TRANSFORMARI IN PRIVINTA FUNCTIILOR SI ROLULUI SISTEMULUI BANCAR ROMANESC, FUNDAMENT AL ORGANIZATIEI SISTEMULUI BANCAR DIN ROMANIA

TRANSFORMARI IN PRIVINTA FUNCTIILOR SI ROLULUI SISTEMULUI BANCAR ROMANESC, FUNDAMENT AL ORGANIZATIEI SISTEMULUI BANCAR DIN ROMANIA

Conceptul de banca poate fi definit, in esenta, ca o institutie care mobilizeaza mijloace banesti disponibile, finanteaza si crediteaza persoanele fizice si juridice, organizeaza si efectueaza decontarile si platile in cadrul economiei nationale si in relatiile cu celelalte state, in scopul obtinerii de profit. Desi unii istorici afirma existenta unor institutii de tip bancar inca din antichitate, totusi, o mai larga recunoastere in acceptiunea moderna a conceptului amintit, o au bancile italiene din epoca medievala, considerate drept veritabili precursori ai organizatiilor moderne de profit. Dintre acestea s-au remarcat bancile venetiene, cele din Geneva sau Florenta.

In perioada contemporana, locul si rolul extrem de complexe detinute de banci in economie, pot fi rezumate prin prezentarea functiilor principale ale acestor institutii:

a) functia de depozit, care cunsta in:

-efectuarea de operatiuni de depozit la vedere si la termen, in cont, cu numerar si cu titluri, constand in atragerea resurselor banesti de la persoanele fizice si juridice, in vederea pastrarii si fructificarii lor;

-efectuarea de operatiuni de depozitare si trezorerie, pentru obiecte de valoare aflate in proprietatea persoanelor fizice si juridice.

b) functia de investitii, care consta in:

-acordarea de credite in lei si in valuta, persoanelor fizice si juridice din tara si strainatate;

-participarea in calitate de actionar la infintarea unor institutii bancare sau nebancare in tara sau in strainatate;

-achizitionarea de active in nume propriu.

c) functia comerciala, care consta in:

-realizarea de incasari si plati, in valuta si in lei, generate de activitati de export, import, prestari-servicii, turism intern si international, efectuarea de operatiuni cu caracter financiar, necomercial si alte opreatiuni legate de incasari si plati intre persoane fizice si juridice din tara si strainatate;

-cumpara si vinde, in tara si strainatate, valuta si efecte de comert exprimate in lei si valuta;

-efectueaza operatiuni de scontare si re-scontare a efectelor de comert;

-efectueaza operatiuni de schimb valutar si operatiuni de arbitraje pe pietele monetare internationale, pe cont propriu sau in numele clientilor;

-participa la tranzactii financiare externe de plati si de credit, incheie cu banci si institutii financiare straine, angajamente si conventii de plata;

-cumpara si vinde, in tara si strainatate, monede, aur si metale pretioase;

-emite efecte de comert (bilete de ordin, CEC-uri, cambii sau trate), in favoarea unor beneficiari din tara si strainatate;

-efectueaza operatiuni de vanzare-cumparare si alte operastiuni cu titluri emise de stat;

-presteaza servicii bancare, expertizare tehnica, economica si financiara a diferitelor proiecte, acorda consultanta si asistenta in probleme de gestiune financiara si evaluare;

-organizeaza lansarea de obligatiuni, asigura mobilizarea imprumuturilor prin emisiunea de obligatiuni, garanteaza emisiunea si plaseaza obligatiunile pe piata secundara.

Performantele unei banci depind intotdeauna de calitatea managementului, calitate

care este evaluata prin rezultatele obtinute in urma deciziilor manageriale.

Anticiparea cu precizie a evolutiilor variabilelor economice in care managerii trebuie

sa ia decizii este un lucru greu de realizat.

Aprecieri asupra mediului concurential, pietei, produselor bancare, riscurilor,

constrangerilor, inseamna, practic, descifrarea viitorului si cunoasterea din timp a ritmului in

care se produc aceste schimbari in vederea elaborarii unor strategii realiste si pertinente.

