Tipuri de banci care functioneaza in mediul national si international. Implicatii asupra managementului

Tipuri de banci care functioneaza in mediul national si international. Implicatii asupra managementului

Prezentarea si abordarea problematicii bancilor se poate face avandu-se in vedere mai multe criterii de caracterizare.

Din punct de vedere al managementului, este important de a se lua in considerare acele aspecte care influenteaza modul de organizare, sistemul informational, procesul decizional, precum si modul de numire a cadrelor de conducere.

Printre criteriile care sunt importante pentru stabilirea tipurilor de banci se impune a fi luate in considerare urmatoarele:

forma de proprietate;

apartenenta nationala;

rolul pe care-l au in sistemul bancar national.

1. Tipuri de banci dupa forma de proprietate

In functie de forma de proprietate se pot delimita urmatoarele tipuri de banci:

private , care se caracterizeaza prin faptul ca au un capital care apartine unei persoane sau unui grup de persoane. Sunt primele forme de banci care au functionat sub forma de zarafii sau camatarii.

Principala forma pe care o imbraca bancile private este cea de societate pe actiuni a carui capital este impartit intr-un numar de parti cu o anumita valoare nominala, deci in actiuni. Influenta asupra managementului bancii se manifesta in planul adunarii actionarilor si depinde de numarul si valoarea actiunilor posedate. Repartizarea profitului se face in functie de numarul de actiuni posedate de fiecare actionar. Principalele decizii care adopta de catre adunarile generale ordinare si extraordinare ale actionarilor se refera la:

l alegerea administratorilor si cenzorilor;

l aprobarea sau neaprobarea bilantului;

l stabilirea dividendelor si destinatia acestora;

l marimea capitalului;

l fuziunea ;

l majorarea capitalului.

de stat (CEC Bank si Eximbank) , care au ca trasatura definitorie posedarea intregului capital de catre statul pe teritoriul caruia se afla. In cele mai multa cazuri, acestea functioneaza ca banci specializate. Desi se bucura de o anumita autonomie, rentabilitatea acestora este mai redusa comparativ cu cea a bancilor private, statul fiind nevoit sa intervina cand nu se dovedesc suficient de viabile.

mixte functioneaza sub forma societatilor pe actiuni, in care statul este unul din actionari. Caracteristicile acestui tip banci depind de ponderea actiunilor detinute de stat.

2. Tipuri de banci dupa apartenenta nationala

In functie de apartenenta nationala a bancii se pot delimita urmatoarele tipuri de banci:

autohtone, ale caror principala caracteristica este referitoare la capital care apartine persoanelor fizice sau juridice din statul unde acestea functioneaza. Aceste banci sunt componente ale sistemului bancar national, functionand sub supravegherea Bancii Centrale a statului respectiv.

multinationale, din care fac parte Organismele Monetare si Financiare Internationale si care au ca au urmatoarele trasaturi comune principale:

l capitalul este constituit prin subscrierea Bancilor Centrale din tarile membre;

l managementul este asigurat de guvernatorii tarilor membre;

l acorda asistenta si credite tarilor membre;

l supravegheaza functionarea pietelor financiar-bancare internationale;

mixte care sunt constituite prin aportul de capital a doi sau mai multi parteneri din tari diferite ce se supun legislatiei din tara unde isi au sediul. Veniturile bancii se impart intre parteneri in functie de ponderea contributiei fiecaruia la constituirea capitalului bancii. Structura activelor si pasivelor sunt optiuni ale bancii mixte, respectiv rezultatul intelegerii dintre parteneri. Activitatea bancii este supravegheata de Banca Centrala a tarii pe teritoriul careia isi are sediul si functioneaza sub forma societatilor pe actiuni.

3. Tipuri de banci dupa rolul pe care il joaca in sistemul bancar national

In functie de rolul pe care-l joaca in sistemul bancar national, bancile pot fi:

centrale, care sunt institutii guvernamentale si care, prin puterile si responsabilitatile dobandite prin actul de infiintare, asigura functionarea si supravegherea sistemului bancar la nivel national.

