SUPORT DE CURS FINANTELE UNIUNII EUROPENE

SUPORT DE CURS FINANTELE UNIUNII EUROPENE

UNIVERSITATEA ROMANO AMERICANA

Supravegherea multilaterala a politicilor bugetare si macroeconmice in UE

Pactul de Stabilitate si Crestere a intrat in vigoare la 1 Ianuarie 1999 fiind format dintr-un cadru de reguli de natura preventiva si corectiva. Initial s-a bazat pe doua acte legislative Reglementarea Consiliului Nr. 1466/1997 cu privire la intarirea procesului de supraveghere multilaterala a politicilor bugetare si a coordonarii politicilor economice si Reglementarea Consiliului Nr. 1467/1997 asupra clarificarii si acelerarii procedurii de deficit excesiv si Rezolutia asupra Pactului de Stabilitate si Crestere din 17 iunie 1997.

Pactul de Stabilitate si Crestere este un cadrul esential al Uniunii Economice si Monetare, contribuind la realizarea stabilitatii macroeconomice si a sustenabilitatii finantelor publice in Uniunea Europeana. Un sistem bazat pe reguli este cea mai buna garantie ca angajamentele luate sint respectate si implementate uniform de catre statele membre. Cele doua ancore principale ale Pactului de Stabilitate si Crestere-nivelul de 3 la suta din PIB al deficitului bugetar si de 60 la suta din PIB a datoriei publice si obiectivul pe termen mediu - sint pietrele de temelie ale procedurii de supraveghere multilaterala.

Statele membre, Consiliul ECOFIN si Comisia Europeana sint responsabile de implementarea Pactului de Stabilitate si Crestere intr-o maniera uniforma si eficienta. In plus, in conditiile in care exercitarea unei presiuni a membrilor clubului este esentiala pentru cresterea credibilitatii, influentei si eficacitatii Pactului de Stabilitate si Crestere, Consiliul ECOFIN si Comisia sint obligate sa faca publice pozitiile adoptate si deciziile pentru fiecare pas al procedurii de supraveghere multilaterala.

Obiectivul bugetar pe termen mediu

Obiectivul pe termen mediu este definit in termeni ajustati ciclic, net de factori cu influenta temporara. Factorii cu influenta temporara sint definiti ca masuri care au o influenta bugetara tranzitorie si care nu conduc la o schimbare de durata a pozitiei bugetare.

Obiectivul pe termen mediu are trei scopuri:

a)      sa ofere o marja de siguranta pentru a nu depasi nivelul de 3 la suta din PIB a deficitului bugetar. Marja de siguranta este evaluata pentru fiecare stat membru in parte luind in considerare volatilitatea produsului intern brut si sensitivitatea bugetara la fluctuatiile produsului intern brut.

b)     Sa asigure un progres rapid catre sustenabilitatea finantelor publice. Acest aspect este evaluat tinind cont de nevoia de a reduce ponderea datoriei publice i produsul intern brut catre niveluri care sa poata acomoda impactul imbatrinirii populatiei asupra finantelor publice.

c)     Tinind cont de punctele a) si b), sa creeze spatiu de manevra bugetara pentru luarea in considerare a nui nivel suficient al investitiilor publice.

Obiectivele pe termen mediu sint diferentiate pentru fiecare stat membru in parte, pentru a lua in considerare diversitatea starii economice si bugetare a acestora si de asemenea riscurile legate de sustenabilitatea finantelor publice.

Pina cind criteriile de luare in considerare a aspetelor legate de datoriile implicite (legate de impactul procesului de imbatrinire si a celorlalte fenomene demografice) sint stabilite si agreate de Consiliul ECOFIN, obiectivele pe termen mediu specifice sint stabilite tinind cont de nivelul datoriei publice si de ritmul de crestere economica potentiala. Astfel, obiectivul specific pe termen mediu va fi stabilit intr-un interval de maxim 1 la suta din PIB deficit ajustat ciclic net de factori temporari pentru statele membre cu datorie publica mica si ritm de crestere potentiala ridicat si echilibru sau chiar surplus ajustat ciclic net de factori temporari pentru statele membre care au datorie publica ridicata/ritm de crestere potential scazut.

Ritmul de crestere potential trebuie evaluat pe baza unei perspective pe termen lung cu ajutorul proiectiilor realizate in cadrul Grupului de imbatrinire a populatiei.

Procedura pentru definirea si revizuirea obiectivului pe termen mediu

Statele membre prezinta obiectivele pe termen mediu in Programele de Stabilitate si de Convergenta, urmind ca acestea sa fie examinate de catre Comisia Europeana si de catre Consiliul ECOFIN in contextul evaluarii programelor de convergenta si de stabilitate. In concordanta cu Articolul 99(3) al Tratatului si Articolul 5(2) al Reglementarii 1466/97, in momentul in care Consiliul considera ca obiectivul pe termen mediu prezentat in Programul de Convergenta sau de Stabilitate trebuie sa fie mai ambitios, va lansa o invitatie in cadrul Opiniei adresata statului membru in cauza sa isi ajusteze programul.

Obiectivul pe termen mediu trebuie sa fie revizuit cu ocazia implementarii unor reforme structurale majore si in orice caz la fiecare patru ani, cu scopul reflectarii dezvoltarilor in cadrul datoriei publice, ritmului de crestere potentiala si sustenabilitatii fiscale.

Calea de ajustare catre obiectivul pe termen mediu

Statele membre trebuie sa incurajeze o abordare simetrica a politicii fiscale dea lungul ciclului printr-o disciplina bugetara imbunatatita in perioade de recuperare si crestere economica sustinuta, cu scopul evitarii unor politici bugetare prociclice si atingerii graduale a obiectivului pe termen mediu, creind spatiu bugetar pentru acomodarea perioadelor de crestere mai scazuta si diminuarii datoriei publice la un pas satisfacator, contribuind astfel la consolidarea sustenabilitatii finantelor publice pe termen lung.

Statele membre care si-au atins obiectivul pe termen mediu trebuie sa lase stabilizatorii automati sa functioneze dea lungul ciclului economic si trebuie sa evite in particular promovarea unor politici bugetare prociclice in perioade de crestere sustinuta.

Statele membre care nu si-au atins obiectivul pe termen mediu trebuie sa ia masuri pentru atingerea sa dea lungul ciclului economic. Efortul de ajustare trebuie sa fie mai ridicat in perioade de crestere economica sustinuta si mai limitat in perioade de crestere economica mai scazuta. Cu scopul atingerii obiectivului pe termen mediu, statele membre din zona euro sau din Mecanismul Ratei de Schimb 2 ar trebui sa puna in practica o consolidare anuala a deficitului bugetar ajustat ciclic neta de factori temporari de cel putin 0,5 la suta din PIB. Statele membre care nu observa aceasta cerinta vor explica motivele devierii de la calea de ajustare in cadrul Programelor de Convergenta (pentru statele nemembre ale zonei euro) si de Stabilitate (pentru statele membre ale zonei euro).

