 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Afaceri | Agricultura | Economie | Management | Marketing | Protectia muncii |
| Transporturi |
Subiecte de examen la finante publice
SUBIECTUL NR 1 Continutul cheltuielilor publice
In procesul indeplinirii functiilor si sarcinilor sale ,statul asigura acoperirea necesitatilor publice generale prin intermediul relatiilor financiare. Folosirea resurselor financiare astfel mobilizate se realizeaza prin intermediul cheltuielilor publice.
Cheltuielile publice se refera la totalitatea cheltuielilor efectuate prin intermediul institutiilor publice, care se acopera fie de la buget de stat ,bugetele locale, fie din fondurile extrabugetare sau de la bugetele proprii ale institutiilor, pe seama veniturilor realizate de acestea.
Spre deosebire de cheltuielile publice, cheltuielile bugetare reprezinta numai o parte a cheltuielilor publice - cea mai mare parte a acestora -, si se refera doar la acele cheltuieli care se acopera de la bugetul de stat, di bugetele locale si din bugetul asigurarilor sociale de stat.
Prin urmare, sistemul cheltuielilor publice cuprinde totalitatea cheltuielilor ce se efectueaza di fondurile financiare ale statului pentru actiuni economice,social- culturale, pentru intretinerea si functionarea organelor statului,apararea nationala etc.
Continutul economic al cheltuielilor publice se afla in stransa legatura cu destinatia lor. Cheltuielile publice sunt influentate de conditiile politice concrete in care se efectueaza, de forma de proprietate predominanta in economie, de gradul de complexitate(dezvoltare)a economiei.
Cheltuieli acoperite din fonduri cu destinatie speciala.
Dimensionarea cheltuielilor publice si repartizarea acestora pe destinatii si pe ordonatori de credite se efectueaza in concordanta cu obiectivele strategiei de dezvoltare economica si sociala a tarii si cu prioritatile immediate stabilite de autoritatile publice competente, iar utilizarea resurselor financiare publice se face cu respectarea actelor normative in materie si in conditii de eficienta sociala si/ sau economica.
SUBIECTUL NR.2 Clasificarea cheltuielilor publice
In literatura de specialitate se utilizeaza mai multe criterii pentru clasificarea cheltuielilor publice precum :
a) criterii administrative;
b) criterii economice;
c) criterii financiare;
d) in functie de rolul cheltuielilor publice in procesul reproductiei sociale;
e) clasificarea folosita de organismele O.N.U. si clasificari mixte sau combinate;
f) dupa caracterul lor in timp;
g) din punct de vedere juridic.
I) Clasificarea administrativa are la baza institutiile prin care se efectueaza cheltuielile publice: ministere, unitati administrativ-teritoriale etc.;
II) Clasificarea economica foloseste doua criterii de grupare: unul, conform caruia cheltuielile publice se impart in cheltuieli de capital (cu caracter de investitii) si cheltuieli curente (de functionare), iar altul, care imparte cheltuielile publice in cheltuieli ale serviciilor publice (administrative) si cheltuieli de transfer (de redistribuire).
Cheltuielile de functionare sunt destinate asigurarii bunului mers al activitatii institutiilor publice,iar la randul lor cheltuielile de functionare se pot impartii in cheltuieli de personal si cheltuieli materiale.
Cheltuielile de personal cuprind platile privind salariile si indemnizatiile acordate functionarilor publici precum si contributiile sociale aferente datorate de institutiile publice conform prevederilor legale.
Cheltuielile materiale sunt destinate pentru achitiile de bunuri si servicii ,respectiv : materiale si furnituri de birou, energie electrica si termica , telefon, posta etc. necesare functionarii institutiilor publice.
Cheltuielile de transfer sunt cheltuieli care se inscriu in bugetele unor institutii publice si reprezinta operatiuni de redistribuire in favoarea unor persoane fizice sau a unor organisme publice sau private. Cheltuielile de transfer sunt inscrise in bugetul de stat si se acorda sub forma de subventii pentru functionarea unor organisme, al caror obiectiv corespunde realizarii unui interes general al societatii.
In categoria cheltuielilor de transfer intra :
a) cheltuieli pentru asistenta sociala care reprezinta sumele acordate din bugetul de stat categoriilor sociale defavorizate (persoane in varsta, persoane cu handicap, veterani de razboi sau vaduve ale acestora etc.). Aceste transferuri sunt alocate din bugetul de stat altele decat sumele alocate din bugetul asigurarilor sociale de stat pentru pensii, ajutor de somaj etc. ,si ele sunt acordate organismelor sociale ( de exemplu, Inspectoral de stat pentru persoane cu handicap ) si categoriilor de persoane defavorizate;
b) subventiile acordate de stat intreprinderilor publice (de exemplu, regii autonome) sau, in unele cazuri intreprinderilor cu capital privat aflate in dificultate;
c) sumele alocate sectorului educativ si cultural pentru acordarea de burse si pentru sprijinirea institutiilor de invatamant private;
d) sumele alocate din bugetul de stat pentru functionarea unitatilor administrativ -teritoriale;
e) dobanzile platite pentru imprumuturile interne si externe contractate de stat;
f)
cotizatiile
externe platite de catre stat la organizatiile internationale la care
Cheltuielile de capital (investitii) cuprind sume alocate de la bugetul de stat pentru realizarea unor bunuri publice : contruirea unor intreprinderi noi,reconstruirea sau retehnologizarea celor existente, realizari de lucrari de infrastructura, cladiri administrative ,spitale etc.
III) Clasificarea financiara, in functie de momentul si de modul in care cheltuielile publice afecteaza resursele financiare ale statului, le grupeaza in:
-cheltuieli definitive, care cuprind cheltuieli de investitii si cheltuieli de functionare;
-cheltuieli temporare (finantarea rambursarii imprumuturilor, acordarea de avansuri, etc.);
-cheltuieli virtuale sau posibile (garantiile acordate de stat pentru imprumuturi).
Dupa forma de manifestare, cheltuielile publice pot fi:
-cheltuieli fara contraprestatie - au caracter de subventie sau de finantare definitiva, fara urmarirea unui contraserviciu din partea colectivitatii consumatoare de resurse publice (alocatii, indemnizatii somaj, burse, etc.);
-cheltuieli definitive - presupun restituirea sumelor banesti alocate de stat, in timp ce cheltuielile provizorii (imprumuturi, avansuri) sunt urmate de rambursarea sau lichidarea obligatiei de furnizare de produse sau servicii statului;
-cheltuieli speciale sau globale. Caracterul special vizeaza finantarea unui anumit sector economic sau social, in timp ce caracterul global vizeaza influenta prin marimea totala a cheltuielilor asupra echilibrului general economic.
IV) Clasificarea dupa rolul cheltuielilor publice in procesul reproductiei sociale imparte cheltuielile publice in: cheltuieli reale (negative) si cheltuieli economice (pozitive).
In categoria cheltuielilor reale intra: cheltuielile cu intretinerea aparatului de stat, a dobanzilor si comisioanelor la imprumuturile de stat, intretinerea si dotarea armatei, etc. Acestea reprezinta un consum definitiv de produs intern brut.
In categoria cheltuielilor economice intra : investitiile efectuate de stat pentru infiintarea de noi intreprinderi, dezvoltarea si modernizarea celor existente, etc. Aceste cheltuieli au ca efect crearea de venit national, reprezentand o avansare de P.I.B.
V) Clasificarea folosita de institutiile specializate ale O.N.U. are la baza doua criterii principale: clasificarea functionala si clasificarea economica.
Clasificarea functionala a O.N.U. cuprinde cheltuieli pentru:
-servicii publice generale;
-aparare;
-educatie;
-sanatate;
-actiuni economice;
-servicii comunale;
-alte cheltuieli.
Clasificarea economica cuprinde:
- cheltuieli care reprezinta consum definitiv de venit national;
- dobanzi aferente datoriei publice;
- subventii de exploatare si alte transferuri curente;
- formarea bruta a capitalului (investitii brute si cresterea stocurilor materiale);
- achizitii de terenuri si active necorporale;
- transferuri de capital.
VI) Clasificarea cheltuielilor dupa caracterul lor in timp,
cheltuieli ordinare care se efectueaza in fiecare an, volumul lor fiind previzibil;
cheltuieli extraordinare (exceptionale) care se efectueaza numai in situatii deosebite, volumul lor fiind imprevizibil.
VII) Clasificarea cheltuielilor din punct de vedere juridic
cheltuieli cu titlu definitiv
cheltuieli cu caracter temporar.
Cheltuielile cu titlu definitiv finalizeaza distribuirea resurselor financiare publice si cuprind atat cheltuielile de capital, cat cheltuielile de functionare curente.
Cheltuielile cu caracter temporar sunt reprezentate de avansuri in contul unor furnituri, imprumutul acordat unei unitati administrativ - teritoriale de la bugetul de stat etc, denumite si operatiuni de trezorerie.
In Romania, incepand cu anul 1991, clasificarea cheltuielilor publice se aliniaza la criteriile utilizate in cadrul O.N.U., folosindu-se: clasificarea functionala si clasificarea economica.
SUBIECTUL NR 3 Cheltuielile publice pentru administratia de stat,ordine publica
si aparare nationala
Cheltuielile pentru administratia de stat cuprind totalitatea resurselor financiare publice alocate pentru organizarea, intretinerea si functionarea organelor puterii si administratiei de stat (parlamentul, presedentia, ministerele , alte organe centrale si locale ale puterii si administratiei de stat) si organele judecatoresti.
Toatele organele mentionate , situate pe diferite trepte ale structurii organizatorice ale statului, actioneazaz ca organe ale puterii si admistratiei de stat alese sau numite, si se preocupa de cele mai diverese probleme, incepand de la elaborarea si aprobarea legilor, intretinerea de relatii diplomatice cu alte state, stabilirea , controlul si urmarirea incasarii impozitelor ,taxelor contributiilor si a alor sume datorate bugetului general consolidat de persoane fizice, persoane juridice, alte entitat, dupa caz, salubritate iluminatul public, si alte utilitati/activitati de interes central si local ,sistematizarea teritoriala , construirea de drumuri si cai ferate, poduri , intretinerea si repararea strazilor, protectia mediului inconjurator, apararea contra inundatiilor si paza si securitatea incendiilor etc.
La acestea se adauga cheltuielile privind organele insarcinate cu mentinerea ordinii publice si asecuritatii civile cum sunt : politia , jandarmeria, justitia si parchetul etc.
Cheltuielile pentru administratie cuprind, pe de o parte, salariile ,contributiile sociale aferente si alte drepturi banesti acordate functionarilor di aministratia centrala si locala, iar pe de alta parte, cheltuielile curente de functionare (curente) a entitatilor publice respective.
Aceste cheltuieli sunt finantate ,conform prevederilor legii finantelor publice, respectiv legii finantelor publice locale, atat di bugetul de stat ,cat sin bugetele locale.
Cheltuielile militare decurg din indeplinirea functiei statului de aparare a tarii si de a participa la organisme internationale de aceasta natura(de exemplu, NATO).
Cheltuielile militare se refera la cheltuielile pentru inzestrarea armatei cu tehnica de lupta si la cheltuielile de intretinere curenta a fortelor armate, pentru pregatire, intretinere etc.
Cheltuielile cu caracter militar sunt de doua categorii : directe si indirecte.
Din categoria cheltuielilor militare directe fac parte cheltuielile cu intretinerea in tara si in strainatate a armatei, flotei maritime si aeriene , cumpararea de armanent, echipament militar, mijloace de subzistenta etc., care sunt prevazute in bugetul ministerul de resort.
Pe langa bugetul acestui minister mai pot exista si bugetele speciale cu caracter militar, precum si cheltuieli militare directe care sunt cuprinse in bugetele unor departamente cu caracter civil. La stabilirea volumului cheltuielilor militare directe, trebuie sa se tina seama de toate aceste elemente.
