bancar, transformand resursele pe care mediul economic i le pune la dispozitie, se constituie subsistem al macrosistemului economico-social.

Sistemul bancar se afla intr-o continua interactiune cu mediul economic, din care preia "intrari" sub diferite forme (resurse umane, resurse financiare, informatii) pe care le prelucreaza in vederea obtinerii "iesirilor" (produse si servicii bancare, informatii financiar-bancare). Altfel spus, sisitemul bancar este un sistem deschis. Ceea ce este specific sistemelor deschise (deci si sistemului bancar) este faptul ca isi regleaza activitatea prin conexiune inversa (feedback), deci sunt capabile de autoreglare.

1.7. Evolutia sistemului bancar din Romania

Sistemul bancar modern romanesc a aparut in secolul al XIX- lea, iar dezvoltarea sa s-a accentuat in special dupa Unirea Principatelor Romane de la 1859. Au inceput sa functioneze primele banci cu capital autohton si /sau strain avand activitate atat comerciala, cat si de emisiune.

In 1864 apare Casa de Depuneri si Consemnatiuni, institutie autonoma cu personalitate juridica, supusa controlului strict al Ministerului Finantelor, a devenit principala banca de emisiune a Principatelor Unite pana in 1880. Activitatea sa consta in atragerea economiilor populatiei in scopul constituirii mijloacelor financiare necesare dezvoltarii economice a tarii (infiintarea unor noi intreprinderi, forme model, asezaminte de cultura si institutii de credit), dar si finantarea bugetului statului.

Astfel, se primeau depuneri voluntare din partea populatiei, in vederea fructificarii, si depuneri obligatorii din partea statului. Casa de Depuneri acorda credite atat statului cu prioritate si fara garantii, cat si particularilor cu garantii ipotecare, si numai pe termen de maxim un an.

In 1880 este infiintata Banca Nationala a Romaniei (B.N.R.) cu rol de banca centrala, organizarea fiind conceputa dupa modelul Bancii Nationale a Belgiei. Capitalul a fost stabilit la 30 milioane lei (60.000 de actiuni), participarea statului roman fiind de 33%, adica 10 milioane lei.

Capitalul B.N.R. provenea in mare parte din surse romanesti, de stat si particulare, ceea ce pe de o parte asigura controlul asupra economiei nationale, iar pe de alta parte nu permitea controlul strain asupra sistemului bancar romanesc.

Activitatea B.N.R. era deosebit de complexa : efectua emisiunea monetara, era casierul statului, sprijinea dezvoltarea si modernizarea economiei si a sectorului bancar prin creditarea activitatii economice si comerciale, sconta cambii si alte efecte de comert, facea comert cu aur si argint, primea in depozit metale, sume de aur si argint, sume de bani in cont curent, etc. La 1 ianuarie 1901, statul roman, puternic afectat de criza economica din 1900, si de marile deficite bugetare inregistrate, a fost nevoit sa se retraga de la capitalul B.N.R. si sa vanda actiunile pe care le detinea; astfel, B.N.R. a devenit banca de emisiune particulara.

In 1881 sunt infiintate la Bucuresti Bursa de Valori si Bursa de Marfuri. Dezvoltarea economica a tarii, industrializarea, cresterea ca numar si anvergura proiectelor de investitii au avut loc in stransa legatura cu dezvoltarea, modernizarea si intarirea sistemului bancar romanesc.

Au fost create numeroase banci cu capital autohton sau strain ceea ce a dus la cresterea concurentei pe piata financiara romaneasca, iar fenomenul de centralizare a capitalului bancar a dus la apartia primelor banci romanesti puternice. Aceasta dezvoltare a catacterizat perioada cuprinsa intre momentul infiintarii B.N.R. (1880) si criza economica din 1929-1933. Ulterior, efectele puternicei recesiuni economice au afectat inclusiv sistemul bancar din Romania si au dus la falimentarea sau fuzionarea multor banci, urmarea fiind reducerea numarului lor total de circa trei ori.

