SISTEMUL BANCAR IN ROMANIA IN PERIOADA DE TRANZITIE LA ECONOMIA DE PIATA

SISTEMUL BANCAR IN ROMANIA IN PERIOADA DE

TRANZITIE LA ECONOMIA DE PIATA

1.1. Caracterizarea sistemului bancar romanesc

Sistemul bancar, dupa Victor Jinga, este "un ansamblu de banci diferite, organizat in jurul si sub conducarea Bancii Centrale, in vederea coordanarii activitatii de scont si rescont, de credite, de plasamente si de administrare a depozitelor bancare".

Din cele relatate rezulta ca sistemul bancar include toate bancile comerciale, bancile de afaceri, bancile de depozit, bancile de credit, bancile industriale, bancile agricole, bancile miniere si alte institutii de credit existente intr-o tara.

In economia libera de piata, toate aceste banci sunt organizate si functioneaza sub forma societatilor anonime pe actiuni, deoarece necesita capitaluri foarte mari, capitaluri care provin din sectorul privat, fie din sectorul mixt, fie din sectorul de stat.

In tara noastra aparatul bancar a inceput sa se constituie odata cu infiintarea Bancii Nationale a Romaniei, in anul 1880. Dupa aceasta data au aparut bancile mari si mijlocii, avand capitaluri importante si posibilitati de obtinere a creditelor atat de la Banca Nationala a Romaniei, cat si de la marile banci din strainatate. Ulterior aceste banci autohtone s-au dezvoltat prin infiintarea de sucursale, filiale si agentii in judetele si orasele mari din tara.

Pe la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul celui de-al XX-lea, au fost infiintate o serie de banci mari, unele dintre ele cu capital strain, altele avand numai capital romanesc.

In acest mod s-a infiintat un sistem bancar organizat, cuprinzand la acea perioada: Banca Generala Romana (1895) cu capital german; Banca de Credit Roman (1904) cu capital austriac; Banca Marmorosh Blank et. Co. (1905) cu capital al unui grup de banci straine; Banca Agricola (1894); Banca de Scont a Romaniei (1898); Banca Comerciala din Craiova (1898); Banca Romaneasca (1911) etc.

In perioada dintre cele doua razboaie mondiale, sistemul bancar romanesc s-a dezvoltat ca urmare a penetrarii capitalului strain si aparitiei altei serii de banci, ca de exemplu : Banca Comerciala Italiano-Romana, Banca Anglo-Romana, Banca Franco-Romana, precum si Banca Chrissoveloni, Societatea Nationala de Credit Industrial etc.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, in aparatul bancar romanesc au intervenit modificari structurale, in urma etetizarii Bancii Nationale a Romaniei in anul 1946 si ulterior la 11 iunie 1948 a nationalizarii intreprinderilor din intreaga economie nationala, inclusiv a tuturor bancilor. Datorita actului nationalizarii, pana la sfarsitul anului 1989, in Romania nu au existat decat banci cu capital de stat.

Aceste banci de stat mobilizau mijloacele banesti disponibile din economia nationala si le dirijau sub forma de credite in sectoarele economiei la care erau arendate, contribuind la realizarea planului de stat. In aceasta perioada au functionat:

-Banca Nationala a Romaniei (B.N.R.);

-Banca Romana de Comert Exterior (B.R.C.E.), prin care era exercitat monopolul de stat in domeniul valutar;

-Banca de Institutii (B.I.), prin intermediul careia statul finanta, cu caracter nerambursabil, o mare parte din investitii de nivel republican si departamental: modernizari, retehnoligizari, constructii de tot felul, de la baraje si uzine la locuinte etc.;

-Banca pentru Agricultura si Industrie Alimentara.

Banca Nationala a Romaniei, banca de stat, prin sucursale, filiale si agentiile sale efectua toate operatiunile din toate sectoarele de activitate din economia nationala, cu exceptia domeniilor mentionate mai inainte pentru celelalte banci.

In perioada dupa evenimentele din decembrie 1989, odata cu aparitia si dezvoltarea sectorului privat bancar, au fost infiintate o serie de banci comerciale cu capital privat, mixt si/sau de stat, precum si cu participare de capital strain, iar Banca Nationala a Romaniei a revenit la statutul sau initial, de banca centrala si de emisiune, adaptandu-si obiectul de activitate in acest sens si in contextul economiei de piata

Transformarile recente ale sectorului bancar romanesc au condus la consolidarea tendintei de crestere a cotei de piata detinute de bancile cu capital strain , in paralel cu erodarea pozitiei monopoliste a sectorului de stat , dar si cu usoara ingustare a segmentului bancilor cu capital privat autohton .

