STUDIU DE CAZ IN BANCA COMERCIALA ROMANA

STUDIU DE CAZ IN BANCA COMERCIALA ROMANA

1. Scurt istoric al Bancii Comerciale Romane

Fondata la 01 decembrie 1990, in cadrul procesului de restructurare a doua niveluri a sistemului bancar romanesc, Banca Comerciala Romana a inceput sa functioneze prin preluarea portofoliului de credite pentru industrie, gestionat anterior de BNR, continuand astfel o traditie de peste 50 ani de activitate comerciala. La momentul respectiv, pe piata serviciilor financiare pentru persoane juridice actionau deja trei mari banci, cu capital de stat specializate in finantarea comertului exterior, agriculturii si industriei alimentare, investitiilor. Serviciile financiare pentru populatie , care se reduceau la fructificarea economiilor acesteia si acordarea unor credite de consum , reprezentau apanajul Casei de Economii si Consemnatiuni .

Insa din primii ani de functionare Banca Comerciala Romana si-a propus sa se dezvolte ca o banca universala ,capabila sa satisfaca cerintele unor segmente cat mai largi de clienti .In conditiile concurentei bancilor de stat cu traditie , dar si a celor cu capital privat autohton si strain aparut ulterior, Banca Comerciala Romana s-a impus treptat pe piata interna prin seriozitate , eficienta si oferta diversificata de produse si servicii . Managementul bancii a urmarit in mod consecvent obtinerea de profit si cresterea acestuia pe baze consistente , extinderea portofolilului de afaceri prin angajarea prudenta a resurselor , capitalizarea adecvata in raport cu obiectivele proprii de investitii si specificul mediului economic de operare .

Banca Comerciala Romana se prezinta astazi ca lider de piata , cu o cota de circa 30 % atat pentru creditele neguvernamentale , cat si pentru depozitele atrase in sistem .Dupa marimea capitalului de rangu I ,ocupa locul 527 pe plan mondial si 193 in Europa . Banca are peste 2,2 milioane de clienti , societati comerciale si persoane fizice si colaboreaza cu aproximativ 800 de banci corespondente aflate in principalele centre financiare ale lumii .

De la data infiintarii si pana la atingerea acestor performante ,evolutia bancii nu a fost liniara ,fiecare an , caracterizandu-se prin anumite particularitati , care corespund de fapt etapelor parcurse intr-un proces continuu de acumulari si maturizare .

Abordarea retrospectiv ,istoria celor peste 10 ani a Bancii Comerciale Romane poate fi impartita in cateva perioade semnificative .

In perioada 1991 - 1993 s-a derulat perioada de definire si consolidare a structurilor operationale ale banci concomitent cu ajustarea activitatilor traditionale la noile conditii de functionare . In acest interval , reteaua de unitati teritoriale , se dubleaza ca marime iar personalul se dubleaza numeric . Baza de clienti se extinde ,fiind reprezentata aproape integral de agenti economici ,majoritatea firme industriale cu capital de stat .

Plasamentele bancii in aceasta perioada s-au concretizat in zona acreditarii economiei reale , pentru activitatea de productie si investitii ,indeosebi in industria energetica , de constructii de masini , metalurgie , chimie si petrochimie .

In perioada de inceput Banca Comerciala Romana si-a asigurat resursele necesare activitatii sale in principal pe seama depozitelor atrase de la agentii economici si a imprumuturilor de refinantare de la BNR . In acelasi timp insa ,s-au manifestat si primele preocupari privin cresterea bazei de capital al bancii , obiectiv care , de altfel , va reprezenta si o constanta a politicii manageriale .

La finele anului 1993 , conducerea bancii a apreciat ca sunt necesare unele masuri pentru perfectionarea activitatii bancare ,printre care au fost considerate prioritare :

Completarea si definitivarea profilului bancii si abordarea in functie de aceasta a pietei si clientelei ;

Majorarea si consolidarea capitalului si fondurile proprii pentru a se asigura un nivel corespunzator de solvabilitate al bancii , in conformitate cu standardele internationale si prevederile normelor Bancii Nationale a Romamiei ;

Cresterea volumului de resurse atrase atat de la persoanele fizice , cat si de la persoanele juridice , pe seama promovarii pe piata a certificatelor de depozit si prin bonificarea de dobanzi stimulative la depozitele constituite ;

Imbunatatirea structurii si calitatii portofoliului de credit prin simularea activitatilor de productie , orientarea creditului spre sectoarele viabile si profitabile al agentilor eonomici cu un standard financiar ridicat , indiferent de forma de proprietate a capitalului social ;

Imbunatatirea sisemului de decontari ,in vederea reducerii duratei de la initierea operatiunilor pana la finalizarea acestora prin introducerea de instrumente financiare specifice economiei de piata ;

Cresterea calitatii serviciilor oferite de unitatile Bancii Comerciale Romane prin perfectionarea permanenta a pregatirii personalului .

Perioada 1994 - 1998 considerata drept perioada de afirmare a Bancii Comeciale Romane pe plan intern si international odata cu intarirea pozitiei sale pe piata , s-a caracterizat prin dezvoltarea dinamica a activitatilor traditionale , desfasurate anterior . Alaturi de acestea au fost abordate insa o serie de noi activitati , cum ar fi creditarea investitiilor , creditarea in valuta , derularea prin operatiunile proprii a operatiunilor de comert exterior , efectuarea de tranzactii pe piata de capital si prestarea unor servicii pentru populatie . Banca a continuat sa finanteze procesele de restructurare si retehnologizare din economie , orientandu-se totodata spre sustinerea in mai mare masura a intreprinzatorilor privati mici si mijlocii , precum si spre cresterea implicarii sale in decontarea operatiunilor de comert exterior .

Banca Comerciala Romana a fost preocupata in aceasta perioada de elaborarea primelor strategii pe termen mediu , prin care s-au stabilit principalele directii ale dezvoltarii viitoare a bancii . In acest context , s-au indentificat segmentele de clienti tinta pentru structurarea adecvata a ofertei de produse si servicii ,s-au imbunatatit normele si procedurile de lucru , au fost adoptate masuri cu caracter prudential pentru diminuarea riscurilor bancare .

In vederea realizarii obiectivelor de eficienta , reteaua de unitati a fost organizata pe principiul profitabilitatii , prin introducerea unui model propriu de evaluare , incepand cu costul de transfer si continuand cu corecturi aduse modului de determinare a veniturilor si costurilor la nivelul centrului de profit . De asemenea , in scopul lansarii unor produse si servicii moderne precum si pentru rationalizarea cheltuielilor bancii au fost intensificate actiunile de realizare a unei infrastructuri informatice performante .

La sfarsitul anului 1994 , Banca Comerciala Romana a devenit prima banca din Romania care a inceput procesarea cardurilor VISA , pentru ca un an mai tarziu , in calitate de membru principal al EUROPAY INTERNATIONAL , sa accepte la plati prin reteaua sa, carduri internationale emise sub sigla acestei organizatii. Ulterior , banca a emis 5 tipuri de carduri, respectiv BCR MAESTRO, VISA CLASIC si VISA INTERNATIONAL pentru persoane fizice, BCR VISA BUSINESS si EUROCARD BUSINESS. Reteaua de ATM-uri si numarul de terminale electronice pentru comercianti s-a extins continuu, concomitent cu cresterea volumului de tranzactii realizate.

In martie 1997 , Banca Comerciala Romana a fost prima banca din Romania care a iesit pe pietele internationale de capital, fara garantii guvernamentale. Emisiunea inaugurala de euroobligatiuni in valoare de 75 milioane USD, lansata cu sprijinul Bancii de Investitii Merryll Lynch, a constituit un succes,fiind suprascrisa de investitori din Europa si SUA.

Continuand politica de diversificare a ofertei sale de produse si servicii, Banca Comerciala Romana a lansat , in cursul anului 1998 serviciul MoneyGram de transfer rapid de fonduri in si dinspre Romania , serviciul Multy Cash , prin care clientii ,persoane juridice pot efectua plati electronice precum si creditele de factoring extern.

In perioada 1994 -1998 , structura plasamentelor bancii a urmat o tendinta de diversificare, astfel s-a diminuat treptat ponderea creditelor in bilant. Acestea au fost orientate in mai mare masura spre intreprinderile profitabile cu capital privat, ceea ce a determinat anumite mutatii in distributia lor sectoriala. In acelasi timp, au capatat mai multa importanta operatiunile pe piata interbancara si a titlurilor de stat. Efortul investitional al bancii, destinat dezvoltarii si informatizarii retelei s-a materializat in cresterea activelor fixe. Banca Comerciala Romana s-a implicat , de asemenea , in efectuarea unor investitii directe de capital, preponderent in societati cu profil financiar -bancar. In anul 1998 ,in Republica Moldova a inceput sa functioneze prima subsidiara a bancii cu o participatie de 100%, respectiv BCR Chisinau.

In decursul perioadei, Banca Comerciala Romana a ajuns - sa detina -in cadrul sistemului -cea mai mare cota pe piata a depozitelor atrase de la populatie, devenind principala resursa pentru plasamente.

Acestea au asigurat independenta bancii de imprumuturile de la BNR si au contribuit la reducerea costurilor de finantare. In ultimii ani Banca Comerciala Romana a actionat ca si creditor net pe piata interbancara. Majorarile de capital, realizate de regula pe seama profitului obtinut au favorizat cresterea gradului de solvabilitate a bancii de la 12,4% in 1994 la 18,9%in 1998 (potrivit standardelor romanesti de contabilitate).

Anul 1999 marcheaza debutul unei noi etape de evolutie, Banca Comerciala Romana participand la o premiera pe piata romanesca, respectiv fuziunea prin absorbtie a BANCOREX. In urma acestui proces deosebit de complex prin dimensiuni care s-a finalizat in termen record , a rezultat o banca mai solida ,lider incontestabil pe piata interna si cu o buna reprezentare in strainatate prin subsidiarele sale. Cresterea volumului de afaceri si extinderea portofoliului de participanti au determinat formarea Grupului BCR care desfasoara pe langa activitatile specific bancare si activitati de asigurari si intermediere de valori mobiliare.

Rezultatele financiare ale anului 1999 au reconfirmat capacitatea bancii de a genera profit, chiar in contextul unui mediu de operare dificil. Valorificarea celor mai bune oportunitati de plasament, in conditiile unei gestionari adecvate a riscurilor a dus la cresterea volumului de active ale Bancii Comerciale Romane la peste 2,8 miliarde USD ( in termeni IAS). Calitatea creditelor s-a imbunatatit acestea fiind destinate preponderent sectorului privat al economiei. Procesul de finantarea tranzactiilor internationale s-a consolidat pe seama promovarii de facilitati pentru creditarea productiei de export si a dezvoltarii factoringu-lui extern, odata cu afilierea bancii la Factors Chein International. Intarirea credibilitatii externe a Bancii Comerciale Romane, reflectata in relatiile cu bancile corespondente a favorizat consolidarea pozitiei sale pe piata decontarii operatiunilor de comert exterior. Preocuparile privind dezvoltarea serviciilor s-au concretizat in dinamica mai accelerata a veniturilor provenite din comisioane, cu influenta pozitiva asupra rezultatelor finale.

Pentru Banca Comerciala Romana, anul 1999 a inceput sub semnul pregatirilor pentru privatizare. Managementul bancii s-a concentrat in mod deosebit asupra imbunatatirii indicatorilor de performanta, mentinerea pozitiilor pe pietele castigate si impunerii in noi segmente de activitate.

In vederea realizarii obiectivelor prevazute in strategia si planul de afaceri pentru anii 2000 - 2004,s-a procedat la o mai buna organizare a structurilor de functionare a bancii, s-a consolidat oferta de produse si servicii pentru care exista avantaje competitive si s-au intreprins masuri ferme pentru extinderea activitatii de retail banking.

