Sistemele informatice de asistare a deciziilor

Sistemele informatice de asistare a deciziilor

1. Definirea si caracteristicile unui sistem de asistare a deciziei

Multe dintre deciziile luat in cazul sistemelor de asistare a deciziei de creditare prin Internet sunt similare celor luate de analistii de credite. Diferenta esentiala este ca in cazul deciziilor din prima categorie toate procesele se realizeaza prin intermediul Internet-ului, utilizand servicii Web si alte servicii de transmisii digitale de date. Cerintele sunt similare celor din sistemele de asistare a deciziei clasice: interactiunea cu utilizatorul sa fie usoara, rapida si eficienta.

Cuvantul "sistem" desemneaza o arhitectura complexa care se manifesta ca un tot, cu interactiuni si interdependente intre elementele componente.

Sistemul informatic se defineste in raport cu sistemul informational al organizatiei, care cuprinde totalitatea informatiilor vehiculate in intreprindere, la un moment dat, alaturi de suporti de informatiei corespunzatori, circuitul informational si prelucrri efectuate asupra informatiilor[1].

Deci, sistemul informatic realizeaza gestionarea informatiilor din cadrul sistemului informational folosind tehnologia informatica.

Potrivit unor specialisti, "decizia" este rezultatul unor activitati constiente, specifice omului, care se desfasoara atat in viata personala cat si in cea profesionala[2]. Aceste activitati constau in acumularea si crearea de cunostinte in cadrul procesului de rezolvare a unei probleme de alegere dintre mai multe alternative, identificate sau proiectate, in vederea efectuarii de actiuni care implica antrenarea unor resurse, in scopul realizarii unor obiective.

Multi specialisti in domeniu au clasificat deciziile dupa o serie de criterii, insa una dintre cele mai importante clasificari, este cea in functie de gradul de structurare a deciziei[3], care depinde de experienta acumulata de decident precum si de nivelul si importanta ei. Functie de acest criteriu deciziile pot fi: structurate, semistructurate si nestructurate. In cadrul celor semistructurate, potrivit terminologiei lui H. Simon apare nevoia unui "asistent", de fapt de "asistare a deciziei". Acest termen de "asistare a deciziei" trebuie definit la modul general ca fiind "o serie de operatii cum sunt sortarea, clasificarea, selectarea, evaluarea ce au ca scop final organizarea informatiei, reducerea incertitudinii si obtinerea de variante de rezolvare" .

Procesul decizional poate fi definit ca un ansamblu de activitati pe care le desfasoara un individ/grup, confruntat cu un eveniment ce genereaza mai multe variante de actiune, obiectivul fiind alegerea unei variante care corespunde sistemului de valori al individului/grupului[5].

Acest proces presupune parcurgerea mai multor etape distincte (H. Simon, 1960):

Ø      etapa de informare generala (formularea problemei) permite identificarea problemei care trebuie rezolvata de procesul decizional, precum si stabilirea categoriei din care face parte, delimitarea subproblemelor si stabilirea responsabilitatilor ce decurg din rezolvarea problemei;

Ø      etapa de concepere (elaborarea modelului) defineste diferitele modalitati de a actiona in vederea rezolvarii problemei identificate, prin realizarea unui model de adoptare a deciziei, testare si validarea sa. In cadrul acestei etape, in functie de categoria problemei care necesita a fi rezolvata, se va utiliza un anumit tip de model;

Ø      etapa de alegere (decizia) permite decidentului sa aleaga o actiune din mai multe posibile in functie de modelul decizional ales si de criteriul de selectie stabilit;

Ø      etapa de implementare presupune declansarea propriu-zisa a actiunii alese.

In elaborarea si adoptarea unor decizii bune, care creaza premisele pentru realizarea obiectivelor, intuitia si judecata umana au un rol esential. Uneori, ele nu sunt suficiente si este de dorit ca, decidentul (individual sau colectiv) sa fie asistat prin metode si tehnici specifice si prin sisteme informatice specializate.

