SISTEMUL DE INDICATORI STATISTICI DE ANALIZA A CHELTUIELILOR PENTRU SANATATE

"Sanatatea nu e dreptul celui tare, ci rasplata celui intelept"

A. Ria

Pentru fiecare individ, ca si pentru intreaga colectivitate, sanatatea reprezinta unul dintre cei mai importanti factori care asigura desfasurarea vietii si a activitatii.

Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste sanatatea ca fiind o stare de bunastare fizica, mentala si sociala si nu doar o absenta a bolii si a infirmitatii. Deci ocrotirea sanatatii nu este o problema de asistenta medicala, ci si o problema cu un puternic caracter social, facand parte integranta din ansamblul conditiilor social-economice de dezvoltare. Politica sanitara este parte integranta a politicii sociale si pentru infaptuirea ei, in numeroase tari ale lumii, se cheltuiesc importanta resurse financiare.

Majoritatea tarilor se confrunta in prezent cu o crestere rapida a cheltuielilor de sanatate, fapt ce determina cercetarea cauzelor acestui fenomen. Dintre acestea, cererea de servicii medicale joaca un rol esential, iar aportul economistilor in domeniu este incontestabil. Ei au introdus o metoda logica si riguroasa, au formulat propuneri privind rolul factorilor considerati ca traditionali: venitul, tariful, interactiunea cerere-oferta.Totusi, numai acesti factori nu permit sa se analizeze in totalitate cererea de servicii medicale. Este necesar sa se ia in consideratie elementele culturale, variabilele demografice care reflecta caracteristicile societatii si care nu se schimba decat in timp. Toate aceste aspecte trebuie sa fie integrate in studiile de specilitate specifice managementului serviciilor medicale.

Cheltuielile publice pentru sanatate au o mare impotanta in asigurarea calitatii vietii indivizilor si privite din acest punct de vedere, prezinta mari diferente de la o tara la alta.

Ocrotirea sanatatii este un serviciu public cu caracteristici deosebite, el nu poate fi supus numai cerintelor pietii ci, in acelasi timp el trebuie supus unei economii de tip administrativ. Relatia medic-pacient nu este o relatie de tip vanzator-cumparator , ci ea implica o multitudine de aspecte. In acest sens, sistemul de sanatate trebuie bine organizat si structurat, trebuie sa existe o "cultura pentru sanatate", care sa conduca la respectarea unei discipline in economia sanatatii; intre cererea si oferta de sanatate trebuie sa existe anumite elemente care sa le puna in legatura cat mai convenabil si mai eficient. O astfel de legatura o asigura si mecanismul de finantare al sanatatii.

Cheltuielile publice pentru sanatate sunt destinate intetinerii si functionarii institutiilor sanitare ( spitale, dispensare, policlinici ) precum si finantarii unor actiuni de prevenire a imbolnavirilor, evitare a accidentelor si de educatie sanitara. In acest sens subliniem importanta conceptiilor actuale privind apararea si promvarea sanatatii, conform carora medicina nu trebuie sa mai fie medicina bolnavului, ci in primul rand medicina omului sanatos, cu accent pe profilaxia maladiilor.

Cheltuieli pentru sanatate- componenta a investitiilor in resurse umane

Cheltuielile publice pentru sanatate reprezinta acele cheltuieli facute de administratia publica in domeniul sanatatii. Ele cuprind de regula, cheltuieli pentru institutiile sanitare, cercetari medicale, administratia in domeniul sanatatii si acoperirea totala sau partiala a cheltuielilor indivizilor cu ingrijirea sanatatii. In afara acestora, exista cheltuielile efectuate prin intermediul unor institutii speciale cum sunt casele de asigurari de sanatate (boala ) sau organizaatii mutuale, care se bazeaza pe cotizatiile sociale platite de salariati, patroni si alte persoane. In functie de sistemul ingrijirilor de sanatate folosit, pot predomina cheltuieli bugetare pentru sanatate care se efectueaza de administratia publica sau cheltuielile care se finanteaza pe seama cotizatiilor sociale suportate de salariati si agenti economici obligati la plata acestora.