In categoria cheltuielilor militare indirecte se include cheltuielile legate de lichidarea urmarilor razboiului cum ar fi : platile in contul datoriei publice contractate in timpul razboiului, reparatiile/ despagubirile de razboi datorate tarile invingatoare, cheltuielile legate de aplicarea unor acorduri internationale cu caracter militar, cheltuieli cu pregatirea de razboi.
Ponderea cheltuielilor directe si indirecte in totalul cheltuielilor militare se schimba de la o etapa la alta, si de la o tara la alta. In timpul razboiului cheltuielile militare creste ponderea cheltuielilor directe , iar in perioada postbelica creste ponderea cheltuielilor indirecte.
SUBIECTUL NR 4 Continutul,nivelul,structura si sursele de finantare a cheltuielilor publice
pentru obiective si actiuni economice
In cadrul acestei categorii cheltuielile care se refera la finantarea obiectivelor si activitatilor cu caracter economic din intreprinderile sectorului public si la subventionarea unor intreprinderi proprietete de stat, privata ori mixta din domeniul productiei si distributiei de energie si combustibili,industriei extractive ,agriculturii ,transporturilor, telecomunicatiilor, constructiilor, precum si a altor intreprinderi,care se bucura de protectie din partea statului.
Din punct de vedere al continutului economic,aceste cheltuieli au caracter complex:unele reprezinta cheltuieli curente sau de functionare, altele constituie cheltuieli de capital, respectiv de investitii, iar altele (subventiile) sunt cheltuieli de transfer.
In cadrul gruparii functionale O.N.U., continutul acestor cheltuieli reflecta destinatia de ramura,de domeniu sau sector de activitate,in care se desfasoara actiunile economice finantate din resurse publice,si anume:
-industria extractiva, energie, combustibili, industrie prelucratoare, constructii;
-agriculturii, silvicultura, pescuit, vanatoare;
-transporturi si comunicatii;
-alte servicii si afaceri economice.
Cheltuielile cu actiunile economice in toate ramurile le cuprind si pe cele de cercetare-dezvoltare.
Cheltuielile publice privind sectorul economic reprezinta intre 7 si 13% din totalul cheltuielilor publice ale tarilor dezvoltate. In tarile in curs de dezvoltare, acestea ajung pana la 30%.
SUBIECTUL NR 5 Cheltuielile publice privind cercetarea si dezvoltarea
La randul lor, cheltuielile de cercetare-dezvoltare cuprind: cheltuielile privind finantarea cercetarii fundamentale, care au ca obiectiv dezvoltarea cunoasterii intr-un anumit domeniu al stiintei; cheltuielile privind finantarea cercetarii aplicative, prin care se urmareste crearea de produse si tehnologii noi; cheltuielile privind dezvoltarea, prin care se realizeaza verificarea posibilitatilor de obtinere a unor noi produse si tehnologii pe scara industriala.
Resursele financiare utilizate pentru finantarea cheltuielilor cu cercetarea stiintifica provin din bugetul statului, din fondurile intreprinderilor private, din fondurile proprii ale institutelor de cercetari, din fondurile proprii ale institutelor de invatamant superior, in proportii care difera de la o tara la alta. La inceputul anilor '80 din totalul cheltuielilor cu cercetarea, intre 30 si 60% se suportau din bugetul statului in tarile dezvoltate, si intre 55 si 98% in tarile in curs de dezvoltare.
In Romania, cercetarea stiintifica se efectueaza atat in institute de cercetari departamentale care functioneaza in regim economic, pe baza de contracte, cat si in unitati bugetare sau in institutiile de invatamant superior. Se aplica principiul conform caruia cercetarea aplicativa trebuie sa se autofinanteze, iar cercetarea fundamentala sa fie subventionata de la buget.
Finantarea obiectivelor de cercetare-dezvoltare ale unitatilor economice se asigura din: resurse financiare proprii, credite bancare si din resurse atrase de pe piata financiara, inclisiv prin finantare externa.
Din bugetul statului se finanteaza obiective, teme de cercetare si cercetari complexe, unitati de cercetare privind cercetarea stiintifica, de regula fundamentala. De asemenea, se finanteaza prospectiunile si lucrarile geologice de cercetare privind descoperiri de zacaminte noi.
SUBIECTUL NR 6 Utilizarea cheltuielilor publice ca instrumente de influientare
a proceselor economice
Cheltuielile publice devin parghii ale unor mecanisme financiare folosite de catre stat pentru incurajarea sau sustinerea unor domenii de activitate economica si sociala, fie prin preluarea de catre stat a finantarii directe sau indirecte a obiectivelor de investitii, de productie sau de cercetare-experimentare, fie prin acordarea de subventii,al caror volum este influentat de o serie de factori interni sau externi, economici sau extraeconomici.
Fiind vorba de obiective economice de interes general pentru societate, utilizarea parghiei cheltuielilor publice vizeaza atat sectorul public, cat si pe cel privat. In acest sens, pot fi vizate obiective, ca:
-dezvoltarea unor ramuri ale industriei (extractiva, energetica, etc.);
-dezvoltarea, modernizarea sau restructurarea agriculturii;
-reducerea somajului;
-stimularea exportului, etc.
Stimularea dezvoltarii unor ramuri se poate realiza prin acordarea de preturi ridicate la comenzile efectuate de stat sau prin acordarea de subventii pentru asigurarea profiturilor stimulative ale agentilor economici din ramurile protejate de stat.
De o atentie deosebita se bucura sectorul agricol din partea statului, mergand pe principiul conform caruia agricultura nu este numai o ramura de productie, ci si un mod de viata. Imperativele subventionarii sunt:
-asigurarea securitatii alimentare pe plan national;
-protejarea veniturilor producatorilor agricoli;
-cresterea randamentelor in agricultura;
-crearea de disponibilitati pentru export.
Modalitatile de subventionare a agriculturii difera de la o tara la alta, in functie de stadiul de dezvoltare al agriculturii, dar si de traditia din acest sector, de consumul de alimente, de conditiile naturale, etc. Directiile principale in care se desfasoara in prezent subventionarea agriculturii sunt:
a) sustinerea preturilor produselor agricole si efectuarea de plati direct producatorilor agricoli;
b) reducerea costurilor factorilor de productie;
c) servicii generale oferite in mod gratuit agriculturii (finantarea cercetarii fundamentale, consultatii tehnice, economice si de marketing, asistenta sanitar-veterinara, etc.)
SUBIECTUL NR 7 Cheltuielile publice pentru invatamant,cultura si arta
Astfel, in Romania , pentru invatamant, se aloca urmatoarele resurse sau fonduri:
fonduri bugetare (din bugetul de stat si bugetele locale);
fonduri pentru sustinerea invatamantului (fonduri cu destinatie speciala);
fonduri proprii ale institutiilor publice (scoli, universitatI etc);
venituri ale populatiei (pentru cheltuieli efectuate cu intretinerea si plata unor taxe, materiale, carti, rechizite);
fonduri ale organizatiilor fara scop lucrativ si nonprofit;
ajutor financiar extern, donatii, sponsorizari.
Din bugete locale se finanteaza cheltuielile materiale ale institutiilor de invatamant preuniversitar.
Cheltuielile pentru cultura privesc bibliotecile, casele de cultura, televiziunea, presa, muzeele etc. iar cheltuielile pentru arta vizeaza intretinerea de teatre, opere, operete, filarmonici, orchestre populare, formatii muzicale cu caracter simfonic si de camera, cinematografe, ansambluri populare de cantece si dansuri etc.
Unele institutii de cultura si arta ofera servicii gratuite (de exemplu, bibliotecile, muzeele) si sunt finantate integral de la bugetul de stat, altele ofera servicii cu plata redusa fata de costul acestora (teatre, opera, filarmonicile) primind de la bugetul statului subventii pentru completarea veniturilor proprii.
Pentru finantarea actiunilor din domeniul culturii si artei mai pot fi folosite si fondurile private sau donatii de la persoane fizice si juridice.
SUBIECTUL NR 8 Cheltuielile publice pentru sanatate si pentru asistenta sociala de stat
3.4. Cheltuieli pentru sanatate
- ingrijire medicala in caz de boala sau accident;
- asistenta medicala din partea tuturor furnizorilor de Cheltuielile pentru sanatate ocupa, de asemenea, un loc important in cadrul cheltuielilor pentru actiuni social culturale.
Cheltuielile pentru sanatate se finanteaza din :
- fondul de asigurari sociale de sanatate;
- fonduri alocate din bugetele locale pentru realizarea unor actiuni similare in profil teritorial (de exemplu , construirea unui sanatoriu, centru de recreere, refacerea capacitatii de munca etc.).
Fondul de asigurari sociale de sanatate se constituie din :
- contributii ale persoanelor juridice sau fizice, care angajeaza personal salariat ( 7% aplicat la fondul de salarii brut);
- contributia individuala a persoanelor asigurate -6.5%, aplicat asupra venitului din salariul realizat lunar;
- contributii ale persoanelor fizice care realizeaza venituri din activitatea independenta, din cedarea folosintei bunurilor, din dividende si dobanzi, dupa caz;
- contributiile facultative la asigurarile sociale de sanatate ale persoanele straine.
Unele categorii de persoane beneficiaza de asigurari de sanatate fara plata contributiei:
- copii si tineri pana la 26 de ani, daca sunt elevi, studenti, ucenici si daca nu realizeaza venituri din munca;
- persoanele cu handicap care nu realizeaza venituri din munca;
- sotul, sotia, parintii si bunicii, fara venituri proprii aflati in intretinerea persoanei asigurate cu sanatate;
- persoane ale caror drepturi au fost stabilite prin -Decret- Lege nr. 118/90, Legea nr. 44/1994, Legea 42/90.
Din bugetul de stat se suporta cheltuielile pentru investitii legate de construirea unor unitati sanitare si pentru aparatura medicala si pentru recuperarea capacitatilor de munca.
Cheltuieli pentru asistenta sociala de stat
Aceste cheltuieli au drept scop ocrotirea invalizilor, vaduvelor de razboi, bolnavilor cronici, invalizilor din nastere, copiilor orfani si a celor cu deficiente motorii, fizice, psihice sau senzoriale si batranilor care nu au fost incadrati in munca (nu au pensii) si nu au alte mijloace proprii de trai si nici sustinatori legali.
De asemenea, prin intermediul actiunilor de asistenta sociala de stat se asigura oanumita calificare sau recalificare.
Finantarea actiunilor de asistenta sociala de stat se face pe seama alocatiilor de la bugetul de stat, a donatiilor de la persoane fizice si juridice si a ajutorului de la organisme internationale.
Finantarea asistentei sociale se realizeaza di bugetele locale, din bugetul de stat, din donatii si sponsorizari.
Asistenta sociala este o componenta a sistemului de protectie sociala, alaturi de asigurarile sociale de stat si asigurarile sociale de sanatate.
SUBIECTUL NR 9 Continutul bugetului public.Principii bugetare
Bugetul este definit, sub aspect juridic, ca fiind un act in care se inscriu veniturile si cheltuielile probabile ale statului, pe o perioada de timp, de obicei un an.
Bugetul de stat reprezinta un document previzional, deoarece cuantifica nivelul cheltuielilor ce se vor efectua in viitor, precum si marimea veniturilor ce pot fi mobilizate la dispozitia statului.
Fiind un document ce necesita autorizarea prealabila a puterii legislative, bugetul de stat are caracter obligatoriu. Incasarea veniturilor si efecturea cheltuielilor publice nu sunt posibile decat daca bugetul de stat a devenit lege, prin aprobarea lui de catre parlamentul tarii.
Sub aspect economic, bugetul de stat exprima relatiile economice in forma baneasca ce iau nastere in procesul repartitiei produsului intern brut, in legatura cu indeplinirea functiilor si sarcinilor statului.