Banca Comerciala Romana are o baza larga de clienti persoane fizice. Oferta bancii pentru populatie include depozite la vedere si la termen, depozite cu destinatie speciala ( pentru pensie, concediu de odihna), certificate de depozit, credite de consum si pentru construirea /cumpararea de locuinte,procesarea si emiterea de cecuri, carduri de debit, operatiuni de incasari si plati prin conturi personale. De asemenea banca asigura servicii de consultanta atat pentru persoanele fizice cat si pentru persoanele juridice. Incepand cu anul 2000, Banca Comerciala Romana ofera noi posibilitati de finantare pentru persoane fizice,prin introducerea optiunii "avans zero", eliminarea garantarii prin ipoteci si simplificarea intocmirii documentatiei pentru mai multe tipuri de credite.

In ceea ce priveste persoanele juridice baza de clienti a bancii acopera toate sectoarele de activitate din economie, cuprinzand majoritatea intreprinderilor " blu chip" romanesti.

Echipa de conducere a bancii Comerciale Romane acorda in permanenta prioritate managementul relatiilor cu clientela , managementului riscurilor ale profitabilitatii si al costurilor, ofertei de produse si servicii, cu accent pe largirea sferei de afaceri in domeniul activitatii de retail , operatiunilor pe piata de capital, celor de asigurari si gestionare a fondurilor inclusiv a fondurilor de pensii.

In acelasi timp se acorda un interes crescut fata de oferta de management financiar specifica proiectelor de importanta nationala finantate de BERD, Banca Mondiala, Banca Europeana de Investitii, Comisia Europeana si asigurarea serviciilor de management al activelor destinate companiilor romanesti si multinationale care functioneaza in Romania. Rezultatele pozitive pe care Banca Comerciala Romana le-a obtinut in decursul timpului s-au datorat in mare masura capacitatii de lucru a retelei proprii unitati , bine distribuite pe intreg teritoriul tarii.

Reteaua de unitati BCR cuprindea la inceputul anului 2000 peste 270 unitati raspandite pe intre teritoriul tarii.

In strainatate, banca actioneaza prin subsidiarele sale din Germania, Franta,Anglia, Republica Moldova, Italia la care se adauga participatia MISR Romanian Bank din Egipt,precum si sucursala NICOSIA din Cipru . De asemenea Banca are doua reprezentante la New -York si Moscova.

Cele 40 de sucursale Judetene si sucursala municipiului Bucuresti infiintate in anul 1990, au in subordine sucursale si agentii care sunt de dimensiuni mai mici si deservesc persoane fizice si intreprinderile mici.

Toate sucursalele sunt organizate astefel incat sa ofere o gama complexa de servicii. Datorita capacitatii sale de a genera profit dovedita inca din primii ani de functionare si pe baza unor planuri de investitii anuale, banca a inceput treptat sa isi extinda si sa-si modernizeze reteaua interna.

2. ORGANIZAREA PIETEI VALUTARE INTERBANCARE IN ROMANIA

Reglementarile prin care se instituia piata valutara interbancara (Regulamentul nr.7/ 1994), iar ulterior se actualiza cadrul de functionare a acesteia (Regulamentul nr3/ 1997) reprezinta un punct de cotitura in derularea operatiunilor valutare pe teritoriul Romaniei.Se poate mentiona in acest sens un plus de libertate in politica valutara a autoritatii monetare precum si o aliniere a reglementarilor romanesti de cele internationale.

Principalele caracteristici ale acestei piete sunt:

Pe aceasta piata participantii apar in calitate de broker, cat si de dealer;

Cursurile sunt stabilite la vedere si la termen;

In cursul zilei cursurile se pot modifica in functie de evolutia cererii si a ofertei de valuta;

Clientii au posibilitatea de a alege multiple forme de formulare a cursului la care va fi judecat ordinul de tranzactionare;

In executarea ordinelor clientilor ,acestia vor avea prioritate, intermediarii in calitate de dealeri avand obligatia de a nu concura in executarea ordinelor acestora cu ordine in nume propriu si in cont propriu;

Operativitate in finalizarea tranzactiilor valutare de pe piata;

Cursurile ce pot fi intalnite in acest moment sunt:

Curs afisat - un curs cu caracter orientativ de fiecare banca, in cursul zilei ramane nemodificat;

Curs cotat - este cursul efectiv la care are loc incheierea tranzactiei. El se caracterizeaza in momentul actual prin flexibilitate in cursul zilei.

Curs de referinta - este calculat si publicat la sfarsitul zilei operative de catre Banca Nationala a Romaniei. Acest curs este folosit drept reper pentru decontarea unor tranzactii ale unitatilor economice , agentilor economici a caror preturi/ tarife sunt stabilite in echivalent unitati valutare.

Operatiunile clientilor pot fi:

la vedere

la termen.

Operatiunile la vedere pot sa fie de vanzare sau cumparare de valuta, decontarea tranzactiilor ( reprezinta momentul finalizarii tranzactiei ordonate de catre client) putand sa aiba loc in trei forme distincte, in functie de modul in care s-a mentionat in ordinul initial. In acest sens "data valutei" ( momentul in care se deconteaza tranzactia ) poate imbraca urmatoarele forme:

Value today - decontarea are loc in aceeasi zi cu data tranzactionarii pe piata valutara interbancara;

Value tomorrow - decontarea tranzactiei are loc in ziua urmatoare tranzactionarii;

Spot - finalizarea tranzactiei are loc la doua zile de la data tranzactionarii ordinelor clientului.

Forward - reprezinta orice moment de finalizare a tranzactiei ce este dupa mai mult de doua zile.

In ordinele pe care le formuleaza clientii pentru cumpararea sau vanzarea de valuta pot fi intalnite doua modalitati de formulare a cotatiei la care acestea se vor adjudeca:

Cotatie ferma (ferm quotation), care presupune stabilirea unui nivel exact care angajeaza banca. La aceasta modalitate de cotare se recomanda adaugarea unor restrictii de timp (ferm pentru o zi) , sau suma;

Cotatia la curs limitat - orientativa ( for info only). Aceasta forma decotare presupune executarea ordinului de tranzactionare pana in limita valorica stabilita de catre client. Pot fi intalnite in acest caz mentiunile:

Vindeti cu cel putin

Cumparati cu cel mult.

Si la aceste ordine se adauga limita de timp in care este valabil ordinul. Operatiunile la termen sunt si ele de vanzare sau de cumparare. Decontarea tranzactiei are loc in momentul stabilit prin ordinul de vanzare / cumparare , cursul de decontare fiind cel stabilit in momentul tranzactionarii ordinului.

In urma derularii de tranzactii valutare , fiecare banca , intermediar pe piata valutara interbancara poate inregistra o pozitie valutara inchisa sau deschisa. Pozitia inchisa presupune realizarea unui echilibru intre activele si pasivele in valuta, in caz contrar se inregistreaza o pozitie deschisa.

Este important si necesar sa mentionam si faptul ca decontarea efectiva a tranzactiilor incheiate pe piata valutara interbancara se va realiza doar in zile lucratoare. In cazul in care ziua de decontare este nelucratoare, decontarea efectiva va avea loc in prima zi lucratoare ce apare dupa acea data. Toate operatiunile de vanzare si de cumparare de valuta efectuate atat de rezidenti cat si de cei nerezidenti se raporteaza zilnic la Banca Nationala a Romaniei.

Platile in valuta pe teritoriul Romaniei prin virament bancar sunt permise in urmatoarele conditii:

plati directe de dobanzi in valuta in favoarea persoanelor fizice sau juridice ce sunt titulari de cont in valuta si au calitatea de asociati ai societatilor comerciale cu sediul in Romania;

transferuri bancare reprezentand operatii decurgand din acordarea de credite in valuta pe baza contractuala, conform Regulamentului privind efectuarea operatiunilor valutare;

operatii de incasari si plati in valuta pe baza contractelor de comision intre producatorul / beneficiarul marfii si intermediar, avand la baza un contract de comert exterior pentru import - export de marfuri.

Obligatia sucursalei de a verifica urmatoarele elemente :

existenta contractului de comision intre cele doua parti si a contractului de comert extern intre intermediar si partenerul sau;

incasarea marfii si a comisionului in luna livrarii marfii la export/ import de catre producatorul / beneficiarul respectiv de catre intermediar, comisionul fiind in principiu pana la 5% din valoarea contractului;

In acest caz achizitiile de valuta de pe piata valutara interbancara trebuie realizate de catre intermediar.

transferurile valutare intre persoanele juridice rezidente aferente operatiilor de prestari servicii, turism sau executarea unor lucrari in strainatate, se pot efectua in conditiile in care:

au autorizatia BNR;

exista contract intre titularul contractului extern, prestatorul de serviciu si executantul de lucrari;

exista documente care sa ateste efectuarea prestatiei.

transferuri bancare mai vechi - daca in timp util nu a fost achitata datoria firmei, din cauza situatiei financiare grele a firmei ; aceste transferuri putandu-se efectua in conditiile in care :

din bilant rezulta sume neachitate catre furnizorii externi;

ordonatorul declara ca plata nu a avut loc prin alte banci;

banca verifica si rezulta ca nu a efectuat plata anterior.

transferuri bancare pentru imprumuturi primite de rezidenti ( incusiv depozite) cu termen de pana la un an, care se pot efectua in baza urmatoarelor:

contractul de credit autentificat de notariat, incusiv traducerea acestuia;

existenta avizului prealabil al BNR;

respectarea conditiilor contractului.

transferuri interbancare in valuta reprezentand rambursari de credite si plati de dobanzi in valuta in favoarea bancilor romane.

MODALITATI DE PLATA IN VALUTA

Pentru derularea operatiunilor de plati in valuta, conform uzantelor internationale se utilizeaza urmatoarele modalitati de plata:

1. Acreditivul;

2. Incasso-ul;

Ordinul de plata;

4. Scrisoarea de credit comercial;

5. Scrisoarea de garantie bancara;

6. Cecul in valuta.   

1. ACREDITIVUL

Prin aceasta modalitate de plata banca emitenta , actionand la cererea clientului sau,urmeaza sa efectueze plata catre beneficiar sau sa accepte sa se plateasca efecte de comert. Ea poate de asemenea , sa autorizeze o alta banca sa efectueze plati in baza unor documente stipulate initial. Functia este similara acreditivului in lei.

Partile implicate in derularea acreditivului sunt:

1.Ordonatorul ( importatorul) - este clientul bancii, el initiaza acreditivul urmand sa stabileasca toate conditiile de derulare a acestuia. Se urmareste descurajarea cuprinderii unor clauze excesive in cuprinsul acreditivului sau referinte la un alt acreditiv anterior;

2. Banca emitenta ( banca importatorului)- este cea care la solicitarea ordonatorului isi asuma angajamentul de achitare a documentelor emise de exportator - beneficiarul acreditivului - in conditiile stipulate prin acreditiv;

Beneficiarul acreditivului ( exportatorul) - este cel in favoarea caruia este deschis acreditivul si care in momentul depunerii documentelor ce atesta efectuarea prestatiei conform contractului, urmeaza sa incaseze contravaloarea acestuia.

4. banca exportatorului - este cea care deserveste beneficiarul acreditivului.

Din punct de vedere al fermitatii acreditivele pot fi :

►acreditive revocabile;

►acreditive irevocabile;

►acreditive irevocabile confirmate.

De regula, in relatiile internationale se utilizeaza acreditivul irevocabil. Acesta ofera exportatorului certitudinea incasarii valorii prestatiilor cu conditia respectarii clauzelor contractuale. Pentru un plus de certitudine fata de acreditivul irevocabil poate sa apara a treia forma a acreditivului in care este implicata si banca confirmatoare.

Acreditivul revocabil poate fi modificat sau anulat cu conditia ca aceasta operatie sa fie efectuata inainte de depunerea documentelor in banca. Este o forma ce dezavantajeaza exportatorul si presupune existenta unei increderi intre cei doi participanti la relatia de import - export.