Structura cheltuielilor pentru sanatate

Conform darilor de seama contabile care trebuie depuse de instutiile publice, structura cheltuielilor acestora este urmatoarea (aceasta structura este comuna pentru toate institutiile publice, deci are o arie de cuprindere vasta, unele categorii de cheltuieli fiind comune pentru toate institutiile publice, altele fiind, insa, specifice numai anumitor institutii publice :

A - CHELTUIELI CURENTE

I - CHELTUIELI DE PERSONAL

cheltuieli cu salariile

salarii de baza

salarii de merit

indemnizatii de conducere si alte indemnizatii

spor de vechime

sporuri pentru conditii de munca

garzi, plati ore suplimentare

fond de premii

alte drepturi salariale acordate personalului incadrat cu carte de munca

drepturi salariale acordate personalului incadrat cu conventie civila

cheltuieli cu contributiile

contributii pentru asigurarile sociale de stat

contributii pentru constituirea fondului pentru plata ajutorului de somaj

contributii pentru asigurarile de sanatate

cheltuieli pentru deplasari sau transerari in tara sau in strainatate

cheltuieli cu tichetele de masa

II- CHELTUIELILE MATERIALE SI SERVICII realizate de o institutie publica sunt urmatoarele (unele comune tuturor institutiilor publice, altele specifice numai unora):

a) drepturi cu caracter social:

rechizite scolare

transport asistati, bolnavi, invalizi si insotitorii lor

drepturi pentru donatorii de sange

alte drepturi stabilite de dispozitiile legale

tratament balnear si odihna

b) hrana pentru oameni si hrana pentru animale

c) medicamente si materiale sanitare:

medicamente

materiale sanitare

d) cheltuieli pentru intretinere si gospodarie:

incalzit

iluminat si forta motrica

apa, canal, salubritate

posta, telefon, radio, televizor, telefax

furnituri de birou

materiale pentru curatenie

cu drepturi caracter functional

materiale pentru laborator

materiale pentru radiologii

materiale pentru ecografii

obiecte de inventar de mica valoare sau scurta durata si echipament

lenjerie si accesorii de pat

echipament

alte obiecte de inventar de mica valoare

reparatii curente

reparatii ca[itale

carti si publicatii

alte cheltuieli (protocol, protectia muncii )

III - SUBVENTII

alocatii de la buget pentru instiutii publice

subventii pe produse si activitati

subventii pentru acoperirea diferentalor de pret si tarif

IV - PRIME

V - TRANSFERURI

transferuri consolidabile

transferuri din bugetul de stat catre bugetele locale pentru investitii finantate partial din imprumuturi externe

transferul de la bugetul de stat catre bugetul asigurarilor sociale de stat

transferuri din bugetul asigurarilor sociale de stat catre bugetul Fondului National Unic de Asigurari Sociale de Sanatate reprezentand contributia persoanelor aflate in concediu medical, concediu medical pentru sarcina si lauzie sau in concediu medical pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 7 ani

transferuri consolidabile

burse

alocatii si ajutoare pentru copii

pensii si ajutoare IOVR, militari si alte persoane

pensii de asigurari sociale

ajutor de somaj

ajutoare sociale

diferente de dobanzi aferente creditelor bancare

VI - DOBANZI

B - CHELTUIELI DE CAPITAL

VII - CHELTUIELI DE CAPITAL

investitii ale institutiilor publice

stocuri pentru rezerve materiale nationale si de mobilizare

C - OPERATIUNI FINACIARE

VIII - IMPRUMUTURI ACORDATE

IX - RAMBURSARI DE CREDITE, PLATI DE DOBANZI SI COMISIOANE LA CREDITE

Elemente de fundamentare cheltuielilor pentru sanatate

Pentru fundamentarea cheltuielilor de personal in cazul institutiilor publice se pleaca de la organigrama institutiei ceea ce este valabil si pentru institutiile publice din sanatate. Aceasta cuprinde numarul de posturi, gradul lor de ocupare cu personal, precum si diferentierea personalului pe trepte de salarizare.

De asemenea, prin reglememtarile legale sunt stabilite limitele minime si maxime intre care se pot incadra salariile de baza pentru personalul angajat al institutiilor publice, in funct ie de specificul institutiei. Aceste limite sunt stabilite fie in functie de anumiti coeficienti care se aplica la valoarea sectoriala a salariului, fie sub forma unor limite valorice minime si maxime.

