Salariul - element definitoriu al veniturilor angajatilor din institutiile publice

Salariul - element definitoriu al veniturilor angajatilor din institutiile publice

I.1. Notiuni generale. Definitie

Termenul de salariu provine din latinescul salarium, care desemna la origine, ratia de sare (sale) alocata unui soldat. Soldatul era un om dependent si i se acorda salarium , in virtutea acestei dependente un om liber nu primea salarium. Ulterior, el a fost utilizat pentru a denumi pretul platit cetatenilor liberi care indeplineau diferite activitati in folosul altor persoane[1]. Termenul s-a pastrat in timp si a capatat sensul de venit al unui om care este dependent de altul, fie juridic, fie economic.

In afara de salariu, se mai utilizeaza termenii de retributie si remuneratie, de asemenea de origine latina, precum si cel de indemnizatie, echivalent al remunerarii demnitarilor alesi ori numiti si a magistratilor .

Salariul este pretul muncii prestate, exprimat in bani. Atunci cand munca se desfasoara pentru sine este o munca independenta si produce venit, in situatia in care se realizeaza pentru o terta persoana este munca dependenta si produce salariu .

Salariul apare ca venit ce revine factorului munca datorita participarii nemijlocite a luii la activitatea economica.

De la inceput precizez faptul ca salariul nu a existat in toate timpurile, cu toate ca factorul munca a participat in toate timpurile la procesul de productie. De fapt, este de neimaginat un proces de productie, in general, activitatea economica, fara prezenta factorului munca. Atunci apare limpede ca salariul, privit ca venitul persoanelor care participa prin munca lor proprie la procesul de productie, este o categorie economica ce a aparut in anumite conditii social-economice, odata cu aparitia in societate a unor oameni lipsiti de toate conditiile necesare pentru organizarea si desfasurarea productiei, inafara de forta muncii lor, care, pentru ei, aparea ca singurul mijloc de existenta. Posesorul fortei de munca nu poseda altceva decat aptitudinile sale fizice si intelectuale, priceperea lui, capacitatea lui de a munci, care reprezinta singura lui sursa de existenta.

Dreptul la salariu este considerat corolarul dreptului la munca; el este afirmat in Declaratia Universala a Drepturilor Omului , potrivit careia "cel care munceste are dreptul la un salariu echitabil si suficient care sa-i asigure lui si familiei sale o existenta conforma cu demnitatea umana".

In conformitate cu dispozitiile art. 1 din Conventia nr. 95 din anul 1949 asupra protectiei salariului a Organizatiei Internationale a Muncii, termenul de "salariu" semnifica, indiferent de denumirea sa si de modul de calcul, remuneratia sau castigurile susceptibile de a fi evaluate in bani, stabilite pe cale conventionala ori prin lege, care se acorda in virtutea unui contract de locatiune a serviciilor, scris sau verbal, platit de patron lucratorului pentru munca sa ori serviciile aduse.

In conditiile contemporane, salariul reprezinta cea mai frecventa forma de venit, nivelul lui conditioneaza situatia economica a unui numar insemnat de persoane. El exprima atat retribuirea muncii de executie a lucratorilor propriu-zisi, cat si remunerarea muncii celor ce executa activitati de conceptie si executie. Deci, salariul apare nu pur si simplu ca pret al muncii, ci ca pret al inchirierii fortei de munca, a capacitatii de a munci, a unor oameni libneri juridic si, desigur, ca pret al serviciilor aduse prin munca depusa de catre acesti oameni.

Asa cum arata P.A.Samuelson, laureat al premiului Nobel pentru economie, "omul este mai mult o marfa, cu toate ca este adevarat ca omul inchiriaza serviciile sale pentru pret. Acest pret este nivelul salariului, care este de la distanta cel mai important pret"[5].

Adam Smith considera ca salariul este singurul venit bazat pe munca: "Din produsul muncii sau din valoarea pe care munca o adauga materialelor se scade partea ce revine sub forma de profit si renta" . Deci, produsul muncii muncitorului constituie rasplata naturala sau salariul muncii. Marimea salariilor depinde de contractul facut intre muncitori si patroni : "primii vor sa obtina cat mai mult, iar patronii sa dea cat mai putin posibil. Muncitorii sunt dispusi sa se uneasca pentru a urca salariul, iar patronii pentru a-l cobori"

David Ricardo, spre deosebire de Adam Smith, face distinctie intre pretul natural si pretul de piata al muncii. Asa cum arata Constantin Enache si Constantin Mecu in vol. I al manualului Economie Politica, ed.IV, Ed.Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2006, pg.147, David Ricardo considera ca salariul natural este acel pret necesar pentru intretinerea muncitorului si pentru perpetuarea speciei. Pretul de piata al muncii este acel pret ce se plateste efectiv, pe baza raportului existent intre cererea si oferta de forta de munca.

