SISTEMUL BANCAR DIN ROMANIA

SISTEMUL BANCAR DIN ROMANIA

In Romania, activitatea bancara si-a facut aparitia la jumatatea secolului XIX, Banca Nationala a Moldovei fiind prima banca infiintata in tara noastra la 12/24 martie 1857, cu sediul central la Iasi si sucursale la Galati si Bucuresti. Capitalul bancii a fost de 10 miloane taleri de Prusia, impartit in 50.000 de actiuni.

Desi Banca Nationala a Moldovei a obtinut privilegiul de a emite moneda nu a facut acest lucru, iar afacerile speculative in care au intrat conducatorii bancii au determinat, dupa numai 1 an si 3 luni de functionare (14/26 iunie 1858), falimentul acestei banci a carei infiintare fusese considerata ca un succes al expansionismului capitalului german. In acea perioada, capitalul de imprumut era strans impletit cu cel camataresc, iar cei care detineau aceste capitaluri si se indeletniceau cu astfel de activitati pre-bancare se numeau zarafi, zalogari sau bancheri camatari. Potrivit statisticilor, in anul 1860 existau in Bucuresti 96 astfel de afaceristi, din 39 erau bancheri - camatari.

Pe masura coagularii afacerilor cu capital de imprumut, au aparut atat in Moldova, dar si in Tara Romaneasca si Transilvania - provinciile istorice din cea de-a doua jumatate a secolului XIX - diferite societati bancare cu capital strain sau autohton care au avut o viata mai lunga sau mai scurta, creandu-se premisele infiintarii Bancii Nationale a Romaniei.

Ca urmare, prin Decretul Domnesc din aprilie 1880, se infiinteaza Banca Nationala a Romaniei , ca banca cu capital privat autohton si cu participarea statului.

' Cu titlu de curiozitate, merita amintit faptul ca Banca Nationala a Romaniei este una din cele mai vechi din lume (in fapt, a saisprezecea banca centrala), devansand in timp institutii prestigioase precum Banca Japoniei (1882), Banca Italiei (1883), Federale Reserve - Banca Centrala a SUA (1913) sau Banca Nationala a Elvetiei '.

Infiintarea Bancii Nationale a Romaniei a dat un nou avant dezvoltarii capitalului bancar. 'Avantul capitalului bancar este poate cel mai semnificativ. Dintr-un numar de 1.102 banci comerciale in 1930, s-a ajuns in 1938 la numai 484 banci, iar in anul 1940 (inainte de cedarile teritoriale) la 446 banci, restul bancilor au disparut prin lichidare si fuziune. Cinci banci concentrau, insa, 25% din capitalul total si 45 % din cifra bilanturilor'.

In cei 45 de ani de economie de comanda, sistemul bancar a fost excesiv de centralizat, majoritatea functiilor bancare fiind indeplinite de Banca Nationala, care avea atat rol de banca centrala de emisiune, dar si de banca comerciala, numai cateva domenii fiind acoperite de cateva banci specializate (Banca Romana de Comert Exterior pentru operatiunile de import - export ale statului, Banca de Investitii pentru finantarea investitiilor pe termen lung facute de stat, Banca Agricola pentru sustinerea operatiunilor in domeniul agriculturii si industriei alimentare, in vreme ce, Casa de Economii si Consemnatiuni a preluat operatiunile de depunere ale persoanelor fizice si cele de creditare a acestora, exclusiv pentru cumpararea de locuinte din fondul statului).

1.1 SISTEMUL BANCAR ROMANESC ACTUAL

Prin Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancara si Legea nr. 34/1991 privind statutul Bancii Nationale a Romaniei, s-au pus bazele crearii in Romania democratica a unui sistem bancar pe doua paliere :

Banca Nationala ca banca centrala cu atributii de emisiune, control si supraveghere, mentinerea stabilitatii preturilor ;

Sistemul bancilor comerciale, care functioneaza ca banci de afaceri, universale ori specializate. La 1 decembrie 1990 a fost infiintata Banca Comerciala Romana, prin preluarea tuturor operatiunilor comerciale de la Banca Nationala a Romaniei, constituindu-se astfel nucleul sistemului bancilor comerciale.