Pentru a avea performante, managementul trebuie sa aiba in vedere urmatoarele

elemente:

1. Selectia pietelor si produselor potrivite;

2. Un sistem de informatii competitiv;

3. Recompensarea personalului bancii in functie de performante;

4. Cunoasterea tehnicilor si instrumentelor financiare;

5. Gestionarea financiara buna;

6. Elaborarea de strategii echilibrate pornind de la performantele anterioare;

Din cele prezentate mai sus, se desprinde calitatea esentiala a bancilor si anume cea de principal intermediar in relatia economii-investitii, relatie hotaratoare in cresterea economica. Institutiile in cauza, creaza premisele unei ample redistribuiri de capitaluri disponibile, a caror vehiculare constituia privilegiul exclusiv, in structura sistemului bancar in formare, al bancilor comerciale sau de depozit, iar mai apoi, fiind realizata preponderent prin intermediul acestui tip de banci.

Locul bancilor in economie este caracterizat de creatia monetara ca factor specific al functionalitatii acestor institutii; acest element definitor, le da posibilitatea de a pune in circulatie creante asupra lor insasi, ceea ce sporeste masa mijloacelor de plata si volumul circulatiei monetare. Trasatura semnificativa a acestor intermediari este transformarea activelor nemonetare in moneda. Emisinea de moneda, functie initial deschisa tuturor bancilor si restransa ulterior numai la banca centrala, reprezinta forma principala a creatiei monetare si cadrul primordial prin care are loc expansiunea masei monetare. Bancile comerciale tipice isi aduc si ele un raport important la creatia monetara, transformand activele nemonetare (cambii, obligatii), fara putere liberatorie, in instrumente de plata. Inscrierea in conturile de la banca a creditelor acordate (fundamentate sau garantate pe active pe care le monetizeaza), constituie momentul creatiei unei monede aditionale specifice- moneda scripturala.

O data cu inceperea perioadei de tranzitie in 1990 si cu restructurarea economiei romanesti, s-a incercat in primul rand revirimentul economic al sectorului bancar, considerandu-se in mod firesc, ca acesta trebuie sa actioneze ca un "varf de lance" in infaptuirea tranzitiei.

Pentru a creste rolul bancilor in economia de piata, printre primele sectoare restructurate se numara si cel bancar. Aceasta restructurare a vizat urmatoarele aspecte:

-desfiintarea monopolului statului asupra sectorului bancar;

-reorganizarea bancilor de stat sau cu capital majoritar de stat;

-infiintarea unui numar foarte mare de banci;

-diversificarea tipurilor de banci;

-diversificarea produselor si serviciilor bancare;

-extinderea retelei teritoriale;

-realizarea unui management performant, participativ si efectiv;

-informarea bancara;

-deschiderea catre colaborarea cu bancile straine;

-sprijinirea activitatii de investitii si de creditare, ca instrumente majore ale constructiei economiei de piata;

-perfectionarea relatiilor cu clientii.

In ceea ce priveste aderarea Romaniei la structurile economice si monetare internationale, criteriile de convergenta stabilite in Tratatul de la Maastricht pentru formarea Uniunii Monetare Europene, implica respectarea anumitor parametrii macroeconomici. Romania trebuie sa procedeze la reformarea structurala, atat a economiei reale cat si a normelor si instrumentelor de factura legislativa, fiscala, monetara, necesare pentru realizarea restructurarii economiei.

Din cele prezentate, se observa ca principalele functii ale sistemului bancar sunt chiar cele doua laturi ale intermedierii, respectiv mobilizarea resurselor si distribuirea creditelor, acestea fiind secondate indeaproape de calitatea de centru al efectuarii platilor intre titularii de cont (fapt ce permite bancilor sa controleze fluxurile circulatiei monetare scripturale). Indeplinirea acestor prerogative presupune efectuarea unor operatini specifice-considerate si reunite, dupa sensul lor, in active si pasive.