Aceste relatii se manifesta in dublu sens: pe de o parte, ca relatii prin intermediul carora se mobilizeaza resursele banesti la dispozitia statului, iar pe de alta parte ca relatii prin care se repartizeaza aceste resurse.
In perioada actuala, bugetul constituie nu o lista a veniturilor si a cheltuielilor probabile ale statului, ci un plan financiar la nivel macroeconomic.
Bugetul de stat reprezinta o forma de planificare, atat pen termen scurt ca urmare a previzionarii pe timp de un an a veniturilor si a cheltuielilor publice, cat si pe termen mediu prin elaborarea bugetelor-program, mai ales pentru cheltuielile publice de investitii.
In procesul intocmirii/elaborarii si executiei bugetelor componente ale bugetului public national, sunt respectate urmatoarele principii:
a) universalitatea bugetului, care reclama inscrierea veniturilor si cheltuielilor in buget in totalitatea lor.
b) unitatea bugetara, care presupune cuprinderea tuturor veniturilor si cheltuielilor intr-un singur document cu structura unitara.
c) echilibrarea bugetului, care impune acoperirea integrala a cheltuielilor din veniturile bugetare ordinare (venituri curente din impozite directe si indirecte, venituri nefiscale si din capital
d) realitatea bugetului, care se bazeaza pe posibilitatea de a inscrie in buget venituri si cheltuieli determinate stiintific, pe baze reale.
e) anualitatea bugetului , care presupune elaborarea si aprobarea actului bugetar anual.
f) specializarea bugetara, care reprezinta principiul potrivit caruia veniturile bugetare trebuie sa fie inscrise in buget si aprobate de Parlament pe surse de provenienta, iar creditele bugetare pe categorii de cheltuieli.
g) publicitatea bugetului , potrivit caruia, dupa ce este supus dezbaterii si aprobarii Parlamentului, bugetul trebuie adus la cunostinta opiniei publice.
Legea de adoptare a bugetului public national si contul privind incheierea exercitiului bugetar pe anul precedent celui in curs sunt publicate in Monitorul oficial.
SUBIECTUL NR 10 Procesul bugetar in Romania.Intocmirea si aprobarea proiectului de buget
In primul rand, exista o faza pregatitoare a elaborarii proiectelor de buget care constau in principal in evaluarea resurselor finantelor publice, a fluxurilor de cheltuieli pe destinatii, avand in vedere nivelul veniturilor si cheltuielilor publice din anii precedenti, precum si de cresterea/scaderea PIB si a datoriei publice interne si externe.
Aceasta etapa are un caracter de documentare, la care participa institutii specializate: Ministerul Finantelor Publice, ministerele, autoritatile publice, organele locale ale puterii de stat, autoritatile judecatoresti, guvernul, parlamentul, presedentia, B.N.R etc.
Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare, stabileste principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitatile institutiilor publice implicate in procesul bugetar.
In cap III " Procesul bugetar",
sectiunea "
Anexele legilor bugetare cuprind : sinteza bugetului de stat, bugetele ordonatorilor principali de credite si anexele la acestea; sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si criteriile de repartizare a acestora; alte anexe specifice.
Proiectele legilor bugetare anuale si ale bugetelor se elaboreaza de catre Guvern, prin Ministerul Finantelor Publice , pe baza:
a) prognozelor indicatorilor macroeconomici si sociali pentru anul bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget, precum si pentru urmatorii 3 ani;
b) politicilor fiscale si bugetare;
c) prevederilor memorandumurilor de finantare, ale memorandumurilor de intelegere sau ale altor acorduri internationale cu organisme si institutii financiare internationale, semnate si/sau ratificate;
d) politicilor si strategiilor sectoriale, a prioritatilor stabilite in formularea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite;
e) propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite;
f) programelor intocmite de catre ordonatorii principali de credite in scopul finantarii unor actiuni sau ansamblu de actiuni, carora le sunt asociate obiective precise si indicatori de rezultate si de eficienta; programele sunt insotite de estimarea anuala a performantelor fiecarui program, care trebuie sa precizeze: actiunile, costurile asociate, obiectivele urmarite, rezultatele obtinute si estimate pentru anii urmatori, masurate prin indicatori precisi, a caror alegere este justificata;
g) propunerilor de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum si de transferuri consolidabile pentru autoritatile administratiei publice locale;
h) posibilitatilor de finantare a deficitului bugetar.
Structura bugetelor
Veniturile si cheltuielile se grupeaza in buget pe baza clasificatiei bugetare.
Veniturile sunt structurate pe capitole si subcapitole, iar cheltuielile pe parti, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum si alineate, dupa caz.
Cheltuielile prevazute in capitole si articole au destinatie precisa si limitata.
Numarul de salariati, permanenti si temporari, si fondul salariilor de baza se aproba distinct, prin anexa la bugetul fiecarui ordonator principal de credite. Numarul de salariati aprobat fiecarei institutii publice nu poate fi depasit.
Cheltuielile de capital se cuprind la fiecare capitol bugetar, in conformitate cu creditele de angajament si duratele de realizare a investitiilor.
Programele se aproba ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite.
Fondurile externe nerambursabile se cuprind in anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite si se aproba o data cu acestea.
Aprobarea bugetului de stat, a bugetului asigurarilor sociale de stat ,a bugetelor fondurilor speciale precum si a conturilor anuale de executie ale acestora este de competenta Parlamentului.
Acestea sunt examinate, mai intai, in comisiile permanente de specialitate a Camerei Deputatilor si Senatului care prezinta Parlamentului amendamentele propuse , dupa care, sunt dezbatute si aprobate impreuna in sedintele Parlamentului.
Parlamentarii pot face propuneri pentru modificarea nivelului veniturilor si al cheltuielilor bugetare , fara a se depasi nivelul deficitului bugetar aprobat.
Bugetele se aproba de Parlament pe ansamblu,pe parti, capitole, subcapitole, titluri, articole precum si aliniate, dupa caz, si pe ordonatorii principali de credite, pentru anul bugetar.
Daca legile bugetare nu au fost adoptate cu cel putin trei zile inainte de expirarea exercitiului bugetar , Guvernul indeplineste sarcinile prevazute in bugetul anului precedent , limitele de cheltuieli neputand depasi de regula 1/12 din prevederile bugetelor anului precedent, cu exceptia cazurilor deosebite temeinic justificate de ordonatorii principali de credite
SUBIECTUL NR 12 Intocmirea si aprobarea proiectelor bugetelor locale.Controlul bugetar
Bugetele locale ale comunelor, oraselor, sectoarelor municipiului Bucuresti, judetelor si respectiv al municipiului Bucuresti se intocmesc in conditii de autonomie.
Intre bugetele consiliilor locale si bugetele consiliilor judetene nu exista relatii de subordonare;.bugetele consiliilor locale reflecta relatii de deplina autonomie financiara.
Sarcina intocmirii proiectului bugetului local revine primarului fiecarei unitati administrativ-teritoriale, respectiv primarului general al capitalei si presedintelui consilillui judetean pentru bugetul propriu al judetului.
Proiectele bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale se echilibreaza pe baza proiectelor de buget ale administratiei proprii si ale institutiilor publice subordonate.
Ordonatorii principali
de credite ai bugetelor locale prezinta propunerile pentru proiectele bugetelor
locale la directiile generale ale finantelor publice judetene pina la data de
15 mai a fiecarui an, urmand ca acestea sa depuna proiectele bugetelor locale
pe ansamblul judetului si al municipiului Bucuresti, cel mai tarziu pana la data
de 1 iunie a fiecarui an,
In cazul in care consiliile locale si judetene solicita majorari de cote sau sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat sau transferuri din bugetul de stat trebuie sa comunice Ministerului Finantelor Publice propunerile de modificare fata de anul in curs, potrivit metodologiei stabilite, cu precizarea cauzelor si cu fundamentarile care determina aceste modificari, pana la data de 1 mai a fiecarui an.
Pana la data de 1 iulie, Ministerul Finantelor Publice, cu acordul primului-ministru, comunica cotele sau sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, pentru echilibrarea bugetelor unitatilor administrativ- teritoriale care nu isi pot acoperi cheltuielile din venituri proprii in vederea definitivarii acestor bugete.
Proiectul de buget al fiecarei unitati administrativ-teritoriale, dupa ce este definitivat, este publicat spre a fi adus la cunostinta colectivitatii locale.
In termen de 15 zile de la data publicarii proiectului de buget se pot depune contestatii cu privire la veniturile si cheltuielile prevazute.
In fiecare buget local si judetean se poate inscrie, la partea de cheltuieli, un fond de rezerva bugetara la dispozitia consiliului local (judetean) in cota de pana la 5% din totalul cheltuielilor.
Acesta se poate utiliza pentru suplimentarea unor credite bugetare aprobate prin bugetele locale, in vederea finantarii actiunilor sau sarcinilor noi intervenite in cursul anului.
Fondul de rezerva bugetara poate fi majorat, in cursul anului , cu pana la 50% din cuantumul initial al acestuia aprobat prin buget, din disponibilitatile de credite bugetare care nu mai sunt necesare pina la sfirsitul anului.Nu pot fi folosite cu aceasta destinatie consiliilor disponibilitatile de credite bugetare provenite de la cheltuieli de personal si de capital.
In cazul in care, in bugetele proprii ale unor unitati administrativ-teritoriale, veniturile proprii depasesc cheltuielile aprobate, inclusiv rezerva bugetara stabilita conform normelor legale, diferentele se constituie ca excedente planificate ale fiecarui buget local.
Proiectele de buget
astfel definitivate se depun
Propunerile de cote sau de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si de transferuri se vor cuprinde in proiectele de buget pe ansamblul judetului, respectiv al municipiului Bucuresti care se prezinta Ministerului Finantelor Publice insotite de situatia administrativ-teritoriale componente la care se propun astfel de cote sau sume defalcate si transferuri, precum si de note de fundamentare a necesitatii, oportunitatii, eficientei si eficacitatii acestora.
Pentru aprobarea bugetelor locale sunt necesare parcurgerea urmatoarelor etape :
publicarea proiectelor de bugete anuale astfel ca locuitorii unitatilor administrativ teritoriale sa aiba posibilitatea de a cunoaste prevederile veniturilor si cheltuielilor publice locale, avand si dreptul de a depune contestatii i, in termen de 5 zile de la data publicarii acestor bugete;
supunerea proiectelor de bugete spre deliberarea consiliilor competente in prima sedinta a acestor consilii, dupa expirarea termenului de 15 zile de la data publicarii, insotite de raportul primarului sau al presedintelui consiliului judetean, precum si de contestatiile depuse impotriva datelor cuprinse in respectivele proiecte de buget;
deliberarea asupra prevederilor de venituri si cheltuieli, cu obligatia de pronuntare asupra contestatiilor depuse, urmata de votarea bugetului.
Hotararile privind bugetul local, precum si cele prin care se stabilesc impozite si taxe locale, se adopta cu votul majoritatii consilierilor in functie.
Daca bugetul nu poate fi aprobat dupa doua lecturi consecutive, care vor avea loc la un interval de cel mult 5 zile, activitatea se va desfasura pe baza bugetului anual precedent, pana la adoptarea noului buget. Sedintele in care se discuta problemele de buget sunt publice.
Fiecare buget se aproba pe ansamblu, pe ordonatori de credite, pe capitole si articole. Repartizarea pe unitati administrativ- teritoriale a sumelor defalcate din impozite si a transferurilor din bugetul de stat, potrivit legii bugetare, se realizeaza de catre Consiliul judetean impreuna cu Directia judeteana a finantelor publice, dupa consultarea primarilor si a reprezentantilor consiliilor locale.