Cadrul normativ care reglementeaza activitatea bancara in Romania a fost modificat si completat prin Legea bancara nr. 58/1998, iar statutul Bancii Nationale a Romaniei care confera acesteia independenta in raport cu guvernul a fost modificat si completat prin Legea nr. 101/1998.

In 1998 s-a ajuns la un numar de 45 de banci autorizate sa functioneze in Romania, din care, 32 de banci erau constituite cu capital integral sau majoritar romanesc.

'Dimensiunea cantitativa a evolutiei sistemului bancar din Romania nu este insa caracteristica principala a acestei perioade.Aparent contrar realitatii, se poate afirma ca principala caracteristica a dezvoltarii sistemului bancar romanesc a fost coerenta dezvoltarii structurale si calitatea activitatii bancilor in sensul directiei ascendente, dictate de adaptarea la cerintele economiei de piata '.

Dificultatile tranzitiei si-au pus amprenta si pe evolutia sistemului bancar din Romania, multe din bancile infiintate inainte si mai ales dupa 1989 fiind nevoite sa-si inceteze activitatea, sa se restructureze , sau sa fie preluate prin fuziune de alte banci.

Au fost inchise o serie de societati bancare mai mari sau mai mici (Bankcoop, Banca Internationala a Religiilor, Banca Turco - Romana, Credit Bank, Banca Albina, Banca Romana de Scont, Banca de Investitii si Dezvoltare etc.), iar Banca Romana de Comert Exterior, datorita problemelor grave cu care s-a confruntat, a fost preluata prin fuziune de Banca Comerciala Romana la finele anului 1999.

Procesul de asanare a sistemului bancar romanesc in perioada postdecembrista a costat statul roman peste 3 miliarde echivalent USD, respectiv cca 10 % din produsul intern brut.

Si in alte tari central si est Europene aflate pe calea tranzitiei de la economia de comanda la cea de piata statul a cheltuit sume importante pentru asanarea sistemului bancar.

Unii specialisti considera insa ca o parte din aceste cheltuieli puteau fi evitate sau in orice caz micsorate daca bancile in cauza ar fi fost mai bine conduse iar autoritatile de supraveghere ar fi exercitat mai riguros aceasta activitate.

'Desigur ca falimentul inregistrat de acele banci cu capital privat dovedeste atat administrarea deficitara a acestora, cat si slaba supraveghere a sistemului bancar din partea bancii centrale.

In prezent, putem aprecia ca sistemul bancar romanesc este un sistem sanatos, procesul de restructurare si asanare fiind incheiat in linii generale. Reforma sistemului bancar a devansat in Romania reforma altor sectoare economice, bancile fiind in pozitia de a trage dupa ele economia reala, la a carei relansare a contribuit fiecare banca, mai mult sau mai putin, dupa puterea si mai ales dupa interesele si strategia sa.

Trebuie recunoscut faptul ca, pe calea privatizarii, bancile straine prezente in Romania concureaza puternic cu bancile romanesti.

'Eficienta bancilor straine din punct de vedere al costurilor si know- how-ul financiar mai bun vor oferi acestora un avantaj net in raport cu bancile interne'.

Concurenta, faptul ca cel mai bun supravietuieste, este poate cel mai bun proces pe care il aduce economia de piata, iar aceasta face ca fiecare jucator de pe piata sa-si perfectioneze continuu gama de produse si servicii, sa-si diminueze costurile, sa se orienteze mai mult spre necesitatile clientilor pentru a se putea mentine, ori, acesta este chiar motorul dezvoltarii.

Se remarca o reducere semnificativa pe parcursul ultimilor ani a capitalului turcesc (de la 12,9 % in 1999 la 3,8 % la finele anului 2002 - septembrie), atat ca urmare a vanzarii unor participatii, cum a fost cea detinuta la Romanian International Bank, dar mai ales a falimentului Bancii Turco - Romane.