Aceeasi sursa bibliografica spune: "Ferdinand Lassalle defineste salariul drept valoare a mijloacelor de subzistenta necesare intretinerii fortei de munca. Aceasta conceptie este cunoscuta sub denumirea de Legea de arama a salariului. Salariul, dupa aceasta lege nu poate depasi limita minimului de mijloace de subzistenta necesare intretinerii muncitorului si familiei sale. Un spor al salariilor peste aceasta limita ar atrage dupa sine un numar mai mare de casatorii si, in consecinta, si o crestere a natalitatii, respectiv a populatiei, ceea ce ar conduce la diminuarea salariilor si in consecinta la reducerea nasterilor."

Karl Marx trateaza forta de munca drept marfa, care are valoare. Salariul este un pret care exprima intr-o forma transformata aceasta valoare a marfii-forta de munca. Salariul, dupa K.Marx, ascunde munca pe care muncitorul o efectueaza in mod gratuit pentru capitalist; muncitorul primeste un salariu mai mic decat valoarea fortei sale de munca.

J.M.Keynes abordeaza conceptul de salariu in dependenta cu gradul de ocupare a fortei de munca. Astfel, volumul folosirii mainii de lucru se afla intr-un raport univoc cu volumul cererii efective exprimat in unitati de salariu. Cererea efectiva este suma consumului scontat si a investitiilor scontate. Ea nu se poate modifica daca inclinatia spre consum, curba eficientei marginale a capitalului si rata dobanzii raman total neschimbate.

In lucrarile contemporane, economistii, preluand diferite elemente din teoriile inaintasilor sai, definesc salariul-venit drept remunerarea muncii in raport cu cererea-oferta de munca, cu negocierile colective intre sindicat si patronat, cu reglementarile legislative privind functionarea pietei muncii. Asadar, salariul este o categorie economica complexa, care presupune contract de munca, negocieri colective, prestatii de securitate sociala, institutii ale pietei muncii, etc.

In majoritatea tarilor lumii, legislatiile nationale dau o definitie larga termenului de "salariu" sau de "remuneratie" si garanteaza o serie de masuri de plata a acestuia.

Astfel, in tarile fostei Uniuni Sovietice, salariul este recompensa pentru munca, dependenta de calificarea lucratorului, complexitatea, cantitatea, calitatea si conditiile indeplinirii muncii; el include si plati cu caracter compensatoriu si stimulativ .

In Statele Unite, salariul este definit ca orice compensatie nediscretionara cuvenita lucratorului in schimbul muncii sale, ori serviciilor aduse si pentru care el este indreptatit sa-l primeasca indiferent de modul de calcul. Salariul include aici si indemnizatiile pentru incapacitate temporara de munca, de concediu, platile orelor suplimentare, primele, alte sume promise, inclusiv platile cuvenite in cadrul asigurarilor sociale de sanatate.

In Canada, salariul este in general definit ca orice forma de remuneratie a unei munci indeplinite, exceptie facand micile atentii ale clientilor si alte libertati.

In sensul Conventiei nr. 95 din anul 1949, art.154 alin.1 din Codul Muncii, prevede ca "salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca, iar pentru aceasta munca, fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani".

Salariul constituie obiect dar si cauza a contractului individual de munca. El este obiect deoarece constituie contraprestatia pentru munca efectuata de salariat, este cauza pentru ca in vederea obtinerii lui persoana fizica s-a incadrat in munca.

Intradevar, alaturi de felul muncii si de locul muncii, salariul este un element esential al contractului de munca, o parte componenta a obligatiilor asumate de angajator si a cauzei juridice a obligatiei persoanei angajate; el constituie totalitatea drepturilor banesti cuvenite pentru munca prestata.

Cele mai multe teorii considera in mod just, ca salariul reprezinta un venit insusit prin munca. Muncitorul vinde pe piata nu munca ci forta sa de munca. Munca este creatoare de valoare, dar ea insasi nu are valoare si nici pret. In primul rand, pe piata muncitorul nu vinde intreprinzatorului munca, aceasta nefiind materializata si neexistand decat in cadrul procesului de productie. El vinde doar capacitatea de a munci, adica forta de munca.