Bazat pe principiile mentionate mai sus si pe explicatiile statelor membre, Comisia Europeana si Consiliul, in evaluarile pe care le fac asupra Programelor de Convergenta si de Stabilitate, analizeaza masura in care calea de ajustare este corespunzatoare cu prevederile legislatiei, in particular daca efortul realizat in perioade de crestere economica ridicata este suficient de ambitios. Daca Consiliul ECOFIN considera ca aceasta cale de ajustare este insuficienta, conform cu Articolul 99(3) al Tratatului si Articolul 5(2) al Reglementarii 1466/97, invita statul membru in cauza sa isi ajusteze programul.

Definirea 'timpurilor bune' (good times) din punct de vedere economic

'Timpurile bune' din punct de vedere economic trebuie identificate cu perioade in care ritmul de crestere al produsului intern brut efectiv depaseste nivelul ritmului de crestere al produsului intern brut potential.

Tinind cont de incertitudinea care insoteste, estimarile privind nivelul indicatorului 'output gap', trebuie luata in considerare si evolutia dinamica a acestuia, in special cind nivelul este apropiat de zero. Spre exemplu, perioade in care output gap este usor negativ insa are o tendinta de miscare rapida catre niveluri consistente pozitive pot fi considerate ca fiind 'timpuri bune'. Simetric, perioade in care output gap este usor pozitiv insa evolueaza rapid catre niveluri negative nu pot fi considerate ca fiind 'timpuri bune'.

Reformele structurale

Cu scopul imbunatatirii orientarii catre sustinerea cresterii economice a Pactului de Stabilitate si Crestere, reformele structurale sint luate in considerare in momentul in care este definita calea de ajustare catre obiectivul pe termen mediu pentru tarile care inca nu l-au atins si in permiterea unei devieri temporare de la acesta pentru tarile care deja l-au atins.

In acest scop sint luate in considerare numai reformele structurale care au un impact notabil asupra imbunatatirii sustenabilitatii finantelor publice. Cele mai reprezentative reforme sint cele din domeniile de sanatate, pensii si ale pietei muncii.

Din aceasta perspectiva vor fi luate in considerare numai impactul masurilor de reforma deja adoptate, cu conditia ca statul membru in cauza sa furnizeze suficiente informatii prin Programele de Convergenta sau de Stabilitate. Impactul bugetar dea lungul timpului al masurilor de reforma preconizate este evaluat de catre Comisia Europeana si Consiliul ECOFIN.

Reformele structurale majore identificate mai sus vor fi luate in considerare pentru definirea caii de ajustare catre obiectivul pe termen mediu pentru tarile care inca nu l-au atins sau sa permita o abatere temporara de la acest obiectiv pentru tarile care l-au atins, cu o intelegere clara a urmatoarelor aspecte:

-este nevoie de mentinerea garantata a unei marje de siguranta cu privire la nivelul de referinta de 3 la suta din PIB a deficitului bugetar

-pozitia bugetara se va intoarce catre obiectivul pe termen mediu dea lungul perioadei acoperite de catre Programul de Stabilitate/Convergenta.

Procedura de deficit excesiv

Conform Articolului 104(3), Comisia Europeana este obligata sa pregateasca un raport in momentul in care deficitul planificat este mai mare decit 3 la suta din PIB. Acest raport poate sa fie pregatit si daca are o opinie formata cu privire la existenta unui risc suficient ca un stat membru sa intre intr- un deficit bugetar excesiv.

In raport Comisia Europeana este obligata sa studieze daca excesul deficitului bugetar peste valoarea de referinta (de 3 la suta din PIB) este exceptionala sau temporara si daca nivelul acestui indicator ramine in apropierea valorii de referinta. Pentru a avea o natura exceptionala, excesul deficitului bugetar peste valoarea de referinta trebuie sa rezulte dintr-un eveniment in afara controlului statului membru    si care are un impact major financiar sau dintr-o recesiune economica severa.

In acelasi raport, Comisia Europeana trebuie sa ia in considerare si daca nivelul deficitului bugetar depaseste nivelul cheltuielilor publice pentru investitii. In plus, Comisia Europeana trebuie sa reflecte in raport dezvoltarile pozitiei economice pe termen mediu (rata de crestere potentiala, conditiile ciclice prevalente, gradul de implementare a politicilor de reforme structurale din perspectiva agendei Lisabona, in special cele care sint legate de cheltuielile de cercetare dezvoltare etc)    si dezvoltarile pozitiei bugetare pe termen mediu (in particular, eforturile de ajustare a pozitiei bugetare in 'perioade bune' de crestere economica, sustenabilitatea datoriei publice, investitiile publice si calitatea de ansamblu a finantelor publice).

De asemenea, in acest raport Comisia Europeana va acorda o atentie deosebita implementarii unor reforme ale sistemului de pensii prin introducerea pilonului doi, in conditiile in care aceste reforme au un impact bugetar negativ. Acest impact apare de la faptul ca venituri bugetare, inregistrate ca apartinind guvernului, sint redirectionate catre pilonul doi de pensii, ceea ce va creste diferenta intre nivelul cheltuielilor curente cu pensiile si nivelul veniturilor bugetare.

Impactul reformei sectorului de pensii va fi luat in calcul pentru primii 5 ani de la implementarea pilonului doi intr-un sistem regresiv:

-100 la suta in primul an

-80 la suta in al doilea an

-60 la suta in al treilea an

-40 la suta in al patrulea an

-20 la suta in ultimul an din costul net al reformelor.

Costul net al reformelor este masurat prin impactul direct al acesteia asupra deficitului bugetului general consolidat.

Corectarea unui deficit    bugetar excesiv

Recomandarile Consiliului ECOFIN vor cere ca statul membru in cauza sa realizeze o ajustare minima anuala a deficitului structural net de factori one-off sau temporari de cel putin 0,5 la suta din PIB cu scopul corectarii deficitului excesiv pina la data limita stabilita.

Ca o regula generala, data limita pentru corectarea deficitului bugetar excesiv va trebui sa fie anul urmator celui in care a fost identificata situatia de deficit excesiv. In cazul in care exista circumstante speciale, data limita poate fi stabilita dupa doi ani de la identificarea sa, implicit trei ani de la aparitia lui efectiva.

Date limita mai indelungate pot fi stabilite numai in caz exceptional pentru statele noi membre, in conditiile in care sint introduse in procedura imediat dupa acces.

Sustenabilitatea finantelor publice: Implicatii asupra supravegherii multilaterale a politicilor economice

Finantele publice sint afectate pe termen lung de fenomene demografice adverse. Astfel, tendintele de diminuare a fertilitatii corelate cu cresterea sperantei de viata a populatiei conduc la o imbatrinire a acesteia cu consecinte negative asupra sustenabilitatii finantelor publice in conditiile in care baza de impozitare reprezentata prin numarul de contribuabili are o tendinta de scadere in timp ce numarul de beneficiari are o tendinta de crestere. In consecinta deficitele sistemelor de pensii, sanatate si de ingirjire a persoanelor virstnice au tendinta de crestere.