Componenta sistemului bancar pe forme de proprietate

numar de banci la sfarsitul perioadei

Sursa : Rapoartele anuale B.N.R. din perioada 1995-2002

Sursa : Rapoartul anual B.N.R. 2001 si Buletinele Lunare B.N.R. 2002

Sursa : Rapoartul anual B.N.R. 2001 si Buletinele Lunare B.N.R. 2002

Sistemul bancar romanesc actual este format din 31 de banci comerciale si 8 sucursale ale bancilor straine care isi desfasoara activitatea sub incidenta reglementarilor Bancii Nationale a Romaniei .

Banci - persoane juridice romane (societati pe actiuni)

- Banca Comerciala Romana (BCR)

- Raiffeisen Bank

- Casa de Economii si Consemnatiuni (CEC)

- Banca Romana pentru Dezvoltare (BRD)

- Banca Comercala "Ion Tiriac"

- Banc Post

- ABN Amro Bank

- Eximbank - Banca de Export-Import a Romaniei

- Citibank Romania

- Alpha Bank Romania pana la data de 23.02.2000 a functionat sub denumirea 'Banca Bucuresti'

- Banca Transilvania

- Finansbank (Romania) pana la data de 11.07.2000 a functionat sub denumirea Banca de Credit Industrial si Comercial

- Banca Comerciala Robank

- Banca Daewoo (Romania)

- Mindbank - pana la 19.02. 1996 a functionat sub denumirea "Banca pentru Mica Industrie si Libera Initiativa "

- Banca Romaneasca

- Romexterra- Banca de Credit si Dezvoltare

- Piraeus Bank Romania pana la 15.05. 2000 a functionat sub denumirea 'Banca de Credit PATER '

- Banca Comerciala West Bank

- LibraBank - Banca Romana pentru Relansare Economica

- Nova Bank- pana la data de 10.12.2002 a functionat sub denumirea "Banca Comerciala UNIREA "

- Unicredit pana la data de 9.10.2002 a functionat sub denumirea Demirbank (Romania)

- Commercial Bank of Greece (Romania)- pana la data de 14.04.2000 a functionat sub denumirea 'International Commercial Black Sea Bank (Romania)'

- HVB Bank Romania -in perioada 09.09. 1998-24.08. 2001 a functionat sub denumirea Bank~Austria Creditanstalt Romania

- Romanian International Bank

- Egnatia Bank (Romania) pana la data de 08.01.2001 a functionat sub denumirea BNP Dresdner Bank (Romania)

- Volsksbank (Romania)

- Eurom Bank

- Miro - Banca de microfinantare - autorizata sa functioneze la data de

Banci - persoane juridice straine

ING Bank NV - sucursala Bucuresti

Banque Franco-Roumaine - sucursala Bucuresti

MISR Romanian Bank - sucursala Bucuresti

Frankfurt Bukarest Bank AG - sucursala Bucuresti

National Bank of Greece - sucursala Bucuresti

Banca Italo - Romena SpA - sucursala Bucuresti

GarantiBank International N.V. - sucursala Bucuresti - pana la data de 28.02.2002 a functionat sub denumirea United Garanti Bank International N.V., Amsterdam

Banca di Roma SpA Italia - sucursala Bucuresti

In anul 2002 in structura sistemului bancar au avut loc o serie de modificari. Pe de o parte au fost retrase autorizatiile de functionare a trei societati bancare (Banca Romana de Scont , Banca de Investitii si Dezvoltare si Banca Turco-Romana); pe de alta parte, a fost infiintata o noua banca (Banca de Microfinantare - Miro Bank), in vreme ce alte societati bancare si-au schimbat denumirea ca urmare a modificarii actionarului majoritar (cazul Demirbank Romania , devenia UniCredit Romania si al bancii comerciale Unirea, devenita Nova Bank) sau ca urmare a fuziunii (cazul Raiffeisen Bank, rezultata prin fuzionarea Raiffeisenbank Romania cu Banca Agricola Raiffeisen). De asemenea, trebuie mentionata definitivarea privatizarii Banc Post prin vinzarea pachetului de actiuni APAPS catre banca elena EFG Eurobank Ergasias (17 la suta din capitalul social). In urma acestor modificarii , numarul operatorilor bancari din Romania se ridica la sfarsitul anului 2002 la 39 (fata de 41 la finele anului precedent), iar ponderea capitalului strain se cifra la 64,8 la suta (60,6 la suta la finele anului 2001).