Consiliile locale si judetene aproba imprumuturile ce vor fi contractate potrivit legii bugetare anuale si stabilesc impozitele si taxele locale, precum si taxele speciale ce se vor percepe pe timp limitat, potrivit normelor legale.
SUBIECTUL NR 13 Executia bugetelor locale si incheierea bugetelor locale. Controlul bugetar
Executia bugetelor locale revine autoritatilor administratiei publice locale. Raspunderea pentru executia bugetelor locale revine ordonatorului de credite care, potrivit legii, urmareste modul de incasare a veniturilor si efectuarea cheltuielilor in concordanta cu clasificatia bugetara.
Primarul exercita functia de ordonator principal de credite pentru comune, orase si municipii, iar la nivelul judetean aceasta functie revine presedintelui consiliului judetean.
Transferurile catre bugetele locale, in cadrul limitelor prevazute in bugetul de stat, se efectueaza prin Ministerul Finantelor Publice, la cererea si in functie de necesitatile executiei bugetare.
Efectuarea cheltuielilor din bugetele locale se face numai pe baza de acte justificative, care sa confirme primirea bunurilor materiale, prestarea serviciilor, achitarea salariilor si a altor drepturi banesti, plata obligatiilor catre buget etc., operatiuni supuse vizei de control financiar preventiv.
Consiliile locale sau, dupa caz, consiliile judetene, aproba virarile de credite si modul de utilizare a rezervei bugetare.
In cazul in care in executia bugetelor locale apare deficit temporar, acesta poate fi acoperit, pana la incasarea veniturilor bugetare aprobate, pe seama fondului de rulment.
Pentru acoperirea eventualelor goluri temporare de casa, aparute in cursul anului intre cheltuielile si veniturile bugetare proprii ale comunelor, oraselor, municipiilor si sectoarelor municipiului Bucuresti, se pot acorda imprumuturi temporare din fondurile de tezaur constituite potrivit normelor in vigoare.
Dreptul de a aproba astfel de imprumuturi il au consiliile judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, cu avizul prealabil al directiilor generale ale finantelor publice judetene.
Din aceleasi fonduri si in aceleasi conditii se pot acorda imprumuturi si in cazul in care asemenea goluri temporare de casa apar la bugetele proprii ale judetelor si al municipiului Bucuresti.
Imprumuturile acordate bugetelor locale trebuie rambursate pana la data de 31 decembrie al fiecarui exercitiu bugetar.
In cazuri exceptionale, in care imprumuturile nu au fost rambursate pana la finele anului datorita lipsei de disponibilitati bugetare, acestea se prevad la rambursare in bugetele anilor urmatori, pe termen de pana la 18 luni. Limita maxima a dobanzii ce se va percepe se stabileste de Ministerul Finantelor Publice si se incaseaza la fondul de tezaur judetean, respectiv al municipiului Bucuresti.
Pentru realizarea unor actiuni social- culturale si acoperirea unor cheltuieli economice de interes local, consiliile locale sau judetene, dupa caz, pot aproba si utiliza in intregime sumele incasate din venituri ale bugetelor locale respective peste cele aprobate, cu respectarea urmatoarele conditii:
Modificarile efectuate si aprobate in bugetele locale, in conditiile de mai sus, se supun ratificarii consiliului judetean, dupa caz, la prima sesiune a acestuia.
Trimestrial, presedintii consiliilor judetene si primarii celorlate unitati administrativ- teritoriale intocmesc dari de seama contabile asupra executiei bugetare, care se trimit Ministerului Finantelor Publice, la termenele si in conditiile stabilite de acesta.
Executia de casa a bugetelor locale se efectueaza prin unitatile teritoriale ale trezoreriei statului, asigurandu-se:
incasarea veniturilor bugetare, pe baza unei evidente stricte a sumelor incasate pe fiecare platitor;
finantarea cheltuielilor in limita creditelor bugetare aprobate si a destinatiei stabilite;
incadrarea in echilibrul bugetar aprobat.
Pentru bugetele locale, ordonatorii principali de credite sunt presedintii consiliilor judetene si primarii celorlalte unitati administrativ-teritoriale. Conducatorii institutiilor publice finantate din bugetele locale sunt, dupa caz, ordonatorii de credite secundari sau tertiari.
Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale pot delega atributia de aprobare a intrebuintarii si repartizarii creditelor bugetare vicepresedintilor consiliilor judetene si respectiv viceprimarilor comunelor, oraselor si municipiilor.
INCHEIEREA EXERCITIULUI BUGETELOR LOCALE
La sfarsitul anului bugetar, dupa incasarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor, are loc intocmirea documentelor care privesc incheierea exercitiului financiar pe baza carora se elaboreaza contul de executie a bugetului local.
Sarcina intocmirii contului de executie a bugetului local revine primarului pentru bugetele comunelor, oraselor si municipiilor si, respectiv, presedintelui consiliului judetean pentru begetele judetene.
Presedintii consiliilor judetene si primarii celorlalte unitati administrativ- teritoriale intocmesc si prezinta conturile anuale de executie a bugetelor proprii spre aprobare consiliilor judetene si, respectiv, consiliilor locale pana la 31 mai a anului urmator, in urmatoarea structura:
a) la venituri:- prevederi bugetare aprobate initial;
prevederi bugetare definitive;
incasari realizate.
b) la cheltuieli:- credite aprobate initial;
credite definitive;
plati efectuate.
Daca la sfarsitul anului, in urma efectuarii regularizarilor cu bugetul de stat in limita transferurilor din acest buget, rezulta excedent la incheierea exercitiului bugetar, acesta se utilizeaza in urmatoarea ordine pentru:
1)rambursarea eventualelor imprumuturi restante, plata dobanzilor aferente acestora si a comisioanelor;
2) constituirea fondului de rulment. Fondul de rulment se pastreaza intr-un cont distinct, deschis fiecarei unitati administrativ- teritoriale, la unitatile teritoriale ale trezoreriei statului si poate fi utilizat, temporar, pentru acoperirea unor eventuale deficite temporare provenite din decalaje in veniturile si cheltuielile anului curent.
La finele anului, fondul de rulment trebuie sa se regaseasca reintregit in contul distinct, deschis la unitatile de trezorerie.
Pana la data de 31 mai a fiecarui an, Ministerul Finantelor Publice prezinta Guvernului sinteza anuala a veniturilor si cheltuielilor publice locale, cu concluzii si propuneri in ceea ce priveste rolul acestora in indeplinirea sarcinilor ce revin organelor administratiei publice locale si a modului in care a fost respectata disciplina financiara.
6.4. CONTROLUL BUGETAR
Resursele financiare limitate fac astazi necesar mai mult ca oricand exercitarea unui control permanent asupra modului de formare dar si de intrebuintare a veniturilor bugetului public local.
Exercitarea controlului bugetar asupra modului de formare, de administrare si de intrebuintare a resurselor financiare puse la dispozitia autoritatilor publice locale se realizeaza cel putin in doua faze:
controlul executat prin compartimentele proprii de specialitate care au competente prin lege cu privire la stabilirea, constatarea, urmarirea si incasarea impozitelor si taxelor locale precum si a altor venituri cuvenite bugetelor locale;
controlul executat de catre Curtea de Conturi pe linia modului de formare, administrare si intrebuintare a resurselor financiare si care este singurul organ in masura sa acorde descarcare de gestiune in conditiile legii.
Cat priveste controlul ce se realizeaza in conditiile primei faze, prin compartimentele proprii se urmareste pe de o parte, incasarea veniturilor cel putin la nivelul celor inscrise si aprobate in bugetul unitatii administrativ- teritoriale, iar pe de alta parte , angajarea cheltuielilor sa se faca in raport de resursele financiare alocate, de nevoile colectivitatii locale.
Prin compartimente functionale proprii se urmareste pe langa stabilirea si incasarea la termen a impozitelor si taxelor locale si administrarea eficienta a bunurilor din proprietatea publica sau privata a unitatilor administrativ- teritoriale.
Curtea de Conturi, la randul sau, prin verificarea modului de formare si intrebuintare a resurselor financiare publice locale, urmareste in principal:
determinarea corecta a impozitelor si taxelor datorate bugetelor locale in conformitate cu prevederile legale care reglementeaza fiecare impozit si taxa in parte, stabilirea eventualelor venituri necalculate si neevidentiate ca obligatii de plata;
urmarirea si incasarea efectiva a veniturilor constatate si cuvenite legal bugetelor locale;
identificarea veniturilor locale neurmarite si neancasate integral si la termenele legale, a cauzelor, raspunderilor si masurilor ce se impun pentru incasarea acestora;
concordanta creditelor initiale si a celor definitive cu cele din bugetele aprobate;
incadrarea platilor efectuate in limitele creditelor definitive aprobate, pe total si pe structura clasificatiei bugetare a cheltuielilor;
natura si legalitatea obligatiilor de plata cu termene pana la finele anului;
efectuarea, din bugetele locale, numai a cheltuielilor din categoriile prevazute de legea bugetara anuala;
angajarea si efectuarea cheltuielilor din bugetele locale, numai in limita creditelor anuale aprobate;
inscrierea in bugetele locale si efectuarea din aceste bugete numai de cheltuieli pentru care exista baza legala;
efectuarea cheltuielilor bugetare numai pe baza de acte justificative, intocmite in conformitate cu dispozitiile legale.
Activitatea autoritatilor publice locale poate fi supusa unor verificari exceptionale din partea Curtii de Conturi atunci cand acestea nu isi ramburseaza toate obligatiile de plata pe termen scurt pana la sfarsitul anului fiscal in care au fost angajate imprumuturile sau daca la un moment dat, pe durata anului fiscal, datoriile pe termen scurt depasesc veniturile estimate, care au fost avute in vedere pentru garantarea fondurilor imprumutate.
In acest scop, Curtea de Conturi va solicita autoritatile administratiei publice locale sa intocmeasca si sa depuna un plan de redresare prin care acestea sa obliga sa asigure conditiile de rambursare la termen a fondurilor imprumutate.
SUBIECTUL NR 14 Continutul si rolul asigurarilor sociale
Asigurarile sociale constituie acea parte a relatiilor social-economice banesti ,cu ajutorul carora - in procesul repartitiei PIB - se formeaza, se repartizeaza si se utilizeaza fondurile banesti necesare ocrotirii obligatorii a salariatilor si pensionarilor din regiile autonome, societatile comerciale, a membrilor cooperativelor mestesugaresti si asociatiile agricole, a taranilor, a liber profesionistilor, a intreprinzatorilor particulari, a personalului casnic care lucreaza la persoane fizice, aflate in incapacitate temporara sau permanenta de munca, in caz de batranete si in alte cazuri prevazute de lege.
Prin asigurarile sociale se iau masurile corespunzatoare pentru prevenirea imbolnavirilor, refacerea si intarirea sanatatii, precum si pentru asigurarea existentei acelora care si-au pierdut definitiv capacitatea de munca din cauza bolii, a accidentelor, a batranetii, etc. si a celor care nu mai au sustinatori legali.
In Romania sistemul de asigurari sociale este constitui din:
asigurarile sociale de stat;
asigurarile sociale din cooperatia mestesugareasca;
asigurarile sociale din asociatiile agricole;
asigurarile sociale ale taranimii cu gospodaria individuala;
asigurarile sociale ale avocatilor si magistratilor;
asigurarile sociale ale artistilor plastici, ale scriitorilor si ale muzicienilor;
asigurarile sociale ale slujitorilor cultelor etc.
Rolul asigurarilor sociale rezulta din principiile ce stau la baza lor, precum si din modul cum se constituie si se folosesc fondurile banesti.