Tabel 1: Evolutia cheltuielilor legate de imbatrinirea populatiei intre 2010-2030/50 (% din PIB)-schimbari fata de 2010

Sursa: Comisia Europeana   

Danemarca a implementat reforma sistemului de pensii in iunie 2006, prin cresterea virstei minime de pensionare voluntara de la 60 la 62 de ani intre 2019 si 2022 si a virstei obligatorii de pensionare legala intre 2024 si 2027.

De asemenea in acelasi an, Ungaria a micsorat durata schemelor de pensionare anticipata si a crescut gradul de restrictivitate al conditiilor de eligibilitate. In plus, beneficiarii de pensii, care au si contract de munca, vor trebui sa accepte diminuarea relativa a cistigului de pensii prin veniturile obtinute din munca.

Portugalia a devansat cresterea planificata a perioadei de definire a contributiei minime pentru care sint definite beneficiile. De asemenea a indexat pensiile la inflatie, fapt ce va conduce la o imbunatatire considerabila a sustenabilitatii sistemului de pensii. De asemenea rata de penalizare pentru pentru pensionarea anticipata a fost crescuta cu scopul descurajarii acestui fenomen.

Elemente de dinamica elementara ale deficitului si datoriei publice

Stocul de datorie publica este data de urmatoarea ecuatie:

(1) B_t=B_t-1+D_t

Unde B_t este stocul de datorie publica la sfirsitul anului t si D_t este deficitul bugetar in anul t

(2) D_t=rB_t-1+D_t^p

Deficitul bugetar este format din doua componente, plata de dobinzi la stocul de datorie publica existent pe piata (rB_t-1) si deficitul primar D_t^p care este dat de urmatoarea relatie:

D_t^p=G_t-T_t

unde G_t si T_t reprezinta cheltuielile guvernamentale pentru cumpararile de bunuri si servicii (cheltuielile guvernamentale totale fara dobinzi), respectiv venituri bugetare curente.

Constringerea fluxului bugetar poate fi rescrisa in felul urmator:

B_t 1+r)B_t-1+D_t^p

Introducem raportul variabilelor in PIB

b_t B_t/Y_t-datorie publica ca procent din PIB

d_t D_t/Y_t-deficit/surplus bugetar ca procent din PIB

d_t^p=D_t^p/Y_t -deficit/surplus bugetar ca procent din PIB

unde Y_t reprezinta produsul intern brut.

Rescriind ecuatiile de mai sus rezulta ca

(5) b_t=((1+r)/(1+k))*b_t-1+d_t^p

unde k reprezinta rata de crestere economica reala

k=(y_t-y_t-1)/y_t-1

Scazind b_t-1 rezulta urmatoarea ecuatie:

b_t-b_t-1=(r-k)/(1+k))b_t-1+d_t^p

Pe baza realtiilor de mais sus obtinem urmatoarea informatie economica: modificarea in raportul dintre stocul de datorie publica si PIB poate fi explicata prin stocul care este mostenit din trecut inmultit cu rata de crestere economica corectata cu rata dobinzii si de catre raportul dintre deficitul primar si PIB.

Daca rata dobinzii depaseste rata de crestere economica, este nevoie de un surplus primar bugetar care sa mentina constant raportul dintre stocul de datorie publica acumulat si PIB.

Cu scopul evaluarii sustenabilitatii finantelor publice sint propusi doi indicatori: S1 si S2.

Indicatorul S2 este definit ca schimbarea pe care trebuie sa o cunoasca nivelul actual al deficitului primar structural care asigura ca valoarea actualizata a deficitelor primare actualizate vor acoperi nivelul actual al datoriei publice. Acest element este descompus in doua subcategorii: pozitia bugetara initiala si costul pe termen lung al imbatrinirii populatiei. Pozitia bugetara initiala va lua valoarea zero daca balanta structurala initiala in anul de pornire de baza-mentinuta la acest nivel dea lungul timpului-va fi suficienta sa mentina nivelul datoriei publice la nivelul de pornire in anul de baza dea lungul intregului orizont de timp.

In acest scenariu este presupus ca veniturile bugetare (care nu depind de efectul imbatrinirii populatiei) si nivelul cheltuielilor primare ramin nemodificate (din punct de vedere ale politicilor care le specifica si sustin) fata de anul de baza. In consecinta o valoare pozitiva a pozitiei bugetare intiale indica cu cit trebuie sa creasca balanta bugetara structurala fata de nivelul actual si cu efect imediat cu scopul mentinerii datoriei publice la nivelul actual.

Al doilea element este reprezentat de costul pe termen lung al imbatrinirii care masoara cu cit trebuie sa creasca (sau sa scada) balanta bugetara primara pentru a finanta cresterea proiectata (sau scaderea) cheltuielilor legate de imbatrinirea populatiei.

Indicatorul S1 este definit intr-un mod similar cu singura diferenta ca nu specifica ca ponderea datoriei publice sa ramina constanta (la nivelul anului de pornire) ci sa atinga nivelul de 60 la suta din PIB in 2050 (anul final al orizontului de prognoza). In consecinta un al treilea element, constringerea datoriei publice este introdus in ecuatie care creste distanta fata de nivelul curent al balantei structurale primare daca ponderea datoriei publice este mai mare fata 60 la suta din PIB si o scade daca situatia este inversa (ponderea datoriei publice este mai mica de 60 la suta din PIB). Daca impactul bugetar al procesului de imbatrinire are tendinta de crestere dea lungul timpului, costul bugetar al imbatrinirii populatiei actualizat in prezent va fi mai scazut pentru indicatorul S1 decit pentru indicatorul S2, in conditiile in care S2 este definit pentru un orizont de timp infinit si in consecinta da o pondere mai mare, comparativ cu S1, costurilor imbatrinirii care apar in ultima parte a intervalului de timp (2010-2050).

Tarile membre pot sa decida sa adreseze provocarea legata de procesul de imbatrinire a populatiei prin reducerea indicatorului de "Impact bugetar pe termen lung" sau/si prin devansarea ("frontloading") acestui cost cu o pozitie bugetara intiala negativa.

Tabel 2

Tabelul 2 arata intr-un mod clar ca decalajul de sustenabilitate este de aproximativ 1 la suta din PIB conform indicatorului S1 si pina la 2,5 la suta din PIB conform indicatorului S2. Este evidenta o imbunatatire semnificativa comparativ cu runda precedenta a programelor de convergenta si de stabilitate. Deficitul de sustenabilitate s-a imbunatatit cu aproximativ 0,5 pina la 1 la suta din PIB, reflectind o pozitie bugetara structurala imbunatatita.

Tabelul 3 arata ca majoritatea tarilor si-au imbunatatit pozitia structurala bugetara in anul 2007. Balanta structurala primara s-a inrautatit in Irlanda si Olanda, cu toate ca ambele tari si-au respectat obiectivul pe termen mediu in 2007. Deteriorari relative s-au observat in Romania, Bulgaria, Cehia, Estonia si Marea Britanie.