In scopul salvarii si intaririi bancilor romanesti, in perioada 1934-1935 au fost adoptate noi legi si reglementari in domeniul bancar. In anii '40 sistemul bancar romanesc era dominat de cinci institutii puternice: Banca Romaneasca, Banca de Credit Roman, Banca Comerciala Romana, Banca Comerciala Italiana si Romana, si Societatea Romana Bancara; impreuna aceste banci efectuau peste jumatate din totalitatea operatiunilor bancare din Romania. B.N.R. detinea monopolul emisiunii monetare si efectua operatiuni de scontare in favoarea bancilor comerciale.

Dupa al doilea razboi mondial, in urma schimbarilor politice si de guvernare din Romania, s-au produs transformari radicale in toate domeniile, inclusiv in cel financiar-bancar.

In 1946, B.N.R. devine banca de stat, anexa a Ministerului de Finante, sub denumirea de Banca Republicii Populare Romane .

In august 1947 are loc reforma monetara. Aplicarea unor masuri precum retragerea dreptului de rescont al bancii centrale pentru un mare numar de banci, blocarea sumelor din conturile bancare, impreuna cu adoptarea unor noi reglementari in domeniul financiar-bancar au dus la slabirea si restrangerea sistemului bancar romanesc.

Legea nationalizarii din 11 iunie 1948 a dus la lichidarea sau dizolvarea ultimelor banci existente, de stat sau private. Din noiembrie 1948, toate operatiunile bancare, toata activitatea bancarra a fost concentrata la nivelul bancii centrale. Aceasta devine centrul unic de creditare, de casa, de decontari, de evidenta si control.

Astfel, putea functiona sistemul de conducere centralizata, de dirijare, supraveghere si control a intregii economii nationale, a tuturor tranzactiilor interne si internationale. In 1948 a aparut Banca de Investitii (fosta Banca de Credit pentru Investitii), iar in 1949 Casa de Economii si Consemnatiuni (C.E.C.), ca rezultat a doua banci: Casa Nationala de Economii si Cecuri Postale si Casa de Depuneri si Consemnatiuni. C.E.C. va detine monopolul depunerilor popultiei pana in 1989.

In 1967 are loc o noua reorganizare a sistemului bancar si a Bancii Nationale. Prin desprindere din cadrul B.N.R., se infiinteaza doua noi institutii, specializate pe diverse domenii de activitate bancara: Banca Romana de Comert Exterior (BRCE) si Banca pentru Agricultura ai Industria Alimentara.

Banca Romana de Comert Exterior detinea monopolul operatiunilor financiar-valutare internationale ale tarii, Banca de Investitii se ocupa cu problemele legate de finantarea, urmarirea si controlul investitiilor din toate ramurile economiei nationale, iar Banca pentru Agricultura avea in vedere probleme specifice ale sectorului agricol. Toate celelalte operatiuni bancare, legate de restul ramurilor economiei nationale, au continuat sa se desfasoare prin Banca Nationala.

Ca mod de organizare, BRCE era unica pe intreagat tara, iar celelalte doua banci functionau pe intreg teritoriul tarii, prin filiale si sucursale. Ca mod de functionare, toate cele trei banci aveau roluri si functii strict limitate, stabilite prin norme si reglementari ale B.N.R..

Ele atrageau disponibilitati de la populatie (in lei- numai la C.E.C.; in valuta numai la BRCE) si din economie, dar aceste resurse nu puteau fi plasate in mod liber, pe criterii de rentabilitate, ci erau distribuite anumitor intreprinderi, conform planului national unic.

In concluzie, cu toate ca in perioada 1965-1989 s-au luat masuri importante de deschidere a sistemului bancar romanesc, a continuat sa functioneze conducerea centralizata a economiei nationale si a sistemului bancar, prin mijloace administrative si nu prin parghii economice.

Pana in 1989, sistemul bancar romanesc a fost alcatuit din numai patru banci: Banca Nationala a Romaniei, Banca Romana de Comert Exterior, Banca de Investitii si Banca pentru Agricultura si Industrie Alimentara; alaturi de aceste institutii funtiona si Casa de Economii si Consemnatiuni (C.E.C.).

In 1990 Romania s-a reorientat catre democratie si economia de piata, In acest sens incepand reforma in toate domeniile (politic, administrativ, economic, bancar, fiscal, juridic, social, etc.).