Privatizarea Bancii Comerciale Romane va marca incheiera unei etape importante in restructurarea sistemului bancar romanesc , majorand ponderea bancilor cu capital majoritar privat (cu circa 35 puncte procentuale).

1.2. Restructurarea sistemului bancar

Procesul de restructurare a sistemului bancar a debutat inca de la sfarsitul anului 1990, cand Banca Comerciala Romana (BCR) nou infiintata a preluat functia comerciala pe care o desfasura pana atunci Banca Nationala.

Fostele banci de stat specializate (Banca Romana pentru Comert Exterior, Banca Agricola, Banca de Investitii) au fost transformate in banci comerciale, putand efectua toate operatiunile bancare fara a mai tine cont de specializarea sectoriala avuta.

Odata cu adoptarea celor doua legi bancare - Legea privind activitatea bancara si Legea privind Statul Bancii Nationale, care au intrat in vigoare la 3 mai 1991 (modificate ulterior prin Legea 58/1998 privind activitatea bancara si Legea 101/1998 privind Statutul Bancii Nationale a Romaniei), s-a consfintit crearea unui sistem bancar pe doua niveluri, de tip occidental, bazat pe principiul universalitatii bancilor.

Modernizarea sistemului de plati prin introducerea unor instrumente specifice economiei de piata : cambia, cecul si biletul la ordin a fost insotita de deschiderea Casei de compensatie interbancara de catre Banca Nationala, prin care schimbul de plati interbancare este intermediat de catre Banca Nationala a Romaniei, care coordoneaza si administreaza 41 de Case de Compensatii judetene si Centrul informatic al compensarii si decontarii.

Sedintele de compensare se tin zilnic. Mecanismul a asigurat o imbunatatire a sistemului de decontari interbancare.

Prin lege, Banca Nationala a capatat autonomie fata de puterea executiva, astfel:

-are personalitate juridica;

-este unicul organ de emisiune, elaboreaza, aplica si raspunde de politica monetara, valutara, de credit, de plata, precum si de autorizarea si supravegherea prudentiala a societatilor bancare;

-este un organ consultativ in procesul de elaborare a actelor normative ale autoritatilor publice, care privesc direct politica monetara, activitatea bancara, regimul valutar si datoria publica;

-conducerea Bancii Nationale este asigurata de un Consiliu de administratie numit de Parlament, membrii Consiliului de administratie nu pot fi parlamentari sau membrii unui partid politic.

Bancile comerciale au statut de societati comerciale pe actiuni si functioneaza in baza Legii nr.31/1990 privind societatile comerciale si a Legii bancare nr.58/1998.

Bancile comerciale se pot constitui cu aport partial sau total de capital autohton, privat sau strain. Bancile comerciale sunt independente, avand dreptul sa se implice in diverse operatiuni bancare cu conditia respectarii reglementarilor bancare emise de Banca Nationala a Romaniei.

Procesul de privatizare a bancilor comerciale cu capital de stat s-a dovedit a fi un proces anevoios, abia in luna mai 1997 a fost adoptata Legea privind privatizarea bancilor comerciale cu capital de stat.

In luna august 1998 s-a declansat procesul de privatizare al Bancii Romane pentru Dezvoltare - BRD (proces incheiat in decembrie 1998 prin preluarea a 51% din actiuni de catre Sociėtė Gėnėrale) si a Bankpost, urmand a fi privatizata Banca Agricola, Banca Comerciala si Bancorex.

La nivelul Bancorex si Bancii Agricole a avut loc acumularea unui volum important de credite neperformante datorita creditarii ,in baza unor acte normative, a unor intreprinderi din agricultura si sectorul energetic indiferent de situatia economica a acestora. Aceasta a insemnat deteriorarea situatiei financiare a acestor banci inca de la inceputul anului 1997 si a impus interventia guvernului si a Bancii Nationale a Romaniei in scopul ameliorarii gradului de lichiditate si solvabilitate .