O pozitie din ce in ce mai activa o are Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare care detine participatii la mai multe banci din Romania (Banca Transilvania, Banca Tiriac, BCR, etc.), cu posibilitatea de a spori aceste participatii.

Pe ansamblu, dinamica structurii capitalului strain in Romania inregistrata pe parcursul celor 4 ani analizati, apreciem a fi favorabila, in sensul intaririi prezentei tarilor cu economii si sisteme bancare solide, cu un know-how superior.

Desi sistemul bancar romanesc cuprinde un numar relativ mic de banci in comparatie cu ce a fost in Romania in perioada interbelica, dar si cu situatia din alte tari, gradul de concentrare al sistemului bancar este ridicat, in sensul ca primele 5 banci detin aproape 2/3 din piata bancara, iar o singura banca detine cca1/3 din piata, astfel :

Gradul de concentrare a sistemului bancar (primele 5 banci)

1.2. PERSPECTIVELE DEZVOLTARII ACTIVITATII BANCARE IN ROMANIA

Am aratat anterior ca, in Romania, reforma sistemului bancar a devansat

reforma economiei in ansamblul sau, acest fapt conferindu-le bancilor rolul unor adevarate locomotive in dezvoltarea economica.

In linii generale, se poate aprecia ca, in prezent, reforma sistemului bancar s-a incheiat, in schimb, in economie exista inca multe componente care inregistreaza pierderi din activitatea desfasurata, genereaza arierate importante, restructurarea si privatizarea unor sectoare industriale - cel energetic, dar nu numai - inainteaza anevoios, inflatia - desi a inregistrat o descrestere - este totusi nepermis de ridicata.

Cu toate aceste dificultati, inerente oricarei tranzitii, incepand cu anul 2000, scaderea economica a fost stopata si a fost reluat procesul de crestere economica, mai moderat la inceput si apoi din ce in ce mai sustinut.

Componenta esentiala a sistemului economiei nationale, piata financiar-bancara din Romania reflecta prin evolutia sa stadiul atins in realizarea si functionarea structurilor economiei de piata.

In abordarea problematicii privind pietele financiare, retin atentia in mod deosebit elementele legate de resursele mobilizabile in plan intern si posibil de a fi extrase din exterior, aceasta in stransa legatura cu stadiul de dezvoltare a infrastructurii pietei - sistemul de reglementari in materie, cadrul institutional si ansamblul instrumentelor tranzactionate.

Legata de etapele de dezvoltare a sistemului bancar, piata monetara a reprezentat prim veriga functionala de-a lungul perioadei de tranzitie si, in prezent, cu toate evolutiile favorabile determinate de crearea si dezvoltarea pietei de capital, isi mentine rolul important in ce priveste procesul e intermediere financiara.

Volumul resurselor financiare care pot fi puse in miscare in folosul economiei in general si al actorilor pietei, asa-numita intermediere bancara, este o rezultanta a gradului de dezvoltare economica si a capacitatii economiei de a crea si redistribui valoare.

In cele ce urmeaza, vom dezvolta acele aspecte ale intermedierii bancare din Romania si segmentelor de piata acoperite de sistemul bancar, avand in vedere ca, indiferent de dezvoltarea viitoare si de popularea pietei financiare cu noi actori, bancile comerciale se vor constitui intr-o veriga importanta a sistemului financiar , a carei performanta va oferi un instrument eficient de apreciere a starii de sanatate a economiei nationale in ansamblul sau.

In Romania, dificultatile inerente perioadei de tranzitie au determinat o erodare permanenta a puterii de cumparare a veniturilor populatiei si a capitalurilor agentilor economici. In aceste conditii, procesul de economisire s-a situat la unul din cele mai reduse nivele in randul tarilor din Europa Centrala si de Est.