Pentru stabilirea nivelului previzionat al cheltuielilor cu salariile se determina, plecand de la structura personalului si de la nivelul mediu al salariului pentru fiecare salariat (sau categorie de salariat ), cuantumul salariilor de baza, salariilor de merit, indemnizatiilor de conducere, sporurilor, orelor suplimentare, premiilor si a altor drepturi salariale previzionate pentru anul de plan. Acestea insumate reprezinta cheltuielile cu salariile sau fondul de salarii al institutiei publice (inclusiv pentru instituiile publice de sanatate).

Pentru determinarea cheltuielilor cu salariile pentru anul de plan, in functie de numarul angajatilor unei institutii publice, se poate opta pentru un calcul analitic (numar redus de personal) sau pe baza unor calcule previzionate pe baza unor rezultate medii ale anului de baza.

Pentru o estimare mai aproape de realitate a fondului de salarii pentru anul de plan trebuie sa se tina cont de eventualele majorari salariale acordate sub forma indexarilor sau a altor tipuri de majorari.

Separat de cheltuielile cu salariile se calculeaza de catre institutia publica si

cheltuielile privind contributiile catre stat referitoare la:

a) contributia pentru asigurarile sociale de stat. Aceasta contributie se calculeaza la fondul total de salarii realizat de personalul angajat cu carte de munca prin aplicarea la acest fond a cotei procentuale a contributiei. Contributia pentru asigurarile sociale de stat suportata de institut ia publica reprezinta 2/3 din contributia pentru asigurarile sociale de stat. Aceasta este stabilita la 35% pentru conditii normale de munca. Contributia pentru asigurarile sociale de stat este 23,33% din fondul de salarii al angajatilor cu carte de munca.

b) contributia pentru constituirea fondului pentru plata ajutorului de somaj. Aceasta contributie reprezinta 5% din fondul de salarii al angajatilor cu carte de munca.

c) contributia pentru fondul asigurarilor sociale de sanatate . Aceasta reprezinta 7% din fondul de salarii al institutiei publice.

Cheltuielile pentru deplasari, detasari, transferari sunt fundamentate in functie de previziunile privind deplasarile, detasarile, transferarile pentru anul de plan, precum si in functie de estimarea cheltuielilor cu cazarea, transportul si masa (diurna). Prin reglementari legale este stabilita diurna pentru personalul institutiilor publice, atat pentru intern, cat si pentru strainatate.

Cuantumul maxim pentru cea mai mare parte a cheltuielilor materiale si cu serviciile este stabilit prin diferite acte normative, atat sub forma unor sume indexabile periodic, cat si sub forma unor cantitati. De asemenea, pentru anumite categorii de cheltuieli (ex: obiecte de inventar de mica valoare si scurta durata) estimarea cheltuielilor pentru anul de plan se face pe baza referatelor privind necesarul de astfel de materiale, precum si pe baza preturilor estimate de achizitie.

Pentru fundamentarea cheltuielilor cu incalzitul se pleaca de la volumul total al incaperilor de incalzit (V), consumul specific pe metru cub realizat pentru asigurarea unor conditii optime de temperatura (Cs), pretul sau tariful pe unitatea de masura a combustibilului sau energiei (p), numarul mediu de ore pe zi cat se asigura incalzirea (N mediu) si numarul mediu de zile in care se asigura incalzirea (N zile)

De asemenea, in fundamentarea acestei categorii de cheltuieli se va pleca de la pretul estimativ al combustibilului sau energiei pentru anul de plan.

Pentru fundamentarea cheltuielilor cu iluminatul si forta motrica punctul de plecare il constituie puterea medie instalata (pmi), numarul mediu de ore pe zi de

functionare (N mediu), numarul mediu de zile de functionare (N zile), tariful unui Kwora (p).

Alt mod de calcul, care poate duce la o estimare mai exacta , poate pleca de la consumul mediu zilnic pe fiecare consumator de energie electrica, numarul mediu de zile de folosire si tariful energiei electrice.