Astfel, in anii '70, devin disponibile DSS-urile (Decision Suport Sistem), ele fiind sisteme modeste care ofereau sprijin pentru diferite tipuri de decizii. DSS-urile sunt sisteme informatice care ofera sprijin decidentilor pe parcursul tuturor etapelor sistemului decizional. Unii specialisti definesc DSS-ul ca fiind "un sistem informatic care influenteaza sau incearca sa influenteze luarea deciziilor de catre manageri"[6].

Solutiile informatice dedicate asistarii deciziilor au devenit o componenta primordiala pentru realizarea eficienta a proceselor de management specifice companiilor. Complexitatea fenomenelor economico-finanaciare, volumul tot mai mare de informatii acumulate in bazele de date si necesitatea analizei eficiente a acestora sunt doar cateva dintre cauzele care au determinat expansiunea aplicatiilor de tip SIAD (Sistem Informatic de Asistare a Deciziilor).

Dupa unii specialisti in domeniu, termenul de sistem de asistare a deciziilor se defineste ca fiind : "un set integrat de instrumente informatice care permit decidentilor sa interactioneze direct cu sistemele de calcul pentru a obtine informatiile necesare luarii deciziilor semistructurate si nestructurate" .

Un sistem informatic de asistare a deciziei prezinta urmatoarele caracteristici:

Ø      ofera suport pentru luarea deciziilor de tip structurat si nestructurat;

Ø      scopul este de a asista decidentul in luarea deciziilor si nu de inlocuire a acestuia;

Ø      decidentul trebuie sa aiba controlul in orice etapa a procesului decizional aferent problemei respective;

Ø      sa se bazeze pe modele, date si cunostinte;

Ø      sa poata fi folosit si ca un instrument de invatare de catre decidentii mai putin experimentati;

Ø      interactiunea cu utilizatorul sa fie usoara, rapida si eficienta;

Ø      sa dispuna de facilitati sporite de modelare si analizare.

2. Arhitectura unui sistem de asistare a deciziei

Arhitectura unui SIAD are rolul de a prezenta ansamblul elementelor componente ale acesteia, tipurile de sarcini care sunt alocate fiecarei componente, precum si modul in care interactioneaza acestea intre ele si cu mediul inconjurator.

Componentele unui astfel de arhitecturi sunt prezentate mai jos:

Ø      sistemele operationale sunt cele care gestioneaza datele operationale;

Ø      depozitul de date este elementul fundamental al unui SIAD, ale carei performante determina buna functionare a sa;

Ø      metadatele sunt un subansamblu de date extrase din depozitul de date;

Ø      mediul de dezvoltare a aplicatiilor, este un set de instrumente orientate obiect pentru realizarea aplicatiilor folosite in SIAD;

Ø      motorul sistemului pentru sprijinirea deciziei, permite preluarea cererilor exprimate de clienti, iar pe baza consultarii metadatelor, furnizeaza cererile necesare pentru obtinerea datelor ce vor fi directionate catre clienti;

Ø      aplicatiile desktop, presupun existenta unor aplicatii, asa cum sunt procesoarele de text, programele de calcul tabelar, baze de date personale, programele de posta electronica.

3. Tipuri de sisteme de asistare a deciziei

Sistemele informatice de asistare a deciziei se pot clasifica in functie de mai multe criterii; unul dintre cel mai des utilizate il constituie gradul in care solutia oferita de sistem se bazeaza pe analiza datelor sau pe modelare. Primele sisteme de asistare a deciziei erau in principal bazate pe modele, insa progresele recente inregistrate in domeniile prelucrarii informatiilor si tehnologiilor bazelor de date au permis dezvoltarea unor SIAD bazate pe analiza datelor.

In cazul activitatii de creditare, se utilizeaza un SIAD bazat pe sinteza si analiza datelor, intrucat foloseste tehnologii specifice pentru depozitarea unor volume mari de date, precum si sustinerea procesului decizional oferind posibilitatea extragerii unor informatii utile din datele disponibile, prin prelucrari analitice realizate online (OLAP) sau prin descoperirea de noi informatii in volume mari de date (datamining).

Nu trebuie confundata cele doua notiuni de SIAD si OLAP (Online Analytical Processing), intrucat SIAD cuprinde toate facilitatile oferite de OLAP, la care se adauga instrumente de analiza a datelor si de simulare, in scopul sprijinirii procesului de decizie, precum si instrumente de interfata pentru utilizarea acestor instrumente. In plus, se poate spune ca OLAP este o componenta a SIAD.

