Situatia neta (SN)

Situatia neta (SN)

In optica analizei financiare (patrimoniale), intreprinderea apare ca o entitate juridico-economica care poseda un patrimoniu, regasit in activul si pasivul bilantier. Aici apare valoarea patrimoniala a unei intreprinderi la sfarsitul exercitiului, care se numeste activ net contabil si care se calculeaza ca diferenta intre activ total (exclusiv elemente de active fictiv) si datoriile totale fata de terti.

Pornind de la abordarea juridica a bilantului, numerosi analisti financiari, utilizeaza notiunea de situatie neta (SN), care reprezinta din punct de vedere contabil, valoarea drepturilor ce le poseda proprietarii asupra intreprinderii.

SN = ACTIV - DATORII TOTALE

Persoanele interesate de acest indicator sunt nu numai actionarii si proprietarii intreprinderii, care vor sa stie valoarea pe care o poseda, ci si creditorii al caror interes il constituie activul realizabil, adica garantia creantelor lor. Situatia neta reprezinta si sumele pe care le vor obtine asociatii sau actionarii in cazul lichidarii intreprinderii.

O reprezentare grafica a situatiei nete se poate observa in figura 1.4.

Figura 1.4. Evidentierea situatiei nete

Situatia neta este cel mai adesea pozitiva si crescatoare, ca urmare a unei gestiuni sanatoase. Aceasta situatie edifica, de fapt, atingerea obiectivului major al gestiunii financiare, adica maximizarea valorii capitalurilor proprii, a activului net finantat din aceste capitaluri. Cresterea situatiei nete reprezinta consecinta reinvestirii unei parti din profitul net si a altor elemente de acumulari, cum ar fi: provizioanele reglementate, reporturi din exercitiul precedent, subventii si altele.

Situatia neta care inregistreaza valoare negativa, poate aparea in cazuri prefalimentare. De altfel aceasta situatie semnifica o depasire a activului real de catre datoriile contractate de intreprindere. Ea reprezinta o urmare a incheierii exercitiilor financiare anterioare cu pierdere, care au consumat integral capitalurile proprii. Partea ramasa neacoperita cade in sarcina creditorilor, care si-au asumat riscul de insolvabilitate al intreprinderilor.

Situatia neta poate indica deci o imbogatire (o crestere a capitalurilor proprii) in cazul realizarii si reinvestirii profitului net sau, dimpotriva, o saracire (o micsorare a capitalurilor proprii), in cazul incheierii exercitiului cu pierderi.

In conformitate cu Standardele Internationale de Contabilitate (IAS), originea si variatia capitalului propriu, deci a situatiei nete de la un exercitiu la altul se explica prin influenta a patru factori:

Relatia intreprinderii cu proprietarii, constand in:

-investitia de capital a proprietarilor, adica aportul in numerar si natura la constituirea capitalului social;

-distribuiri de dividende in favoarea proprietarilor;

-restituiri de capital social;

Activitatea de gestiune a intreprinderii generatoare de venituri,

cheltuieli, profit net, reflectata in contul de profit si pierdere;

Activitati accesorii, neobisnuite, cu influenta directa asupra

capitalului propriu: reevaluarea activelor fixe si conversia rezultatelor filialelor din strainatate (in cazul grupurilor);

Politicile contabile utilizate de intreprindere, efectele corectiilor

de erori si al schimbarii de metode contabile.