Cu toate acestea, costul imbatrinirii pe termen lung ramine principalul factor care explica deficitele de sustenabilitate. In plus, la nivel agregat, exista disparitati intre statele membre.

Majoritatea acestora prezinta deficite de sustenabilitate: 15 state membre conform indicatorului S1 (fata de 16 in 2006) si 19 state membre conform indicatorului S2 (acelasi numar ca in 2006).

Din aceasta perspectiva actualele pozitii bugetare necesita o ajustare cu scopul imbunatatirii sustenabilitatii finantelor publice pe termen lung in UE. In mai mult de jumatate din statele membre, o ajustare substantiala este nevoie, cu mai mult de 2 la suta din PIB, cu deficitul de sustenabilitate ajungind pina la 7 la suta din PIB (Slovenia, Ungaria) si chiar peste 8 la suta din PIB (Cehia, Luxembourg).

Tabel 3

Tarile care isi respecta obiectivul pe termen mediu

Potrivit cifrelor raportate, 12 state membre si-au respectat intr-un mod strict obiectivul pe termen mediu. Dintre aceste tari, Danemarca, Estonia, Finlanda si Suedia au decalaje de sustenabilitate mai mici ca zero pentru ambii indicatori (S1 si S2), ceea ce indica ca aceste tari daca isi mentin actuala pozitie bugetara va fi mai mult decit suficient sa asigure sustenabilitatea pe termen lung a finantelor publice.

Datorita reformelor sistemelor de pensii, costul bugetar al imbatrinirii populatiei in aceste tari este mai mic decit media UE, cu exceptia Finlandei unde costul imbatrinirii populatiei este comparabil cu media UE insa gradul de devansare printr-o pozitie bugetara negativa este relativ ridicat. Pozitiile bugetare in anul de baza (2007) s-au imbunatatit considerabil fata de anul 2006 in Danemarca, Finlanda si Suedia.

Tarile care nu isi respecta obiectivul pe termen mediu

Cehia, Grecia, Franta, Italia, Ungaria, Portugalia, Romania si Slovacia sint destul de indepartate de obiectivul pe termen mediu. Cu toate acestea in cazul Italiei, balanta primara structurala in 2007 va fi mai mult decit suficienta sa stabilizeze ponderea datoriei publice la nivelul din 2007, insa nu este suficienta sa compenseze costul aditional al imbatrinirii.

Procedura bugetara

Importanta institutionala si juridica a procedurii bugetare

Tratatul CE (art. 272) defineste etapele succesive ale procedurii bugetare. Acesta stabileste competentele fiecareia dintre cele doua ramuri ale autoritatii bugetare (Parlamentul European si Consiliul), precum si competentele Comisiei in derularea acestei proceduri.

Pe plan juridic, procedura bugetara presupune doua "etape importante": pe de o parte, adoptarea, de catre Consiliu, a proiectului de buget, ceea ce marcheaza initierea formala a procedurii bugetare la nivelul autoritatii bugetare si, pe de alta parte, adoptarea bugetului, dupa a doua lectura efectuata de Parlamentul European, ceea ce marcheaza incheierea procedurii.

Desi proiectul preliminar de buget, intocmit de Comisie la inceputul procedurii bugetare, nu are, din punct de vedere juridic, statutul unei propuneri legislative (nici privilegiile acesteia, in special acela de a nu putea fi modificat fara asentimentul colegiului comisarilor, decat prin decizie unanima a Consiliului), el reprezinta, totusi, expresia puterii de initiativa a Comisiei in ceea ce priveste implicatiile financiare ale politicilor comunitare.

Calendarul procedurii bugetare este conceput astfel incat bugetul sa poata fi adoptat inainte de 1 ianuarie a fiecarui an.

Calendarul "pragmatic" consta in anticiparea termenelor oficiale prin transmiterea oficioasa a documentelor catre fiecare dintre institutiile vizate, inainte de termenele limita prevazute in art. 272.

In procedura bugetara au fost introduse succesiv elemente noi de concertare intre cele doua ramuri ale autoritatii bugetare, care sa conduca la o desfasurare mai consensuala a acesteia.

In conformitate cu dispozitiile acordului interinstitutional (AII, pct. 15), Comisia face o ajustare tehnica a perspectivelor financiare pentru anul urmator, in functie de evolutia PNB si a preturilor. Rezultatele acestei ajustari sunt comunicate autoritatii bugetare, de obicei spre sfarsitul lunii februarie.

Comisia prezinta autoritatii bugetare propunerile sale de adaptare a valorii totale a creditelor pentru plati din perspectivele financiare, tinand cont de conditiile de executie, in conformitate cu pct. 16 din acord. Autoritatea bugetara trebuie sa ia o decizie asupra acestor propuneri inainte de 1 mai. In absenta unei decizii, perspectivele financiare existente, dupa ajustarea tehnica, raman in vigoare.

Orice propunere de revizuire a perspectivelor financiare trebuie prezentata si adoptata, in general, inainte de inceperea procedurii pentru exercitiul in cauza sau pentru primul dintre exercitiile vizate de aceasta revizuire.

Elaborarea proiectului preliminar de buget (PPB)

de catre Comisie

In conformitate cu dispozitiile art. 272 alin. (2) din Tratatul CE, fiecare institutie intocmeste "situatia estimativa a veniturilor si cheltuielilor".

In cadrul Consiliului, situatia estimativa se adopta cu majoritate calificata, in timp ce in cadrul Parlamentului este suficienta majoritatea simpla.

In principiu, situatia estimativa a celorlalte institutii ar trebui trimisa Comisiei inainte de 1 iulie; totusi, in conformitate cu "calendarul pragmatic", majoritatea institutiilor incheie aceste demersuri inainte de 1 mai.

Comisia regrupeaza diferitele "situatii" intr-un proiect preliminar de buget, care constituie estimarea globala a veniturilor si cheltuielilor pentru un anumit exercitiu.

Incepand cu exercitiul 2002, pregatirea proiectului preliminar de buget se inscrie in cadrul ciclului de programare si planificare strategica. Acest ciclu are in special scopul de a permite Comisiei sa determine, anual, un numar limitat de prioritati carora doreste sa le acorde o atentie sporita.

Ciclul pentru anul n incepe printr-o dezbatere de orientare politica in cadrul Comisiei, in luna noiembrie sau decembrie a anului n-2, si continua cu adoptarea, de catre Comisie, a unei decizii privind strategia politica anuala (SPA) in luna februarie a anului n-1, decizie prin care se stabilesc prioritatile si resursele care urmeaza a le fi atribuite. Pe aceasta decizie se bazeaza procesul de pregatire a bugetului si, in paralel, programarea lucrarilor Comisiei pentru anul n.

Decizia privind SPA este luata conform gestiunii pe activitati (GPA) utilizand structura pe domenii politice, corespunzatoare elaborarii bugetului pe activitati (EBA).

Cele doua ramuri ale autoritatii bugetare dezbat, de asemenea, in luna februarie sau martie a anului n-1, prioritatile politice pe care intentioneaza sa le puna in aplicare in cadrul procedurii bugetare.