Asigurarile sociale stimuleaza reproductia sociala, contribuind la progresul economiei nationale si la dezvoltarea actiunilor social - culturale. Asigurarile sociale cuprind o serie de norme pentru infaptuirea unei tot mai bune igieni si securitati a muncii, prevenirea imbolnavirilor, refacerea si intarirea sanatatii cetatenilor si a familiilor lor, ceea ce are drept urmare mentinerea si crestera capacitatii lor de munca.
SUBIECTUL NR 15 Structura asigurarilor sociale.Trimiteri la tratament si odihna,indemnizatiile si ajutoarele de stat
Trimiterile la tratament balneoclimateric si odihna constituie o alta forma de ocrotire a cetatenilor prin asigurarile sociale de stat.
Ele au un rol important in prevenirea imbolnavirilor, refacerea si ingrijirea sanatatii pensionarilor, a salariatilor si a membrilor de familie. Pe baza recomandarilor medicale, salariatii si pensionarii sunt trimisi la odihna si tratament balneoclimateric.
Se acorda prioritate celor care : lucreaza in conditii deosebit de grele sau vatamatoare; sunt suferinzi de boli cronice sau profesionale; invalizilor; familiilor cu multi copii, carora li se acorda si gratuitate (prioritate la trimiterea in tabere de copii).
Costul transportului, mesei, cazarii si tratamentului balneoclimateric se suporta pentru salariati, pensionari si membrii lor de familie - carora li se acorda biletele respective - din bugetul asigurarilor sociale de stat, in proportie de 70% (in medie si diferentiat in functie de nivelul salariului sau a pensiei, in functie de statiunea respectiva si de sezon).
SUBIECTUL NR 16 Structura asigurarilor sociale.Pensiile
Pensiile se acorda in raport cu salariul si vechimea in munca tuturor cetatenilor care au implinit varsta prevazuta de lege, au vechimea necesara in munca ori si-au pierdut total sau in cea mai mare parte capacitatea de munca datorita unor accidente sau boli.
Statul roman garanteaza dreptul la pensie fiecarui cetatean indiferent de sex si nationalitate si acorda sprijin material prin asistenta sociala persoanelor inapte de munca si lipsite de mijloace de existenta.
Prin asigurarile sociale de stat se acorda urmatoarele pensii:
a) pensia pentru munca depusa si limita de varsta;
b) pensia pentru pierderea capacitatii de munca din cauza de accident de munca sau boala profesionala;
c) pensia pentru pierderea capacitatii de munca in afara procesului de munca;
d) pensia de urmas;
e) ajutorul social;
f) pensia suplimentara.
SUBIECTUL NR 17 Continutul sistemului public de pensii din
Dreptul la asigurari sociale este garantat de stat si se exercita, prin sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale.
In sistemul public sunt asigurate, persoanele fizice, denumite asigurati.
Asiguratii pot fi cetateni romani, cetateni ai altor state sau apatrizi, pe perioada in care au, conform legii, domiciliul sau resedinta in Romania.
Asiguratii au obligatia sa plateasca contributii de asigurari sociale si au dreptul sa beneficieze de prestatii de asigurari sociale, conform legii.
In sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:
I. persoanele care desfasoara activitati pe baza de contract individual de munca si functionarii publici;
II. persoanele care isi desfasoara activitatea in functii elective sau care sunt numite in cadrul autoritatii executive, legislative ori judecatoresti, pe durata mandatului, precum si membrii cooperatori dintr-o organizatie a cooperatiei mestesugaresti, ale caror drepturi si obligatii sunt asimilate, in conditiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevazute la pct. I;
III. persoanele care beneficiaza de drepturi banesti lunare, ce se suporta din bugetul asigurarilor pentru somaj, in conditiile legii, denumite someri;
IV. persoanele care realizeaza un venit brut pe an calendaristic, echivalent cu cel putin 3 salarii medii brute, si care se afla in una dintre situatiile urmatoare:
a) asociat unic, asociati, comanditari sau actionari;
b) administratori sau manageri care au incheiat contract de administrare sau de management;
c) membri ai asociatiei familiale;
d) persoane autorizate sa desfasoare activitati independente;
e) persoane angajate in institutii internationale, daca nu sunt asiguratii acestora;
f) alte persoane care realizeaza venituri din activitati profesionale;
V. persoanele care realizeaza prin cumul venituri brute pe an calendaristic, echivalente cu cel putin 3 salarii medii brute, si care se regasesc in doua sau mai multe situatii prevazute la pct. IV.
Se pot asigura in sistemul public, pe baza de contract de asigurare sociala, persoanele care nu se regasesc in situatiile mentionate, cele care nu se afla in plata unor prestatii de asigurari sociale in sistemul public, precum si cele care nu sunt asigurate in alte sisteme de asigurari sociale, neintegrate in sistemul public.
Prestatiile de asigurari sociale se acorda sub forma de: pensii, indemnizatii, ajutoare, alte tipuri de prestatii prevazute de lege, corelative cu obligatiile privind plata contributiei de asigurari sociale.
SUBIECTUL NR 18 Contributia de asigurari sociale
In sistemul public sunt contribuabili, dupa caz:
a) asiguratii care datoreaza contributii individuale de asigurari sociale;
b) angajatorii;
c) persoanele juridice la care isi desfasoara activitatea asiguratii , prevazute la pct. II, asimilate angajatorului;
d) Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca care administreaza bugetul asigurarilor pentru somaj;
e) persoanele care incheie contract de asigurare sociala.
Cotele de contributii de asigurari sociale sunt diferentiate in functie de conditiile de munca normale, deosebite sau special, si se aproba anual prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat.
Contributia de asigurari sociale se datoreaza din momentul incadrarii in munca cu contract de munca individual sau de la data incheierii contractului de asigurare sociala.
Contributia individuala de asigurari sociale se datoreaza de asiguratii prevazuti la pct. I si II, iar cota contributiei individuale de asigurari sociale se stabileste prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat.
Contributia de asigurari sociale datorata de angajatori reprezinta diferenta dintre nivelul cotelor de contributii de asigurari sociale stabilite diferentiat, in functie de conditiile de munca si nivelul cotei contributiei individuale de asigurari sociale.
Asiguratii prevazuti la pct. IV si V datoreaza integral cota de contributie de asigurari sociale corespunzatoare conditiilor de munca in care isi desfasoara activitatea.
Contributia de asigurari sociale pentru someri se suporta integral din bugetul asigurarilor pentru somaj la nivelul cotei stabilite pentru conditii normale de munca, cu exceptia platilor compensatorii si a veniturilor de completare acordate salariatilor din industria de aparare, in perioada de reducere temporara a activitatii.
Contributia de asigurari sociale pentru persoanele care beneficiaza de plati compensatorii se suporta din bugetul asigurarilor pentru somaj la nivelul cotei contributiei individuale de asigurari sociale.
Calculul si plata contributiei de asigurari sociale datorate de asiguratii prevazuti la pct. I si II si de angajatorii acestora se fac lunar de catre angajatori.
Calculul si plata contributiei de asigurari sociale pentru someri se fac lunar de catre institutia care administreaza bugetul asigurarilor pentru somaj.
Plata contributiei de asigurari sociale datorate de asiguratii prevazuti la pct. IV si V se face lunar de catre acestia, pe baza calculului efectuat si comunicat de casele teritoriale de pensii la care sunt asigurati.
SUBIECTUL NR 19 Categorii de pensii in
In sistemul public se acorda urmatoarele categorii de pensii:
a) pensia pentru limita de varsta;
b) pensia anticipata;
c) pensia anticipata partiala;
d) pensia de invaliditate;
e) pensia de urmas.
SUBIECTUL NR 20 Stabilirea si plata pensiilor in
Pensia se acorda la cererea persoanei indreptatite, a mandatarului desemnat de aceasta cu procura speciala, a tutorelui sau a curatorului acesteia.
Dererea de pensionare, impreuna cu actele care dovedesc indeplinirea conditiilor prevazute de prezenta lege se depun la casa teritoriala de pensii in raza careia se afla domiciliul asiguratului.
Drepturile de pensie de urmas, in cazul persoanelor care indeplinesc conditiile prevazute de prezenta lege la data decesului sustinatorului asigurat, se acorda la cerere:
a) incepand cu luna urmatoare decesului, in cazul in care sustinatorul decedat era pensionar, daca cererea a fost depusa in termen de 90 de zile de la data decesului;
b) de la data decesului sustinatorului, in cazul in care sustinatorul decedat nu era pensionar la data decesului, daca cererea a fost depusa in termen de 90 de zile de la aceasta data;
c) de la data depunerii cererii, in situatiile in care s-au depasit termenele prevazute la lit. a) si b).
Plata pensiei se face lunar.
Pensia se plateste personal titularului, mandatarului desemnat de acesta prin procura speciala sau reprezentantului legal al acestuia, in functie de optiune, prin mandat postal, cont curent sau cont de card.
Plata pensiei inceteaza incepand cu luna urmatoare celei in care:
a) beneficiarul a decedat;
b) beneficiarul nu mai indeplineste conditiile legale in temeiul carora i-a fost acordata pensia;
c) urmasul a fost condamnat printr-o hotarare ramasa definitiva pentru infractiunea de omor sau tentativa de omor comisa asupra sustinatorului.
Plata pensiei se suspenda incepand cu luna urmatoare celei in care:
a) pensionarul isi stabileste domiciliul pe teritoriul unui stat cu care Romania a incheiat conventie de asigurari sociale, daca in cadrul acesteia se prevede ca pensia se plateste de catre celalalt stat;
b) beneficiarul unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate partiale se regaseste in una dintre situatiile prevazute la pct. I si II;
c) beneficiarul unei pensii de invaliditate nu se prezinta la revizuirea medicala periodica;
d) beneficiarul unei pensii de urmas realizeaza dintr-o activitate profesionala venituri brute lunare mai mari de o patrime din salariul mediu brut pe economie;
e) copilul urmas nu mai indeplineste conditiile prevazute de lege ( nu isi continua studiile);
f) sotul supravietuitor, beneficiarul unei pensii de urmas, se recasatoreste.
Incepand cu data inscrierii la pensie cuantumul pensiei se determina prin inmultirea punctajului mediu anual realizat de asigurat in perioada de cotizare cu valoarea unui punct de pensie.
Cuantumul pensiei astfel stabilit se majoreaza cu suma corespunzatoare contributiei pentru asigurarile sociale de sanatate, datorata potrivit legii.
Punctajul mediu anual realizat de asigurat in perioada de cotizare se determina prin impartirea numarului de puncte rezultat din insumarea punctajelor anuale realizate de asigurat in perioada de cotizare la numarul de ani corespunzator stagiului complet de cotizare, prevazut in Anexa nr.3 la lege.
Punctajul anual al
asiguratului se determina prin impartirea la
Punctajul asiguratului, nu poate fi mai mare de 5 puncte intr-un an calendaristic.
SUBIECTUL NR 21 Continutul asigurarilor de bunuri si persoane
Asigurarea este un aranjament (o intelegere) prin care una din parti , numita asigurator, promite sa plateasca celeilalte parti, asigurat sau beneficiar, o suma de bani daca se produce un evaniment care il face pe asigurat sa sufere o pierdere financiara.
Responsabilitatea pentru plata unor astfel de pierderi este transferats de la detinatorul politei catre asigurator. In schimbul acceptarii obligatiei de a plati pagubele, atunci cand acestea se produc, asiguratorul primeste de la asigurat un pret numit prima de asigurare.
Incheierea unui contract de asigurare este o metoda de a tine sub control aspectele financiare ale unei situatii viitoare necunoscute. Daca o persoana cumpara o polita de asigurare, ea schimba o situatie de risc (certitudine) financiara, deoarece compania de asigurari garanteaza celui care a cumparat asigurarea ca, in conditiile respectarii anumitor clauze, prevazute in contractul de asigurare, situatia sa financiara nu va fi afectata de aparitia sau nu a unor anumite evenimente specificate.