In situatia in care nu exista nici o mentiune in acest sens acreditivul este considerat ca fiind irevocabil.

Clauzele privind plata acreditivului pot mentiona :

plata la vedere - in momentul prezentarii documentelor ;

plata la termen - in momentul stabilit prin acreditiv;

plata cu acceptare , care poate fi realizata in doua moduri si anume :

◦ de catre banca emitenta;

◦ de catre o banca, in cazul tratatelor.

plata prin negociere specifica scrisorilor de credit ce presupun utilizarea unui efect de comert - cambie sau bilet la ordin.

Domiciliul acreditivului reprezinta locul unde este situata banca abilitata sa efectueze verificarea documentelor si sa dispuna efectuarea platii. Astfel, domicilierea acreditivului poate fi :

in tara exportatorului ;

in tara importatorului;

intr-o terta tara.

In functie de modul de domiciliere al acreditivului se va diferentia durata de finalizare a decontarii exporturilor in raport cu momentul depunerii documentatiei la o banca de catre exportator. Cel mai convenabil din puncul acestuia de vedere este prima modalitate de domiciliere .

Acreditivul poate fi sau nu transferabil. Aceasta clauza permite beneficiarului acreditivului ( exportatorul) sa ceara bancii sa efectueze plata fara sa faca acreditivul utilizabil pentru un alt beneficiar ( integral sau partial), sau pentru alti beneficiari. Transferabilitatea este posibila o singura data, exceptie facand situatia in care nu se prevede altfel in acreditiv.

Putem intalni urmatoarele clauze privind derularea unui acreditiv:

Acreditiv revolving - valoarea sa se reintregeste automat pana la plafonul stabilit, dupa fiecare livrare decontata. Reintregirea acreditivului se poate stabili in functie de timp sau de valoare, pana la atingerea valorii finale, totale.

Acest acreditiv poate fi:

▪ necumulativ, cand pentru fiecare perioada platile se fac in limita sumei prestabilite;

▪ cumulativ , cand sumele neutilizate intr-o perioada anterioara pot fi raportate si utilizate intr-o perioda viitoare.

Acreditiv clauza rosie ( red cause) - permite efectuarea platii in favoarea exportatorului inaintea prezentarii, documentelor care atesta exportul marfii.

Reprezinta o forma de finantare anticipata a exportatorului si presupune o incredere deplina intre partenerii contractuali;

Acreditiv "spate in spate" ( back to back ) - presupune existenta simultana a unui acreditiv de import si a unui acreditiv de export. Un client al bancii este in primul caz in pozitia de importator iar in al doilea caz de exportator. El este acela care initiaza cele doua acreditive si le asigura corelarea. Pentru prima situatie este in pozitia de ordonator al acreditivului, iar pentru a doua situatie este in pozitia de beneficiar al acreditivului, factura emisa pe numele sau , achitata in baza acreditivului de import va fi schimbata cu o alta factura pe numele noului importator si achitata in baza acreditivului de export. Intre cele doua facturi pot aparea difererente reprezentand comisionul perceput de acest intermediar.

Derularea acreditivului presupune parcurgerea a doua etape :

I.         Deschiderea acreditivului;

II.       Utilizarea acreditivului;

Deschiderea acreditivului

Se realizeaza in baza unei cereri a clientului sau , aflat in pozitia de importator. In acest caz banca emitenta verifica daca clientul sau are acoperirea necesara sub forma disponibilului existent in cont sau a linii de credite disponibila si clarifica impreuna cu clientul - ordonator al acreditivului toate conditiile aferente acestuia.

Intrucat nu intotdeauna beneficiarul acreditivului are deschis cont la banca emitenta se apeleaza la o banca corespondenta care sa realizeze avizarea acreditivului si asigurarea bancii emitente ca plata se realizeaza doar in conformitate cu conditiile initiale prevazute in textul acreditivului.

In circuitul acreditivului poatea parea si o banca confirmatoare. Aceasta confirmare, pe baza autorizarii sau la cererea bancii emitente, constituie un angajament suplimentar de plata din partea bancii confirmatoare. Confirmarea se poate extinde si asupra modificarii acreditivului.

Banca notificatoare si confirmatoare ( banca exportatorului ) verifica autenticitatea si continutul acreditivului., solvabilitatea si reputatia bancii emitente, riscurile tarii importatorului. In cazul in care nu apar probleme sau elemente de risc ea va confirma acreditivul. Aceasta decizie se va confirma totodata si bancii emitente, urmand ca in acreditiv sa se mentioneze si clauza de anjagare sau neangajare , in functie de tipul acreditivului: revocabil sau irevocabil. In cazul in care ea se angajeaza ea devine banca confirmatoare si raspunde solidar cu banca emitenta pentru finalizarea decontarii tranzactiei, in caz contrar ( de neangajare ) ea ramane doar in postura de banca notificatoare.

In continutul acreditivului sunt permise pentru stabilirea valorii sale urmatoarele modalitati de exprimare :

Expresii de tipul "circa", "aproximativ" in legatura cu valoarea creditului care vor fi interpretate drept 10% din suma, cantitatea sau pretul unitar din acreditiv.

Prin indicarea plafonului maxim : "pana la concurenta sumei":

Prin indicarea unei sume fixe.

De asemenea se permit livrari partiale daca nu exista specificatii contrare in acest sens.Trebuie mentionate termenele de valabilitate si a locului sau datei de prezentare pentru plata sau acceptare , negociere.

Pentru un termen de valabilitate formulat " pe o durata de X luni" , aceasta mentiune presupune o valabilitate ce intra in vigoare de la data emiterii acreditivului, timp de X luni.In situatia in care se solicita si documente de transport, in principiu se mentioneaza termenul de prezentare a acestora la banca. In cazul in care nu se face nici o mentiune asupra termenului de prezentare , acesta este de 21 zile.

Pot fi intalnite expresii ce au urmatoarea semnificatie :

Inceputul lunii 1-10 inclusiv;

Mijlocul lunii 11-20 incusiv;

Sfarsitul lunii 21- ultima zi a lunii inclusiv;

Prima jumatate a lunii 1- 15 inclusiv;

A doua jumatate a lunii 16 - ultima zi inclusiv.

Documentele ce sunt necesare pentru efectuarea platii se vor mentiona in acreditiv, cu mentiunea ca cele mai frecvente sunt :

Documentele de identificare a obiectului acreditivului - marfurilor livrate - este cazul facturii comerciale externe emisa de beneficiarul acreditivului, in valorile prestabilite;

Documentele de transport - conosament maritim sau fluvial, conosamentul charter - party, scrisoarea de transport aerian, scrisoarea de transport international rutier , feroviar, recipise postale, adeverinte emise de firme de expeditie internationale etc;

Documente privind asigurarea marfurilor in timpul transportului pana la destinatie - in conformitate cu clauzele contractuale privind asigurarea marfurilor - pot aparea polite sau certificate de asigurare.

Documente privind calitatea marfurilor;

Certificat de greutate, cantitate a marfii expediate;

Certificat de origine a marfurilor;

Certificat fitosanitar, sanitar veterinar.

In momentul in care beneficiarului ii este adus la cunostinta acreditivul , el trebuie sa verifice continutul acreditivului ( clauze, valoare, termene ), iar daca apar abateri de la conventia ( contractul) initial, aceste diferente urmeaza a se solutiona impreuna cu ordonatorul acreditivului ( importatorul).

Utilizarea acreditivului

Dupa primirea notificarii acreditivului exportatorul , dupa livrarea marfii va expedia importatorului , la termenul convenit, documentele necesare pentru incasare in conformitate cu mentiunile existente in acreditiv.

In cazul in care apar discrepante intre documentele prezentate bancii si conditiile acreditivului, banca poate refuza plata , transmitandu-i o notificare in acest sens. Banca in anumite situatii poate sa-i comunice in termen de 7 zile ordonatorului sa se prezinte pentru rezolvarea discrepantelor.

In scopul derularii activitatii de import prin acreditiv se verifica datele mentionate anterior.

In cazul in care nu exista nici o discrepanta intre clauzele privind documentele, termenele de prezentare etc., banca confirmatoare va credita contul exportatorului, debiteaza contul corespondent al bancii emitente si trimite acesteia documentatia aferenta direct sau printr-o banca de rambursare.

Banca de rambursare este o banca corespondenta atat a bancii emitente, cat si a bancii confirmatoare. Banca emitenta la primirea documentatiei ( de la banca confirmatoare sau cea de rambursare ) verifica la randul ei, daca acestea corespund termenilor si conditiile acreditivului , dupa care informeaza banca de la care le-a primit daca le acepta sau nu.

In situatia in care nu se accepta documentele, banca ce a efectuat plata trebuie sa-i restuie bancii emitente suma platita, comisioanele, eventualele dobanzi de intarziere si alte posibile cheltuieli.

Comisioanele apar in cazul acreditivului in urmatoarele situatii :

La deschiderea acreditivului, si se calculeaza trimestrial ;

La notificarea acreditivului ;

La confirmarea acreditivului:

La utilizarea acreditivului;

o      Comision pentru efectuarea platii;

o      Comision pentru plata decalata;

o      Taxe de corespondenta aferente acreditivului;

o      Alte costuri .

In lipsa unor mentiuni exprese in acreditiv, aceste costuri se suporta de catre ordonatorul acreditivului.

2. INCASSO-ul

Incasso-ul este forma de decontare practicata de banci cu scopul de a obtine acceptarea unor documente si / sau efectuarea acestora sau de a remite documente contra acceptare si / sau - dupa caz - contra plata , conform instructiunilor primite de la client. Apelarea la incasso are loc in momentul in care intre cei doi parteneri - exportator si importator - exista mai multa incredere decat in cazul acreditivului . Trebuie mentionat faptul ca in aceasta situatie , cele doua banci implicate in circuit nu se angajeaza la plata , ele participa doar in calitate de gestionari ai documentelor mentionate de catre exportator .

Prin documente se inteleg atat documnetele comerciale ( facturi , acte de expeditie , sau alte documente similare ) , cat si documente financiare ( cambii , bilete la odin , CEC-uri , chitante de plata ) .

Incasso-ul imbraca doua forme :

Incasso simplu - care vizeaza incasarea documentelor financiare neinsotite de documente financiare ;

Incasso documetar - care are in vedere incasarea documentelor comerciale insotite sau nu de documente financiare ;

Partile implicate in cazul incasso-ului sunt :

Initiatorul - respectiv clientul ce incredinteaza bancii documentele spre incasare . Acesta se va afla in final in pozitia de beneficiar al sumei rezultate din tranzactia comerciala sau financiara ;

Trasul - este persoana care trebuie sa achite suma de plata si caruia i se inainteaza documentele spre acceptare si / sau plata ;

Banca remitenta - este banca careia i s-au incredintat de catre initiator documente pentru remitere si incasare ;

Banca prezentatoare - este banca ce prezinta trasului documentele . Acesta poate sau nu sa coincida cu banca remitenta .

Derularea operatiunilor de incasso se face intocmai cu instructiunile primite de la initiator. Astfel , banca prezentatoare va fi desemnata de catre initiator, sau in lipsa unei instructiuni in acest sens , va fi o banca aleasa de banca remitenta.

Pentru protectia impotriva neplatii, exportatorul poate proceda astfel:

Marfurile nu trebuie trimise direct pe numele importatorului, iar intocmirea documentelor se poate face pe numele unei banci corespondente, cu acordul acesteia ;

In cazul posibilitatii nereceptionarii marfii datorita unor calamitati, este recomandabila realizarea unei asigurari care va fi andosata pe numele bancii cumparatorului, iar in caz de refuz, aceasta va andosa asigurarea la dispozitia exportatorului;

In cazul in care exista dubii privind buna credinta a importatorului sau capacitatea sa de plata la scadenta a marfurilor livrate, garantia o reprezinta realizarea unor mentiuni in contractul dintre exportator si importator privind folosirea unei cambii emise de exportator asupra importatorului.