Ca pret platit pentru serviciul adus de factorul munca, salariul se stabileste pe baza mecanismului pietei, el fiind insa definitivat si platit dupa depunerea muncii, in functie de rezultatele ei.

Mie personal, mi se pare cea mai buna definitie a salariul, definitia data de A.Atanasiu: "Salariul, indiferent de denumirea sa, reprezinta suma de bani data de patron salariatului, in temeiul unui contract individual de munca, pentru munca efectuata sau ce trebuie efectuata si pentru serviciile indeplinite sau ce trebuie indeplinite".

I.2.    Legislatie

Salarizarea personalului din sectorul bugetar se face aplicand urmatoarele acte normative:

OG nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de baza si al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica, precum si unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi spaciale, publicata in Mof al Romaniei, Partea I, nr. 70/01.02.2008 aprobata cu modificari prin Legea nr. 177/2008, cu modificarile si completarile ulterioare;

OG nr. 9/2008 pentru modificarea OG 6/2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pana la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, precum si cresterile salariale care se acorda functionarilor publici, aprobata prin Legea nr. 238/2008, cu modificarile ulterioare;

OG nr. 17/2008 pentru modificarea si completarea OUG 115/2004 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului contractual din unitatile sanitare publice din sectorul sanitar, publicata in Mof al Romaniei, Partea I, nr. 83/01.02.2008, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 304/2008, cu modificarile ulterioare;

OG nr. 16/2008 privind nivelul salariilor de baza si al altor drepturi ale personalului care isi desfasoara activitatea in sistemul sanitar-veterinar, publicata in Mof al Romaniei, Partea I nr. 84/01.02.2008, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 272/2008, cu modificarile ulterioare;

OG nr. 8/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii si pentru modificarea OG 38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale politistilor si a OG 64/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare, publicata in MOf al Romaniei, Partea I, nr. 78/31.01.2008, cu modificarile ulterioare;

OG nr. 13/2008 privind cresterile salariale aplicabile judecatorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei , publicata in MOf al Romaniei, Partea I, nr. 81/1.02.2008, aprobata prin Legea nr. 209/2008, cu modificarile ulterioare;

OG nr. 14/2008 privind cresterile salariale care se vor acorda controlorilor financiari din cadrul Curtii de Conturi, salarizati potrivit OUG 160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curtii de Conturi, publicata in MOf al Romaniei, Partea I nr. 81/1.02.2008, aprobata prin Legea nr 237/2008, cu modificarile ulterioare.

OG nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se acorda personalului din invatamant, publicata in MOf al Romaniei, Partea I nr. 82/1.02.2008, aprobata cu modificari prin Legea 221/2008, cu modificarile si completarile ulterioare

I.3.    Principiile salarizarii

Salarizarea este componenta centrala a sistemului de recompense. Salariile acordate trebuie sa fie corelate cu productivitatea muncii si anume cresterile fondului de salarii trebuie sa se situeze, ca ritm, in urma cresterii productivitatii.

Principiile sistemelor de salarizare sunt:

salariul reprezinta un pret platit pentru factorul munca si este necesar sa se stabileasca prin mecanismele pietei;

principiul negocietii salariilor;

principiul salariilor minime;

principiul la munca egala, salariu egal; la stabilirea salariului nu se pot face discriminari pe criterii politice, etnice, confesionale, de varsta, de sex sau de stare materiala;

principiul liberalizarii salariilor;

salarizarea dupa: cantitatea muncii, calitatea muncii, nivelul de calificare, conditii de munca;

caracterul confidential al salariului.

I.4. Tipuri de salarizare

In Romania exista urmatoarele tipuri de salarizare:

a)     salarizarea in regie sau dupa timp - presupune stabilirea salariului in functie de tipul efectiv lucrat

b)     salarizarea in acord. Aceasta poate fi de doua feluri: in acord direct sau in acord global.

Salarizarea in acord direct (individual) se foloseste pentru executarea unui produs si se poate stabili pe durata de timp necesara realizarii, denumita norma de timp si un salariu sau tarif pe fiecare bucata pornind de la salariu de incadrare pe ora, plata efectuandu-se in functie de numarul de produse executate.