Depozitele bancare la vedere si la termen au o pondere redusa in produsul intern brut al Romaniei, inferioara nivelului atins de alte tari in tranzitie si cu mult sub cel al economiilor de piata dezvoltate :

Ponderea depozitelor bancare in PIB

- % -

Pe langa nivelul general de dezvoltare care determina castiguri relativ mici, in opinia noastra, o cauza importanta a ponderii reduse a depozitelor bancare in PIB o constituie faptul ca o buna parte din resursele persoanelor fizice si juridice - care prin natura lor sunt temporar disponibile si deci se incadreaza in categoria resurselor de creditare - sunt atrase de stat sub forma certificatelor de trezorerie. Ele sunt utilizate pentru finantarea deficitelor bugetare cronice, la dobanzi care fac concurenta bancilor cu mentiunea ca sunt dobanzi fixe pe 3 luni, 6 luni sau chiar pe termene mai mari si ca pentru acestea Trezoreria statului nu trebuie sa constituie rezerve obligatorii, asa cum este cazul societatilor bancare, acesta fiind un dezavantaj concurential al bancilor comerciale in raport cu Trezoreria statului.

Prin acest mecanism, resursele temporar disponibile care prin esenta lor reprezinta resurse de creditare ce ar putea fi plasate in economie, sunt atrase prin alte canale decat depozitele bancare.

Un fapt pozitiv, care merita a fi subliniat, vizeaza tendinta de crestere a ponderii depozitelor bancare in produsul intern brut, tendinta care se poate mentine si consolida pe masura dezvoltarii economiei in ansamblul sau.

Evolutia depozitelor bancare in produsul intern brut si structura acestora (lei, valuta) pe parcursul intregii perioade postdecembriste este prezentata in graficul urmator, din care se observa scaderea drastica a nivelului depozitelor in termeni reali dupa anul 1990 ca urmare a ratelor inalte ale inflatiei, concomitent cu schimbarea radicala a structurii economiilor persoanelor fizice si juridice pe valute, in sensul ca, de la cca 5 % cat reprezentau depozitele in valuta in total depozite in anul 1990, ponderea acestora a crescut la peste 50 % depozite in valuta in total depozite bancare la finele anului 2006.

Grafic - Evolutia ponderii depozitelor bancare in PIB

Legenda : Series 2 - depozite in lei

Series 1 - depozite in valuta

Series 3 - pondere in PIB

Solutia practicata in economiile dezvoltate pentru finantarea deficitelor bugetare este aceea a obligatiunilor de stat pe termen mediu si lung cu cupoane nominale, anuale, semianuale etc., iar persoanele fizice si juridice care-si permit sa achizitioneze astfel de titluri detin intr-adevar resurse disponibile pe termen mediu si lung. In plus, aceasta este avantajoasa din punctul de vedere al pietei financiare care castiga in adancime si volum.

Tranzactionarea pe piata secundara a titlurilor permite posesorilor - persoane fizice si juridice - sa le valorifice inainte de scadenta si sa obtina lichiditatea necesara, la costuri care devin cu atat mai reduse cu cat piata este mai eficienta.

Asa dupa cum am mai aratat, o buna parte din resursele disponibile in economia romaneasca ocolesc sistemul bancar, mergand direct spre finantarea deficitului bugetar prin reteaua Trezoreriei statului.

Din componenta atrasa de sistemul bancar, numai o parte este valorificata in cadrul operatiunilor de creditare a economiei reale si din acest punct de vedere, comparatiile cu alte tari central si est Europene releva decalajul pe care Romania il are de recuperat :

Implicarea sistemului bancar in economie

Din datele prezentate, rezulta ca, in timp ce in Polonia depozitele bancare sunt plasate in credite in proportie de aproape 80 %, iar in Cehia practic cvasitotalitatea resurselor astrase in banci sub forma depozitelor se regasesc in economie sub forma creditelor, in Romania gradul de plasare a depozitelor bancare in credite neguvernamentale este mult mai redus (62,2 %).

In opinia noastra, cauzele care priveaza economia reala de o oferta sporita de credite sunt legate de nivelul ridicat al ratei rezervelor minime obligatorii, de interventiile realizate de Banca Nationala a Romaniei pentru sterilizarea excedentului de lichiditati de pe piata si, nu in ultimul rand, de atractivitatea inca ridicata a plasamentelor pe piata interbancara.