OLAP realizeaza analize multidimensionale pentru date de afaceri si asigura posibilitatea calculelor complexe si modelarea sofisticata a datelor. Obiectivul principal al acestor sisteme, este acela de a furniza un timp de raspuns de cinci secunde sau mai putin, indiferent de tipul de cerere sau de dimensionarea bazei de date, intr-un mediu multiutilizator si distribuit.

Un avantaj al folosirii tehnicii OLAP o reprezinta caracteristica multidimensionala, fiind foarte importanta pentru cei care iau decizii, intrucat, indiferent de nivelul la care se afla, ei au nevoie de acces usor la date. Pe de alta parte, incorporarea unui astfel de sistem ofera si un dezavantaj, acela ca, fiind construit pentru baze de date mari, apar probleme privind memorarea si timpul de procesare.

Deci, avantajele introducerii sistemelor software in asistarea deciziilor constau in culegerea si prelucrarea rapida a unui volum mare de date, utilizarea metodelor si modelelor economico-matematice riguroase in analiza, precum si in interpretarea informatiilor. In plus, pot fi realizate si corelatii multiple intre elementele si fenomenele caracteristice situatiilor decizionale analizate. Aceste corelatii ofera posibilitatea unor analize complexe si a prezentarii intr-o maniera cat mai sugestiva a rezultatului pentru decident.

Cadrul general privind tehnologiile suport pentru diverse tipuri de decizii poate fi utilizat in clasificarea problemelor si selectarea celor mai potrivite tehnologii, fiind posibile atat modificari cat si adoptarea unor tehnologii integrate, in functie de caracteristicile problemelor ce fac obiectul deciziilor respective.

Astfel, in vedera solutinarii problemei privind activitatea de creditare, tipul deciziei folosit este cel semistructurat, care se adopta la nivelul decizional tactic. In cazul acestor decizii, procedurile pentru obtinerea celei mai bune solutii sunt cunoscute; obiectivele sunt definite in mod clar - de regula, acestea sunt functii de minimizare pentru dobanda anuala efectiva si a comisioanelor bancare, si functii de stabilire a perioadei de rambursare a creditului.

4. Riscurile identificate la nivelul unui sistem de asistare a deciziei

Sistemul informatic pentru asistarea deciziei de creditare trebuie, totodata, sa identifice riscurile fiecarei cereri si propuneri de creditare, sa le recunoasca si sa contribuie la reducerea si chiar la eliminarea lor. Pentru aceasta, este necesar si un studiu de senzitivitate sau risc, pentru ca numai in acest fel acesta se poate reduce sau elimina. In functie de acest studiu se aproba sau se refuza cererile de creditare.

Principalul risc asumat de sistem este cel operational si informational.

Administrarea riscului operational si informationalse realizeaza prin:

Ø      separarea functiilor de introducere in sistem si autorizare a transferului de informatie catre clientii bancii;

Ø      aplicarea in cadrul sistemului "Client-Banca" a semnaturii electronice, certificate de standardul international;

Ø      utilizarea de programe antivirus ;

Ø      limitarea accesului la informatie atat la nivel tehnic, cat si la nivel de program;

Ø      dublarea bazei de date, asigurarea serverului de rezerva;

Ø      examinarea standardelor, regulamentelor, procedurilor si sistemelor informationale cu scopul ca riscul operational sa fie supus procedurilor adecvate de evaluare;

Ø      formarea unei baze de date cu evenimente legate de riscul operational, pe baza informatiilor parvenite din esaloanele inferioare ale bancii;

Ø      existenta de sisteme de alimentare cu energie in caz de necesitate, a generatoarelor de avarie ;

Ø      reinnoirea permanenta a mijloacelor tehnice, perfectionarea software-ului.

In cazul activitatii de creditare, datorita introducerii noilor tehnologii software, se utlizeaza si sisteme interactive, menite sa ofere o mai buna comunicare cu utilizatorul, precum si un raspuns in tim real. De aceea, s-a introdus notiunea de sisteme online, adica "sisteme timp-real".