Plata documentelor se poate face la vedere sau la termen drept pentru care, dupa prezentarea pentru avizare ( in ambele cazuri), prezentarea pentru plata in cazul documentelor cu plata la termen se va face doar in momentul scadentei.

Remiterea documentelor financiare trasului se face doar dupa efectuarea platii lor integrale, dar se poate accepta o plata partiala cu conditia existentei unei mentiuni exprese din partea initiatorului. Dupa incasare banca prezentatoare va retine comisioanele si taxele aferente operatiei iar restul sumei va fi remisa bancii remitente.

In cazul activitatii de import centrala va transmite pentru avize prin sucursala clientului documentele in termen de 24 ore; de asemenea , in termen de 24 ore transmite sucursalei eventuale modificari primite de la banca remitenta sau / si transmite acesteia raspunsul de la sucursala din partea trasului.

Banca prezentatoare are sarcina de a tine evidenta scadentelor, initiaza protestul in caz de neacceptare sau neplata a documentelor de catre tras, obtine acordul si remite centralei dispozitiile de plata valutare sub referinta carora a fost avizat incasso-ul, efectueaza operarea platilor in contul trasului.

In cazul operatiunilor de export banca remitenta preia dispozitia de incasare valutara ce are mentiunea incasso si se solicita documentele de livrare aferente: factura comerciala intocmita intr-o limba de circulatie internationala si documentele de transport ( original sau copie ). Dupa verificarea documentelor si incasarea comisionului aceasta remite documentele catre centrala, ultima urmand sa le trimita bancii prezentatoare, efectuand in acelasi timp si incasarea acestora.

ORDINUL DE PLATA

Este un instrument prin intermediul caruia emitentul dispune bancii sa efectueze plata unor marfuri sau servicii prestate in favoarea furnizorului / prestatorului acestora. In principiu, plata are loc dupa receptia acestora, cat si a documentelor insotitoare.

Ordinul de plata imbraca doua forme :

Ordin de plata simplu , care se foloseste pentru marfurile sosite si receptionate, fiind necesara prezentarea declaratiei vamale de import, a facturii originale si a contractului sau comenzii externe cofirmate, licenta de export daca este cazul.

Aceasta se poate utiliza si pentru plata unor avansuri de pana la 20% din valoarea contractului, caz in care este necesar - in principiu - sa existe si o garantie de restituire a avansului in cazul nerespectarii clauzelor contractuale.

Ordinul de plata documentar , se utilizeaza pentru plata unor marfuri care inca nu au sosit in tara sau nu au fost receptionate. Este asemanat in unele tari cu acreditivul.

Documentul presupune inexistenta unei depline increderi intre partenerii contractului, din care cauza pentru onorarea acestuia este necesara prezentarea documentelor care atesta livrarea : facturile sau documentele de expediere a marfii.

Este recomandat pentru exportator obtinerea unei asigurari a marfii pe parcursul extern si pentru neplata marfii pentru parcursul extern. De asemenea, este preferabil ca spezele si comisioanele bancare sa fie suportate de fiecare in tara sa.

Transmiterea ordinului de plata se realizeaza de la banca platitorului catre cea a beneficiarului in urmatoarele variante :

Letric , sub forma formularului tipizat completat de catre platitor ;

Telegrafic ,telex , sub forma unui mesaj scris de catre banca platitorului ;

Swift , variante codificate a mesajului initial ,ce presupun urmarea unei proceduri specifice .

Aceasta modalitate de plata se utilizeaza cel mai adesea in combinatie cu o forma de asigurare a platii datorita riscului mare de neincasare pe care - l prezinta pentru exportator .

4 SCRISOARE DE CREDIT COMERCIAL

Este utilizata de banca in unele cazuri pentru decontarea exporturilor cu SUA , Anglia sau alte tari anglo-saxone . Este o forma de garantare a platii de catre banca emitenta . Scrisoarea de credit comecial ( Commercial Letter of Credit ) presupune manifestarea unui angajament irevocabil din partea bancii emitente de a achita o cambie trasa asupra ei , cambie emisa in favoarea unui exportator desemnat prin acesta . Principalele caractertistici ale scrisorii de credit comercial sunt :

Nu presupune acoperirea ei in momentul emiterii ;

Este remisa direct exportatorului

Se utilizeaza prin intermediul cambiilor ;

Este domiciliata totdeauna in strainatate in raport de exportator .

Premisa de la care se pleaca in utilizarea acesteia este ca importatorul isi va onora obligatiile de plata , scrisoarea de credit comercial fiind doar o forma asiguratorie suplimentara pentru diminuarea riscului de neplata . Inainte de emiterea scrisorii de credit comercial banca va urmarii modul de evolutie a bonitatii clientului solicitant precum si resursele de acoperire eventuala a acesteia -.

In vederea onorarii scrisorii de credit comecial banca procedeaza la verificarea :

Valabilitatii ;

Autenticitatii ;

Identitatea beneficiarului ;

Modul de acoperire ulterioara a acesteia .

O forma asemanatoare a acesteia o reprezinta si scrisoarea de credit stand - by . Aceasta pleca de la premiza ca achitarea exportatoruli se realizeaza de catre o banca doar cu titlu de exceptie . Utilizarea ei este similara scrisorii de credit comercial .

5. SCRISOAREA DE GARANTIE BANCARA

Ca si in cazul scrisorii de garantie bancara in lei efectul este acelasi de garantare a efectuarii platii in valuta de catre banca, garantie la care se apeleaza in cazul in care trasul nu isi onoreaza obligatiile de plata, se utilizeaza ca si masura asiguratorie in cazul operatiilor a caror plata se finalizeaza prin incasso sau ordin de plata.

6. CECUL IN VALUTA

Este un instrument ce permite decontarea intre 2 participanti la o relatie comerciala internationala. Este un ordin al titularului - tragator - dat unei persoane -tras - de regula o banca de a plati o suma data unei terte persoane - beneficiar . Pentru emiterea unui cec este obligatorie existenta la tras a sumelor necesare ordonarii platii.

Tipurile de cecuri folosite :

Cecuri bancare ;

Cec postal - se utilizeaza in cazul in care in localitatea in care sunt emise nu exista filiale ale bancii trase;

Cec de calatorie ;

Toate unitatile bancii pot elibera cecuri de calatorie emise in baza unor conventii cu banci corespondente din strainatate, de tipul American Expres si Thomas Coock in diverse valute : USD, GBP,EUR, si cupiuri - valori fixe diverse : 10, 20, 50, 100, 200, 500, 1000.

Vanzarea presupune existenta valutei in contul solicitantului si plata de catre acesta a unui comision.

La incasarea cecurilor se va avea in vedere :

Existenta semnaturilor emitentului ;

Incadrarea in termenul de valabilitate .Pot exista in acest sens :

o      VOID AFTER ONE YEAR - nul dupa un an;

o      VOID AFTER NINETY DAYS - nul dupa 90 zile;

o      VOID AFTER SIXTY DAYS - nul dupa 60 zile.

Daca operatia de vizare, eventual este corecta ;

Daca operatia este corecta suma in cifre si in litere.

Se accepta urmatoarele cecuri de calatorie :

o      AMERICAN EXPRES;

o      CITY CORP;

o      Tomas Coock;

o      VISA;

o      Eurocecuri;

o      International money order;

o      Cecuri de trezorerie;

o      Cecuri guvernamentale.

4. OPERATIUNI PE PIATA MONETARA INTERBANCARA

In tara noastra in conformitate cu Regulamentul BNR nr 1/ 2000 privind operatiunile pe piata monetara efectuate de BNR si facilitatile de creditare si de depozit acordate de aceasta bancilor, in articolul 2 se prevede ca participantii eligibili cu care BNR desfasoara operatiuni de piata monetara si carora BNR le acorda facilitati permanente bancile, sunt persoane juridice romane si sucursale din Romania ale bancilor , persoane juridice straine, care indeplinesc urmatoarele criterii de eligibilitate:

o      in cazul bancilor persoane juridice romane, constituirea de rezerva minima obligatorie si incadrarea in prevederile reglementarilor BNR privind indicatorii de solvabilitate ;

o      In cazul sucursalelor din Romania ale bancilor straine, constituirea de rezerva minima obligatorie si certificarea cel putin anual de catre autoritatea de supraveghere bancara in tara de origine a incadrarii bancii straine de care apartin in prevederile reglementarilor de prudenta bancara in vigoare din tara respectiva.

Incadrarea in prevederile de mai sus mentionate se face pe baza datelor inscrise in ultimele raportari transmise in termenele prevazute de reglementarile privind indicatorii de solvabilitate.

Operatiunile de piata monetara ale BNR pot fi derulate alternativ sau simultan in functie de conditiile pietei si in conformitate cu obiectivele de politica monetara ale BNR si au la baza decizia de interventie a BNR pe piata monetara. In conformitate cu regulamentul privind operatiunile de piata monetara efectuate de BNR si facilitatile de creditare si de depozit acordate de acestea bancilor , avem urmatoarele tipuri de tranzactii.

cumparari / vanzari reversibile - repo / reverse repo- de activitate eligibile pentru tranzactionare;

acordarea de credite colateralizate cu activele eligibile pentru garantare;

vanzari / cumparari de active eligibile pentru tranzactionare ;

emiterea de certificate de depozit;

swap valutar ;

atragerea de depozite;

facilitati permanente;

Prin cumparari reversibile - repo - de active eligibile pentru tranzactionare ( pensiuni ) intelegem tranzactii reversibile in cadrul carora , in scopul injectarii de lichiditate , BNR cumpara de la banci active eligibile perntru tranzactionare, cu angajamentul acestora de a rascumpara respectivele active la o data ulterioara si la un pret stabilit la data incheierii tranzactiei.

Vanzarile reversibile - reverse repo - de active eligibile pentru tranzactionare (pensiuni ) sunt tranzactii reversibile in cadrul carora, in scopul absorbtiei de lichiditate , BNR vinde bancilor active eligibile pentru tranzactionare, angajandu-se sa rascumpere respectivele active la o data ulterioara si la un pret stabilit la data incheierii tranzactiei.

Tranzactiile reversibile in cadrul carora ,in scopul injectarii de lichiditate, BNR acorda credite bancilor, aceasta pastrand proprietatea asupra activelor eligibile aduse in garantie sunt operatiunile de acordare de credite colateralizate cu active eligibile pentru garantare.

Prin vanzari / cumparari de active eligibile se inteleg acele tranzactii in cadrul carora, in scopul injectarii / absorbtiei de lichiditate BNR vinde / cumpara active eligibile pentru tranzactionare. Aceste operatiuni implica transferul proprietatii asupra activelor eligibile respective de la vanzator la cumparator, realizat prin mecanismul de "livrare contra plata".

Tranzactia efectuata de BNR in scopul absorbtiei de lichiditate care consta in vanzarea catre banci de certificate de depozit reprezinta operatiunea de emitere de catre autoritatea bancara centrala a certificatelor de depozit.

Swap-ul valutar consta in doua tranzactii simultane, incheiate cu aceeasti contrapartida prin care BNR :

cumpara la vedere valuta convertibila contra lei , in scopul injectarii de lichiditate si vinde la o data ulterioara aceeasi suma in valuta convertibila contra lei ; sau

vinde la vedere valuta converibila contra lei, in scopul absorbtiei de lichiditate si cumpara la o data ulterioara aceeasi suma in valuta convertibila contra lei.

BNR mai efectueaza si tranzactii cu scadenta prestabilita ,in cadrul careia in scopul aborbtiei de lichiditate, BNR atrage depozite de la banci - participanti eligibili.