Bancile Centrale s-au dezvoltat pe doua cai:

l initial au fost banci comerciale. In timp, aceste banci comerciale au capatat puteri si responsabilitati care le-au transformat in banci centrale (Banca Angliei, Banca Frantei),

l au avut rol de Banci Centrale prin actul de infiintare. Este situatia Bancii Nationale a Romaniei, infiintata in anul 1880 sau a Sistemului Federal de Rezerve al SUA, infiintata in anul 1913 in urma crizei din anul 1907, criza marcata de falimentul unor banci. Prin infiintarea Sistemului Federal de Rezerve al SUA s-a avut in vedere asigurarea lichiditatilor necesare sistemului bancar.

Prin functiile cu care sunt investite, Bancile Centrale opereaza ca institutii publice ale statului, indiferent de natura capitalului lor - de stat, privat autonom sau mixt.

Pentru a intelege rolul pe care il au Bancile Centrale in economia nationala, este necesara prezentarea functiilor pe care acestea le indeplinesc in cadrul sistemului bancar la nivel national. Aceste functii sunt:

l de emisiune monetara. Este o functie esentiala care, de fapt, a determinat aparitia Bancilor Centrale. Exercitand privilegiul de emisiune, Banca Centrala devine detinatoarea rezervei de aur si de valute a tarii. Prin functia de emisiune, Banca Centrala poarta raspunderea calitatii circulatiei monetare si dimensionarea masei monetare si de credit. Acest lucru este posibil prin manevrarea taxei scontului, operatii la piata libera, sistemul rezervelor minime obligatorii;

l de creditare a bancilor exercitata prin efectuarea operatiilor de scontare si rescontare a titlurilor de credit sau prin acordarea creditelor de refinantare, caz in care Banca Centrala apare ca imprumutator de ultima instanta;

l de administrator al rezervelor internationale ale Romaniei, formate din aur plus valute si care, de exemplu, la 31.10.2008 erau in valoare de 29,226 miliarde Euro. Banca Centrala asigura stabilitatea cursurilor valutare prin interventia directa pe piata, prin cumparare sau vanzare de valuta. In acest fel, asigura mentinerea rezervelor nationale la un nivel adecvat tranzactiilor externe ale statului.

Pentru indeplinirea acestei functii, Bancii Centrale ii sunt incredintate atributii autoritare de a aplica sistemul de restrictii valutare pe care statul le decide si le aplica: controlul asupra platilor in devize, preluarea in favoarea statului a unor plati din incasarile in valuta, efectuarea si controlul schimburilor valutare. Banca Centrala, ca reprezentanta legitima a statului, exercita un rol deosebit in relatiile internationale interstatale, interbancare si cu institutii monetare internationale , participand in calitate de membru, aplica norme de conduita agreate de aceste institutii in domeniul monetar si de credit in vederea sustinerii mecanismelor ce actioneaza pe plan national si international.

l de banca pentru celelalte banci. Acest rol se explica prin faptul ca toate bancile sunt obligate sa deschida conturi curente la Banca Centrala si sa mentina rezerve minime obligatorii pentru a-si asigura lichiditatea. Banca Centrala, conform art. nr. 23 din Legea privind statutul BNR (Legea nr. 312 din 28.05.2004), poate asigura servicii de compensare, depozitare si plata prin intermediul conturilor deschise in evidentele sale si conform OUG nr. 99 din 06.12.2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului poate furniza informatii caselor de compensare sau altor structuri similare constituite in conformitate cu prevederile legii in vederea asigurarii serviciilor de compensare si decontare pentru orice piata din Romania