In anul 1999 a avut loc ajustarea bilanturilor a doua banci de stat, Bancorex si Banca Agricola, care inca mai resimteau efectele politicii de creditare preferentiala a anumitor sectoare economice, practicata pana in 1996. O mare parte a activelor neperformante ale acestor banci au fost preluate de nou-infiintata Agentie de Valorificare a Activelor Bancare (AVAB), in timp ce Ministerul Finantelor a emis titluri de stat pe termen mediu in contrapartida acestora. In cele din urma, partea viabila ramasa din Bancorex a fuzionat prin absorbtie cu Banca Comerciala Romana. Efortul de sterilizare a lichiditatii generate de cumpararea acestor titluri a fost deosebit de costisitor, in conditiile in care, in primul semestru al anului, Banca Nationala a Romaniei a recurs in acest scop in principal la atragerea de depozite.

Procesul de privatizare a Bancii Agricole s-a incheiat prin vanzarea la data de 12 aprilie 2001 a pachetului de control catre Raiffeisenbank, urmat de majorarea capitalului social cu 37 milioane dolari de catre noul proprietar ceea ce a permis redresarea situatiei financiare a bancii si incadrarea indicatorilor ei de prudenta in limite normale .

Procesul de restructurare a vizat si Casa de Economii si Consemnatiuni (CEC), care a fost reorganizata incepand prin cresterea vitezei de decontare, siguranta decontarilor si reducerea costurilor de operare.

Pentru eliminarea riscului in procesul de decontari interbancare (emiterea de instrumente de plata fara acoperire sau cecuri fara autorizarea trasului, incasarea unor instrumente furate, anulate, pierdute) s-a organizat si functioneaza, la Banca Nationala, Centrala Incidentelor de plati (CIP) incepand cu luna februarie 1997.

CIP gestioneaza Fisierul National de Plati (FNIP) pe trei componente:

Fisierul National de Cecuri;

Fisierul National de Cambii;

Fisierul National de Bilete de ordin.

Incepand cu anul 1998 s-a introdus un nou plan de conturi bazat pe principii contabile moderne, care corespunde legislatiei comunitare in domeniu, precum si unele norme metodologice de tinere a evidentei contabile de catre banci

Ca urmare a recomandarilor Uniunii Europene in cursul anului 1996 s-a infiintat Fondul de garantare a depozitelor populatiei in sistemul bancar. Spre deosebire de CEC, la care depozitele sunt garantate integral de stat, depozitele populatiei la banci sunt garantate in limita unui plafon care este modificat semestrial prin indexarea acestuia cu indicele preturilor de consum, in limita plafonului incluzandu-se si dobanda aferenta depozitului.

Fondul de garantare a depozitelor in sistemul bancar a primit prerogative sporite ca urmare a Ordonantei de urgenta a Guvarnului nr. 138/ prin care se stabileste ca, in cazul, declansarii unui faliment bancar, judecatorul sindic va desemna, de regula, Fondul de garantare a depozitelor in sistemul bancar in calitate de lichidator. In cursul anului 2001 , Fondul s-a ocupat , pe de o parte de onorarea compensatiilor cuvenite persoanelor fizice deponente la cele trei banci declarate in faliment in anii anteriori (Banca Albina, Bancoop si banca Internationala a Religiilor), realizata in proportie de 99,1 la suta, iar pe de alta parte, de accelerarea recuperarii creantelor sale, pentru a se evita in viitor apelarea la noi contributii speciale din partea bancilor membre .

1.3. Reglementarea, autorizarea si supravegherea activitatii

bancare

Activitatea de autorizare, reglementare si supraveghere prudentiala a societatilor bancare are ca obiectiv central mentinerea stabilitatii si viabilitatii intregului sistem bancar.

Reglementarile elaborate de Banca Nationala sunt aliniate la standardele internationale in materie, fiind in concordanta atat cu principiile generate stabilite de Comitetul de la Basel privind activitatea de supraveghere bancara, cat si cu Directivele Uniunii Europene privind reglementarea activitatii institutiilor financiare si de credit.

Ansamblul acestor reglementari are un caracter deosebit, intrucat se porneste de la o elaborare a rolului Bancii Nationale fundamental diferit de acel practicat in economiile centralizate.

In economiile de piata, reglementarea si supravegherea activitatii bancare fie ca este executata de Banca Centrala, fie de o entitate distincta, nu se aseamana cu functia de control ierarhic.