BNR acorda bancilor facilitati permanente sub forma celor de creditare si de depozit. Facilitatile de creditare reprezinta posibilitatea de acordare de catre BNR bancilor comerciale si a creditelor overnight.

Facilitatea de depozit este posibilitatea ca BNR sa accepte de la banci depozite overnight.

Activele eligibile pentru tranzactionare si garantare pe piata monetara sunt titlurile de stat precum si alte categorii de active eligibile negociabile, stabilite in baza unei hotarari a Consiliului de Administratie a BNR. Ele sunt evaluate zilnic ,pe perioada derularii operatiunii,la valoarea de piata din ziua anterioara datei de evaluare.

4.1. MODUL DE DESFASURARE A OPERATIUNILOR PE PIATA MONETARA

PRIN INTERMEDIUL LICITATIEI

BNR poate desfasura licitatii la rata fixa sau rata variabila.

In cazul licitatiei la rata fixa BNR specifica in avans rata dobanzii / randamentul / punctele swap , iar bancile participante ofera sumele pe care le doresc sa le tranzactioneze la aceasta rata a dobanzii / randamentul / puncte swap.

In cazul licitatiei la rata variabila BNR poate specifica in avans minimul / maximul acceptat pentru rata dobanzii / randamentul / puncte swap , iar bancile participante fac oferta asupra sumelor si ratelor de dobanda / randamenentului / punctelor swap la care doresc sa tranzactioneze cu BNR.

ETAPELE LICITATIEI:

1. Anuntul licitatiei care presupune ca BNR sa faca publice in avans elementele tehnice ale desfasurarii licitatiei prin telex, fax, Reuters, posta electronica.

Anuntarea licitatiei va cuprinde urmatoarele elemente :

numarul de referinta al licitatiei ;

data licitatiei ;

tipul tranzactiei;

scadenta;

tipul licitatiei ( cu rata fixa sau variabila);

metoda de alocare ( rata multipla sau rata uniforma);

volumul dorit al operatiunii ( dupa caz );

elementele de identificare a titlurilor de stat;

rata dobanzii / randamentul / punctele swap in cazul licitatiei cu rata fixa;

minimul / maximul acceptat pentru rata dobanzii / randament / puncte swap in cazul licitatiei la rata variabila;

data inceperii operatiunii si scadenta , precum si scadenta instrumentului;

valutele tranzactionate ( pentru operatiunile swap );

cursul de schimb la vedere care trebuie utilizat pentru calcularea ofertelor ( pentru swap) ;

limita maxima a ofertei ( dupa caz);

alocarea minima ( dupa caz);

termenul de transmitere a ofertelor de participare.

2. Transmiterea catre banci a ofertelor de participare prin telex cifrat, SWIFT, posta electronica si care cuprind :

numarul de referinta al licitatiei;

elementele de identificare ale bancii;

tipul tranzactiei;

data licitatiei;

suma oferita;

rata dobanzii / randamentul / punctele swap;

elementele de identificare a titlurilor de stat , daca este cazul.

Alocarea ofertelor

Pentru licitatia cu rata fixa , cazul in care suma cumulata a ofertelor , depaseste suma de alocata de catre BNR, onorarea se va face pro - rata pe baza raportului dintre suma de alocat si suma agregata a ofertelor. Pentru licitatia cu rata variabila onorarea titlurilor se face crescator sau descrescator, pana se ajunge la nivelul la care sunt satisfacute obiectivele de politica monetara a BNR , dupa cum urmeaza:

in cazul injectarii de lichiditate : descrescator, incepand cu optiunea care are rata dobanzii cea mai mare, pentru cumparari reversibile -repo - de active eligibile, acordare de credite colateralizate cu activele eligibile si swap valutar.

In cazul absorbtiei de lichiditate : crescator, incepand cu optiunea care are rata dobanzii cea mai mica, pentru vanzari reversibile - reverse repo - emitere de certificate de depozit, atragere de depozite si swap valutar .

Anuntarea rezultatelor

Dupa determinarea rezultatelor, ofertele vor fi notificate bancilor prin telex, SWIFT,posta electronica sau prin alte modalitati.

Anuntul privind rezultatele operatiunii vor cuprinde :

numarul de referinta al licitatiei ;

data licitatiei;

tipul tranzactiei ;

scadenta operatiunii;

suma totala licitata de banci;

numarul bancilor participante;

valutele tranzactionate ( in cazul swap-ului valutar);

suma totala alocata;

procentul de alocare( in cazul licitatiei la rata fixa);

rata dobanzii / randamentul / punctele swap la nivel marginal acceptate si procentul de alocare la nivel marginal al ratei dobanzii / randamentului / punctelor swap ( in cazul licitatiei la rata variabila);

cursul valutar spot ( in cazul tranzactiilor swap ).

4.2. CONTROLUL SI GESTIONAREA RISCULUI IN BANCA COMERCIALA ROMANA

Banca Comerciala Romana efectueaza o serie de operatiuni grupate astfel 1.Operatiuni curente = operatiunile efectuate intre rezidenti si nerezidenti care nu sunt de natura operatiunilor de capital si care decurg din :

tranzactii de comert international ( inclusiv servicii), alte tranzactii curente, precum si credite de comert international;

repatrierea veniturilor nete sub forma de dividende, dobanzi provenind din operatiuni de capital;

remiteri de sume moderate (cheltuieli curente de intretinere a membrilor familiei, ramursare de credite financiare pana la 60000 USD).

2.Operatiuni de capital = operatiuni valutare efectuate intre rezidenti si nerezidenti care decurg din:

investitii directe;

lichidarea investitiilor directe;

investitii imobiliare ;

operatiuni de valori mobiliare specifice pietei de capital;

operatiuni cu instrumente specifice pietei monetare ( efecte de comert, titluri emise de agentii guvernamentale si instrumente derivate, precum si orice alte valori mobiliare cu scadente initiale , de regula mai mici de 1 an );

operatiuni cu instrumente de plasament colectiv ( actiuni si alte tipuri cu caracter participativ la societati / fonduri de investitii , fonduri mutuale );

Credite de comert international ( cu termen de rambursare mai mare de 1 an);

credite finaciare si imprumuturi, inclusiv leasing -ul financiar;

garantii avaluri, facilitati financiare auxiliare ;

operatiuni in conturi curente;

operatiuni in conturi de depozit;

schimb valutar ; vanzari / cumparari de valuta contra lei ; vanzari / cumparari de lei contra valuta; schimb de valuta contra valuta;

asigurari de viata;

transferuri ale persoanelor fizice;

alte transferuri.

Cu incepere de la 1 ianuarie 1999 s- a introdus si se utilizeaza in statele membre ale Uniunii Economice si Monetare Europene moneda unica EURO.

Operatiuni de trezorerie in EURO

La nivelul B.C.R. - Centrala bancii in cadrul activitatii de trezorerie, se efectueaza operatiuni specifice trezorerie valutare , care pot fi clasificate astfel :

A. Operatiuni specifice pietei monetare interenationale ( MONEY MARKET ) ;

B. Operatiuni specifice de schimb valutar ( Foreign Exchange ) ;

C. Tranzactii pe piata bancara valutara interbancara.

A. Operatiuni specifice pietei monetare internationale

Pietele monetare sunt acele piete pe care institutiile finaciar bancare atrag sau plaseaza (investesc) disponibilitati valutare. Aceste operatiuni se executa in general pe termene scurte . Pentru aceste tipuri de operatiuni , ratele dobanzii se fixeaza in functie de tipul si durata tranzactiei, de tipul valutei, solvabilitatea partilor implicate in tranzactie si nu in ultimul rand de cererea si oferta de pe piata. Fluctuatiile ratelor dobanzii sunt cele care generaza o serie de riscuri.

Tranzactiile specifice pietei monetare se clasifica in :

tranzactii neacoperite;

tranzactii acoperite ;

Tranzactiile neacoperite nu sunt evidentiate printr-un instrument negociabil, tranzactia fiind realizata direct intre banca si client sau intre doua banci ,drepturile si obligatiile rezultate in urma efectuarii acestei tranzactii nefiind transferabile. In cazul acestui tip de operatiuni, apar o serie de diferente intre structura imprumuturilor si cea a depozitelor. Diferentele sunt generate de faptul ca riscul la care se expun bancile prin acordarea de imprumuturi este mult mai divers decat cel asumat de clienti atunci cand acestia constituie depozite la banci. Aceste tranzactii sunt asa numitele produse over the counter.

Tranzactiile acoperite constau in acordarea sau primirea de imprumuturi sub forma unor instrumente negociabile standardizate. Drepturile si indatoririle rezultate in urma unei astfel de tranzactii sunt deobicei tranzactionate pe piata secundara.

Categorii de tranzactii negociabile (neacoperite)

a.      Avansuri pe piata monetara, respectiv:

Imprumuturi pe termen fix;

Credite roll- over

b.     Depozite pe piata monetara internationala:

Depozite lichidabile la cerere:

Depozite pe termen scurt:

Over night;

Tom next ( week , month);

Spot next (week , month );

Depozite cu scadenta fixa.

Depozitele lichidabile la cerere ( call - deposits) sunt depozitele constituite pe termen scurt care pot fi lichidate in orice moment cu conditia instiintarii anticipate a partenerului de tranzactie cu privire la intentia de lichidare intr-un termen stabilit de comun acord, care poate fi de 24 sau 48 ore sau 1 - 3 luni ( mai rar ).

Depozitele pe termen scurt ( day to day depozits ) reprezinta depozite cu rata fixa a dobanzii constituite pe perioade cuprinse intre 1 - 10 zile. Rata dobanzii este stabilita de comun acord intre parti in momentul incheierii tranzactiei. De mentionat este faptul ca la inceputul perioadei suma plasata in depozite este platita si blocata intr-un cont special . La scadenta , societatea bancara sau financiara care a atras depozitul plateste bancii sau societatii financiare care a plasat depozitul suma principala plus dobanda.

Depozitele over-night sunt depozitele care incep sa curga din ziua constituirii depozitului si au scadenta in ultima zi lucratoare . Aceste tipuri de depozite sunt instrumente deosebit de utile in managementul lichiditatii , implicind fonduri mari .

Depozitele tom - next , sunt depozitele atrase sau plasate care incep sa curga in urmatoarea zi lucratoare incheierii tranzactiei si au scadenta in urmatoarea zi din momentul in care depozitul incepe sa curga .Se pot constitui depozite in tom-week , tom - month .

Depozitele spot-next sunt depozitele care incep sa curga peste doua zile lucratoare de la data incheierii tranzactiei spot si au scadenta in urmatoarea zi din momentul in care depozitul incepe sa curga . Exista posibilitatea constituirii depozitelor in spot-week , spot-month.

Depozitele cu scadenta fixa sunt acele depozite care au scadenta fixa cuprinsa intre 1 - 12 luni , cu rata dobanzii stabilita in momentul incheierii tranzactiei .

Activitatile desfasurate de banca pe pietele monetare internationale sunt importante deoarece asigura :

finantarea anumitor activitati ;

gestionarea lichiditatii ;

stabilirea ratelor dobanzii pentru imprumuturile acordate .

B. Operatiuni de schimb valutar

Principalele operatiuni de schimb valutar sunt :

a.      Tranzactii la vedere ( de tip spot ) ;

b.     Tranzactii de tip forward ;

c.      Operatiuni swap .

a.     Tranzactii la vedere ( de tip spot )

Tranzactie spot o operatiune de vanzare-cumparare valute cu decontare dupa 2 zile de la data incheierii tranzactiei la cursul de schimb stabilit intre parti ( curs spot ) . Operatiunea se realizeaza efectiv la 2 zile lucratoare dupa ce a fost convenita rata de schimb . Mai mult de 2/3 din tranzactiile efectuate pe piata valutara au data valutei spot. In cazul in care este o zi nelucratoare , decontarea are loc in urmatoarea zi lucratoare , daca nu exista o alta conventie intre parti . Acest interval de doua zile lucratoare dintre momentul incheierii tranzactiei si momentul efectuarii platilor este necesar pentru inregistrarea in evidentele proprii ale societatilor bancare a modificarilor antrenate de operatiunile de vanzare cumparare de valuta si pentru a emite , transmite si executa instructiunile de incasare / plata .