Nivelul destul de ridicat al rezervelor minime obligatorii constituite de Banca Nationala a Romaniei reprezinta deocamdata o problema pentru bancile comerciale. Cu toate ca, incepand cu 24 noiembrie 2002, a fost operata o modificare a nivelului acestora in conformitate cu obiectivele de politica monetara, ele se mentin destul de ridicate.

Aceste nivele - printre cele mai ridicate din Europa - priveaza economia reala de aproape un sfert din resursele de creditare atrase de sistemul bancar.

Daca se ia in calcul si nivelul redus de remunerare a rezervelor minime obligatorii rezulta ca aceste rezerve obligatorii - desigur, necesare, dar exagerate, mai ales acum cand Romania se afla in cea mai favorabila situatie din punctul de vedere al indicatorilor macroeconomici din toata perioada postdecembrista - scumpesc creditul.

Marja dintre dobanzile percepute la credite - dobanzile active - si cele platite la depozite - dobanzile pasive - este in prezent, in medie, in jur de 10 puncte procentuale pe an la creditele in lei.

De mentionat ca aceasta marja nu se regaseste integral in profiturile bancilor.

Grafic, marja dobanzii avea urmatoarea structura :

care ar conduce la eliberarea unor importante resurse financiare si dirijarea lor catre economia reala.

O alta cauza a diferentei mari dintre ponderea depozitelor bancare in PIB (22,8%) si cea a creditelor in PIB (14,2 %) o constituie, dupa parerea noastra, si practica autoritatii monetare de sterilizare a excesului de lichiditati de pe piata, in virtutea careia, bancile comerciale au posibilitatea de a plasa banii in depozite la Banca Nationala a Romaniei cu dobanzi atractive si in conditii de risc inexistente.

Desigur ca intelegem preocuparea Bancii centrale pentru asigurarea stabilitatii preturilor si controlul inflatiei - atribute conferite prin lege - dar consideram ca in Romania nu exista in mod autentic un exces de lichiditate. Mai degraba, economia reala nu ofera suficiente oportunitati de creditare in conditii acceptabile de risc pentru bancile comerciale si lipsite de tensiuni inflationiste pentru sistemul economiei nationale. Aceasta face ca, in schimbul implicarii in creditarea agentilor economici - activitate in care incumba cheltuieli cu resursele materiale si umane si un timp corespunzator pentru analiza documentatiei - unele banci comerciale sa prefere solutia mult mai comoda a plasamentelor sigure la Banca Nationala a Romaniei cu dobanzi avantajoase sau pe aceea a plasamentelor pe piata interbancara.

In mod normal, nu se poate renunta dintr-o data la aceasta practica, dar credem ca reducerea de catre Banca Nationala a Romaniei a dobanzilor oferite pentru depozitele atrase de la bancile comerciale le-ar determina pe acestea sa orienteze mai mult resursele spre economia reala de care aceasta are atata nevoie.

Un segment deosebit de activ al pietei financiare din Romania il prezinta piata monetara. Oferind avantajul unor dobanzi atractive in conditiile unui risc relativ redus (in special in urma asanarii sistemului bancar si eliminarii entitatilor bolnave), piata monetara interbancara asigura scadente adecvate necesitatilor de lichiditate ale bancilor comerciale.

In prezent, volumul mediu zilnic al tranzactiilor realizate pe piata monetara se ridica la cca 150 mil. EUR, iar volumul mediu zilnic al depozitelor este de cca 1,8 mld. EUR cifre semnificative daca avem in vedere ca, pe total sistem bancar, depozitele si economiile in lei si valuta ale populatiei si agentilor economici au atins cca 7,3 mld. EUR la sfarsitul lunii septembrie 2006.