Bancile comerciale sunt entitati autonome, care desfasoara o activitate cu scop lucrativ in limitele legilor tarii. Spre deosebire de alte tipuri de intreprinderi bancare, bancilor li se incredinteaza resurse banesti de catre alti agenti economici si de catre populatie - de aceea reglementarea activitatii bancilor este mai severa, mai riguroasa, dar nu se indeparteaza de la principiile generale care guverneaza economia de piata.

Banca Nationala a Romaniei a finalizat practic la finele anului 1995 activitatea de reglementare prudentiala prin aprobarea Normelor nr.2/1996 privind procedura decaderii din calitatea de fondator, administrator si cenzor al societatilor bancare si Normelor nr.3/1996 privind procedura reorganizarii si lichidarii judiciare a societatilor bancare.

Bancile, persoane juridice romane, si sucursalele bancilor straine pot desfasura, in limita autorizatiei acordate, urmatoarele activitati:

- acceptarea de depozite;

- contractarea de credite, operatiunile de factoring si scontarea efectelor de comert,inclusiv forfetare;

- emiterea si gestiune a instrumentelor de plata si de credit;

- plati si decontari;

- leasing financiar;

- transferuri de fonduri;

- emiterea de garantii si asumarea de angajamente;

- tranzactii in cont propriu sau in contul clientilor cu:

- instrumente monetare negociabile (cecuri, cambii, certificate de depozit);

- valuta;

- instrumente financiare derivate;

- metale pretioase, pietre pretioase;

- valori mobiliare;

- intermedierea in plasamentul de valori mobiliare si oferirea de servicii legate de

acesta

- administrarea de portofolii ale clientilor, in numele si pe riscul acestora;

- custodia si administrarea de valori mobiliare;

- depozitar pentru organismele de plasament colectiv de valori mobiliare;

- inchirierea de casete de siguranta;

- consultanta financiar-bancara;

- operatiuni de mandat.

In domeniul autorizarii constituirii de noi societati bancare s-a pus accent pe latura calitativa, au fost autorizate numai bancile care au indeplinit exigentele impuse de Banca Nationala.

In vederea intensificarii concurentei in sistemul bancar a fost autorizata infiintarea unor sucursale si filiale ale unor prestigioase societati bancare straine. Astfel, dupa 1990 in peisajul bancar romanesc au aparut o serie de banci cu renume international : ING Bank NV, City Bank, Raiffeisen Bank, Deutsche Bank, ABN Amro Bank, etc.

Politica exigenta in domeniul autorizarii a permis in linii mari evitarea crizelor financiare, sistemul bancar ramanand relativ solid in ciuda unor probleme ale unor banci: Dacia Felix, Credit Bank, a caror situatie financiara a dus la incetare de plati, precum si cel al Bancii Agricole care a fost expusa riscului de credit ca urmare a obligarii acesteia, prin acte normative, sa crediteze agricultura; in aceeasi situatie a fost si Bancorex, care a finantat prioritar sectorul energetic.

Avand in vedere exigentele privind volumul capitalului social, Banca Nationala a decis majorarea nivelul minim al capitalului, exprimat in lei, fiind majorat de la 50 miliarde lei la 250 miliarde lei incepand cu data de 31 mai Aceasta orientare a evitat proliferarea de banci slabe, cu o baza de capital insuficienta , care ar fi putut pune in pericol viabilitatea sistemului bancar.

Supravegherea prudentiala a societatilor bancare s-a facut de catre Banca Nationala, atat pe baza raportarilor bancilor comerciale, dar mai ales prin inspectii la fata locului, care reprezinta cea mai complexa forma de supraveghere.

Obiectivele urmarite de echipele de control sunt asemanatoare cu cele folosite in practica internationala: calitatea activelor, calitatea managementului, solvabilitatea, lichiditatea, adecvarea capitalului, castigurile.

Desi deficientele constatate nu au fost de natura sa puna in pericol stabilitatea si pozitia financiara a societatilor bancare, acestea au scos la iveala lipsa de maturitate si loialitate a managementului bancar, situatie care a determinat ca Banca Nationala sa emita noi norme mai stricte cu privire la autorizarea societatilor bancare (Normele nr.6/1995).

Prin normele emise, Banca Nationala pune conditii exigente conducerii bancilor referitoare la onorabilitatea, calificarea si experienta profesionala, a fondatorilor si actionarilor care trebuie sa constituie adevaratii giranti ai gestiunii sanatoase si prudente a societatii bancare.