In cadrul economiei de piata, bancile comerciale si cele de investitii detin un rol foarte important deoarece contribuie decisiv la buna funcionare atat a fiecarei unitati economice in parte, cat si a economiei privita in ansamblu. De aceea, Romania, are nevoie de un sistem bancar modern, cu banci puternice si de incredere, capabile sa ofere o gama larga de produse si servicii bancare de inalta calitate pentru a satisface rapid si eficient exigentele agentilor economici.

Potrivit Legii bancare (nr.58/1998) in Romania, sistemul bancar este structurat pe doua nivele: Banca Nationala, ca banca centrala, si societatile bancare, prin care se deruleaza operatiunile bancare. B.N.R. si-a asumat in intregime raspunderea pentru conducerea politicii monetare si pentru supravegherea sistemului bancar.

Banca Nationala a Romaniei este Banca Centrala a statului roman si are personalitate juridica. "Banca Nationala a Romaniei stabileste si conduce politica monetara si de credit, in cadrul politicii economice si financiare a statului, cu scopul de a mentine stabilitatea monedei nationale" (Legea 34/1991). B.N.R. este o institutie autonoma supusa controlului Parlamentului Romaniei, caruia si prezinta situatia monetara si a creditelor.

Capitalul bancii este de 5 miliarde lei, in intregime de stat. Banca Nationala constituie cel mai important organism al activitatii financiar-bancare din Romania.

Cel de-al doilea nivel al sistemului bancar este alcatuit din societatile bancare.

Aceste institutii sunt constituite ca societati comerciale, in baza Legii 31/1990; ele nu pot fi societati cu raspundere limitata (SRL) deoarece obiectivul principal al activitatii bancare (atragerea de resurse banesti, acordarea de credite, efectuarea de plati si alte servicii bancare) are caracter permanent.

Societatile bancare isi pot incepe activitatea doar dupa obtinerea autorizatiei din parte B.N.R., mai exact din partea Comisiei de Reglementare si Supraveghere Bancara - organism care stabileste normele si reglementarile cu privire la volumul capitalului social, cota minima de varsamant la momentul subscrierii, constituirea fondului de rezerva si riscuri, etc.

Bancile au obligatia de a deschide conturi de corespondent la Banca Nationala si sa creeze rezerve minime obligatorii potrivit reglementarilor date de autoritatea monetara.

Societatile bancare au dreptul sa deschida si alte conturi la B.N.R. si pot apela la refinantare de la banca centrala, respectand conditiile stabilite de aceasta.

In Romania, sistemul bancar este compus din 45 de societati bancare autorizate, de la data de 6.04.1998 . Sunt autorizate sa functioneze 34 de societati bancare persoane juridice romane si 11 reprezentante si sucursale ale bancilor straine. Intre cele 34 exista 12 banci cu capital integral romanesc, de stat si/sau privat.

Bancile constituite numai cu capital al statului roman sunt in numar de cinci: Banca Comerciala Romana (BCR), Banca Romana pentru Dezvoltare (BRD), BancPost, Banca Romana de Export-Import a Romaniei (Eximbank) si Casa de Economii si Consemnatiuni (C.E.C.) (reorganizata ca societate bancara pe actiuni prin Legea nr. 66/1996).

Bancile cu capital de stat si privat autohton (detin 48,4% in totalul creditelor acordate de catre sistemul bancar) sunt: Banca Romana de Comert Exterior (Bancorex), Banca Agricola, Banca de Credit si Dezvoltare (Romexterra) din Targu-Mures.

Bancile cu capital privat romanesc sunt: Banckoop si Banca Comerciala "Astra" din Brasov, Banca Comerciala Unirea.

Bancile cu capital de stat si privat autohton si strain sunt Dacia Felix, Banca de Credit Industrial si Comercial, Banca Internationala a Religiilor.

Bancile cu capital privat autohton si strain sunt: Midbank, Banca Comerciala "Ion Tiriac", Banca Romaneasca, Banca Transilvania, Banca Albina, Columna, Banca de Credit "Pater", Banca Comerciala West-Bank, Banca Comerciala "Robank".

Bancile cu capital privat strain, incluzand sucursale ale unor banci straine sunt: ABN-AMRO Bank Frankfurt Bucharest Bank, Societe Generale, Banca Franco-Romana, Chemical Bank, Banca Anglo-Romana, ING Bank N.V.- Olanda, Banca Bucuresti, Citibank Romania, Romanian International Bank.