Pentru o estimare mai aproape de realitate trebuie sa se tina cont de modificarile care pot sa apara in anul de plan in privinta puterii instalate si a utilizarii acesteia, precum si in ceea ce priveste tariful energiei electrice.

In cazul consumului de apa, punctul de plecare in fundamentarea cheltuielilor pentru anul de plan este consumul mediu zilnic si tariful unui metru cub de apa.

Acelasi mod de calcul poate fi folosit si in cazul serviciilor de canalizare.

Deoarece consumul de apa al institutiilor publice nu variaza prea mult de la un an la altul se poate estima volumul cheltuielilor prin aplicarea la cheltuiala din anul de baza a coeficientului de crestere a tarifului practicat de prestatori.

In mod identic de pot determina si cheltuielile cu salubritatea.

Pentru previzionarea cheltuielilor de telefon, fax, radio, televizor, telefax se tine cont de volumul corespondent ei care este purtata in mod curent de institutie cu terti din tara si strainatate si evolutia tarifelor serviciilor postale, numarul impulsurilor pentru convorbirile telefonice si costul estimativ al unui impuls si al abonamentelor, tariful pentru abonamentul radio, tv, etc.

Pentru furniturile de birou, baza de calcul a cheltuielilor aferente anului de plan este data de executia anului precedent. Se poate pleca de la o estimare a consumului pe baza datelor realizate in anul de baza, iar cheltuielile previzionate se determina prin aplicarea preturilor estimate pentru anul de plan.

In cazul materialelor de curatenie fundamentarea cheltuielilor pentru anul de plan se realizeaza in functie de tipul de materiale de curatenie necesare, cantitatea pe fiecare tip si pretul mediu al unui sortiment.

In cazul cheltuielilor cu hrana vom arata modul de calcul pentru instituiile publice din domeniul sanatatii (cheltuielile sunt suportate de institutiile publice). La fundamentarea acestora se pleaca de la numarul de paturi existente in institutie (N paturi), numarul mediu de zile de utilizare a paturilor stabilit in zile (N mediu) si cheltuiala zilnica cu hrana (Cmz).

Cheltuiala medie zilnica cu hrana este stabilita valoric de legiuitor, valoarea acesteia fiind actualizata periodic in functie de indicele preturilor.

Numarul mediu de zile de utilizare poate fi stabilit prin calcularea unei medii pe mai multi ani, poate fi considerat numarul mediu de zile din anul de baza sau poate fi estimat, pe baza diferitelor ipoteze.

Pentru stabilirea numarului de mediu paturi pentru anul de plan se pleaca de la numarul mediu de paturi existent in anul de baza care este ajustat cu eventualele

majorari sau diminuari de paturi.

Fundamentarea cheltuielilor de capital ale institutiilor publice se face pe baza listei de lucrari, utilaje, mobilier si alte obiecte de investitii, cu desfasurarea atat fizic, cat si valoric. Pentru fundamentarea acestor cheltuieli se pleaca de la investitiile in curs care se vor continua si in anul de plan, precum si de la planul de investitii al institutiei publice.

Pe baza fundamentarii veniturilor si cheltuielilor unei institutii publice are loc elaborarea proiectului de buget, care in urma aprobarii va deveni functional, limitele cheltuielilor stabilite in acest buget fiind limite maxime, iar limitele veniturilor prevazute in buget fiind limite minime de realizare.

Pe parcursul anului, in timpul executiei bugetare, pot apare modificari in bugetul de venituri si cheltuieli al unei institutii publice, aceasta situatie ducand la rectificarea bugetului in masura posibilitatilor existente.

Motivul aparitiei acestor modificari este dat de unele cresteri neprevazute la capitolul de cheltuieli datorita majorarii peste limitele prevazute ale preturilor sau tarifelor unor furnizori, sau a imposibilitatii realizarii veniturilor prevazute (situatia negativa pentru buget) sau de realizarea unor venituri superioare sau economii (justificate) de cheltuieli (situatia favorabila).

Factori ce influenteaza nivelul cheltuielilor pentru sanatate

Eficienta activitatii sanitare reprezinta o notiune economico- sociala larga, influentata atat de factori cantitativi cat si factori caliatativi, intr-o mare diversitate de forme si de cai de influenta.

