Sistemele monetare nationale

Sistemele monetare nationale

Sistemul monetar reprezinta ansamblul normelor legale si al institutiilor, care reglementeaza organizarea si supravegheaza relatiile monetare din cadrul unei economii.

Aceste norme si institutii servesc realizarii politicii monetare si de credit a fiecarei tari.

Elementele structurale - ale sistemului monetar sunt urmatoarele:

unitatea monetara

metalul monetar

baterea si punerea in circulatie a monedei cu valoare integrala

emisiunea si punerea in circulatie a bancnotelor, a monedei de hartie

Tipuri de sisteme monetare

Ø      Sistem monetar pe argint (monometalismul)

Ø      Sistem monetar etalon aur-argint (bimetalismul)

Ø      Sistem monetar etalon aur (monometal) - care a cunoscut patru forme:

o       sistem monetar bazat pe etalon aur clasic

o       sistem etalon aur-lingouri

o       sistem etalon aur-devize

o       sistem monetar bazat pe etalon putere de cumparare (actual)

Sistemul monetar pe argint sau monometalismul argint

Pana la inceputul secolului XIX argintul era etalon aproape universal. Acest etalon a fost cel mai frecvent utilizat in tarile asiatice. A functionat in conditiile in care rolul monetar al aurului a fost relativ minor in cadrul economiilor. Aurul cunoaste in secolul XIX o evolutie pozitiva, cucerind pozitii in cadrul sistemului monetar.

Cauza principala a abandonarii argintului a fost schimbarea raportului de valoare dintre argint si aur in favoarea aurului. Se trece la sistemul monetar bimetal argint-aur ca instrument de schimb.

Bimetalismul a existat in doua variante:

a)      raportul de valoare dintre cele doua metale era fixat prin lege -sistemul monedei duble (bimetalism integral);

b)      raportul dintre cele doua monede argint - aur era lasat sa floteze liber pe piata - sistemul monedei paralele (bimetalism schiop).

In realitate, in sfera circulatiei monetare numai o singura marfa poate servi ca moneda. Bimetalismul rezulta ca fiind o creatie artificiala a legii, de fapt functionand efectiv fie aurul fie argintul, potrivit teoriei lui Thomas Gieshman:

"Cand intr-o tara circula concomitent doua monede, dintre care una este considerata ca fiind mai buna si cealalta ca fiind mai rea, moneda rea goneste din circulatie pe cea buna. Moneda mai buna realizeaza pe piata o crestere a pretului si este tezaurizata sau folosita in plati cu strainatatea. In aceste conditii raportul dintre valoarea celor doua monede era din nou modificata prin lege, dar foarte curand noua valoare nominala intra in acelasi conflict cu raportul real al valorii

Sistemul bimetal a functionat in anii 1803 - 1885. Romania a adoptat bimetalismul prin legea monetara din 1867, care reprezinta cadrul de institutionalizare a primului sistem monetar al Romaniei, pana in anul 1890 cand se trece la moneda aur.

Datorita dificultatilor provocate de diferite cresteri intre pretul celor doua metale monetare, Franta impreuna cu alte tari (Belgia, Italia, Grecia) au infiintat Uniunea Monetara Latina.

Scopul uniunii, era de unificare a sistemelor lor monetare nationale, ca modalitate de inlaturare a dificultatilor bimetalismului. Au adoptat un sistem monetar comun avand ca unitate monetara francul francez ca moneda din aur. Aceasta uniune monetara a dat unele rezultate pentru putina vreme, renuntandu-se la sistemul bimetalul si generalizandu-se moneda aur.

Sistemul monetar bazat pe etalon - aur

Inainte de primul razboi, forma generala de aplicare a etalonului aur a fost etalonul aur-moneda. Aurul a cucerit functiile monetare si a cunoscut mai multe evolutii pentru ca prin 1973-1974 sa-si inceteze rolul monetar.

In cadrul monometalismului aur exista unele caracteristici ale elementelor:

o unitate monetara definita legal printr-o cantitate de aur;

o convertibilitate libera si nelimitata in aur a bancnotelor (a monedei de hartie);

detinerea unei rezerve de aur de catre autoritatile monetare (Banca Centrala);

libera transferabilitate a fondurilor.