"Circulara bugetara", care marcheaza adevaratul inceput al lucrarilor interne ale Comisiei in vederea pregatirii PPB, precizeaza in special:

informatiile si justificarile care trebuie prezentate pentru fiecare linie bugetara in sprijinul cererilor de credite;

cadrul si parametrii pentru elaborarea programarii financiare orientative pentru cei trei ani urmatori exercitiului vizat de PPB.

In luna martie au loc audieri bugetare (hearings) intre directia generala a bugetului si serviciile care efectueaza cheltuieli.

Reuniunea trilaterala dintre reprezentantii Parlamentului, ai Consiliului si ai Comisiei trebuie sa aiba loc dupa ajustarea tehnica a perspectivelor financiare si inainte de elaborarea unui PPB de catre Comisie, cu scopul de a dezbate prioritatile care pot fi luate in considerare pentru bugetul exercitiului urmator.

Pe baza audierilor bugetare, directia generala pentru buget pregateste un document de sinteza si prezinta colegiului comisarilor propunerea sa de proiect preliminar de buget (care cuprinde "situatiile estimative" ale celorlalte institutii).

La mijlocul lunii iunie: proiectul preliminar de buget este transmis autoritatii bugetare in toate limbile Comunitatii.

In conformitate cu dispozitiile art. 272 alin. (3) din Tratatul CE si ale art. 13 alin. (1) din Regulamentul financiar, Comisia trebuie sa transmita proiectul preliminar de buget Consiliului inainte de 1 septembrie a anului n-1; in realitate (calendarul pragmatic), termenul limita este de 15 iunie. La randul sau, Parlamentul primeste acest proiect preliminar de buget spre informare [art. 13 alin. (1) in fine].

In conformitate cu acordul interinstitutional din 1999, Comisia trebuie sa specifice in proiectul sau preliminar de buget, in ceea ce priveste cheltuielile obligatorii:

creditele referitoare la dispozitiile legislative noi sau prevazute;

creditele care decurg din aplicarea legislatiei existente in momentul adoptarii bugetului precedent.

In practica, procedura aplicata respecta calendarul "pragmatic": Consiliul, care a primit proiectul preliminar de buget la 15 iunie, adopta, inainte de 31 iulie, proiectul de buget si il transmite Parlamentului European in prima jumatate a lunii septembrie [termenul limita oficial fiind 5 octombrie [art. 272 alin. (4)]].

Deciziile Consiliului sunt pregatite de catre Comitetul bugetar (format din atasatii financiari ai reprezentantelor permanente), apoi de catre Coreper (Comitetul reprezentantilor permanenti), partea a doua.

In conformitate cu dispozitiile convenite in acordul interinstitutional incheiat in 1999 (AII, anexa III), decizia Consiliului este precedata de o concertare ad hoc cu Parlamentul European. Aceasta concertare constituie a doua parte a colaborarii institutionale prevazute in acord.

Concertarea se refera, in special, la cheltuielile obligatorii, la criteriile diferentierii facute de catre Comisie in proiectul preliminar de buget in functie de masurile din care rezulta creditele solicitate pentru aceasta categorie de cheltuieli: masuri noi sau nu.

Adoptarea proiectului de buget necesita majoritatea calificata a Consiliului.

Aceste norme privind votarea permit constituirea unor "minoritati de blocare"

Daca in Consiliul nu se intruneste majoritatea necesara pentru adoptarea proiectului de buget inainte de termenului limita oficial - 5 octombrie, Parlamentul si/sau Comisia pot sesiza Curtea de justitie cu recurs in lipsa (art. 232 din Tratatul CE).

Procedura bugetara

Prima lectura a bugetului la Parlament

[art. 272 alin. (4)]

Parlamentul European trebuie sa primeasca proiectul de buget elaborat de catre Consiliu pana cel tarziu la 5 octombrie a anului anterior anului de executare a bugetului.

Daca, Parlamentul si-a exprimat aprobarea in termen de patruzeci si cinci de zile de la data limita de 5 octombrie (deci la 19 noiembrie cel tarziu), bugetul este considerat adoptat definitiv.

Daca, in acest interval, Parlamentul nu a modificat proiectul de buget si nu a propus modificarea acestuia, bugetul este considerat adoptat definitiv.

Daca, in acelasi interval, Parlamentul a adoptat amendamente sau a propus modificari, proiectul de buget modificat sau insotit de propunerile de modificare este transmis Consiliului [art. 272 alin.

Procedura interna din cadrul Parlamentului European este initiata prin transmiterea proiectului de buget Comisiei pentru bugete de catre secretarul general al Parlamentului.

Comisia pentru bugete consulta, apoi, celelalte comisii parlamentare implicate si numeste, dintre membrii ei, doi raportori pentru proiectul de buget: unul pentru sectiunea Comisiei si celalalt pentru sectiunile celorlalte institutii.

Dupa ce a luat la cunostinta toate datele (avizele celorlalte comisii si diversele lucrari ale raportorilor), Comisia pentru bugete adopta propuneri de modificare pentru cheltuielile obligatorii (CO) si amendamente pentru cheltuielile neobligatorii (CNO), pe care le propune in sedinta plenara.

Parlamentul consacra o sesiune plenara acestei prime lecturi, la sfarsitul lunii octombrie, si discuta in special propunerile de modificare si amendamentele adoptate de Comisia pentru bugete.

Proiectele de amendamente si propunerile de modificare care au fost respinse de Comisia pentru bugete nu sunt supuse la vot in sedinta plenara, decat la cererea unei alte comisii sau la cererea a cel putin treizeci si doi de deputati.

Parlamentul voteaza cu majoritate absoluta din numarul membrilor sai amendamentele privind CNO.

Parlamentul propune modificari pentru CO cu majoritate absoluta din voturile exprimate.

Daca in timpul oricareia dintre etapele "navetei" efectuate de proiectul de buget intre Consiliu si Parlament, cele doua ramuri ale autoritatii bugetare ajung la un acord asupra cuantumurilor (pe linie si in rezerva) si asupra comentariilor unei linii bugetare, aceasta nu poate fi modificata ulterior (decat in temeiul unei scrisori rectificative).

Daca Parlamentul a acceptat, la prima lectura, o CNO asa cum este inscrisa in proiectul de buget, nici Consiliul, nici Parlamentul nu vor putea reveni asupra ei la a doua lectura.

In fine, daca, la a doua lectura, Consiliul accepta un amendament facut de Parlament la prima lectura cu privire la o CNO, Parlamentul nu poate reveni asupra acestuia la a doua lectura.

A doua lectura a bugetului de catre Consiliu

[art. 272 alin. (5)]

Consiliul "Buget" efectueaza aceasta a doua lectura in cursul celei de-a treia saptamani din luna noiembrie, dupa o dezbatere trilaterala si o concertare cu o delegatie a Parlamentului European.

Proiectul de buget este modificat in functie de propunerile de modificare acceptate de Consiliu.