In anul 2001 Banca Nationala a Romaniei a analizat cererile de autorizare a doua banci, persoane juridice romane . Una dintre cereri a fost aprobata in cusul anului 2002 (Miro - Banca de microfinantare), in timp ce cealalta a fost respinsa inca din prima faza a procesului a procesului de autorizare (cea de autorizare a constituirii) documentatia prezentata nerespectand prevederile Legii nr. 58/1998 - Legea bancara, cu modificarile si completarile ulterioare, norme emise in aplicarea acesteia, precum si alte prevederi legale aplicabile .

1.4.Respectarea legalitatii

Respectarea legalitatii, siguranta investitiilor, asigurarea lichiditatilor, profitabilitatea sunt principiile fundamentale care stau la baza deciziilor manageriale privind investitiile pe care banca le face in scopul atingerii obiectivului fundamental.

Respectarea legalitatii vizeaza atat aspectele tehnice privind gestiunea activului bancii, cat si protectia legala a portofoliului de investitii.

Cerintele prudentiale sunt mult mai riguros stipulate de actuala reglementare, in comparatie cu precedenta. Conform legii bancare, bancile trebuie sa respecte urmatoarele cerinte prudentiale atunci cand acestea sunt prevazute de reglementarile Bancii Nationale a Romaniei :

a) nivelul minim de solvabilitate (8%), determinat ca raport intre nivelul fondurilor proprii si totalul activelor si elementele in afara bilantului, ponderate in functie de gradul lor de risc;

b) expunerea maxima fata de un singur debitor, exprimata procentual (maxim 20%),ca raport intre valoarea totala a acesteia si nivelul fondurilor proprii ale bancii;

c) expunerea maxima agregata, exprimata procentual, ca raport intre valoarea totala a expunerilor mari si nivelul fondurilor proprii;

d) nivelul minim de lichiditate, determinat in functie de scadentele creantelor si

angajamentelor bancii (banca trebuie sa detina in portofoliul ei un anumit procent

de active lichide sau usor realizabile);

e) clasificarea creditelor acordate si a dobanzilor neincasate aferente acestora si

constituirea provizioanelor specifice de risc;

f) pozitia valutara, exprimata procentual in functie de nivelul fondurilor proprii;

g) administrarea resurselor si plasamentelor bancii;

h) extinderea retelei de sucursale si alte sedii secundare ale bancii.

Valoarea totala a investitiilor pe termen lung ale unei banci, in valorile mobiliare emise de o societate comerciala care nu este angajata in una sau mai multe activitati financiare, nu poate depasi:

- 20% din capitalul social al societatii comerciale respective; si

- 10% din fondurile proprii ale bancii.

Valoarea totala a investitiilor pe termen lung ale bancii, in valorile mobiliare emise de asemenea societati comerciale, nu poate depasi 50% din fondurile proprii ale bancii.

Valoarea totala a investitiilor unei banci in valori mobiliare, efectuate in nume si cont propriu, nu poate depasi nivelul de 10% din fondurile sale proprii, cu exceptia unor titluri de stat.

Imprumuturile acordate persoanelor aflate in relatii speciale cu banca sau personalului acesteia, inclusiv familiilor acestora, pot fi permise numai in conditiile stabilite de reglementarile Bancii Nationale a Romaniei (nu pot depasi 20% din capital si sunt insotite de instituirea unor masuri suplimentare de evidenta, raportare si control).

Realizarea unui sector competitiv si stabil, format din banci care sa asigure o intermediere financiara pe criterii de eficienta , a constituit unul dintre principalele obiective ale activitatii de supraveghere , stabilit de BNR prin Strategia dezvoltarii pe termen mediu a sistemului bancar (elaborata pe baza Strategiei nationale de dezvoltare economica a Romaniei pe termen mediu). Masurile impuse de indeplinirea acestui obiectiv au fost orientate cu predilectie spre: intarirea activitatii de supraveghere prudentiala ; imbunatatirea procedurilor de solutionare a situatiei bancilor insolvabile; sprijinirea procesului de privatizare a bancilor cu capital de stat; plasarea cooperativelor de credit sub reglementarea si supravegherea BNR; castigarea increderii publicului in sistemul bancar si implicit incurajarea economisirii, prin cresterea rolului Fondului de garantare a depozitelor in sistemul bancar; extinderea cooperarii cu alte autoritatii de supraveghere nationale si straine .