Majoritatea oamenilor nu agreaza riscul, ci prefera siguranta si din acest motiv cumpara asigurari.
Asigurarile functioneaza deoarece, asiguratorul poate incasa prime de asigurare din partea unui grup de oameni aflati in conditii similare si care nu sufera toti pagube in decursul unui an. Aceste prime de asigurare sunt depuse intr-un cont comun si utilizate de asigurator pentru plata pagubelor.
In acest fel, pierderile (pagubele) sunt mai degraba impartite intre detinatorii de polite de asigurare, decat sa fie suportate de catre o minoritate de oameni (comunitate de risc si mutalitatea in suportarea pagubelor). Pierderile financiare ale persoanelor fizice si juridice pot fi compensate prin doua modalitati:
- prin constituirea de catre fiecare persoana fizica sau juridica in parte a unor rezerve proprii, destinate a fi utilizate in cazul aparitiei evenimentelor cauzatoare de pagube, pentru acoperirea acestora;
- prin constituirea in comun, de catre un mare numar de persoane, amenintate de aceleasi pericole, a unor fonduri, care sa serveasca la acoperirea necesitatilor banesti ale acelora dintre ele care au avut efectiv pierderi de suferit din punct de vedere financiar.
Solutia a doua, a constituirii in comun, prin participarea unui mare numar de persoane (fizice, juridice), a unui fond centralizat, din care sa se acopere necesitatile banesti ale celor pagubiti, s-a dovedit a fi metoda care necesita cel mai mic efort financiar atat pentru fiecare in parte, cat si pentru intreaga economie.
Ea este bazata pe principiul mutualitatii adica, fiecare contribuie cu o suma mica, pentru a crea un fond pentru a fi ajutati cei pagubiti de anumite evenimente din natura sau societate. Acest principiu sta la baza asigurarii.
Asigurarile, nu numai ca impart pagubele intre persoanele fizice si intre organizatii, dar ele realizeaza si repartizarea uniforma in timp a acestor pagube. Acest lucru este posibil deoarece, in anii in care pagubele sunt mai mici decat cele estimate, asiguratorii isi pot constitui rezerve, care pot fi utilizate ulterior, in anii mai grei.
SUBIECTUL NR 22 Clasificarea asigurarilor
In literatura de specialitate, cei mai multi specialisti utilizeaza urmatoarele criterii: dupa modul de realizare a raporturilor juridice, dupa domeniul asigurarii, dupa riscul asigurat, dupa sfera de cuprindere in profil teritorial, dupa natura raporturilor dintre asigurat si asigurator etc.
1. Dupa modul de realizare a raporturilor juridice de asigurare sunt asigurari obligatorii si asigurari facultative.
Asigurarea obligatorie izvoraste din interesul economic si social al intregii colectivitati si ea se introduce atunci cand bunurile unui numar mare de persoane fizice si juridice sunt amenintate de anumite riscuri, astfel incat fiecare detinator al bunului respectiv ar avea de suportat pagube la producerea evenimentului asigurat.
In cele mai multe tari, ca si in tara noastra, forma de asigurare obligatorie este asigurarea de raspundere civila pentru pagube produse din accidente de circulatie.
In tara noastra, aceasta asigurare a fost reglementata prin Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania.
Clauzele contractului de asigurare, limitele maxime si minime ale despagubirilor pentru pagube produse la bunuri, vatamari corporale sau deces, nivelul primelor de asigurare, pe categorii de autovehicule, termenele de plata sunt stabilite prin Hotarare de Guvern, la propunerea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor.
Legea prevede obligatia persoanelor fizice si juridice detinatoare de autovehicule supuse inmatricularii sau folosirii pe teritoriul Romaniei de a le asigura pentru cazurile de raspundere civila ca urmare a pagubelor produse din accidentele pe teritoriul Romaniei. Neachitarea la scadenta a primelor de asigurare determina ca detinatorul autovehiculului sa nu fie asigurat.
Asigurarea facultativa are la baza acordul de vointa dintre asigurator si asigurat, concretizat in contractul de asigurare, prin care sunt stabilite drepturile si obligatiile partilor, precum si toate celelelate elemente ale asigurarii (riscuri, prime de asigurare, suma asigurata etc.).
Asigurarea obligatorie prezinta o serie de trasaturi care o deosebesc de asigurarea facultativa, si anume:
a) In asigurarea obligatorie sunt cuprinse toate bunurile de acelasi fel apartinand persoanelor fizice sau juridice, deci este o asigurare totala.
Acest lucru exclude posibilitatea selectiei riscurilor, permitand o dispersare larga a acestora iar primele de asigurare sunt mai reduse decat cele stabilite la asigurarea facultativa.
Spre deosebire de asigurarea obligatorie, asigurarea facultativa nu este totala, ea cuprinzand doar o parte din bunurile de acelasi fel;
b) Suma asigurata este stabilita prin lege, sub forma unor norme de asigurare, ceea ce inseamna ca asigurarea este o asigurare normata. Normele de asigurare (limitele minime si maxime) se stabilesc in functie de valoarea bunurilor de acelasi fel.
La asigurarea facultativa, suma asigurata nu este stabilita pe baza unor norme, ci in functie de propunerea asiguratului si avand ca limita maxima valoarea reala a bunului in momentul incheierii asigurarii, iar la asigurarile de persoane anumite sume stabilite prin contractul de asigurare.
c) Spre deosebire de asigurarea facultativa auto-casco, la care suma asigurata se diminueaza de fiecare data cu raspundere acordata, la asigurarea obligatorie de raspundere civila, la acordarea unei despagubiri nu tine seama de despagubirile acordate anterior.
Cu alte cuvinte, asiguratul va fi despagubit la fiecare aparitie a riscului asigurat, singura conditie este ca paguba sa se incadreze in limitele mentionate de catre lege.
In cazul asigurarilor de bunuri, obiectul asigurarii il constituie anumite bunuri (o constructie, autovehicule, animale etc.) care sunt expuse anumitor riscuri provocatoare de daune.
In cazul asigurarii de raspundere civila, denumita si asigurare de responsabilitate, obiectul asigurarii consta intr-o valoare patrimoniala egala cu responsabilitate ce ar urma sa le plateasca asiguratul ca urmare a unui prejudiciu cauzat unei terte persoane pentru care raspunde potrivit legii.
Asigurarile de bunuri si de raspundere civila sunt asigurari contra pagubelor, denumite si asigurari de daune, avand drept scop repararea prejudiciului care ameninta patrimoniul asiguratului.
Aceste asigurari au un caracter de despagubire, denumit in limbajul asigurarilor, caracter indemnitar.
Asigurarile de persoane au ca obiect persoana fizica, viata si integritatea sa, supuse amenintarii unor evenimente care pot provoca boala, invaliditatea sau decesul.
In cadrul acestor asigurari, asiguratul sau beneficiarul asigurarii are dreptul sa primeasca indemnizatia de asigurare fara a exista vreo legatura cu prejudiciul suferit. Asigurarile de persoane au un caracter neindemnitar, reprezentand o masura de prevedere, de capitalizare a unor sume de bani.
Cu toate ca la acest criteriu se face cel mai adesea referire atunci cand se vorbeste despre tipurile de asigurari practicate, el nu are caracter exhaustiv, intrucat mai exista o categorie de asigurari, cea a asigurarii riscurilor financiare (asigurarea riscului de neplata din partea debitorilor in caz de incapacitate de plata a acestora) care nu se regaseste clar in niciuna din categoriile de mai sus. Totusi, cei mai multi specialisti o includ in categoria asigurarilor de bunuri, iar altii o trateaza distinct, alaturi de cele trei categorii de baza, existand astfel, in functie de domeniul asigurarii:
-asigurari de bunuri;
-asigurari de persoane;
-asigurari de raspundere civila;
-asigurarea riscurilor financiare.
Specific asigurarilor directe este faptul ca raporturile de asigurare se stabilesc nemijlocit intre asigurat si asigurator, fie pe baza contractului de asigurare, fie pe baza legii.
Tot asigurare directa este si coasigurarea, in care exista mai multi asiguratori si un singur asigurat.
Spre deosebire de asigurarile directe, reasigurarea apare ca un raport care se stabileste de fiecare data intre doua societati de asigurare, dintre care una are calitatea de reasigurat, iar cealalta de reasigurator.
Reasigurarea are la baza contractul de reasigurare, prin intermediul caruia reasiguratul cedeaza unui reasigurator o parte din raspunderile asumate prin contractele sala luate in asigurare.
Reasiguratorul isi asuma raspunderea de a partipa la acoperirea pagubelor in limitele convenite in contractul de reasigurare.
4. Dupa sfera de cuprindere teritoriala asigurarile se impart in: asigurari interne si asigurari externe.
Asigurarile interne se caracterizeaza prin faptul ca partile contractante (asigurat, asigurator, beneficiar, contractant), obiectele asigurarii si riscurile asigurate se afla sau se produc pe teritoriul aceluiasi stat.
De asemenea, primele de asigurare, sumele asigurate si despagubirile sau indemnizatiile se platesc in moneda statului pe teritoriul caruia se afla bunurile sau se produc riscurile.
Asigurarile externe se caracterizeaza prin aceea ca fie partile contractante, fie obiectul asigurarii, fie riscul asigurat se afla pe teritoriul altui stat. Caracteristic acestor asigurari este faptul ca partile pot stabili si plati prima de asigurare in valuta.
In categoria asigurarilor externe, pot fi incluse: asigurarea marfurilor pe timpul transportului extern, asigurarea navelor maritime si fluviale ce parcurg rute internationale, asigurarea Cartea Verde si altele.
5. Dupa riscul asigurat, exista asigurari pentru urmatoarele riscuri:
incendii, trasnete, explozii, cutremure de pamant, grindina, etc., denumite riscuri ale calamitatilor naturale;
derapari, rasturnari, coliziuni sau alte accidente ale mijloacelor de transport;
diferite boli, epizooti si accidente ale animalelor;
evenimente ce pot surveni in viata persoanelor fizice: boala, invaliditate, deces, supravietuire.
6. Legea nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor, la art. 3, grupeaza activitatea de asigurare in: asigurari de viata si asigurari generale.
In literatura de specialitate straina, precum si in anuarele statistice internationale, asigurarile sunt clasificate in doua mari categorii si anume: asigurari de viata si asigurari non-viata; de asemenea, frecvent intalnim clasificarea in asigurari de pagube si asigurari de persoane.
SUBIECTUL NR 23 Elementele asigurarilor de bunuri si personae.Contractul de asigurare
Elementele asigurarii sunt:
asiguratorul;
asiguratul;
contractantul asigurarii;
beneficiarul asigurarii;
contractul de asigurare;
riscul asigurat;
obiectul asigurat;
suma asigurata;
prima de asigurare;
durata asigurarii;
paguba sau dauna;
despagubirea de asigurare.
Asiguratorul este persoana juridica, societate de asigurari, care in schimbul primei de asigurare incasate de la asigurati isi asuma obligatia sa plateasca acestora (beneficiarilor asigurarii) despagubirea ce li se cuvine pentru cazul de distrugere sau avarie a bunurilor asigurate ca urmare a calamitatilor naturii sau accidentelor , sa plateasca suma asigurata la survenirea unui eveniment in viata persoanelor asigurate (beneficiarilor) sau sa plateasca despagubirea pentru prejudiciul produs de asigurat unei terte persoane.
Asiguratul este persoana fizica sau juridica care, in schimbul primei de asigurare platita asiguratorului, isi asigura bunurile impotriva unor calamitati ale naturii sau accidente, ori persoana fizica ce se asigura impotriva unor evenimente ce pot aparea in viata sa, precum si persoana fizica sau juridica ce se asigura pentru prejudiciul pe care il poate aduce unor terte persoane de a carui producere raspunde potrivit legii.