Daca, in termen de cincisprezece zile de la comunicarea oficiala a proiectului de buget, Consiliul nu a modificat nici unul dintre amendamentele (CNO) adoptate de Parlament si daca propunerile de modificare (CO) prezentate de acesta au fost acceptate, bugetul se considera adoptat definitiv.

Daca, in acest termen de cincisprezece zile, Consiliul a modificat unul sau mai multe dintre amendamentele (CNO) adoptate de Parlament sau daca propunerile de modificare (CO) prezentate de acesta au fost respinse sau modificate, proiectul de buget modificat este retrimis Parlamentului.

Consiliul prezinta Parlamentului rezultatul deliberarilor sale.

Consiliul hotaraste la a doua lectura in urmatoarele conditii:

(a)        In ceea ce priveste amendamentele (CNO), Consiliul poate modifica cu majoritate calificata oricare dintre amendamentele adoptat de Parlament.

(b)        In ceea ce priveste propunerile de modificare (CO):

daca o modificare propusa de Parlament nu conduce la cresterea cuantumului global al cheltuielilor unei institutii, in special datorita faptului ca majorarea cheltuielilor pe care ar genera-o ar fi compensata in mod expres de una sau mai multe modificari propuse incluzand o scadere echivalenta a cheltuielilor, Consiliul poate, hotarand cu majoritate calificata, sa respinga propunerea respectiva de modificare. In absenta unei decizii de respingere, propunerea de modificare este acceptata;

o      daca o modificare propusa de Parlament conduce la cresterea cuantumului global al cheltuielilor unei institutii, Consiliul, hotarand cu majoritate calificata, poate accepta propunerea respectiva de modificare. In absenta unei decizii de acceptare, propunerea de modificare este respinsa;

o      daca, in conformitate cu dispozitiile unuia dintre cele doua paragrafe precedente, Consiliul a respins o propunere de modificare, acesta poate, hotarand cu majoritate calificata, fie sa mentina cuantumul propus in proiectul de buget, fie sa stabileasca un alt cuantum.

Normele privind votarea cu majoritate calificata au favorizat aparitia unor "majoritati inversate" sau a unor "minoritati de acceptare", in special in cazul examinarii propunerilor de modificare a CO care nu implica o crestere a cuantumului global al cheltuielilor , precum si in cazul amendamentelor privind CNO.

Rezultatele deliberarilor Consiliului de la a doua lectura asupra cheltuielilor obligatorii (CO) conduc, in mod normal, la stabilirea cuantumurilor lor definitive; Consiliul are, de fapt, cu exceptia cazului in care proiectul de buget este ulterior respins global de catre Parlament, "ultimul cuvant" privind aceasta categorie de cheltuieli.

A doua lectura a bugetului de catre Parlament si

adoptarea bugetului

In termen de cincisprezece zile de la comunicarea proiectului de buget, Parlamentul poate hotara, deci, cu majoritatea absoluta din numarul membrilor sai si cu trei cincimi din voturile exprimate, sa modifice sau sa respinga modificarile propuse de Consiliu la amendamentele sale (CNO) si, in consecinta, poate adopta bugetul. Daca, in acest termen de cincisprezece zile, Parlamentul nu a adoptat o hotarare, bugetul este considerat adoptat definitiv pe baza proiectului de buget rezultat din a doua lectura a Consiliului.

(a)         Pana in 1987, a doua lectura a bugetului de catre Parlament a condus, in ceea ce priveste rata de crestere a CNO, la conflicte grave intre cele doua ramuri ale autoritatii bugetare. Efortul Parlamentului de a-si extinde prerogativele in domeniul bugetar (si de a promova sau a descuraja astfel anumite politici comunitare) s-a indreptat, in special, spre posibilitatea acestuia de a depasi rata maxima vizata in art. 272 alin. (9) din Tratat.

(b)         Noua logica bugetara rezultata din acordurile interinstitutionale din 1988, 1993 si 1999 a contribuit la o "neutralizare" a RMC.

Art. 272 alin. (7) prevede ca, atunci cand procedura bugetara este incheiata, presedintele Parlamentului constata ca bugetul este adoptat definitiv.

Constatarea adoptarii bugetului obliga fiecare stat membru sa puna la dispozitia Comisiei sumele datorate, astfel incat sa ii permita sa asigure executia bugetara (art. 17 din Regulamentul financiar). Ea permite angajarea, anticipat, cu efect de la 1 ianuarie, a creditelor inscrise in buget (art. 8).Aceasta constatare are valoare de autentificare.

In caz de dezacord intre Consiliu si Parlament, presedintele Parlamentului ar trebui sa nu constate adoptarea bugetului.

Bugetele rectificative si/sau suplimentare

"In caz de circumstante inevitabile, exceptionale sau neprevazute", Comisia poate prezenta proiecte preliminare pentru bugete suplimentare si/sau rectificative (BRS) [art. 15 alin. (1) din Regulamentul financiar].

Bugetul rectificativ este bugetul in care cuantumul total al cheltuielilor ramane neschimbat sau scade fata de bugetul initial, cu sau fara modificari ale repartizarii cheltuielilor;

Bugetul suplimentar este bugetul in care cuantumul total al cheltuielilor creste fata de bugetul initial sau care cuprinde cheltuieli noi, fara sa existe o crestere globala.

In practica, majoritatea bugetelor de acest tip sunt si rectificative si suplimentare in acelasi timp, iar procedura care conduce la adoptarea lor este declansata in cazul in care se constata circumstante inevitabile, exceptionale sau neprevazute (care pot aparea simultan sau alternativ).

Bugetele rectificative si/sau suplimentare sunt supuse acelorasi norme de procedura ca si bugetul general.

"Orice proiect preliminar de buget suplimentar trebuie sa fie prezentat Consiliului, in general, cel tarziu la data prevazuta pentru depunerea proiectului preliminar de buget pentru exercitiul urmator."

Inchiderea, la 1 mai a fiecarui an, a conturilor pentru anul precedent, conduce la calcularea "soldului", pozitiv sau negativ, care rezulta, pe de o parte, din diferentele dintre veniturile prevazute in buget si realizate si, pe de alta parte, din executarea deficitara a cheltuielilor in credite pentru plati prevazute in buget.

Regulamentul financiar (art. 32) prevede ca "soldul fiecarui exercitiu este inscris in bugetul exercitiului urmator ca venituri sau cheltuieli, dupa cum este vorba despre excedent sau deficit".

Exercitiile bugetare cuprind, in general, de la unul la trei bugete rectificative si/sau suplimentare, inclusiv BRS "Sold".

Comisia poate prezenta prin scrisoare rectificativa, din proprie initiativa (si, daca este cazul, la cererea celorlalte institutii care au o sectiune proprie in buget), propuneri de modificare a proiectului preliminar de buget pe baza unor elemente noi, care nu erau cunoscute in momentul elaborarii acestuia. Indiferent de stadiul procedurii, scrisoarea rectificativa se refera intotdeauna la PPB si este incorporata in procedura bugetara in curs, dupa doua lecturi efectuate de Parlamentul European si Consiliu.