Salarizarea in acord global (colectiv) presupune repartizarea bugetului de salarii conducatorului echipei care lucreaza pentru realizarea unui produs si care este raspunzator de distribuirea salariilor potrivit sarcinilor fiecarui salariat. Se foloseste cu precadere in constructii, pe santiere navale, proiectare.

c)     salarizarea pe baza de tarife sau cota procentuala din veniturile realizate;

d)     salarizarea prin cote procentuale - plata se va face in functie de vanzari de produse sau de servicii, cu asigurarea salariului minim brut pe tara. La data curenta, salariul minim brut pe tara este de 600 lei[11]

e)     salariul de merit si premii.

Salarizarea in institutiile publice se face in regie conform OUG nr. 1/2009 cu masuri in domeniul salarizarii personalului din sectorul bugetar si Ordonantei nr. 17/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 115/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 83 din 1 februarie 2008, aprobata cu modificari prin Legea nr. 304/2008.

Salariile se platesc inaintea oricaror alte obligatii banesti ale angajatorilor conform art. 156 din Codul Muncii.

Sistemul de salarizare a personalului din autoritatiile si institutiile publice, finantate integral sau in majoritate de la Bugetul de stat, Bugetul Asigurarilor Sociale de Stat, Bugetele locale si Bugetele fondurilor speciale se stabileste prin lege, cu consultarea organizatiilor sindicale reprezentative.

Conform art. 158 alin. 1 din Codul Muncii, salariul este confidential, angajatorul avand obligatia de a lua masurile necesare pentru asigurarea confidentialitatii.

Pentru munca prestata in baza unui contract individual de munca, fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani ce se plateste cel putin odata pe luna. Data platii salariului este data stabilita prin contractul individual de munca iar incasarea salariului este probata prin semnatura salariatului pe statul de plata sau a altui document care atesta plata. Statele de plata se intocmesc lunar si impreuna cu celelalte documente justificative se pastreaza si se arhiveaza de catre angajator in conditiile legii.

In privinta retinerilor din salariu, acestea nu pot fi operate, in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege si acestea nu pot depasi in fiecare luna jumatate din salariul net.

I.5.    Componentele salariului

Conform art. 155 din Codul Muncii, respectiv Legea 53/24.01.2003, salariul cuprinde:

salariul de baza;

indemnizatii;

sporurile;

alte adaosuri.

Veniturile salariale se deosebesc:

salariul nominal (sau net) este reprezentat de salariul brut minus retinerile salariale obligatorii stabilite de lege pe care le plateste persoana incadrata in munca (salariatul);

salariul real este suma care reprezinta capacitatea potentiala a salariatului de a achizitiona bunuri si de a beneficia de servicii. Salariul real cuprinde suma care ii ramane salariatului pentru consum si pentru a economisi.

a). Salariul de baza

Salariul de baza este partea principala a salariului total[12], ce se cuvine fiecarui salariat, luand in considerare de regula, nivelul studiilor, calificarea si pregatirea profesionala, importanta postului, caracteristicile sarcinilor si competentele profesionale.

El constituie nu numai partea fixa si principala a salariului, ci si un element de referinta in raport cu care se calculeaza celelalte drepturi ale angajatilor cum ar fi de exemplu, diferitele indemnizatii, sporuri, etc.

b). Indemnizatiile

Reprezinta sumele platite salariatilor peste salariul de baza, cu scopul de a compensa cheltuielile pe care acestia sunt nevoiti a le efectua cu ocazia indeplinirii unor sarcini de serviciu sau in alte conditii de munca. Indemnizatiile pot fi:

pentru persoanele care indeplinesc functii de conducere;

pentru delegare, detasare, instalare;

pentru personalul trimis in misiune permanenta in strainatate, etc.

c). Sporurile

Sporurile reprezinta tot o parte variabila a salariului, la care salariatul are dreptul daca desfasoara activitatea in anumite conditii sau daca intruneste anumite cerinte speciale.

Sporurile sunt stabilite sub forma unui procent care se aplica la salariul de baza atunci cand sunt indeplinite conditiile prevazute de lege sau, dupa caz, contractul colectiv sau individual de munca.

Sporurile se acorda numai la locurile de munca unde acestea nu sunt cuprinse in salariul de baza.