Cotatia spot cuprinde :

rata la care banca va cumpara o anumita valuta ( bid rate ) ;

rata la care banca va vinde respectiva valuta ( asked sau offered rate ).

De exemplu o banca prezinta clientilor sai urmatoarea cotatie :

EUR / USD = 1, 0826 /1,0845

Conform acestei cotatii banca poate cumpara 1 EUR pentru 1,0826 USD si poate vinde 1EUR pentru 1,0845 USD. Diferenta de 1,0019 ( 1,0845 - 1,0826 ) este marja de profit a bancii , asa numitul spread. Aceasta marja este folosita de catre societatile bancare pentru a acoperi costurile tranzactiei. Trebuie mentionat ca in cazul operatiunilor de tip spot bancile nu percep comision.

Factorii care influenteaza spread-urile sunt:

volatilitatea pietei ;

volumul tranzactiilor;

sumele tranzactionate ;

credibilitatea partenerului de tranzactie;

pozitia curenta a bancii la valutele implicate in tranzactie.

b)Operatiuni de tip forward

Tranzactiile forward = operatiuni de vanzare- cumparare cu decontare mai mult de 2 zile de la data incheierii tranzactiei, la cursul stabilit intre parti.

In cazul in care aceasta este o zi nelucratoare, decontarea are loc in urmatoarea zi lucratoare. Daca ziua de decontare este zi nelucratoare si ultima zi a lunii, decontarea se face in ultima zi lucratoare a aceleiasi luni.

Determinarea cursului forward

Cursul de schimb la care se va executa contractul de tip forward se fixeaza in momentul incheierii contractului ,in conditiile in care nici clientul , nici societatea bancara nu cunosc care va fi cursul de schimb al valutelor tranzactionate. Acesta va fi stabilit in functie de o serie de informatii, folosindu-se asa numita paritate a dobanzii. Cursul forward va fi calculat pe baza diferentei dintre ratele dobanzilor valutelor care fac obiectul contractului.

Ratele dobanzilor variaza de la o tara la alta, acest fapt determinand diferenta existenta intre ratele spot si cele forward. De exemplu, pe pietele valutare internationale dobanzile la USD pentru depozitele cu scadente intre o luna si un an sunt diferite de cele la yeni sau franci elvetieni.

Cursul forward este calculat prin ajustarea cursurilor spot la nivel marginal, determinandu-se astfel punctele forward sau swap. Punctele forward sau swap astfel calculate depind in intregime de interest differential. Prin interest diferential se intelege diferenta dintre ratele dobanzilor platite si cele incasate la depozitele constituite pentru fiecare valuta in cauza.

In practica, insa ratele forward sunt calculate prin adaugarea sau deducerea punctelor forward (sau swap) la / din cursul spot.

Punctele swap se calculeaza ca diferenta intre cursul spot si cel forward , exemplu:

Bid Ask

Cursul spot 1,5005 / 1,5015

Cursul forward 1,4726 / 1,4771

Puncte forward - 279 / -244

Formula de calcul a punctelor swap :

Curs spot x (dobanda valuta - dobanda USD) x nr. zile

Puncte swap =

36000 + (dobanda USD x nr zile)

Punctele swap pot fi:

pozitive = premium;

negative = discount ;

Daca nu sunt nici pozitive, nici negative exista urmatoarele situatii :

puncte swap bid <puncte swap ask - premium;

puncte swap bid >puncte swap ask - discount ;

Adaugarea sau scaderea punctelor de forward

Cand punctele de forward sunt cotate, problema este sa stii daca sa le aduni sau sa le scazi din rata spot, ori cum se poate determina aceasta prin examinarea perechilor punctelor de forward :

punctele sunt crescatoare ( daca partea dreapta este mai mare decat partea stanga, de exemplu 220 - 270 ), trebuie adunate;

punctele sunt descrescatoare ( partea dreapta este mai mica decat partea stanga, de exemplu 16- 10 ) , trebuie scazute.

Costuri sau castiguri in cazul acoperirii ratelor forward

Prin definitie, valuta premium reprezinta valuta care are dobanda mai mica, iar valuta discount, cea care are dobanda mai mare.Pot aparea urmatoarele situatii:

daca se vinde forward o valuta premium (cu dobanda mai mica) sau se cumpara forward o valuta discount ( cu dobanda mare) apare un castig financiar.

Daca se cumpara forward o valuta premium ( cu dobanda mai mica = sau se vinde forward o valuta discount ( cu dobanda mai mare), in acest caz se inregistreaza o pirdere financiara.

In cazul tranzactiilor forward, riscul implicat este mai mare decat cel aferent tranzactiilor spot. Tranzactia forward implica pentru banca riscul de insolvabilitate al clientului cu care s-a incheiat tranzactia, asociat cu necesitatea inchiderii pozitiei asumate. Este de remarcat ca in momentul incheierii unui contract forward , clientul trebuie sa dispuna de fonduri suficiente pentru acoperirea riscului de insolvabilitate.

c) Swap-ul valutar

Swap-ul valutar reprezinta o operatiune de cumparare si vanzare simultana a aceleiasi sume in valuta cu decontarea la doua date de valuta diferite ( de regula spot si forward) la cursuri de schimb stabilite ( spot si forward) la data tranzactiei. De exemplu, o anumita suma dintr-o valuta este cumparata contra altei valute,simultan efectuandu-se operatia inversa de a revinde valuta cumparata, cele doua operatii avand rate de valuta diferite.

Caracteristicile unui swap

cumparare ( vanzare ) de valuta A contra valutei B

vanzare ( cumparare ) de valuta A contra valutei B cu valuta forward;

suma valutei A sau a valutei B trebuie sa fie la fel pentru ambele tranzactii spot sau forward;

se tranzactioneaza cu aceeasi banca si in acelasi timp.

Categorii de tranzactii swap

I.         In functie de tipul operatiilor:

Swap "buy and sell" - se cumpara o valuta ( valuta pricipala ) contra altei valute simultan cu operatiunea inversa de vanzare a valutei principale contra celeilalte valute, fiecare operatie avand data de valuta diferita.

De exemplu , banca A cumpara USD contra EUR la o anumita scadenta, iar simultan revinde aceeasi suma de USD contra EUR la o scadenta ulterioara primei operatii.

Swap "sell and buy" - se vinde valuta principala simultan cu rascumpararea acesteia contra altei valute, fiecare operatie avand data de valuta diferita.

De exemplu societatea bancara A vinde USD contra EUR la o anumita data de valuta, iar simultan cumpara aceeasi suma de USD la o data de valuta ulterioara primei operatii.

II.       In functie de data valutei:

Swap " tom next" - unde prima ramura de swap ( prima operatie simpla) are data valutei urmatoarea zi lucratoare, iar a doua ramura a swap-ului are data valutei spot - 2 zile lucratoare de la data incheierii tranzactiei swap;

Swap "spot / forward" - prima ramura a swap-ului are data valutei la un moment ulterior spot-ului incepand cu a treia zi lucratoare de la data incheierii tranzactiei swap si pana la un an.

Swap "forward / forward" - ambele ramuri ale swap-ului au data valutei ulterioara spot-ului.

Swap-ul valutar este folosit ca mijloc de acoperire a riscului cursului de schimb, deoarece cumpararea si vanzarea valutei este efectuata in acelasi moment, iar singura plata care trebuie facuta este diferenta dintre ratele spot si forward si anume punctele swap.

Exemplu de swap :

La data de 1 iunie a.c. banca B incheie un swap cu American Express London.

Banca B:

vinde 1000.000 USD contra GBP;

rata de schimb este de 1,7200;

data valutei ( decontarii) este de 10 iunie a.c.

In acelasi timp:

Banca B :

cumpara 1000.000 USD contra GBP;

rata de schimb este de 1,718;

data valutei ( decontarii) este de 21 iunie a.c.

C. Tranzactii pe piata valutara interbancara

In conformitate ce prevederile Regulamentului valutar in vigoare,piata interbancara din Romania functioneaza in fiecare zi lucratoare , de la ora 09,00 la ora 16,00. Bancile afiseaza la ghisee si prin sistemele de difuzare a informatiei de tip Reuters cursurile de schimb informative ale leului ( vanzare / cumparare) la vedere (spot) si la termen ( forward ) pentru dolar SUA , euro,lira sterlina si francul elvetian.

Cotarea se face direct, respectiv moneda nationala este exprimata in functie de o unitate monetara a altei valute,numita baza ( de exemplu USD / EUR,unde USD este valuta de baza. Cursul de schimb informativ la termen trebuie sa fie cotat pentru 1luna,3luni, 6 luni, 9 luni, 12 luni.

Marja dintre cursurile de vanzare si cele de cumparare se determina liber pe piata valutara interbancara. Cursurile cotate de catre banci sunt diferite in functie de natura operatiei ( operatie in cont sau cu numerar), de raporturile cu clientii si de politica proprie de trezorerie.

Tranzactiile pe piata valutara interbancara sunt in general tranzactii la vedere ( spot) de cumparare / vanzare USD / ROL (RON), iar in ultima perioada incepand cu trimestrul II 2003, EUR / ROL(RON). Se pot efectua si tranzactii cu data de valuta azi ( "today") USD/ROL, in cazul in care banca are nevoie sa atraga sau sa plaseze ROL (RON), iar prin cursul USD/ROL cotat de catre banca partenera banca poate obtine banii ( leii) la o dobanda mai avantajoasa. Tranzactiile cu data de valuta " today" se efectueaza in cadrul pietei pana la ora 12,00- 12,30.

Aspecte ale pietei monetare in valuta ( devize) in Romania

Bancile din Romania, in urma stabilirii zilnice a pozitiei in devize, plaseaza sau atrag dupa caz valuta, tranzactionand cu bancile partenere din tara si strainatate.

Prin serviciul arbitraj se mai tranzactioneaza si cumpararile de bancnote bune si/sau deteriorate dupa caz, pe baza situatiilor primite de la Directia de Tezaur si Casierie. Acest tip de tranzactie se efectueaza cu banci partenere straine, mentionandu-se in "deal" felul ( bune si/sau deteriorate), tipul de devize (USD, CHF, EUR), suma pe fiecare tip de valuta, cursul de schimb pentru fiecare tip de valuta, instructiunile de plata, precum si cursa si numarul de zbor cu care bancnotele sosesc sau pleaca de la aeroport. Cu bancile partenere din Romania se mai efectueaza tranzactii cu valuta cash cu un comision de aproximativ 1%.

Operatiunile specifice pietei valutare

Desfasurarea schimburilor economice internationale este de neconceput fara apelul la operatiunile specifice pietei valutare internationale.

Aflata in stransa corelatie cu o economie mondiala in dinamica si mutatii permanente, piata monetara internationala poate fi asemanata cu un pol de atractie, redistribuire si convertire a fondurilor disponibile si necesare pe plan mondial.

Suportul existentei ,functionarii si dezvoltarii pietei valutare internationale il constituie pietele valutare nationale.

Prin regulamentul valutar piata valutara se defineste ca o piata continua in care se efectueaza vanzari si cumparari de valute contra monedei nationale sau alte valute la cursuri determinate liber de intermediari autorizati de BNR sa participe in nume si in cont propriu si/ sau in nume propriu si in contul clientilor .

Piata valutara interbancara este acel segment al pietei valutare care priveste operatiunile si raporturile principalilor intermediari autorizati ai pietei valutare - bancile.