Cercetarea stiintifica a eficientei economice si sociale, presupune aplicarea unei metodologii unitare de culegere, prelucrare si interpretare a informatiilor, paralel cu utilizarea tehnicilor economice si matematice specifice. Activitatea sanitara nu poate fi analizata fara a lua in considerare conditiile economico-sociale si culturale, intrucat nivelul de dezvoltare al unei societati determina nivelul de trai al populatiei, calitatea vietii si implicit starea de sanatate, ca element esential.

Evaluarea factorilor cantitativi

Factorii cantitativi utilizati in analiza activitatii serviciilor medicale reflecta eforturile investitionale pentru constructia, functionarea si modernizarea obiectivelor medicale, respectiv nivelul, calitatea si structura cheltuielilor pentru sanatate.

Cunoasterea si stabilirea sistemului de indicatori ai factorilor cantitativi constituie o conditie esentiala in cuatificarea eficientei si evaluarea rezultatelor obtinute in activitatea sanitara.

Nivelul cheltuielilor din activitatea sanitara este influentat direct de urmatorii factori cantitativi;

a)          factori economici

numarul si marimea unitatilor sanitare

numarul si structura personalului

necesarul de resurse financiare

volumul serviciilor medicale

productivitatea muncii sanitare

necesarul de medicamente si materiale sanitare

b)         factori tehnologici

necesarul si volumul resurselor financiare pentru modernizare si retehnologizare, reutilare si dezvoltare

necesarul resurselor pentru perfectionarea pregatirii de specialitate

necesarul resurselor pentru desfasurarea de activitati conexe si colaterale

c)          factori demografici

numarul si densitatea populatiei

natalitatea si mortalitatea

structura populatiei

sporul natural al populatiei

migrarea populatiei

d)         factori tehnici

numarul paturilor conventionale de spitalizare

gradul de densitate al paturilor si de ocupare al cladirii

gradul de utilizare al paturilor

necesarul actual si viitor de paturi de spitalizare

Din analiza factorilor cantitativi ai serviciilor medicale, rezulta ca influentele de progres tehnic sunt hotaratoare in asigurarea resurselor (cheltuielilor ) pentru sanatate.

Aprofundarea aspectelor legate de de resursele medicale (umane, materiale, financiare, informationale ) implica studiarea necesarului de asistenta sanitara, adica volumul si structura prestatiilor medicale suficiente pentru asigurarea unui anumit grad de sanatate.

In literatura O.M.S. "necesarul stiintific" de servicii medicale reprezinta totalitatea prestatiilor si resurselor necesare pentru a puea fi puse la dispozitie pentru promovarea sanatatii, in timp ce "cererea efectiva " constituie solicitarile efective ale populatiei la actul medical, iar "oferta" semnifica posibilitatile aflate la dispozitia populatiei pentru serviciile medicale.

Caracterul complex al problematicii eficientei activitatii sanitare, precum si necesitatea surprinderii aspectelor cantitative si calitative ale programelor de sanatate, conduc la necesitatea utilizarii unui sistem de indicatori ce caracterizeaza factorii cantitativi de influenta a muncii sanitare.

Indicatori generali

Capacitatea de folosinta - este un indicator general al efectelor obtinute in activitatea sanitara si exprima capacitatea fizica a unui obiectiv sanitar. Capacitatea de folosinta relecta posibilitatile maxime de acordare a prestatiilor medicale intr-o perioada de timp si in conditii normale de functionare impuse de utilizarea completa a resurselor existene.Acest indicator determina formarea unei pareri generale asupra marimii obiectivului.

Numarul de salariati - este un indicator general al efortului pentru asigurarea fortei de munca necesare, fiind cunoscut si sub numle de numar mediu scriptic de salariati. Este un indicator de volum si de structura a resurselor umane, putand fi calculat ca pondere a personalului superior/mediu sanitar in numarul total de salariati.

Cheltuieli de folosinta - este un indicator general al eforturilor totale pentru functionarea unitatii sanitare si exprima sintetic costul sanatatii pe bolnav sau pe intregul obiectiv.