Cele mai semnificative sporuri sunt:

sporul pentru vechime;

sporul pentru ore suplimentare;

sporul pentru munca de noapte;

sporul pentru munca prestata in timpul repausului saptamanal;

sporul pentru munca prestata in zilele de sarbatoare legala;

sporul pentru conditii deosebite de munca, grele, periculoase sau penibile

s.a.

d). Adaosurile la salariu

Reprezinta, de asemenea, o parte variabila a salariului, acordandu-se numai in functie de performantele individuale ale fiecarui salariat. Stabilirea cuantumului adaosurilor este exclusiv atributul angajatorului. Daca angajatorul este de acord, cuantumul unor adaosuri la salariu se poate stabili si prin negociere colectiva, in cuprinsul contractelor colective de munca incheiate la nivelul angajatorului .

Evidentiez urmatoarele adaosuri la salariu, mai des intalnite:

premiile acordate din fondul de premiere;

premiul annual, numit si al 13-lea salariu;

prima de fidelitate;

prima de nastere;

prima de pensionare.

Impozitul

Impozitul reprezinta prelevarea unei parti din veniturile si/sau averea persoanelor la dispozitia statului in vederea constituirii resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice .

Termenul de impozit inseamna prelevarea unei parti din veniturile si din averea persoanelor fizice si juridice, este obligatorie, cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie.

Impozitarea unui salariat, angajat cu carte de munca sau contract de colaborare se face prin impozitarea pe salarii si impozitarea veniturilor. Aceasta impozitare se face la sursa de catre platitorii de venituri.

Prima reglementare a impozitului pe venit in Romania dupa 1989 a fost Ordonanta de Guvern 73/27.08.1999. Autorii acestei ordonante au neglijat un principiu elementar: daca vrei ca cineva sa declare un venit, ca sa-l poti impozita, trebuie sa-l incurajezi pe cel care face cheltuiala, sa i-o recunosti ca atare, lucru care aceasta ordonanda privind impozitul pe venitul global, ca dealtfel toate legile fiscale din Romania, recunoaste intr-o foarte mica masura cheltuielile. Astfel, Ordonanta nr. 7 din 19.07.2001, privind impozitul pe venit, publicata in Monitorul Oficial nr, 435 din 3.08.2001 abroga OG 73/1999, ca si modificarile si completarile acesteia, reunindu-le intr-o forma completa

Insa nu s-a facut doar o transformare a impozitului pe salarii in impozitul pe venit. Printre alte reglementari, se realizeaza o impozitare directa asupra salariilor, avand diverse scopuri. Caracteristica acestor impozite este ca plata lor revine in sarcina angajatorului.

Deducerea personala

Este reglementata prin Ordinul nr. 19/7.01.2005. Persoanele fizice au dreptul la deducerea din venitul net lunar din salarii a unei sume sub forma de deducere personale, acordata pentru fiecare luna a perioadei impozabile numai pentru veniturile din salarii la locul unde se afla functia de baza.

Deducerea personala se acorda pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut de pana la 1000 lei inclusiv, astfel:

- pentru contribuabilii care nu au persoane in intretinere - 250 lei;

- pentru contribuabilii care au o persoana in intretinere - 350 lei;

- pentru contribuabilii care au doua persoane in intretinere - 450 lei;

- pentru contribuabilii care au trei persoane in intretinere - 550 lei;

- pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane in intretinere - 650 lei.

Pentru contribuabilii care realizeaza venituri brute lunare din salarii cuprinse intre 1000,01 lei si 3000 lei, inclusiv, deducerile personale sunt degresive fata de cele de mai sus si se stabilesc prin ordin al ministrului finantelor publice.

Pentru contribuabilii care realizeaza venituri brute lunare din salarii de peste 3000 lei nu se acorda deducerea personala.

Persoana in intretinere poate fi sotia/sotul, copiii sau alti membri de familie, rudele

contribuabilului sau ale sotului/sotiei acestuia pana la gradul al doilea inclusiv, ale carei venituri, impozabile si neimpozabile, nu depasesc 250 lei lunar.

Copiii minori, in varsta de pana la 18 ani impliniti, ai contribuabilului sunt considerati

intretinuti.

Suma reprezentand deducerea personala se acorda pentru persoanele aflate in intretinerea contribuabilului, pentru acea perioada impozabila din anul fiscal in care acestea au fost intretinute. Perioada se rotunjeste la luni intregi in favoarea contribuabilului.

Deducerea personala nu se acorda personalului trimis in misiune permanenta in strainatate.