4. Exemple practice de operatiuni valutare si protectie impotriva

riscului valutar

Operatiuni "la vedere" ( spot)

-de cumparare

Firma A transmite instructiuni in vederea preschimbarii sumei de 10.000 EURO din contul ei in aceasta valuta , in vederea obtinerii de lei.

Cursul la vedere in momentul respectiv la Banca B este de 35.900 - 36.400 lei per EURO. Banca va "cumpara" EURO cu 35.900 lei ( bid sau pret de cumparare) si firma va fi creditata cu suma de 10.000 X 35.900 lei.

- de vanzare

Firma A va solicita bancii ca din contul ei in EURO sa efectueze o plata in dolari in suma de 5.000 $, banca va realiza transferul avand in vedere cursul de schimb la acel moment 0,92 - 0,93 EURO pentru 1 dolar. Ca urmare , transferul va fi de 5.000 $ X 0,93 = 4650 EURO si va aparea in debitul contului in EURO al firmei A.

-operatiuni la vedere (spot) realizate potrivit solicitarilor altor banci

Pentru un curs " afisat" de 1,07552 - 1,07569 $ pentru 1EURO , banca B este solicitata printr-un apel telefonic, de catre M care doreste sa cumpere 500.000$. Dealerul bancii B care primeste mesajul si transmite acceptul va anunta la " 93 de puncte (pips) pierdem 500.000 $.

Operatiunea poate fi urmata de o modificare a cursului la vedere ( de exemplu, se va ajunge la 1,07559 - 1,07601) dar, in mod obligatoriu de completarea documentului de justificare a tranzactiei specificandu-se : partenerul de tranzactie ( banca M), suma ( 500.000 $), cursul (1,07569$ per Euro), data efectuarii operatiunii.

Exemplu de tranzactie spot ce se efectueaza in Banca Comerciala Romana

Banca A vrea sa vanda 2.000.000 USD contra EUR si pentru aceasta solicita unei banci din Austria cursul de vanzare USD contra EUR.

Banca austriaca coteaza EUR/ USD = 0,9240, ceea ce inseamna ca banca A poate vinde bancii din Austria 2.000.000 USD si va cumpara EUR la cursul afisat de 0,9240.

In termen de 48 ore(spot) sumele vor fi virate in conturile celor doua banci astfel:

EUR din contul in EUR al bancii din Austria in contul in EUR al bancii A;

USD din contul in USD al bancii A in contul de USD indicat de banca din Austria.

Operatiunea derulata prin dealing, telefon sau telex se maturizeaza printr-un document (deal) cu valoare de contract.

Operatiuni de swap valutar

-realizarea operatiunii

Daca un importator trebuie sa achite o factura 100.000 $ SUA de la banca sa in baza unei tranzactii la termen cu scadenta peste 3 luni. In acest moment , pentru banca se inregistreaza un prim contract de vanzare la termen a sumei de 100.000 $ SUA. Prin acest contract firma importatoare se protejeaza impotriva unui risc al modificarii nefavorabile a cursului valutar in intervalul de 3 luni ce urmeaza pana la finalizarea contractului.

In aceasta prima etapa banca ramane "descoperita" pentru suma de 100.000 $ SUA . In consecinta , ea va achizitiona la vedere suma de 100.000 $ SUA. Are loc in acest caz o operatiune swap prin care banca isi "acopera" printr-o operatiune la vedere o operatiune la termen.

-Costul operatiunii

Date initiale:

pentru un depozit pe 3 luni in dolari($) primim o dobanda a carei rata este de 8%;

pentru un depozit echivalent in EURO dobanda este de 14%.

Rezulta ca preschimbarea dolarilor in EURO ( asadar avem in vedere pretul de cumparare in dolari ) si depunerea lor la 3 luni ar aduce un castig de 6%. Pierderea (discountul) pentru cursul de schimb la termen ( 3 luni) la EURO este de 0,0310 la cumparare si 0,0305 la vanzare. Partenerul , sa presupunem , cumpara EURO la discountul de 0,0310 , iar cursul de schimb este 3,7225 - 3,7270 $ pentru 1 EURO. Relatia de determinare a costurilor operatiunii de schimb este:

(swap x rata dobanzii x durata) + (swap x 100 X 360)

Costuri swap = = Curs la vedere (cump) x durata

( 0,0310 x 14 x 90 ) + ( 0,0310 x 100 x 360) 39,06 +1116

3,7225 x 90 335,025

Daca adunam dobanda de 8% cu costul operatiunii de schimb (3,4476%) rezulta un cost total de 11,4476%. Daca avem in vedere dobanda care ne revine prin plasarea la termen in valuta Euro de 14% , rezulta o diferenta favorabila ( un castig) de 14 - 11,4476 = + 2,5524% pe an rata neta a dobanzii. Desigur , castigul s-a redus la 6% ( 14% - 8% = 6%)., dar ne-am protejat impotriva riscului legat de diminuarea cursului de schimb la cumparare situat mult sub 3,7225.

Tehnici de hedging extern - calculul punctelor forward

Presupunand ca la data de 25 - 02- 2005, un client solicita bancii un curs forward USD/ ROL , cu data valutei peste 7 zile 01- 06- 2005, pentru suma de 1.000.000 USD. Banca ii va cota 8.469 / 8.549, curs obtinut folosind cursul spot 8.480/8.500 , dobanzile leu/ 1 saptamana 15/35 si dobanzile USD / 1 saptamana 5,35/5,5 Se obtin punctele forward 15/49, ca o prima ce se aduna la cursul spot, deoarece dobanzile pentru leu sunt mai mari decat cele pentru un dolar.

Logica acestor calcule se sprijina pe modul in care banca acopera tranzactiile. Daca clientul doreste sa vanda bancii 1.000.000 USD cu data valutei peste 7 zile, ca sa obtina lei, banca va cumpara un contract forward, cursul valutei la termen fiind de 8.469 lei pentru 1 dolar conform formulei :

8.480 + (8.480 x (15 -5,53) x 7 / 36000

Pentru a onora contractul , banca se imprumuta de 1.000.000 USD pentru 7 zile , la o dobanda de 5,53%, ceea ce inseamna o cheltuiala de 1,075 USD, respectiv datoria de a rambursa la scadenta 1.001.075 USD. Imediat , suma imprumutata o vinde spot la un curs de 8.480, obtinand 8.480.000 lei pe care ii plaseaza imediat intr-un depozit pe 7 zile cu o dobanda de 15%, depozitul va castiga o dobanda de 24.73328 lei ceea ce inseamna ca la scadenta banca va avea 8.504.73328 lei. Pe baza sumelor in lei si USD , pretul la termen poate fi calculat ca :

dupa 7 zile , clientul va livra bancii 1.000.000 USD, iar aceasta va livra clientului 8.496.000 lei si va rambursa imprumutul in USD. Rezulta de aici ca clientul este cel care plateste cheltuielile cu o dobanda la imprumutul in USD si primeste diferenta de dobanda dintre cele doua monede, ca o prima la cursul la vedere de la momentul in care este incheiat contractul la termen.

In situatia in care clientul doreste sa cumpere 1.000.000 USD contra lei, banca va vinde un contract la termen in USD , pretul fiind:

8.500 + (8.500 x ( 35 - 5,35) x 7 ) / 36000 = 8.549 lei pentru 1 USD

Explicarea pretului consta in faptul ca banca cumpara spot 1.000.000 USD de pe piata valutara la un curs de 8.500 si face un depozit de 1.000.000 USD pe 7 zile, cu o dobanda de 5,35%. Pentru a cumpara dolari, banca se imprumta de 8.500.000 lei, pentru 7 zile cu o dobanda de 35%.

La scadenta banca va utiliza depozitul in USD pentru a livra clientului 1.000.000 USD iar suma in lei primita de la aceasta o va utiliza pentru rambusarea imprumutului in lei. In consecinta clientul este cel care plateste, prin pretul la termen , cheltuiala cu dobanda de imprumut(de data aceasta in lei) si primeste venitul din dobanda de la depozitul in USD.

Activitati desfasurate de banca pe pietele monetare internationale

Plasare de depozite in over - night si tom - next

Exemplu O/N ( over - night).

Presupunem ca pe data de 1 iunie banca A are un excedent de USD in suma de 10.000.000 . Acest excedent va fi plasat pe piata la banca B care are un deficit de fonduri in USD.   

Astfel se va constitui un depozit O/N cu scadenta 2 iunie la o rata a dobanzii negociata intre parti de 5½. La data scadentei depozitul se lichideaza, iar in extrasul de cont al bancii A va aparea operatia de creditare a contului cu suma de 10.000.000 USD + dobanda aferenta.

Exemplu de T/N ( tom - next)

Pe baza informatiilor detinute pe data de 1 iunie banca A prelimineaza ca pe data de 2 iunie, in urma efectuarii viramentelor si platilor va dispune de un excedent de EUR in suma de 25.000.000. Deci pe data de 1 iunie banca A are posibilitatea de a plasa un depozit in T/N la o banca B care cauta pe piata EUR deoarece se gaseste intr-o situatie de deficit pe EUR. Depozitul T/N se va constitui pe perioada 2/3 iunie, iar banca A va incasa la lichidarea depozitului suma principala 25.000.000 EUR + dobanda aferenta negociata pe piata intre parti la o rata de exemplu de 4,30.

Tranzactii interbancare

Exemplu de tranzactie interbancara.

Pe data de 20-06-2005 societatea bancara A dispune la un moment dat de un excedent de USD 500.000 avand totodata un deficit de lei. Pentru a rezolva acesta situatie societatea bancara A intra pe piata valutara interbancara ( prin sistemul REUTERS) solicitand cotatiile USD/ ROL(RON) lei. La solicitarea ei , o alta societate bancara B ii transmite prin acelasi sistem cotatiile , respectiv 29.849/29.939, deci societatea bancara A poate vinde catre societatea bancara B cele 500.000 USD la cursul spot interbancar de 29849 lei/ dolar( in cazul in care ar cumara, cursul spot de cumparare este de 29939 lei/ dolar). In urma conversiei prin calculator se incheie tranzactia astfel:

Societatea bancara A:

vinde USD 500.000 contra lei (ROL);

cursul de vanzare 29.849 lei(ROL)/ dolar;

data valutei (decontarii) 24-06-2005;

Societatea bancara B:

cumpara USD 500.000 contra lei(ROL);

cursul de cumparare

29.939 lei (ROL)/ dolar

data valutei 24-06-2005.

4.CONCLUZII SI PROPUNERI

Evolutia istorica a managementului riscurilor bancare - in ciuda modernismului tematic s-a caracterizat printr-o anumita incoerenta si lipsa de consens , multe banci comerciale ramanand tributare traditiei populiste conform careia conceptul de risc este asociat numai riscului de creditare. Realitatea ne obliga sa largim insa perspectivele initiale, context in care experienta practica are un rol definitoriu . Aceasta, deoarece filosofia actului managerial in bancile comerciale consta nu numai in reducerea riscurilor, cat mai ales in asumarea acestora intr-o maniera inteligenta.

Pornind de aici, un element de o deosebita importanta se releva a fi modul de definire parametrica a riscului. Daca suntem de acord ca riscul reprezinta o expunere la incertitudinea unui rezultat generat de o anumita actiune, lucrurile par sa se complice atunci cand luam in discutie posibilitatea de a cuantifica incertitudinea. Unii specialisti asimileaza de fapt riscul cu incertitudinea , exprimata prin volatilitatea rezultatelor reprezentate pe o curba de distributie probabilistica sau altfel spus prin abaterea standard a acestor valori fata de media aritmetica a rezultatelor expectate. O asemenea acceptiune duce la ideea ca fluctuatiile trecute explica intergral incertitudinea viitoare, anulandu-se astfel caracterul sau de impredictibilitate.