Contractantul asigurarii este persoana fizica sau juridica ce poate incheia o asigurare, fara insa ca aceasta sa aiba calitatea de asigurat.
Astfel, de exemplu, un agent economic poate incheia o asigurare de accidente pentru personalul ei angajat care este transportat la si de la locul de munca folosind autovehiculele apartinand acestuia. In acest caz, calitatea de asigurati o au lucratorii pentru care a fost incheiata asigurarea, iar agentul economic este contractantul asigurarii.
Beneficiarul asigurarii este , de regula, insusi asiguratul. Exista categegorii de asigurari (de exemplu, de persoane si de transport) in care calitatea de beneficiar o pot avea si alte persoane, specificate nominal in contractul de asigurare.
Spre exemplu, beneficiar poate fi o terta persoana careia - in virtutea contractului sau a legii - asiguratorul urmeaza sa plateasca indemnizatia de asigurare la realizarea evenimentului prevazut in contract (caz asigurat).
Prin obiectul asigurarii se intelege ceea ce s-a asigurat : anumite bunuri, despagubirile datorate de asigurat ca urmare a raspunderii civile fata de o terta persoana (patrimoniul din care ar urma sa plateasca) sau un atribut al persoanei (viata, capacitatea de munca etc.), adica valorile patrimoniale sau nepatrimoniale expuse pericolului.
Astfel, in asigurarile de bunuri asiguratorul garanteaza asiguratului plata unor despagubiri, in cazul in care anumite calamitati sau accidente ar produce pagube bunului respectiv; in asigurarile de persoane se garanteaza plata unor sume dinainte stabilite, in cazul in care in viata asiguratului ar interveni un anumit eveniment (supravietuire, invaliditate, deces etc.) iar in asigurarile de raspundere civila asiguratorul preia asupra sa obligatiile de despagubire pe care asiguratul le-ar putea avea fata de o terta persoana, ca urmare a faptului ca i-a pricinuit acestuia un prejudiciu.
Riscul constituie elementul esential si caracteristic al contractului de asigurare.
Riscul asigurat este fenomenul sau evenimentul la producerea caruia societatea de asigurari este obligata prin lege sau contract sa achite asiguratului sau beneficiarului asigurarii despagubirea de asigurare la bunuri sau suma asigurata in cazul oersoanelor.
Notiunea de risc asigurat are, de regula, mai multe sensuri. Astfel, riscul asigurat este folosit in sensul de probabilitate a producerii fenomenului (evenimentului) impotriva caruia se incheie asigurarea.
Cu cat acest fenomen are frecventa mai mare, cu atat este mai mare pericolul de producere a pagubei si apare mai necesara asigurarea.
Suma asigurata este partea din valoarea de asigurare pentru care asiguratorul isi asuma raspunderea in cazul producerii fenomenului (evenimentului) pentru care s-a incheiat asigurarea.
Suma asigurata reprezinta limita maxima a raspunderii asiguratorului si constituie unul din elementele care stau la baza calcularii primei de asigurare. In cazul asigurarilor de bunuri, suma asigurata nu poate depasi valoarea reala a bunului la data asigurarii(valoarea de asigurare).
In cazul asigurarii de raspundere civila, intrucat nu exista o valoare de asigurare, suma asigurata se stabileste prin conventie, iar in cazul asigurarii obligatorii, prin hotarare a Guvernului.
In cazul asigurarilor de persoane, suma asigurata nu este limitata, fiind vorba de viata si sanatatea omului nu se poate stabili o limita minima sau maxima de valoare.
Prima de asigurare este suma de bani pe care asiguratul este obligat, in baza contractului sau a legii, sa o plateasca asiguratorului, in schimbul garantiei pe care acesta i-o acorda si se foloseste pentru constituirea fondului de asigurare, a fondurilor de rezerva, pentru finantarea actiunilor de prevenire si combatere a unor evenimente producatoare de pagube si pentru acoperirea cheltuielilor legate de administrarea asigurarilor.
Prima de asigurare este, asadar, pretul platit de asigurat pentru ca asiguratorul sa preia asupra sa riscul.
Paguba sau dauna reprezinta pierderea, exprimata valoric, intervenita la bunul asigurat, ca urmare a producerii riscului asigurat.
Dauna (paguba) de asigurare se numeste prejudiciul suferit de asigurat in urma realizarii cazului asigurat. Se au in vedere numai prejudiciile efective suferite de asigurat, nu si beneficiul nerealizat.
In cazul asigurarii de raspundere civila, beneficiul nerealizat de terta persoana pagubita reprezinta pentru asigurat o paguba efectiva, deoarece se include in despagubirile datorate (reparare integrala). Notiunea de dauna este aplicabila numai la asigurarile contra pagubelor (asigurari de daune).
Despagubirea de asigurare reprezinta suma de bani pe care asiguratorul o plateste asiguratului pentru refacerea bunului distrus de un risc asigurat sau pentru compensarea unui prejudiciu la asigurarea de raspundere civila.
Cuantumul despagubirii de asigurare depinde de marimea pagubei si nu poate depasi sums asigurata.
Contractul de asigurare
Incheierea contractului. Drepturi si obligatii
Prin contractul de asigurare, contractantul asigurarii sau asiguratul se obliga sa plateasca o prima asiguratorului, iar acesta se obliga ca, la producerea riscului asigurat, sa plateasca asiguratului, beneficiarului asigurarii sau tertului pagubit despagubirea ori suma asigurata, denumita indemnizatie, rezultata din contractul de asigurare incheiat in conditiile legii, in limitele si la termenele convenite.
Contractul de asigurare se incheie in forma scrisa. El nu poate fi probat cu martori, chiar daca exista un inceput de dovada scrisa.
In contractul de asigurare se specifica cel putin detaliile de identificare a partilor contractante si numele beneficiarului asigurarii, daca acesta nu este parte la contract.
Contractul de asigurare cuprinde:
a) numele sau denumirea, domiciliul sau sediul partilor contractante;
b) obiectul asigurarii: bunuri, persoane, raspundere civila, credite si garantii, asigurari de pierderi financiare, alte asigurari;
c) riscurile ce se asigura;
d) momentul inceperii si cel al incetarii raspunderii asiguratorului;
e) primele de asigurare;
f) sumele asigurate.
Alte elemente pe care trebuie sa le cuprinda contractul de asigurare se stabilesc prin norme adoptate in baza legii de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor.
Incheierea contractului de asigurare se probeaza cu polita de asigurare sau cu certificatul de asigurare emis si semnat de asigurator ori cu nota de acoperire emisa si semnata de brokerul de asigurare.
Documentul de asigurare poate fi, dupa caz, nominal, la ordin sau la purtator.
Daca imprejurarile esentiale privind riscul se modifica in cursul executarii contractului, asiguratul este obligat sa comunice in scris asiguratorului schimbarea.
SUBIECTUL NR 24 Asigurarile de bunuri si personae
Asigurarea bunurilor acopera:
a) cladirile si alte constructii destinate activitatilor economice sau sociale:sedii administative, magazine, depozite de marfuri si materiale, unitati de prestari servicii/reparatii, cantine, cabinete de consultatii medicale, farmacii, fabrici, sectii si ateliere de productie industriala, silozuri, magazine pentru produse agricole, unitati de mecanizare, intretinere si reparatii utilaje agricole, hoteluri, moteluri, alte cladiri de locuit sau de deservire, depozite de carburanti, lubrifianti, vopsele;
b) continutul cladirilor mai sus mentionate:
- mijloace fixe:masini, utilaje, echipamente, agegate, instalatii tehnologice, motoare, transformatoare, unelte, mobilier, aparatura de comanda si control, cuptoare, birotica, alte mijloace fixe si de inventar;
- mijloace circulante:marfuri in depozite si magazine, materii prime si materiale, semifabricate, produse finite, etc.;
c) bunurile casabile din alcatuirea cladirii sau aflate in interiorul acesteea, si anume: geamuri si oglinzi de orice fel, corpuri de iluminat si lampi, bunuri sanitare si de igiena, sobe de teracota, pereti din caramida de sticla, vitralii, acvarii, luminatoare, panouri solare, placari cu marmuea, gresie, faianta, sculpturi, etc.;
d) bani si valori aflate in seifuri sau pe timpul transportului: numerar, carduri, harti de salvare, bijuterii, metale pretioase, pietre pretioase, etc.;
e) tehnica de calcul si birotica: calculatoare, imprimante, faxuri, copiatoare, birouri complet echipate, echipament didactic si de prezentare etc.;
f) echipamente de telecomunicatii :centrale telefonice, statii radio, sisteme radar, sttii de satelit, antene parabolice etc.;
g) echipamente medicale: aparatura cu raze X, aparatura de laborator, computere tomograf, endoscoape, echipamente cu ultrasunete, medicina dentara etc.;
h) echipamente de transmisie radio/TV: aparatura pentru studiouri radio/TV, de inregistrari TV si video, sisteme electroacustice etc.;
i) stocul de marfa in refrigerare: peste, pasari, carne, fructe, legume, oua, brinzeturi, unt, semipreparate, produse farmaceutice etc.
Riscurile asigurate sunt:
- riscuri generale: incendiu, traznet, explozie, cutrmur, inundatii, furtuna, uragan, grindina, furtul prin efractie, vandalism, terorism, prabusire si/sau alunecare de teren, izbirea din exterior de catre autovehocole, avalanse de zapada, cadere accidentala de corpuri, riscuri politice si actiuni ale unor grupari rau-voitoare;
- riscuri specifice anumitor domenii de activitate: riscuri specifice pentru bunurile casabile, riscuri specifice pentru echipamente electronice, riscuri specifice pentru stocul de marfa refrigerata, riscuri specifice masinilor, utilajelor si instalatiilor.
Despagubirile de asigurare se acorda pentru cladiri, constructii, mijloace fixe si mijloace circulante, atat in caz de dauna totala cat si in caz de dauna partiala.
SUBIECTUL NR 25 Asigurarile de raspundere civila
Tipuri de acoperire oferite de catre societatile de asigurare:
a) raspunderea civila legala;
b) raspunderea civila a producatorului;
c) raspunderea civila fata de angajatii proprii;
d) raspunderi civile legate de activitati speciale (prestari servicii, activitate turistica si hoteliera, alimentatie publica, transport calatori etc.);
e) raspunderi civile profesionale (contractuale) pentru profesionistii cu drept de libera practica : medici, farmacisti, avocati, notari, experti contabili si contabili autorizati, arhitecti etc.
Riscuri acoperite :
a) raspunderea civila legala : prejudicii provocate de asigurat tertilor ca urmare a producerii din culpa proprie de vatamari corporale si/sau pagube de bunuri;
b) raspunderea civila profesionala : prejudicii provocate de asigurat clientilor sai prin neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a obligatiilor profesionale angajate prin contract.
Despagubiri acordate:
a) sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca tertilor pagubiti pentru vatamari corporale sau pagube produse la bunuri;
b) cheltuielile de judecata facute de asigurat in proces civil, daca acesta a fost obligat prin hotarare judecatoreasca la plata despagubirii;
c) cheltuieli de judecata facute de pagubit pentru indeplinirea formalitatilor legale in vederea obligarii asiguratului la plata despagubirii.
SUBIECTUL NR 26 Echilibrul financiar.Continut
Asadar, echilibrul general economic presupune existenta unei concordante depline intre necesarul de bunuri materiale si bunurile posibile de procurat; intre necesarul de forta de munca si forta de munca disponibila in perioada de referinta; intre necesarul de resurse financiare si posibilitatile de procurare a acestora; intre veniturile banesti ale populatiei si posibilitatile de acoperire a acestora cu bunuri si servicii; in sfarsit, intre necesarul de resurse valutare si resursele posibil de mobilizat in conditiile date.