Cu exceptia unor circumstante exceptionale, Consiliul trebuie sesizat de catre Comisie cu privire la o astfel de scrisoare rectificativa cu cel putin treizeci de zile inainte de prima lectura a proiectului de buget efectuata de Parlamentul European, iar Parlamentul European trebuie sesizat de catre Consiliu in legatura cu aceasta scrisoare cu cel putin cincisprezece zile inainte de prima sa lectura [art. 14 alin. (2) din Regulamentul financiar].

Acordul interinstitutional prevede, in anexa III, ca "in cazul in care Comisa considera necesar, ea poate sesiza autoritatea bugetara printr-o scrisoare rectificativa ad hoc cu scopul de a actualiza datele care stau la baza estimarii cheltuielilor agricole din PPB si/sau de a corecta, pe baza celor mai recente informatii disponibile privind acordurile de pescuit care vor fi in vigoare la 1 ianuarie a exercitiului in cauza, repartizarea intre creditele inscrise in linia operationala privind acordurile internationale in materie de pescuit si cele inscrise la rezerve.

Aceasta scrisoare rectificativa va trebui transmisa autoritatii bugetare inainte de sfarsitul lunii octombrie".

Avand in vedere importanta cheltuielilor agricole in cadrul bugetului, scrisoarea rectificativa ah doc are adeseori un impact deloc neglijabil asupra cresterii creditelor de plata.

In cursul fiecarei proceduri bugetare exista, in general, de la una la trei scrisori rectificative, inclusiv scrisoarea rectificativa ad hoc.

Respingerea bugetului si consecintele sale

Art. 272 alin. (8) prevede ca Parlamentul, hotarand cu majoritate din numarul membrilor sai si cu doua treimi din voturile exprimate, poate, din motive importante, sa respinga proiectul de buget si sa solicite prezentarea unui nou proiect.

Expresia "din motive importante" nu are o semnificatie juridica reala; respingerea bugetului este, de fapt, un act de natura politica.

Parlamentul si-a exercitat aceasta competenta in decembrie 1979, pentru bugetul 1980 si in decembrie 1984, pentru bugetul 1985.

Consecintele respingerii

A "treia lectura" a bugetului

Principiul continuitatii serviciului justifica o prelungire a procedurii pana la adoptarea definitiva a bugetului. In acest scop, art. 272 alin. (8) prevede ca Parlamentul sa solicite, in momentul respingerii, prezentarea unui nou proiect.

In general, in urma respingerii bugetului, Comisia prezinta, deci, "noi propuneri bugetare" in vederea modificarii proiectului de buget rezultat la a doua lectura a Consiliului.

Aceste noi propuneri sunt prezentate Consiliului si Parlamentului European pentru ca acestea sa ajunga in cel mai scurt timp la un acord, in cursul unei "a treia lecturi", care nu este nici prevazuta, nici organizata formal de Tratate.

Sistemul douasprezecimilor provizorii

Pentru a asigura continuitatea serviciului public european, art. 273 din Tratat a instituit sistemul douasprezecimilor provizorii.

Daca, la inceputul unui exercitiu bugetar, bugetul nu a fost votat inca, cheltuielile pot fi efectuate lunar, pe capitole sau alte subdiviziuni, in limita unei douasprezecimi din creditele deschise in bugetul exercitiului precedent, fara ca aceasta masura sa poate determina punerea la dispozitia Comisiei a unor credite mai mari decat o douasprezecime din cele prevazute in proiectul de buget in curs de pregatire.

Consiliul, hotarand cu majoritate calificata, poate autoriza cheltuieli care depasesc o douasprezecime.

Daca aceasta decizie se refera la cheltuielile neobligatorii, Consiliul o transmite imediat Parlamentului; in termen de treizeci de zile, Parlamentul, hotarand cu majoritate din numarul membrilor care il compun si cu trei cincimi din voturile exprimate, poate lua o decizie diferita in legatura cu aceste cheltuieli privind partea care depaseste douasprezecimea mentionata anterior. Aceasta parte din decizia Consiliului este, deci, suspendata pana la luarea unei decizii de catre Parlament.

La cererea Comisiei, si fara a aduce atingere reglementarilor precedente, Consiliul, hotarand cu majoritate calificata, poate autoriza simultan doua sau mai multe douasprezecimi provizorii, in functie de necesitatile de gestiune si dupa consultarea Parlamentului.

Sistemul douasprezecimilor se aplica nu doar in cazul cel mai radical - la respingerea bugetului, ci si in caz de carenta a Consiliului, atunci cand acesta se abtine de la adoptarea unui proiect de buget in termenele prevazute (cum s-a intamplat pentru exercitiul 1988), precum si atunci cand presedintele Parlamentului nu constata adoptarea bugetului (ceea ce s-a intamplat pentru exercitiul bugetar 1987).

Art. 273 din Tratat prevede executarea creditelor pe capitole in sistemul douasprezecimilor provizorii. Totusi, Regulamentul financiar prevede ca, in mod exceptional, Consiliul poate autoriza o depasire a cuantumului celor douasprezece douasprezecimi pentru un anumit capitol, cu conditia sa existe o "compensare" cu un alt capitol. Aceasta dispozitie echivaleaza, in practica, cu un mecanism de viramente in cadrul sistemului douasprezecimilor.

Regula limitei duble consta in determinarea cuantumurilor disponibile conform sistemului douasprezecimilor pentru un anumit capitol bugetar.

In mod normal, este vorba de a douasprezecea parte din creditele deschise in bugetul exercitiului precedent, al carei cuantum nu poate fi niciodata depasit.

In cazul in care in proiectul de buget in curs de elaborare sunt prevazute credite mai mici, conform regulii limitei duble, creditele puse la dispozitia Comisiei nu pot depasi a douasprezecea parte din creditele respective.

Structura bugetului UE

Veniturile

Art. 269 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene prevede ca "fara a aduce atingere celorlalte venituri, bugetul este integral finantat din resurse proprii".

Exista trei categorii de resurse proprii: resursele proprii traditionale, resursa TVA si resursa PNB. Resursele proprii traditionale cuprind, la randul lor, taxele agricole, cotizatiile asupra zaharului si taxele vamale.

Sistemul resurselor proprii cuprinde, de asemenea, un mecanism de corectie a dezechilibrelor bugetare. Acest mecanism reduce varsamintele de resurse proprii ale Regatului Unit, proportional cu "dezechilibrul financiar" al acestuia si majoreaza varsamintele de resurse proprii ale celorlalte state membre in aceeasi proportie.

Resursele proprii

Resursele proprii traditionale

Taxele agricole si cotizatiile asupra zaharului

Veniturile provenite din taxele agricole si din cotizatiile asupra zaharului constau din taxe agricole, prime, cuantumurile suplimentare sau compensatorii, cuantumuri sau elemente aditionale si alte taxe stabilite sau care urmeaza a fi stabilite de catre institutiile Comunitatilor Europene asupra schimburilor cu tari terte in cadrul politicii agricole comune, precum si cotizatiile si alte taxe prevazute in cadrul organizarii comune a pietelor din sectorul zaharului [art. 2 alin. (1) lit. (a) din Decizia a Consiliului nr. 2000/597/CE, Euratom din 29 septembrie 2000].

