SISTEMUL BUGETAR AL ROMÂNIEI

Sistemul bugetar al Romaniei

Sistemul bugetar este un sistem unitar care cuprinde urmatoarele bugete:

a.      bugetul de stat;

b.     bugetul asigurarilor sociale de stat;

c.      bugetele locale;

d.     bugetele fondurilor speciale;

e.      bugetul trezoreriei statului;

f.      bugetele institutiilor publice autonome;

g.     bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale, dupa caz;

h.     bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii;

i.       bugetele fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat si ale caror rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din fondurile publice;

j.       bugetele fondurilor externe nerambursabile[1].

Prin aceste bugete se constituie si gestioneaza resursele financiare publice din economie.

Veniturile si cheltuielile, inscrise in bugetele de mai sus, cumulate de nivel national, alcatuiesc veniturile bugetare totale, respectiv cheltuielile bugetare totale care, dupa consolidare, prin eliminarea transferurilor dintre bugete, vor evidentia dimensiunile efortului financiar public pe anul respectiv, starea de echilibru sau dezechilibru, dupa caz.

Unitatea sistemului bugetar a facut posibila agregarea si consolidarea veniturilor si cheltuielilor inscrise in diferite bugete, ajungandu-se astfel la notiunea de buget general consolidat al statului. El constituie deci ansamblul bugetelor, componente al sistemului bugetar, agregate si consolidate pentru a forma un intreg. Prin consolidare se elimina transferurile de sume dintre doua bugete componente ale bugetului general consolidat, in vederea evitarii dublei evidentieri a acestora. De asemenea, prin agregare se "compenseaza" deficitele de la unele bugete cu excedentele de la alte bugete, rezultand deficitul (excedentul) bugetului general consolidat intr-un an financiar.

Acest concept s-a introdus in practica bugetara din tara noastra in anii 1994-1995, punandu-se accent pe urmarirea echilibrului financiar, nu doar la fiecare buget in parte, ci pe intregul sistem bugetar. Posibilitatea de agregare si consolidare a bugetelor a fost facilitata de trecerea executiei bugetare de la unitatile bancare la trezoreriile Ministerului Finantelor Publice.

În cadrul bugetelor de mai sus, primele 3 bugete (bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele locale) sunt de baza si alcatuiesc cele 3 verigi ale bugetului public national. În ultimii ani structura acestora a fost urmatoarea: circa 68% bugetul de stat, 20% bugetul asigurarilor sociale de stat si 12% bugetele locale.

Bugetul de stat, ca buget al administratiei centrale de stat este elaborat si gestionat de Guvern si este aprobat prin lege in fiecare an de catre Parlament. El cuprinde veniturile si cheltuielile care sunt de importanta centrala. În bugetul de stat sunt prevazute distinct bugetele: Presedintiei Romaniei, Senatului, Camerei Deputatilor, Guvernului si ale altor institutii publice care nu au organe ierarhic superioare. Prin Legea bugetului de stat se aproba si bugetele unor fonduri speciale.

Bugetul asigurarilor sociale de stat este gestionat si administrat de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale. El se intocmeste distinct de bugetul de stat si se aproba de Parlament prin lege separata. Prin aceeasi lege se aproba si Bugetul asigurarilor pentru somaj.

Bugetele locale cuprind bugetele unitatilor administrativ-teritoriale[2], care au personalitate juridica (comune, orase, municipii, sectoare ale municipiului Bucuresti). Ele se intocmesc in conditii de autonomie, care stimuleaza initiativa locala in realizarea veniturilor si satisfacerea cerintelor colectivitatilor locale.

Începand cu anul 1993, prin Legea bugetului de stat se nominalizeaza si se anexeaza lista veniturilor ce revin acestui buget, precum si lista veniturilor si cheltuielilor ce se inscriu in bugetele locale. Deoarece veniturile proprii ale bugetelor locale sunt mult mai mici decat cheltuielile ce se inscriu in aceste bugete, tot prin lege se stabilesc sumele defalcate (din impozitul pe venit, din taxa pe valoarea adaugata) pentru bugetele locale si eventualele transferuri catre bugetele locale pentru lucrari de investitii de utilitate publica.