Pe baza restrictiilor impuse de legislatie, dar si de Banca Nationala, tinand cont de conjunctura economica si de pozitia bancii in cadrul sistemului bancar, fiecare isi elaboreaza propriile politici privind plasamentele.

Creditele, participatiile la capitalul altor societati, plasamentele in titluri financiare trebuie analizate cu multa grija si in deplina cunostinta de cauza privind posibilitatile de rambursare in valoare si la termenele prevazute in contracte.

Fiecare banca isi asuma un grad de risc si fara exceptie, fiecare banca trece prin experienta pierderii definitive a unor active (in cazul participatiilor la capitalul unei intreprinderi sau a unor investitii financiare riscante) sau, mai ales, recuperarea intarziata si partiala a unor active (de la beneficiarii de credite) pierderi care pot fi micsorate printr-o analiza prealabila a plasamentelor potentiale pe care banca le-ar putea face, precum si urmarirea modului de utilizare a banilor pe toata durata derularii contractului pentru a preintampina eventualele pierderi.

Investitiile pe piata interbancara sunt relativ sigure, in masura in care cei care se imprumuta de pe aceasta piata sunt banci cunoscute; in plus, aceste investitii sunt garantate cu hartii de valoare (titluri de stat, bonuri de trezorerie), ceea ce confera creditorilor siguranta deplina a investitiilor facute.

Creditele acordate statului sau altor institutii garantate de stat nu pun problema de siguranta , deoarece statul "este cel mai sigur debitor".

Problema sigurantei investitiilor se pune in cazul imprumuturilor (creditelor) pe care banca le acorda intreprinderilor sau particularilor.

Creditele acordate intreprinderilor sunt expuse riscului de a nu fi rambursate la scadenta . Riscul de nerambursare poate interveni din urmatoarele cauze:

a. Din cauza debitorului, respectiv, si in special, din cauza situatiei financiare, de productie sau de comercializare, precum si de competenta managementului intreprinderii.

Orice intreprindere se poate gasi in situatia de a nu onora ratele si dobanzile aferente creditului ca urmare a unui management defectuos, fie a unei situatii neprevazute, fie a unei estimari gresite a propriilor riscuri sau a unei concurente acerbe.

Indiferent de cauze, rezultatul este acelasi: ruina si dezonorarea managementului intreprinderii si a intreprinderii care a avut o astfel de evolutie. Nu de putine ori se constata ca situatia creata chiar de necesitatea unor manageri.

b. Din cauza sectorului sau ramurii in care activeaza debitorul.

Intrarea in vigoare a Acordului de Comert si Cooperare Comerciala si Economica semnat la 22 octombrie 1990 intre Romania si Comunitatea Economica Europeana a lovit in toate ramurile economiei romanesti, dar, si in special, in industria agroalimentara si usoara. Conform acordului, Romania s-a angajat sa reduca treptat taxele vamale la import.

Acest lucru a condus ca tara noastra sa devina o veritabila piata de desfacere a materiilor prime si produselor din Uniunea Europeana.

In ramurile vizate de concurenta externa, produsul final autohton este rezultatul unui lant de colaborari care duc la cresterea artificiala a pretului fata de aceleasi produse din import. In plus, tehnologia si productivitatea muncii duc la costuri de productie superioare celor de peste granita.

Aceasta deschidere a granitelor a afectat multe intreprinderi, iar finalmente se tin lant. Este clar ca bancile care au finantat mai mult ramurile si sectoarele respective au suferit pierderi mari (numai Banca Agricola a inregistrat un volum de 3000 miliarde lei credite neperformante).

c.Din cauza situatiei de ansamblu a economiei nationale - criza generala care afecteaza toata economia nationala.

Tergiversarea procesului de restructurare si privatizare a economiei a dus la acumularea unor dezechilibre greu de controlat. Masurile monetare si valutare se dovedesc ineficiente atata timp cat si in sectorul de productie nu sunt modificari radicale. Instabilitatea macroeconomica influenteaza puternic activitatea bancara in conditiile in care cresterea economica si rata inflatiei evolueaza constant.

In aceeasi situatie, evaluarea riscului de creditare de catre banci devine extrem de dificil. Utilizarea unor rate inalte ale dobanzilor pentru stavilirea procesului inflationist - masura luata de Banca Nationala, dar neinsotita si de masuri ale Executivului in planul economiei reale, care sa duca la cresterea productiei si a cererii reale - a generat aparitia blocajului financiar.