Taxele vamale

Veniturile obtinute din taxele vamale provin:

din taxele din Tariful Vamal Comun si din alte taxe (inclusiv taxele antidumping si taxele compensatorii) stabilite sau care urmeaza a fi stabilite de institutiile Comunitatilor Europene asupra schimburilor cu tari terte;

din taxele vamale pe produsele care intra sub incidenta Tratatului de instituire a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului [art. 2 alin. (1) lit. (b) din Decizia Consiliului din 29 septembrie 2000].

Normele privind perceperea lor si diferitele rate sunt stabilite de Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2658/87 din 23 iulie 1987, a carui anexa 1 este adaptata in fiecare an.

Pana la intrarea in vigoare a noii decizii privind resursele proprii din 29 septembrie 2000, statele membre retineau, pentru acoperirea cheltuielilor de percepere, 10% din cuantumurile de platit ca taxe agricole, cotizatii asupra zaharului si taxe vamale. Noua decizie cuprinde o dispozitie care produce efecte de la 1 ianuarie 2001, conform careia procentul creste la 25% [art. 2 alin. (3) din Decizia Consiliului din 29 septembrie 2000].

Celelalte resurse proprii

Decizia privind resursele proprii din 21 aprilie 1970 a creat o a treia resursa proprie, bazata pe taxa pe valoarea adaugata (TVA), pentru finantarea bugetului comunitar.

Veniturile provenite din aceasta resursa au devenit treptat principala sursa de finantare a Comunitatii, pana la sfarsitul anilor 90, cand resursa bazata pe produsul national brut a devenit mai importanta. Resursa TVA se calculeaza prin aplicarea unei rate a aportului bazelor nationale armonizate de calcul a TVA. Armonizarea bazei de calcul a TVA este reglementata de a sasea directiva din 17 mai 1977.

a "patra resursa", resursa PNB, introdusa prin decizia privind resursele proprii din 24 iunie 1988, provine din aplicarea unui procent la suma PNB ale tuturor statelor membre. Resursa PNB a devenit, treptat, principala sursa de finantare a bugetului UE.

Corectia referitoare la dezechilibrele bugetare face, de asemenea, parte integranta din sistemul resurselor proprii Scopul acestui mecanism este reducerea "dezechilibrului bugetar" al Regatului Unit printr-o reducere a varsamintelor sale de resurse proprii TVA si PNB. Acest mecanism este finantat de celelalte state membre.

Resursa PNB asigura, implicit, echilibrul ex ante al bugetului UE.

Aceasta a "patra resursa" este piatra de temelie a noului sistem de finantare a Comunitatii, intrucat permite:

asigurarea unei stabilitati a veniturilor bugetare pe termen mediu (sub plafonul global pentru totalul resurselor proprii care pot fi atribuite Comunitatilor);

ameliorarea caracterului echitabil al contributiilor brute ale statelor membre, printr-o mai buna corelare a varsamintelor fiecarui stat membru cu capacitatea sa contributiva. Consiliul European de la Berlin din 24 si 25 martie 1999, precum si decizia ulterioara privind resursele proprii din 29 septembrie 2000 au facut ca situatia sa evolueze in aceasta directie, astfel incat resursa PNB a devenit resursa dominanta pentru anii urmatori. In acest mod, echitatea sistemului de finantare a UE ar trebui sa se consolideze in perioada cuprinsa in perspectivele financiare 2000-2006.

Celelalte venituri la bugetul UE

Aceste venituri sunt inscrise in titlul 4 - 9 din situatia generala a veniturilor bugetului UE.

Titlul 4 cuprinde taxe diverse, prelevari si redevente comunitare (impozite pe salarii si pensii, precum si pe contributiile personalului la finantarea sistemului de pensii).

Titlul 5 prezinta veniturile provenite din functionarea administrativa a institutiilor (in principal dobanzi bancare).

Titlul 6 prezinta veniturile provenite din contributiile tertilor la programele comunitare, din rambursarile de cheltuieli si din veniturile pentru servicii oferite cu titlu oneros.

Titlul 7 prezinta dobanzile de intarziere si amenzile (precum si dobanzile datorate de statele membre pentru plata cu intarziere a resurselor proprii si amenzile aplicate intreprinderilor care au incalcat regulile comunitare de concurenta). Titlul 8 prezinta operatiunile comunitare de imprumut si credit.

In fine, la titlul 9 sunt prezentate veniturile diverse.

Logica bugetara a finantarii Comunitatii

Bugetul comunitar este un "buget de cheltuieli", in sensul ca evaluarea cheltuielilor are loc inainte de calcularea veniturilor care vor fi necesare pentru finantarea lor. Bugetul este intotdeauna echilibrat ex ante.

Mai intai, cuantumul estimat al celorlalte venituri, precum si al excedentelor estimate ale exercitiului precedent este scazut din totalul cheltuielilor prevazute. Restul cheltuielilor sunt finantate din resursele proprii.

In categoria resurselor proprii, se deduce mai intai cuantumul estimat al veniturilor provenite din resursele proprii traditionale. Etapa urmatoare consta in scaderea cuantumului resursei TVA la nivelul ratei aportului uniform (care este influentata de cuantumul corectiei britanice). Restul cheltuielilor care trebuie finantate sunt acoperite din rata uniforma a aportului resursei PNB. Resursa PNB este resursa variabila care furnizeaza veniturile necesare pentru acoperirea cheltuielilor care depasesc suma tuturor celorlalte surse de venituri. Ea reprezenta 61,5% din totalul veniturilor in proiectul preliminar de buget 2002.

Soldul exercitiului bugetar este determinat de nivelul real al veniturilor si cheltuielilor, rezultat din executia bugetara. Un excedent este reportat in exercitiul urmator, reducand, astfel, cuantumul resurselor proprii necesare pentru acest exercitiu, intrucat rata aportului determinata pentru resursa PNB este mai mica. In mod similar, un deficit este reportat, determinand, astfel, majorarea ratei aportului resursei PNB necesare pentru echilibrarea ex ante a bugetului. In mod obisnuit se inregistreaza un excedent, reportat in exercitiul urmator.

Excedentul este inscris, de obicei, in buget, cu ocazia unuia dintre primele bugete rectificative si/sau suplimentare din exercitiul urmator.

Datele finale privind bazele de calcul ale TVA si PNB nu sunt disponibile inainte de incheierea exercitiului urmator exercitiului in cauza.

Diferenta dintre cuantumurile datorate de catre statele membre in functie de bazele finale de calcul si sumele pe care le-au varsat efectiv pe baza estimarii bugetare (revizuite) este solicitata in cursul exercitiului urmator celui la care se refera aceste baze de calcul.