Banca Centrala este un organ al statului, ea stabileste si conduce politica monetara si de credit in cadrul politicii economice si financiare a statului. Statul reprezinta pentru Banca Centrala unul din principalii beneficiari de credite, imprumuturile acordate statului nu pot depasi dublul capitalului Bancii Centrale si fondul de rezerva.

l de emitent de norme de autorizare, functionare si supraveghere bancara, norme necesare in vederea protejarii deponentilor si asigurarii functionarii nestingherite a sistemului bancar. Normele privesc capitalul minim al societatii bancare, forma juridica a societatii bancare, asigurarea depozitelor, supravegherea activitatii bancare, operatii bancare, personalul bancilor si fondatorii, secretul profesional. Activitatea de reglementare si controlul bancar, fie ca sunt incredintate Bancii Centrale, in cazul Romaniei, Angliei, SUA, fie unor institutii specializate: cazul Frantei, Germaniei.

In tara noastra Banca Nationala este condusa de un consiliu de administratie, care are urmatoarele atributii:

l hotaraste asupra masurilor in domeniul politicii monetare, valutare, de credit si de plati;

l hotaraste asupra organizarii interne;

l stabileste directiile principale in conducerea operatiunilor si raspunderilor ce revin aparatului Bancii Nationale.

Consiliul de administratie este compus din noua membri:

l Guvernator, in calitate de presedinte;

l Prim-viceguvernator, in calitate de vicepresedinte;

l Doi viceguvernatori;

l Alti cinci membri salariati ai BNR.

Membrii consiliului de administratie sunt alesi de Parlament, la propunerea comisiilor de specialitate a celor doua camere. Alegerile si apoi numirile se fac pe o perioada de cinci ani, mandatul putand fi reinnoit.

Revocarile din functie ale membrilor Consiliului de administratie se fac de catre Parlament la propunerea comuna a celor doua comisii permanente de     specialitate ale celor doua camere ale Parlamentului.

Gestiunea zilnica este incredintata guvernatorului. Acesta numeste in functie personalul din aparatul de control al bancii si directorii sucursalelor**. Guvernatorul reprezinta Banca Nationala in relatiile cu tertii, semnand tratate si conventii.

Comisia de cenzori, formata din cinci membri, este numita de Consiliul de administratie, si are ca atributii verificarea gestiunii Bancii Nationale intocmind rapoarte anuale asupra bilantului si contului de profit si pierdere.

Banca Nationala este supusa controlului Curtii de Conturi.

In SUA, abia in 1913 s-a infiintat Banca Centrala Sistemul Rezervelor Federale (FED). Prin actul de infiintare in locul unei Banci Centrale unice, s-a stipulat infiintarea a 12 banci ale Rezervelor Federale, amplasate in diferite parti ale tarii, cu un Consiliu al Rezervelor Federale la Washington, care sa le supravegheze si sa le coordoneze activitatea

Ulterior, puterea a fost descentralizata si impartita intre Bancile Rezervelor Federale si Consiliul Rezervelor Federale.

Prin actul bancar din anul 1935 s-a centralizat puterea la Consiliul guvernatorilor prin reducerea puterii Bancilor Rezervelor Federale. De asemenea, FED a devenit mai independent de presedinte prin eliminarea numirii Secretarului trezoreriei si a Controlului valutar (numiti de catre presedinte) in Consiliul Rezervelor Federale, care sunt numiti de catre Consiliul guvernatorilor.

Toate bancile trebuie sa-si creeze rezerve, sa fie membre ale FED si sa-si asigure depozitele la Corporatia de asigurare Federala a Depozitelor (FDIC). Mai mult de jumatate din activele FED sunt detinute de trei banci: New York, Chicago si San Francisco. Banca din New York detine 30 % din activele FED, aceasta banca reprezentand punctul de contact al FED cu bancile centrale straine si institutiile internationale.

Fiecare dintre aceste Banci ale Rezervelor Federale este controlata de un consiliu format din noua directori. Trei dintre acesti directori - directori din clasa A, sunt alesi de membrii bancii si sunt bancheri.