Procesul de tranzitie sistemica pe care il parcurge societatea noastra de la inceputul anilor "90 a generat , prin amploarea mutatiilor structurale si complexitatea efectelor , o serie de comportamente atipice, care induc dificultati deosebite in activitatea bancilor - in general - si in gestionarea riscurilor in special.

Voi prezenta in continuare un set de concluzii si propuneri vizand modalitati de performatizare a managementului bancar, abordate prin prisma cazuisticii riscului valutar.

Se remarca faptul ca riscul valutar apartine categoriei riscurilor de pret si se manifesta prin posibilitatea de pierdere/ castig de reevaluare a pozitiilor lungi sau scurte, ca raspuns la modificarea cursurilor de schimb.Daca o banca detine o pozitie lunga intr-o anumita valuta (activele depasesc resursele), se presupune ca dispune de un activ a carui valoare se poate deteriora sau imbunatatii comparativ cu un pret contractual deja fixat ori cu valoarea pe care banca se asteapta sa o realizeze. In mod revers , o pozitie scurta ( activele sunt mai mici decat pasivele in valuta) implica riscul ca banca sa fie nevoita sa plateasca pentru obligatiile sale un cost semnificativ mai inalt decat cel anticipat. Odata ce banca si-a identificat riscul si a evaluat tipurile de expuneri, se procedeaza la ajustarea pozitiilor valutare sau neutralizarea riscului , prin instrumente si tehnici specifice, reprezentate de tranzactiile la termen ( forward, futures), operatiuni de swap, si optiuni pe rata de schimb.

Pentru a estima limita de suportabilitate a riscului valutar, separat de dimensiunea expunerii se impune studierea volatilitatii cursului de schimb in trecut si in perspectiva, aplicand metoda curbei probabilistice de distrubutie a riscurilor. Rezultatul nu este concludent pentru tratarea riscului, fiind necesara de asemenea evaluarea trendului economic si politic.

Indiferent de gradul de dezvoltare a activitatii de dealing la nivelul unei banci, controlul final in domeniul valutar trebuie centralizat in cadrul Directiei de trezorerie, sub auspiciul Comitetului de gestionare a activelor si pasivelor. Acest deziderat se realizeaza printr-o combinare a structurilor de comanda, delegarea de competente in anumite limite si raportarile zilnice asupra pozitiilor valutare.

Managementul riscului valutar poate fi analizat pe baza diferentei sau a necorelarii folosind aceleasi principii ca si la managementul riscului de lichiditate si cel al riscului ratei dobanzii. Procesul trebuie sa aiba ca obiectiv determinarea necorelarii sau a dezechilibrului optim intre activele si datoriile staine curente. Aceasta necorelare poate fi evaluata in lumina informatiilor de baza cum sunt: cursurile de schimb curente si asteptate, ratele de dobanda ( atat din tara cat si din strainatate) si profilul risc- beneficii acceptabil pentru conducerea bancii.

Gestionarea necorelarilor de scadenta este o sarcina provocatoare, eliminarea diferentelor de scadenta contract cu contract este imposibila pentru o banca implicata pe pietele valutare, si care are un portofoliu valutar alcatuit din sute de contracte.

Diferentele de scadenta sunt de obicei administrate cu ajutorul operatiunilor swap. Aceasta este o practica de management al riscului relativ sanatoasa atata timp cat modificarile cursurilor de schimb sunt graduale, iar marimea si intinderea diferentelor de scadenta au fost administrate sistematic si rezonabil. Aceasta procedura, totusi poate da nastere unor costuri pentru acoperirea decalajelor de scadenta in situatiile in care apar modificari bruste si neasteptate ale ratei dobanzii care pot influenta pe moment cotatiile pietei pentru tranzactiile swap.

Expunerea la riscul valutar implica anumite cheltuieli de capital , care se adauga cheltuielii calculate pentru riscul de piata. In mod clar o banca trebuie sa-si asume prudent riscul valutar. Conform instructiunilor din diverse tari , pozitia valutara deschisa neta stabilita de banca nu trebuie sa depaseasca 10 - 15% din capitalul reglementat si rezerve. Gradul de adecvare a capitalului este calculat la 8% ( sau procentul reglementat din tara respectiva, daca difera de 8%) din pozitia neta globala.

Pozitia deschisa neta globala este comensurata ca maximul dintre suma pozitiilor scurte nete si suma pozitiilor lungi nete , plus pozitia neta (scurta sau lunga) in aur, indiferent de semn.

Totodata , o banca trebuie sa mentina un sistem de alertare pentru situatiile in care sunt depasite limitele. Analistul trebuie sa astepte ca banca sa dispuna de proceduri bine definite, inclusiv atribuirea clara a responsabilitatilor pentru solutionarea situatiilor de alerta.

Este recomandabil ca pentru fiecare dealer , sa se stabilesca :

-un plafon de lucru maxim separat pentru piata valutara interna si pentru cea internationala, deoarece dealerul actioneaza in numele bancii si o expune la risc valutar, fapt care induce obligativitatea de supraveghere stricta a tranzactiilor efectuate.

De asemenea este util ca pentru operatiunile speculative

- sa se impuna limite de expunere diferentiate in functie de dealer si piata, precum si o limita maxima de variatie nefavorabila a cursului in cazul operatiunilor deschise.

In literatura de specialitate se promoveaza ca principiu fundamental pentru diminuarea riscului , teoria separarii functionale stricte intre camera de dealing si compartimentul de back - office.

- Toate tranzactiile precum si ora efectuarii lor trebuie intregistrate de dealer si comunicate compartimentului de procesare prin intermediul confirmarilor de tranzactie (dealing slip) sau echivalentul lor electronic. Compartimentul de procesare se ocupa de decontarea tranzactiilor la termen si in acelasi timp, de asigurarea confirmarilor in scris catre parteneri, verificand de asemenea, confirmarile primite de acestia.

Este necesar ca evidentele fiecarui dealer sa fie comparate cu inregistrarile zilnice din back - office. Totodata pozitiile dealerilor sa fie monitorizate pe tot parcursul intregii zile, expunerile excesive si actiunile corective fiind raportate structurilor ierarhic superioare.

-O camera de dealing , prin specificul activitatii sale, reprezinta o concentrare unica de riscuri bancare, tranzactiile derulate asociindu-si riscul de lichiditate si decontare, riscul ratei dobanzii si riscul valutar. De aceea devine absolut obligatorie exercitarea unui control permanent asupra operatiunilor sale si ale back- office - ului, prin intermediul auditorilor interni si externi.

Una dintre problemele actuale ale bancilor romanesti in gestionarea riscului valutar, precum si a riscului ratei dobanzii vizeaza restrictiile de utilizare a instrumentelor derivate. Acestea sunt instrumente sintetice a caror valoare deriva din cea a unui tip specific de activ, pasiv, rata de referinta sau indice. Derivatele sunt destinate reducerii riscurilor, dar trebuie sa admitem ca la randul lor creaza expuneri suplimentare si dependente proprii.

Instrumentele derivate asigura bancilor posibilitati deosebite pentru neutralizarea riscurilor financiare, sub rezerva desigur, ca nu exista hedging perfect. In egala masura ele sunt disponibile si pentru adoptarea unor pozitii speculative. De altfel uneori demarcatia intre hedging si speculatie este foarte fragila, ducand la receptarea negativa a eficientei instrumentului in sine.

In consecinta, o regula de baza pentru managementul riscului ar fi evitarea tranzactiilor si afacerilor care nu sunt suficient intelese.

Imbunatatirea managementului riscurilor bancare reprezinta un obiectiv obligatoriu al politicilor de dezvoltare durabila, atat la nivelul fiecarei banci in parte, cat si la nivel global. In acelasi timp insa potentialul operational inca redus al pietei de capital , al pietei secundare a titlurilor de stat , precum si al pietelor specifice pentru valorificarea garantiilor, concomitent cu utilizarea incompleta a instrumentelor financiare moderne limiteaza foarte mult alternativele practice de diminuare a riscurilor, facand necesara aplicarea unor tehnici adaptate situatiilor concrete.

Una din conditiile principal necesare pentru managementul eficient al riscurilor bancare consta in stabilirea de structuri organizatorice adecvate , bazate pe o conceptie clara din punct de vedere al raspunderii , responsabilitatilor, monitorizarii si controlului in domeniu.

Ca in orice, intr-o banca managementul riscului este in primul rand responsabilitatea consiliului de administratie si implicit a comitetului de directie care reprezinta managementul efectiv. Obiectivul fundamental al consiliului de administratie vizeaza tratarea riscurilor intr-o maniera care sa intareasca veniturile actionarilor, concomitent cu diminuarea unor potentiale daune, avand in vedere in acelasi timp protejarea intereselor clientilor si a personalului propriu. In egala masura trebuie sa se preocupe de asigurarea unui plan operational de supravietuire si refacere in cazul producerii unor pagube, indiferent de precautiile luate in calcul. Responsabilitatea pentru managementul zilnic al riscurilor ramane in sarcina echipei executive.

Datorita ponderii semnificative ce revine creditelor in portofoliul bancilor comerciale, inseamna ca riscurile asociate acestora trebuie sa focalizeze in mod deosebit, atentia managerilor bancari.

Bancile comerciale sunt institutii concepute functional pentru gestionarea riscurilor. Acest adevar care a capatat valente profunde in experienta economiilor de piata din ultimii ani, pe masura ce fenomenul globalizarii redimensioneaza mediul de afaceri si relatiile internationale, impune bancilor romanesti adaptari comportamentale in consecinta. Managementul riscurilor bancare, devine astefel un test de competenta si competitivitate pentru integrarea in sistemul financiar mondial.

BIBLIOGRAFIE :

1.Ciobanu, Gheorghe & colectiv - Tranzactii economice internationale, politici si institutii,

U niversitatea Babes Bolyai, Facultatea de Stiinte Economice,

Catedra de Economie Politica, Cluj Napoca, 1998;

***- Circulare si norme interne ale Bancii Comerciale Romane;

***- Legea Bancara nr.

**- Legea nr. 101/1998 privind statutul Bancii Nationale a Romaniei ;

5.***- Legea nr. 129/1998 privind procedura falimentului bancilor;

6.Losonti, Aurel & colectiv - Circulatia baneasca si creditul, Editura Didactica si pedagogica,

Bucuresti, 1980;

7.Marian, Vasile - Moneda si credit, Universitatea Crestina "Dimitrie Cantemir", Facultatea de

Stiinte Economice Cluj Napoca, 2000

8.Nitu, Ion - Instrumente ale riscului bancar, Editura Expert, Bucuresti,2000

9.***- Normele Bancii Nationale a Romaniei nr. 8/1999 privind limitarea riscului de credit

**- Normele Bancii Nationale a Romaniei nr.7/1999 privind fondurile proprii ale societatilor bancare;

**- Normele Bancii Nationale a Romaniei nr. 10/01.07.2002 privind instrumentele financiare derivate;

**- Normele Bancii Nationale a Romaniei privind completarea Normelor Bancii Nationale a Romaniei nr. 10/01.07.2002 privind instrumentele financiare derivate;

1Pecican, Eugen Stefan - Piata valutara, banci & econometrie, Editura Economica

Bucuresti, 2000;

14.Prunea, Petru - Riscul in activitatea economica. Ipostaze. Factori. Modalitati de reducere,

Editura Economica, Bucuresti, 2003

15.***- Regulamentul Bancii Nationale a Romaniei nr. 1/2000 privind operatiunile de piata monetara efectuate de Banca Nationala a Romaniei si de depozit acordate de aceasta bancilor

16.Trenca, I. Ioan - Metode si tehnici bancare (principii, reglementari, experiente), Casa Cartii

de Stiinta, Cluj Napoca 2002;

17.Ungureanu, V. Pavel - Banking, produse si operatiuni bancare, Editura Dacia, Cluj Napoca,

2001

18.Zaharciuc, Elena - Contabilitatea societatilor bancare, Editura Teora, Bucuresti, 2000;