Caracteristici ale etalonului aur-clasic (aur moneda)

aurul moneda circula liber pe piata interna si internationala;

alaturi de aurul moneda functiile monetare erau indeplinite in paralel si de bancnote;

baterea libera a monedelor de aur asigura echivalenta intre valoarea nominala si valoarea comerciala (de piata);

convertibilitatea este mecanism intern al economiei de piata.

Sistemul monetar bazat pe etalon aur-lingouri

Apare dupa primul razboi mondial fiind o forma limitata de etalon aur. Aurul nu mai circula efectiv pe piata fiind tinut in regim bancii emitente de banc. sub forma de lingouri. Pe piata interna circula moneda de hartie. Convertirea lor nu se mai face in aur-moneda ci in aur-lingouri.

Detinerea unei rezerve oficiale de aur.

Sistemul etalon aur-devize

Este pus in practica de tarile europene in urma masurilor adoptate de Conferinta Monetara din 1922 de la Geneva, si anume:

- A constituit prima derogare de la caracterul mecanic al etalonului clasic, datorita introducerii in sistemul monetar alaturi de aur, a valutelor si devizelor (CEC, cambii, trate) ca instrumente de completare a rezervei monetare.

- Definirea unitatii monetare se face fie printr-o cantitate de aur, fie in functie de o anumita valuta;

- Convertibilitatea bancnotelor era la alegerea bancii de emisiune, in aur, sau in valuta, in mijloc de plata al unei tari in care moneda era convertibila in aur.

- Detinerea unei rezerve de mijloace de plata internationale formata din aur, valuta de rezerva, alte active. Transferabilitatea fondurilor era libera sau cu anumite restrictii.

- Etalonul aur - devize (gold exchange standard) a fost pus la baza sistemelor monetare nationale dupa Conferinta Monetara din 1922 de la Geneva, pentru ca in 1944 la Conferinta Monetara si Financiara de la Bretton Woods sa fie adoptat si de sistemul monetar international nou creat.

Romania a adoptat acest etalon in 1929 concomitent cu celelalte forme ale etalonului aur, fiind abandonate prin reforma monetara din 1947. In perioada 1971 - 1974 s-a renuntat sa acest etalon ca baza a sistemelor monetare nationale si a celui international, lucru consfintit si prin statutul modificat al FMI.

In prezent aurul nu mai indeplineste functii monetare, nu se mai bat monede decat in scopuri jubiliare, metalul galben fiind cotat la bursa ca o marfa obisnuita. Specialistii au insa pareri diferite in legatura cu viitorul aurului ca metal monetar. Unii, din ce in ce mai putini ca numar, apreciaza ca acest rol nu s-a incheiat; altii, reprezentand majoritatea, sustin ca procedeul demonetizarii sale este ireversibil. Nu este mai putin adevarat ca, cu cat semnele monetare se depreciaza tot mai mult, accentuandu-se dezechilibrele monetare si fenomenele inflationiste, cu atat mai multe sunt si parerile care invoca revenirea la acest etalon. Tot atat de adevarat este, insa, si faptul ca daca aceste dezechilibre nu pot fi controlate si corectate prin actualele instrumente monetare, revenirea la etalonul aur nu mai este posibila. Deocamdata, locul metalului monetar in aceasta functie a fost luat de etalonul putere de cumparare.

Moneda emisa si pusa azi in circulatie pe plan national si international are drept corespondent un etalon format prin contributia bunurilor si serviciilor create in cadrul fiecarei economii nationale. Tocmai, diversitatea acestor bunuri si servicii face imposibila redarea sub forma fizica a valorii de intrebuintare care ar corespunde la un moment dat unitatii monetare. Valoarea etalon cuprinsa in puterea de cumparare este inmagazinata in dimensiunile cantitativ-calitative ale valorilor de intrebuintare corespunzatoare puterii de cumparare. Din aceste motive, etalonul devine o notiune abstracta imposibil de vizualizat, deosebindu-se radical, din acest punct de vedere, de etalonul aur care, dupa cum aratat, era dimensionat fizic printr-o cantitate de metal. Metodele practicate pentru determinarea puterii de cumparare a monedelor si pe aceasta baza a cursurilor de schimb au in vedere tocmai dimensiunile multiple ale acestui etalon si urmarirea lui prin intermediul indicilor de pret.