Sectorul bancar romanesc in perioada de tranzitie

Sectorul bancar romanesc in perioada de tranzitie

1.1 Banca in economia de tranzitie

Dupa revolutia din decembrie 1989 au intervenit schimbari majore si in sistemul de credit, ca de altfel in intreaga circulatie baneasca. Intreaga activitate bancara se desfasoara in Romania prin Banca Nationala si prin societatile bancare constituite in baza Legii nr.31/1990 ca societati comerciale. In cadrul sistemului actual de credit, Banca Nationala este institutia centrala dar si veriga principala a relatiilor de credit. Banca Nationala este organ unic de emisiune a banilor. Ea coordoneaza si fixeaza principalele reglementari in domeniul monetar, de credit, de plati si valutar.

De asemenea, aceasta institutie asigura lichiditatile sistemului bancar si refinanteaza celelalte societati bancare si efectueaza operatiuni de intermediere bancara.

Dupa 1989, bancile au fost organizate ca societati pe actiuni cu capital de stat, mixt sau particular, avand statute proprii, prin care sunt fixate structura organizatorica, manageriala si functionala.

Bancile de la simpli intermediari financiari au devenit structuri care asigura realizarea politicilor monetare si de credit ale statelor, permit functionarea pietei valutar-financiare nationale si internationale, deciziile lor adesea antreneaza mutatii internationale in acest domeniu la nivel mondial.

In prezent, sistemele bancare nationale sunt structurate pe doua nivele:

banca centrala

bancile comerciale

Banca centrala ( la noi B.N.R) este institutia care se afla in fruntea sectorului bancar, in majoritatea statelor lumii. Banca centrala este autoritatea care stabileste criteriile de indeplinit pentru ca o institutie sa acceada la calitatea de banca, emite autorizatiile de functionare a noilor banci, asigura supravegherea lichiditatii si solvabilitatii bancilor pentru mentinerea sanatatii sistemului bancar; procedeaza la supravegherea speciala, suspendarea sau retragerea autorizatiei in cazul bancilor care au probleme financiare.

Rolul de banca se manifesta prin faptul ca actioneaza ca bancher al celorlalte banci din sistem. Toate bancile sunt obligate sa aibe conturi deschise la banca centrala in care-si pastreaza rezerva minima obligatorie sub forma de rezerva pentru situatii exceptionale, dar si ca instrument al politicii monetare, conturi prin care insa se deruleaza si operatiunile de decontare interbancara.

Principalele functii care privesc banca centrala:

• stabilirea si implementarea politicii monetare si de credit ( plafonarea creditelor; politica taxelor; politica rezervelor minime obligatorii);
• emisiunea de moneda;
• stabilirea si implementarea politicii valutare;
• administrarea rezervei monetare internationale a tarii;
• supravegherea sistemului bancar;
• actioneaza in calitate de imprumutator de ultima instanta;
• asigura legatura, in calitate de reprezentant al statului cu diferite organisme valutar-financiare internationale: FMI, BIRD, BRI.

Bancile comerciale. In prezent, sub aceasta denumire este inclusa orice alta banca decat banca centrala. Bancile indeplinesc trei functii:

atragerea de depozite

transferul fondurilor

acordarea de credite

Bancile comercilale poarta diferite denumiri sau sunt clasificate in functie de anumite criterii cum ar fi: volumul activitatii, specificul operatiunilor, domeniul, sectorul, de care isi au legata activitatea. Aceste clasificari difera de la o tara la alta si poarta amprenta evolutiei istorice a sistemului bancar national, dar si a prefacerilor ce au avut loc in domeniul bancar la nivel international.

Din punct de vedere a specificului operatiunilor pe care le efectueaza si/sau al domeniului, sectorului de activitate pe care-l deserveste, denumirile, gruparile difera de la tara la tara, fiind foarte diverse. Pot fi amintite:

banci de afaceri - banci comerciale ce isi realizeaza cea mai mare parte a activitatii pe plan intern, atragand depozite si acordand credite pe diferite termene;

banci de depozit - se face distinctie prin autorizarile date de banca centrala intre banci care au dreptul sa atraga fonduri sub forma de depozite si institutii financiar-bancare care nu au acest drept;

banci/case de emisiune - banci comerciale specializate in organizarea, lansarea, subscrierea imprumuturilor pe baza de obligatiuni sau alte titluri financiare pe termen lung si au un rol important pe piata secundara a acestora;

banci/case de scont - banci comerciale specializate in acordarea de credite pe termen scurt, prin scontarea instrumentelor de plata si credit;

banci specializate - specializate pe domenii de activitate (banci agricole, banci pentru comert, banci pentru industri etc.) care ofera intreaga gama de servicii bancare in domeniul denumirii care le definesc;

banci de economii - institutii financiare specializate in atragerea economiilor populatiei si efectuarea unor servicii de plati, in favoarea acesteia;

banci de investitii (de dezvoltare) - sunt specializate in acordarea de imprumuturi pe termen mijlociu si lung;

banci de comert exterior (import-export) - sunt specializate in acordarea si asigurarea creditelor de export si in efectuarea tuturor tipurilor de operatiuni privind platile legate de schimburile cu strainatatea.