Pentru a avea o imagine concludenta asupra volumului de resurse vehiculate spre fructificare departe de circuitul economiei reale, consideram utila precizarea ca, la nivelul bilantului agregat al bancilor comerciale, plasamentele interbancare reprezinta cca 39 % , cu mult peste nivelul inregistrat in alte economii din Europa Centrala si de Est. Din acest punct de vedere este indreptatita aprecierea autoritatilor potrivit careia 'bancile prefera sa se joace prea mult intre ele'.

Ponderea plasamentelor interbancare in total active

Desi dobanzile pasive sunt in continua reducere, pe masura consolidarii trendului de crestere economica si stabilizarii puterii de cumparare a veniturilor, procesul de economisire va asigura acumularea unui volum sporit de resurse la nivelul bancilor comerciale, ca premisa a relansarii creditului in economia reala. Aceasta, in stransa legatura cu diminuarea progresiva a dobanzilor active, care la randul lor urmeaza trendul ratei inflatiei - adevaratul regulator in domeniul dobanzilor.

Pe langa credibilitatea si soliditatea bancii, care este primordiala, bancile trebuie sa ofere depunatorilor si o dobanda atractiva, cu precizarea ca, o dobanda superatractiva, iesita din piata, cum se spune, trebuie sa dea de gandit.

Pentru a fi atractiva dobanda trebuie sa fie real pozitiva, respectiv cu cateva puncte procentuale peste nivelul inflatiei, astfel incat, cei care economisesc sa fie protejati impotriva erodarii valorii reale a economiilor lor ca urmare a procesului inflationist.

Functionarea corespunzatoare a mecanismelor proprii economiei de piata va asigura identificarea nivelului optim al ratelor de dobanda, care sa imbine interesele actorilor pietei : stimularea procesului de economisire (asigurand protectia impotriva inflatiei si un randament adecvat) si accesibilitatea creditelor (pentru derularea normala a proceselor de productie si a investitiilor).

In concluzie, nivelul intermedierii bancare in Romania, exprimata prin ponderea depozitelor bancare si a creditelor neguvernamentale in PIB, este inca redusa in comparatie cu vecinii nostri si foarte redusa daca ne referim la tarile puternic dezvoltate, cu economie de piata consolidata.

Din acest punct de vedere, activitatea bancara in tara noastra are un potential urias, de crestere in anii urmatori, cand, pe masura consolidarii economiei este de asteptat sa sporeasca substantial intermedierea bancara.

Pe piata financiar-bancara romaneasca este mult loc de dezvoltare si din punct de vedere al retelei de unitati teritoriale operative (sucursale si agentii) ale societatilor bancare.

In prezent, in Romania exista doar 2.8 societati bancare la 1 milion locuitori si 4,3 la 1 milion populatie bancabila, cu mult sub nivelul mediu din tarile dezvoltate din Europa si din lume.

Pe masura cresterii gradului de educare a publicului si a familiarizarii cu mecanismele functionale ale pietei de capital, apreciem ca o parte tot mai mare a resurselor temporar disponibile din economie se va orienta catre plasamente in actiuni, obligatiuni si unitati ale fondurilor mutuale, fara a elimina din competitie depozitele bancare, care - indiferent de tipul acestora - vor continua sa fie o forma relativ comoda de fructificare a excedentului de diponibil.

In schimb, piata de capital - prin segmentul secundar al acesteia - asigura tranzactionarea titlurilor detinute, care pot fi valorificate, in functie de lichiditatea lor, ori de cate ori posesorul doreste sa obtina lichiditati.

Cresterea concurentei intre bancile comerciale pe de o parte si intre acestea si celelalte institutii financiare pe de alta parte va conduce la diversificarea instrumentelor de plasament puse la dispozitia persoanelor fizice si juridice, astfel incat piata financiar - bancara din Romania va castiga in volum si adancime.

Extinderea finantarilor structurate, dezvoltarea leasingului, asigurarilor si operatiunilor imobiliare sunt numai cateva elemente care creaza premisele consolidarii si dezvoltarii pietei financiare in Romania, in conditiile in care vor aparea si alte institutii specializate - fonduri ipotecare, banci de investitii - care sa creeze cadrul concurential specific economiilor de piata mature.