Volumul serviciilor medicale prestate - este un indicator general al efectelor care insumeaza rezultatele activitatii sanitare intr-o perioada de timp, de regula un an. Indicatorul prezinta dezavantajul ca nu surprinde si influenta modificarilor structurale ale serviciilor medicale, respectiv complexitatea acestor prestatii.

Productivitatea muncii sanitare - este un indicator general care exprima eficienta consumului de munca in sectorul sanitar, nivelul de pregatire profesionala a personalului medical. Productivitatea muncii reflecta influentele structurale si calitative ale actului medical, fiind utilizat ca indicator cantitativ in conditiile ipotetice ale existentei unui grad de dotare tehnico-materiala si de pregatire profesionala identice intre obiectivele supuse analizei de eficienta.

Indicatori de baza

Gradul de utilizare a paturilor de spital - este un indicator de baza al efectelor care se obtin prin raportarea numarului de zile spitalizare la numarul de paturi din unitatile spitalicesti.

Durata medie de spitalizare - este un indicator de baza al efortului pentru ocrotirea sanatatii si se determina ca raport intre numarul de zile internare si numarul bolnavilor internati.

Costul zilei de spitalizare - este un indicator de baza al eforturilor pentru asigurarea asistentei medicale, calculat ca raport intre sumele cheltuite si numarul de zile spitalizare.

Valoarea medie a unui pat de spitalizare - este indicatorul de baza care reflecta valoarea constructiei unui pat de spital si se calculeaza ca raport intre valoarea investutiei unui spital si numarul de paturi de spital.

Indicele de utilizare a paturilor de spitalizare - este un indicator de baza care reflecta gradul de folosire a suprafetei construite pentru un pat de spital.

Valoarea investitiei reprezinta un indicator de baza in alegerea variantei unui nou obiectiv de investitii, reflectand volumul de efort necesar procesului investitional. Acest indicator reflecta totalitatea resurselor consumate din momentul luarii deciziei investitionale si pana la punerea in functiune.

Durata de executie a lucrarilor de investitie - stabileste optimul investitional.

Investitia specifica - este un indicator care exprima efortul investitional necesar realizarii unui nou obiectiv sanitar, modernizarii obiectivelor existente, compararii variantelor investitionale.

Indicatori specifici

Numarul de locuitori este un indicator specific cu referire la un anumit teritoriu si o anumita perioada necesar analizei starii de sanatate sub aspectul structurii si dinamicii sale.

Natalitatea este un indicator specific al dezvoltarii demografice a populatiei care reflecta frecventa nasterilor in randul populatiei. Indicele (rata ) de natalitate este indicatorul de masurare a natalitatii la un anumit moment dintr-un anumit teritoriu si pe o anumita perioada de timp.

Fertilitatea este un indicator specific care reflecta perioada fertilitatii feminine, cuprinsa intre limitele acceptate 15-49 ani.

Mortalitatea este indicatorul specific ce reflecta aspectul negativ al starii e sanatate, reprezentand numarul de decese survenite intr-o anumita perioada de timp.

Speranta de viata la nastere si la diferite varste este un indicator specific starii de sanatate, reflectand numarul mediu al anilor pe care il are de trait o cohorta nascuta in anul analizat, daca ar trai toata viata in conditiile care determina mortalitatea specifica pe varsta din anul respectiv.

In domeniul ocrotirii sanatatii termenul de evaluare este legat de notiunea de program de sanatate, iar programul trebuie sa fie explicit, bine precizat. Programele de sanatate supuse metodelor de evaluare presupun informatii exacte, cunoasterea cauzelor plurifactoriale, etapele de evaluare, personalul competent, resursele sanitare, resursele economice si alte resurse antrenate in acest proces.

In general, programele de sanatate au ca obiectiv scaderea morbiditatii si a mortalitatii prin obietive concrete: aparatura si instalatii moderne introduse in activitatea medicala, tehnologii superioare de interventie medico- chirurgicala, metode noi de depistare a unor boli ori scheme perfectionate pentru tratament medical.

Evaluarea factorilor calitativi

Este cunoscut faptul ca eficienta serviciilor medicale reprezinta o notiune economico- sociala larga, influentata atat de factori numerici - cantitativi, cat si de factori numerici - calitativi.