Referitor la denumirile date bancilor, dupa 1990-2000, s-au manifestat doua tendinte: una prin care bancile specializate au inceput sa desfasoare, alaturi de operatiunile specifice care initial le defineau, activitati bancare de orice tip, pentru orice client care se prezenta la ghiseele sale, in dorinta de a devenii mai competitive fata de alte banci si de a-si marii volumul afacerilor. Acest lucru a fost posibil si ca urmare a relaxarii reglementarilor bancare nationale prin care anumite delimitari in trecut erau impuse. Aceste banci au fost numite globale sau universale, in sensul ca dezvolta intreaga gama de operatiuni financiar-bancare indiferent de domeniul sau sectorul de provenienta al clientului sau calitatea juridica a acestuia. A doua tendinta a fost dezvoltarea operatiunilor bancare de investitii financiare, operatiuni care in cazul unor banci au devenit predominante: vanzarea si distributia de noi titluri financiare emise, eliminand intermediarii financiari traditionali.

Operatiunile bancilor comerciale sunt grupate in operatiuni pasive si operatiuni active.

Operatiunile pasive reflecta fondurile proprii sau atrase de care dispune o banca pentru desfasurarea activitatii sale.

Operatiunile active ale bancilor reflecta utilizarea fondurilor atrase in vederea obtinerii de profit prin diferenta de dobanda incasata comparativ cu cea platita pentru atragerea de resurse.

Principalele active aducatoare de venit ale unei banci sunt:

v     creditele acordate;

v     depozite plasate;

v     participatiile;

v     investitii financiare in alte titluri financiare;

v     conturi curente deschise la alte banci.

Toate dobanzile inacasate de banci din plasarea fondurilor sale sunt denumite dobanzi active. Principiul de baza in practica bancara este ca intotdeauna suma dobanzilor pasive sa fie mai mica decat suma dobanzilor active. Diferenta este destinata sa acopere cheltuieli curente ale bancii si sa realizeze profit.

1.2. Organizarea si functionarea sistemului bancar romanesc

Economia romaneasca trece in prezent printr-un proces de restructurare si dezvoltare care influenteaza direct si indirect sectorul financiar bancar.

Ratele ridicate ale inflatiei si deprecierea accentuata a monedei determina riscul pierderii de valoare a activelor monetare. Situatiile financiare ale bancilor sunt de asemenea expuse riscului de translatare legat de efectele inflatiei si ale cursului de schimb.

Sistemul bancar reprezinta aparatul circulator al economiei nationale. Prin banci se redirectioneaza fluxurile monetare din economie, de la entitatile economice ce au exces de resurse la un moment dat si care plaseaza aceste resurse in banci sub forma de depozite.

La sfarsitul anului 2006, in Romania existau 45 de banci din care 36 cu personalitate juridica romana si 9 sucursale ale unor banci straine.

Din cele 36 de banci - persoane juridice romane, doua se situau in afara reglementarilor Bancii Nationale a Romaniei. Astfel Banca DACIA FELIX se afla in procedura de reorganizare judiciara, conform Legii 64/1995, iar CREDIT BANK avea autorizatia de functionare retrasa de catre B.N.R.

In functie de tipul capitalului, cele 34 de banci - persoane juridice romane pot fi clasificate ca in figura de mai jos:

Bancile cu capital majoritar de stat s-au angajat in finantarea sectorului de stat, inclusiv agricultura, iar bancile private cu capital romanesc au avut tendinta de a se concentra asupra imprumuturilor catre agentii economici privati, in timp ce bancile straine s-au implicat in finantarea marilor societati straine prezente in Romania. O schimbare favorabila o reprezinta, in acest context, ponderea dominanta a sectorului privat in totalul creditului neguvernamental, inregistrata incepand cu ultimul trimestru al anului 2006.

Desi numarul institutiilor bancare a crescut de circa sapte ori din 2000 pana in 2006, piata bancara autohtona era inca dominata, de patru banci mari cu capital majoritar de stat: Bancorex, BRD, Banca Agricola si CEC. Spre finele anului 2006 patru banci detineau 62% din totalul activelor sistemului bancar, iar CEC 9,8%,ocupand a treia pozitie pe piata bancara.

Pozitia dominata a celor cinci banci in cadrul sistemului bancar romanesc este dovedita si de faptul ca, la sfarsitul anului 2006, acestea detineau 56% din capitalul social varsat si 72,3% din depozite.