Bancile membre aleg trei directori din clasa B care nu pot fi conducatori sau angajati ai bancilor. Pentru a preveni dominarea ce catre un anumit grup de banci, bancile membre au fost impartite in banci mari, mijlocii si mici, fiecare votand pentru un director din clasa A si un director din clasa B.

Directorii din clasa C sunt numiti de Consiliul Guvernatorilor pentru a satisface interesele publicului larg. Unul dintre directorii din clasa C devine seful consiliului, iar altul sef adjunct. Functia principala a directorilor nu este de a elabora politica monetara, ci de a indruma pe presedintele bancii in munca sa administrativa de dirijare a bancii.

Presedintele fiecarei Banci de Rezerve Federale este ales de directori cu aprobarea Consiliului Guvernatorilor.

Bancile Rezervelor Federale examineaza bancile membre, achita cecuri, retrag valuta din circulatie, emit valuta noua. Isi stabilesc rata de scont (rata pe care FED o aplica imprumuturilor acordate bancilor si altor institutii depozitare din districtul sau). Rata trebuie aprobata de Consiliul Guvernatorilor care poate forta Banca Rezervelor Federale sa modifice rata curenta.

O alta functie a Bancilor Rezervelor Federale este de a asigura un contact direct intre directorii si presedintii Bancilor de Rezerve cu diversi manageri.

Alte functii ale Bancilor Rezervelor Federale constau in realizarea de cercetari in domeniul bancar si al politicii monetare si in informarea si justificarea actiunilor FED, comunitatii locale de afaceri.

In fruntea Sistemului Rezervelor Federale se afla Consiliul Guvernatorilor situat la Washington. Cei sapte guvernatori sunt numiti de presedintele Statelor Unite. La recomandarea si cu aprobarea Senatului, pentru un mandat de 14 ani.

Consiliul Guvernatorilor elaboreaza politica monetara, controleaza rata de scont si poate modifica intre anumite limite necesarul de rezerve. Impreuna cu alti membri ai Comitetului Federal al Pietei Libere, el controleaza cel mai important instrument al politicii monetare: operatiunile la piata libera.

Seful consiliului este unul din principalii sfatuitori ai presedintelui si ai Congresului, guvernatorii actioneaza ca reprezentanti ai SUA in cadrul negocierilor cu bancile centrale si guvernele straine.

Consiliul se ocupa si de fuzionarea bancara, supravegheaza Bancile Rezervelor Federale, care trebuie sa-si supuna bugetele aprobarii Consiliului.

Comitetul Federal al Pietelor Libere (FMOC) este format din sapte membri ai Consiliului guvernatorilor, al carui sef este seful FMOC si din cinci presedinti ai Bancilor Rezervelor Federale. Functia FMOC este de a decide asupra operatiunilor pe piata libera.

FED dispune de multa independenta; odata numiti guvernatorii de catre presedintele SUA, acestia pot ignora dorintele presedintelui. Formal, Congresul poate controla FED, dar nu are dreptul.

Stocul important al Bancilor Rezervelor Federale se afla in proprietatea bancilor membre care primesc dividende. Profiturile nete ale Bancilor Rezervelor Federale provin din asigurarile pe care le detin si foarte putin pe seama dobanzii la imprumuturile pe care le ofera. Dupa ce achita dividende bancilor membre, restituie partea din profitul net trezoreriei SUA.

comerciale, care au pondere importanta in sistemul bancar al unei tari. Bancile comerciale efectueaza urmatoarele operatiuni:

l depozitate;

l acordare credite;

l decontari si plati cu si fara numerar, in lei si valuta, in tara si strainatate;

l plasamente de portofoliu;

l activitati de consultanta;

l gestionarea titlurilor financiare ale clientilor;

universale, care efectueaza toate tipurile de operatiuni pe care le fac bancile comerciale, in plus fac si operatiuni cu valori mobiliare privind emisiunea, subscrierea, plasamentul sau negocierea lor. Aceste banci realizeaza o integrare intre activitatea comerciala si banca de afaceri, promovand eficienta, permit obtinerea de economii la costuri si stimuleaza activitatea financiara prin patrunderea operatorilor bancari in alte domenii financiare.