Algoritmul evaluarii factorilor calitativi ai activitatii sanitare consta in culegerea si prelucrarea informatiilor de specialitate utilizandu-se modele de referinta si indici valorici, stabilirea nivelului de sanatate si a cauzelor implicate, aplicarea "tratamentului" asupra factorilor cauzali si de risc, inclusiv monitorizarea starii de sanatate prin control adecvat.

Cunoasterea si evaluarea factorilor calitativi ai serviciilor medicale prin analize economice conduc, in ultima instanta, la partajarea oamenilor, la promovarea si redobandirea sanatatii prin efortul organizat al societatii. Acest efort trebuie sustinut prin legi, programe de prevenire si combatere a bolilor, institutii medicale si servicii educative pentru populatie.

Astfel, investitiile din sanatate conduc la ameliorarea starii de sanatate a principalului factor de productie care este omul.

Evaluarea factorilor investitionali

In conceptia economica generala, se admite ipoteza ca acei consumatori care dispun de un anumit buget si care cunosc valoarea si caracteristicile diferitelor produse, sunt capabili sa aleaga cantitatile necesare si modul propriu de satisfacere a preferintelor respective.

Cu toate acestea, dupa gradul de informare a pacientului, amploarea contradictiilor dintre situatiile concrete si modelele abstracte variaza. Analizele sunt multiple si se bazeaza pe grade de informare, precum si pe grade de dependenta fata de personalul medical.

Din studiile efectuate, se pot distinge trei domenii generale de cercetare : investitii de capital, analizele de pret, accesibilitatea raportata la nevoile de servicii medicale.

Atitudinea indivizilor vis-a vis de ingrijirea sanatatii

Nivelele de importanta acordata sanatatii nu se pot calcula in mod direct, ci prin indicii de informatii referitoare la aceasta problema sociala. Anchete desfasurate in acest sens au relevat faptul ca numarul de vizite medicale determinate de preventie este divers. Deasemeni anchetele au relevat ca preocuparea asupra starii de sanatate reprezinta principala sursa a cheltuielilor de sanatate, insa cuantmul acestora este inegal. In raport cu locul si rolul oferit starii de sanatate, se manifesta o noua variabila a cheltuielilor medicale, care difera in raport de categoria socio- profesionala a indivizilor. Cu toate acestea, necesitatea prevenirii bolilor nu atrage in mod automat cheltuieli suplimentare pentru sanatate.

Din datele studiate rezulta ca diferentele comportamentale sunt evidente. Acestea depind de distantele sociale si diferentele intre gruparile de indivizi. Cand aceste diferente si distante sunt mici, recomadarile medicale sunt aplicate. Acest joc al variabilelor culturale, privind importanta acordata sanatatii, se manifesta sub multiple forme in materie de ingrijiri medicale.

Accesibilitatea la serviciile medicale permite atat cunoasterea mecanismelor in vittutea carora gratuitatea devine sursa de ineficienta, cat si determinarea factorilor care actioneaza asupra valentelor acordate ingrijirilor de catre pacienti.

Unul dintre acesti factori este gravitatea afectiunilor medicale. Atunci cand viata este in pericol, sumele pe care indivizii sau apropiatii lor sunt dispusi sa le plateasca sunt considerabile si chiar depasesc nivelul veniturilor totale potrivit principiului "sanatatea nu are pret".

Veniturile au o dubla influenta in determinarea nivelului cheltuielilor alocate pentru sanatate, si anume directa, cand persoanele bogate pot cheltui sume mari de bani, sau indirecta, cand se apreciaza la cote mai ridicate pierderile de salarii aferente unei sanatati mai subrede, determinand acceptarea de ingrijiri medicale.

Nivelul de instruire si pregatire intelectuala, corelate cu veniturile, determina actiuni similare.

Un alt factor important care influenteaza nivelul cheltuielilor pentru sanatate este volumul ofertei de ingrijiri medicale. Barierele existente la intrarea pe parcursul profesiunii medicale, respectarea deontologiei si celelalte elemente caracteristice, limiteaza concurenta si faciliteaza adoptarea unor decizii comune.