Blocajul financiar s-a transmis si in sectorul bancar, intreprinderile fiind in imposibilitatea rambursarii creditelor din ce in ce mai scumpe, avand ca efect cresterea creditelor restante si a pierderilor in portofoliul bancilor.

Masurile comode cu caracter politic si social, de sustinere a unor intreprinderi si ramuri industriale prin credite preferentiale, au condus la intarirea pozitiei de monopol a acestor ramuri si intreprinderi pentru care, pretul creditului nu a constituit o problema.

d.Din cauza bancii.

De cele mai multe ori, problemele care tin de portofoliul de credite neperformante, in multe banci, provin din partea unui management defectuos al functiei de creditare.

Analizand cauzele care au dus la esecul mai multor banci (Dacia Felix , Credit Bank, Banca Agricola , Bancorex) precum si situatia de ansamblu a sistemului bancar romanesc se constata ca principalele motive care au condus si conduc la pierderi din credite sunt urmatoarele:

1.Acceptarea de garantii supraevaluate.

2.Acordarea de credite inainte de intocmirea dosarului de credit.

3.Suplimentarea creditului fara a solicita si garantii suplimentare.

4.Lipsa de analiza a cash-flow-ului si a capacitatii de rambursare a imprumutului.

5.Acordarea de noi imprumuturi pentru a acoperi dobanda aferenta.

6.Creditul a fost folosit in alte scopuri fata de ce s-a prevazut in contract.

7.Nici o incercare de verificare in ce scop sunt folositi banii.

8.Esec in valorificarea garantiilor.

9.Ignorarea unor zvonuri si referinte privind creditele clientilor la alte banci sau la alte unitati ale bancii.

10.Acordarea unor credite pentru acoperirea creditelor si dobanzilor restante la alte banci.

11.Acordarea de credite fara documentatie completa: studii de fezabilitate, studii de marketing, imputerniciri de la actionari, autorizatii, avize, contracte, acte de proprietate etc.

In ceea ce-i priveste pe particulari (persoane fizice), riscurile de nerambursare a creditelor pot proveni din motive personale - rau platnic, indatorari excesive, incapacitate psihica, din motive profesionale - somaj, diminuarea venitului sau din motive generale de situatia generala a economiei.

In tarile dezvoltate, Bancile Centrale pun la dispozitie o serie de informatii care le permit bancilor comerciale sa efectueze mai usor analiza prealabila si fundamentarea corecta a deciziilor privind creditele;aceste informatii privesc clientii bancilor, precum si o serie de informatii care vizeaza sectoare si ramuri ale economiei.

Banca Frantei pune la dispozitie:

-Centrala de riscuri - care furnizeaza saptamanal fiecarei banci totalul riscurilor inregistrate in toate bancile din tara pe numele clientilor ei;

-Centrala de bilanturi - care furnizeaza bancilor indicatori generali globali caracteristici activitatii intreprinderilor din toate sectoarele de activitate; teste de conjunctura, indicatori sintetici ai evolutiei economice si diverse publicatii economice;

-Centrala de neplati - care inregistreaza incidentele de plata pe efecte de comert;

-Serviciul de informatii financiare - care furnizeaza cotele valorice (bursiere) de calitate ale tuturor intreprinderilor inscrise in "fisierul sintetic al intreprinderii";

-lista institutiilor sau persoanelor dubioase, fara credit moral.

In Romania, B.N.R. pune la dispozitia bancilor urmatoarele informatii:

-informatii privind incidentele de plata prin cecuri, cambii si bilete la ordin;

-anchete de conjunctura;

-plati restante ale agentilor economici;

-informatii privind indicatorii generali globali, inregistrati in diferite sectoare de activitate.

Informatii privind cotele valorice bursiere si extrabursiere ale agentilor economici se obtin zilnic, din diverse publicatii.

De asemenea, pentru securitatea creditelor, bancile sunt obligate sa-si clasifice de doua ori pe an (iunie, decembrie) portofoliul de credite si sa-si constituie provizioane specifice de risc. Creditele de proasta calitate si riscante nu pot primi acordul de deductibilitate din partea B.N.R. daca aceasta a avertizat (sanctionat) in prealabil banca.

Bancile sunt obligate, de asemenea, sa-si constituie fonduri de risc din care sa-si acopere pierderile din credite.