Avand libertatea de a presta o gama diversificata de servicii financiare care conduc la portofolii de active mai echilibrate cu un grad ridicat de rentabilitate, bancile universale ofera o rezistenta mai mare la fluctuatiile conjuncturii economice.

de afaceri, care sunt intermediari financiari si care asigura servicii profesionale specializate in mobilizarea altor resurse financiare decat creditele bancare.

Bancile de afaceri efectueaza operatiuni de finantare a afacerilor, direct sau indirect. Spre deosebire de bancile comerciale care acorda credite, bancile de afaceri nu constituie depozite, ci isi ofera serviciile profesionale (in legatura cu piata de capital) pentru mobilizarea fondurilor din diverse resurse cu preponderenta altele decat cele din sistemul bancar.

Rolul principal al bancilor de afaceri este de a realiza aranjamente financiare pentru proiecte productive. Unul din obiectivele in cadrul acestor aranjamente este evaluarea unei afaceri sau societati, operatiune tehnica dificila in care bancile de afaceri sunt specializate. De asemenea, aceste banci ofera clientilor incredere, securitate pana la garantarea expresa a unor operatiuni ce comporta risc.

Bancile de afaceri au o retea de contacte nationale si internationale care le permit sa identifice finantarea si sa mobilizeze capitalul.

O categorie aparte a bancilor de afaceri o constituie bancile - societati de portofoliu (o forma derivata a bancilor de afaceri din Franta), care detin pachete de actiuni de control la diverse intreprinderi, isi asigura conducerea in aceste intreprinderi si pozitia hotaratoare in determinarea politicilor de investitii, de productie, comerciala, financiara.

de depozit, banci specifice franceze, a caror activitate principala consta in efectuarea operatiunilor de credit si primirea din partea publicului a depozitelor la vedere sau la termen. O categorie aparte din cadrul bancilor de depozit o prezinta bancile de credit pe termen lung si mijlociu care acorda credite pe termen mediu si lung, ele primind depozite numai pentru termen mediu sau lung.

ipotecare, care acorda imprumuturi pe termen lung pentru locuinte garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile (constructii, terenuri).

trusty,care se ocupa de forfetarea creantelor pe care le transforma in bani. Operatiunea consta in vanzarea unei creante de catre creditor asupra unui debitor, vanzare care i se face bancii trusty, aceasta urmarind debitorul pentru recuperarea creantelor, operatiune pentru care incaseaza un comision.

specializate, care acorda credite pe termen mijlociu si lung in ramurile pentru care ea este specializata: agricultura, minerit, industrie, banca procurandu-si fondurile prin depozite pe termen lung.

corespondent, sunt acele banci la care isi deschid conturi curente bancile din alte tari, de regula conturile se deschid in moneda bancii corespondent.

In SUA. Sistemul de banci corespondent este un aranjament informal prin care o banca mai mica isi tine conturile de depozite la bancile mai mari in orasele mari, apeland la ele pentru o gama larga de servicii si asistenta. Bancile din orasele mari, la randul lor, isi pastreaza conturile de depozit la banci mai mari din principalele centre financiare.

Sistemul de corespondent serveste ca mijloc de mobilizare a banilor si canalizarea lor spre zonele unde este nevoie. Bancile de corespondent ofera bancilor mici: consultanta, angajeaza tranzactii financiare internationale, participa cu imprumuturi pentru bancile mici etc.;

off-shore, banci care exista in anumite "zone libere" (Luxemburg, Singapore, Hong-Kong) si realizeaza numai operatiuni cu nerezidenti, mentinand in anonimat identitatea clientilor.