Este vorba de un volum si o structura de resurse - materiale, umane, financiare, monetare si valutare - corespunzatoare nevoilor si posibilitatilor economiei nationale intr-o perioada de timp determinata.
Echilibrul general economic previzional are un caracter potential.
Transformarea acestuia din posibilitate in realitate se realizeaza in cursul perioadei de referinta, in activitatea de zi cu zi a agentilor economici, a tuturor celor care participa la infaptuirea reproductiei largite.
Productia unui anumit produs pe total economie este egala cu cantitatea obtinuta de toti agentii economici profilati pe acel produs, iar consumul total este egal cu suma cantitatilor consumate de utilizatorii din intreaga economie.
Cantitatile totale efectiv produse si, respectiv, consumate pot fi egale, mai mari sau mai mici decat cele prevazute.
Productia realizata suplimentar poate contribui la consolidarea echilibrului material si poate avea efecte favorabile asupra celorlalte forme de echilibru, in masura in care se materializeaza in bunuri cerute pe piata interna sau in marfuri cu desfacere asigurata la export, de calitate corespunzatoare si cu cheltuieli de munca sociala acceptate de societate, nu se obtine pe seama stocurilor intangibile de materiale si nici in detrimentul altor produse necesare economiei.
Un plus de productie echivaleaza cu un plus de resurse materiale, iar acesta poate asigura, prin valorificare, un plus de resurse financiare, un plus de resurse valutare etc.
Un consum suplimentar de materiale pentru obtinerea unui anumit produs creeaza un dezechilibru intre cererea si oferta acelui produs, cu efecte negative de ordin financiar si/sau valutar.
Aparitia unor resurse materiale, financiare si valutare suplimentare favorizeaza realizarea unor obiective economice si sociale peste prevederi, in conditii de echilibru corespunzator noilor conditii create in economie. Dimpotriva, nerealizarea resurselor materiale, financiare si valutare la nivelul prevazut pune in pericol realizarea obiectivelor stabilite.
Acesta face necesarea luarea de masuri pentru reconsiderarea cadrului previzional, pentru realizarea echilibrului la un nivel inferior celui initial.
Dezechilibrele materiale localizate la un produs sau altul, la o subramura sau alta, la un numar restrans de agenti economici, de regula, pot fi eliminate prin masuri economice si tehnico-organizatorice, prin folosirea rezervelor de care dispune economia.
Descoperite la timp, asemenea dezechilibre pot fi inlaturate inainte ca ele sa capete proportii si sa puna in pericol echilibrul general economic.
Procesele economice care au loc in activitatea de zi cu zi a agentilor economici, in relatiile dintre acestia, ca si in raporturile lor cu autoritatile publice, cu bancile, societatile de asigurare si cu alte persoane de drept public sau privat, genereaza multiple fluxuri materiale si banesti, paralele sau interdependente unele de altele.
Fluxurile banesti reflecta prelevarile ce alimenteaza fondurile de resurse financiare ce se constituie in economie, precum si transferurile resurselor materiale, este necesar sa existe o stare de echilibru intre necesarul de resurse financiare si posibilitatile de procurare a acestora.
Cu alte cuvinte, este impetuos necesar ca resursele financiare posibile de mobilizat in cursul perioadei considerate sa acopere integral nevoile de dezvoltare economica, de satisfacere a trebuintelor sociale, de asigurare a ordinii interne, de aparare a tarii etc.
Altfel spus, societatea nu trebuie sa se angajeze in actiuni economice, sociale sau de alta natura care reclama resurse mai mari decat poate sa procure pe plan national.
In determinarea echilibrului financiar se iau in calcul toate resursele financiare, indiferent de esalonul la care se constituie si administreaza si de metodele folosite in mobilizarea si repartizarea acestora.
Echilibrele individuale ale fondurilor de resurse financiare isi gasesc expresia, la nivelul economiei nationale, in echilibrul intregului sistem financiar.
Acest echilibru reflecta corelatia existenta intre resursele financiare necesare economiei pentru indeplinirea obiectivelor si actiunilor prevazute, inclusiv cele pentru satisfacerea eventualelor nevoi suplimentare aparute pe parcurs, pe de o parte, si posibilitatile de procurare a acestora, pe de alta parte.
Asigurarea echilibrului financiar la nivel macroeconomic constituie o necesitate atat in conditiile conducerii centralizate, pe baza de plan imperativ, a economiei, cat si in economia de piata, in care programul de dezvoltare economico-social, schitat de organe specializate de stat, are un caracter pur orientativ.
SUBIECTUL NR 27 Instrumente ale echilibrului financiar
La proiectarea echilibrului financiar se pot utiliza intrumente diferite in functie de sfera de cuprindere a resurselor si nevoilor financiare si de sistemul de determinare a indicatorilor economici la nivel national.
Astfel, echilibrul financiar poate sa vizeze: a) totalitatea resurselor financiare ale societatii (natiunii) si destinatia acestora; b) resursele financiare apartinand unui anumit sector, unei anumite ramuri sau unei anumite unitati administrativ-teritoriale si destinantia acestora; c) resursele si nevoile financiare ale unui agent economic ori social. Ca urmare, se va utiliza un instrument cu o larga sfera de cuprindere, unul limitat la dimensiunile sectorului, ramurii, colectivitatii locale considerate, ale unei societati comerciale, bancare ori de asigurare sau ale unei institutii fara scop lucrativ, dupa caz.
Instrumentul folosit - denumit plan financiar, balanta financiara, buget de stat, buget local, buget de venituri si cheltuieli etc. - serveste la dimensionarea resurselor financiare, la precizarea destinatiei acestora, la fundamentarea echilibrului, la stabilirea modalitatii de acoperire a deficitului sau de valorificare a excedentului de resurse. Unele planuri (balante) financiare, de regula cele cu o larga sfera de cuprindere, servesc numai la fundamentarea echilibrului financiar, in timp ce altele, mai limitate ca arie, dupa aprobarea lor de catre organele de decizie competente, capata caracter obligatoriu si devin instrumente ale conducerii operative.
SUBIECTUL NR 28 Datoria publica interna
Datoria publica se structureaza si se gestioneaza in functie de cele doua
componenete ale sale:
. datoria publica interna( DPI )
. datoria publica externa(DPE )
DP = DPI + DPE.
In functie de gradul de dezvoltare economica a statelor structura datoriei
publice difera de la o
. in tarile dezvoltate ponderea datoriei publice interne in totalul
datorieie publice este mai mare decat ponderea datoriei publice
externe;
. in tarile in curs de dezvoltare situatia este inversa, aceste tari
imprumutandu-se intr-o masura mai mare din exterior.
SUBIECTUL NR 29 Datoria publica externa
Datoria externa totala are urmatoarele componente:
. datorie pe termen scurt;
. datorie pe termen lung;
. credite de la FMI.
SUBIECTUL NR 30 Piete financiare.Continutul si evolutia pietei financiare
Rolul pietelor financiare este acela de a asigura un cadru neutru si
avantajos tuturor celor trei participanti, pentru finantarea agentilor deficitari si
pentru plasarea disponibilitatilor celor excedentari.
Obiectul pietelor financiare este tranzactionarea banilor, in particular a
capitalului, in vederea echilibrarii cererii cu oferta prin directionarea eficienta a
fluxurilor banesti intre agentii excedentari si cei deficitari.
Pietele financiare se clasifica dupa mai multe criterii:
a) din punctul de vedere al agentilor implicati, exista:
. piata primara, pe care se negociaza titluri primare sau secundare in
prezenta emitentului, adica prin si cu participarea lui;
. piata secundara, pe care se negociaza titluri secundare si derivate
prin tranzactii intre creditori succesivi, emitentii titlurilor nefiind
impicati;
b) din punctul de vedere al duratei pentru care sunt mobilizate/
imobilizate resursele, exista:
. piata monetara pentru tranzactiile pe termen scurt (sub un an);
. piata de capital pentru tranzactii pe termen mediu si lung;
c) din punctul de vedere al titlurilor ce fac obiectul tranzactiilor
exista piata efectelor comerciale (sau a scontului), piata certificatelor
de depozit, piata actiunilor, piata obligatiunilor, piata eurodolarilor,
piata interbancara, piata titlurilor publice pe termen scurt s.a.
SUBIECTUL NR 31 Bursele de valori.Bursa de valori Bucuresti
Bursa este o piata pe care se desfac marfuri si valori mobiliare, dupa o
procedura specifica. Organizarea si functionarea ei se face, in economia
contemporana, potrivit unor reglementari juridice, printre care si supravegherea de
catre stat. Bursele se clasifica dupa mai multe criterii:
a) varietatea tranzactiilor: generale si specializate;
b) obiectul activitatii: de marfa, complementare comertului international
(burse de asigurari si burse de navlu), de valori mobiliare si valutare;
numai ultimele doua sunt piete financiare si numai penultima este
piata secundara de capital;
c) forma de organizare: private si de stat;
d) modul de admitere a participantilor: cu acces limitat (are specific
"ringul", locul unde se finalizeaza tranzactiile si la care au acces
numai agenti autorizati) si cu acces nelimitat (numita "over the
counter" sau OTC, in care tranzactiile se fac informatizat prin
intermediul unei retele de calculatoare de larga acoperire si cu mari
facilitati de acces, astfel incat, practic, oricine are acces la un
calculator inclus in retea poate formula cereri si oferte de titluri, poate
tranzactiona).
Bursa de valori este o institutie a pietei secundare de capital la care se
tranzactioneaza titluri (valori) mobiliare. In obiectul ei de activitate se includ
hartiile de valoare, valutele si metalul pretios.
Bursa de valori are functia de a concentra cererea si oferta de valori
mobiliare, de a asigura tranzactionarea lor operativa, de a inregistra si de a face
publice cursurile de vanzare/cumparare. Rolul ei revine la mobilizarea capitalului
financiar, la redistribuirea lui (pe ramuri economice si chiar pe tari), la informarea
publicului privind starea si tendintele pietei, la elaborarea de analize economice si
predictii ale evolutiei economiei (pe care adesea le comercializeaza). Organizarea
si functionarea ei sunt precizate prin lege si prin regulamentul propriu, care
stabilesc riguros locul si rolul participantilor, ca si modul de efectuare a
tranzactiilor.
SUBIECTUL NR 32 Piata creditului
SUBIECTUL NR 33 Piata titlurilor financiare(piata de capital)
Piata de capital are ca obiect cererea si oferta de capital pe termen mediu
si lung, cu acelasi rol ca si piata financiara in general, avand ca particularitate
durata mare a scadentelor.
Cererea de capital, denumit in acest context capital financiar, este
exprimata prin emisiunea de titluri de catre solicitanti persoane juridice, publice
sau private, agenti nationali sau internationali. Acestia pot fi: guverne, autoritati
locale sau centrale, societati publice sau private nefinanciare, institutii financiarbancare,
organisme internationale. Cererea poate fi structurala, provenita din
nevoia de constituire sau marire a capitalului social al unei societati comerciale sau
din nevoia de finantare a unui program de dezvoltare (investitie de productie sau
social-culturala), dar si conjuncturala, provenita din caracterul excesiv (dur) al
conditiilor de creditare bancara, sau din deficitul bugetar sau al balantei comerciale
sau de plati.
Oferta de capital provine de la agenti excedentari, care in principiu pot
solicita confidentialitate privind participarea lor.
Dupa tipul titlurilor tranzactionate, piata de capital poate fi de actiuni, de
obligatiuni (bond market), ipotecara (tranzactii cu titluri de credit ipotecar, vezi
subcapitolul 9.3.3) sau de titluri de renta (emise de stat fara precizarea scadentei).
De asemenea, dupa agentii economici implicati, poate fi primara sau secundara.
Institutia financiara tipica pietei secundare este bursa de valori.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
| Finante-banci | |||
|
|||
|
| |||
|
| |||
|
|||
|
|
|||
