Tipuri de credite bancare

Tipuri de credite bancare

Cea mai raspandita disociere a creditelor este cea care delimiteaza credite pentru activitatea curenta (de exploatare) de creditele pentru investitii, in cazul firmelor si creditele pentru investitii, in cazul persoanelor fizice.

1. Creditele pentru activitatea curenta

Creditele pentru activitatea curenta a firmelor sunt creditele pe termen scurt si ele se acorda in urma semnarii unui contract de credit de catre firma si banca. Aceasta cuprinde: suma imprumutului, durata de acordare a creditului, rata procentuala a dobanzii, schema rambursarii creditului (care cuprinde datele scadente si sumele aferente compuse din principal si dobanda), garantiile aduse pentru obtinerea creditului si alti termeni si conditii contractuale.

Cea mai mare parte a firmelor au nevoie de credite pentru a compensa decalajele de timp intre ciclul de fabricatie (ciclul de conversie a stocurilor) si ciclul vanzarilor (de conversie a clientilor sau facturilor neincasate), intre platile pentru cheltuieli si intrarile de numerardin incasarea clientilor. Cu alte cuvinte, este vorba de finantarea activelor circulante (mai exact asigurarea capitalului de lucru net) care permite asigurarea unui ciclu normal al activitatii firmei.

Apelarea de catre firme la un credit de exploatare care raspunde la problema globala a exploatarii este o idee seducatoare, dar dificultatile apar atunci cand se cauta sa se stabileasca limitele acestei finantari. Aceasta deoarece sumele necesare nu variaza numai de la o firma la alta, ci chiar in cadrul aceleiasi firme,de la o zi la alta, in functie de ritmicitatea productiei, cifra de afaceri, terminele de plata, etc. Daca se fixeaza o limita prea mare, se va da firmei o facolitate de trezorerie nejustificata, generatoare de relaxare, insa daca limita se fixeaza prea jos, poate aparea riscul unei constrangeri inutile.

Vom examina in continuare cele mai raspandite forme de credite pentru activitatea de exploatare pe care le promoveaza bancile romanesti la cererea clientilor acestora.

Creditul global de exploatare este o practica curenta in anumite tari, printre care si Romania. A cest tip de credit a aparut in perioada in care bancile cautau sa materializeze relatiile lor cu clientela, fiind mai putin preocupate de personalizarea acestor relatii. Astazi, bancile gasesc in acest credit o anumita securitate, datorita garantiilor atasate acestui tip de credit. De cealalta parte, firmele apreciaza caracterul mai mult sau mai putin automat a acestui gen de finantare.

Practic, creditul global de exploatare functioneaza dupa sistemul revolving, adica se poate reinoi mereu (se efectueaza plati si rambursari repetate, fara a depasi plafonul de credite aprobat) si se acorda in limita unui nivel global de finantare. Acest nivel acopera nevoile de capital de lucru net, constand in aprovizionari cu stocuri (materii prime, energie, combustibil, materiale) necesare realizarii produselor si serviciilor si acoperirea cu fonduri a clientilor neincasati.

Din cazul tipului de activitate diferit, ciclul de conversie a numerarului, in general si cel de conversie a stocurilor, in special, sunt diferite de la firma la firma, ceea ce imprima si nivele diferite ale capitalului de lucru si a nevoilor de finantare a activelor circulante. Marimea capitalului de lucru cat si a necesarului de finantare depind si de politica de gestionare a capitolului de lucru (activelor circulante), care poate fi agresiva, intermediara sau conservatoare.

Determinarea volumului creditului global de exploatare de care poate beneficia o fima se realizeaza pe baza analizei numerarului (cash flow-lui). Aceasta analiza presupune existenta unui buget al numerarului care prezinta impactul activitatiilor de exploatare, investitii si finantare asupra fluxurilor de numerar ale unei firme intr-o anumita perioada contabila.

Bugetul numerarului arata planificarea pe care o face o fima in legatura cu intrarile si iesirile de numerar pe o anumita perioada de timp, in final el indicand fie un surplus de numerar (lichiditate), fie un deficit de numerar. Evident, nivelul creditului global de exploatare este stabilit in functie de deficitul de numerar preconizat a fi inregistrat de firma din activitatea de exploatare (este exclus deci deficitul determinat de activitatea de investitii)si el poate fi egal sau mai mic decat acest deficit (pot fi prevazute si alte tipuri de credite sau alte finantari).

Creditul de exploatare se acorda, in general, pe o perioada de 90 de zile cu posibilitatea prelungirii lui pe noi perioade de cel mult 90 de zile, fara a depasi un an de zile de la acordarea primului credit.

Rambursarea creditului global de exploatare se face si in sumele prevazute in contractul de credite, din disponibilitatile existente in contul curent al firmei beneficiare a acestui gen de finantare.

Linia de credit reprezinta modalitatea de creditare a agentilor economici prin care se permite acestora sa imprumute fonduri de la banca pana la o anumita limita maxima stabilita pentru o anumita perioada de timp (de obicei trei luni, cu posibilitatea prelungirii pana la maxim un an). In cadrul acestei limite, firma imprumutata poate face plati pe baza sistemului revolving, adica efectuand trageri (angajand creditul) si rambursari pe perioada creditarii cu conditia ca soldul zilnic al angajamentelor sa nu depaseasca plafonul aprobat.

Determinarea plafonului liniei de credit se poate face pe baza fluxului numerarului pe perioada de creditare sau prin stabilirea necesarului de finantat pe perioada necesara incasarii clientilor (finantarea ciclului de conversie a clientilor). Folosirea celei de-a doua metode se explica, pe de o parte, prin aceea ca lipsa lichiditasilor pentru efectuarea platilor se datoreaza imobilizarii in clienti neincasti, iar pe de alta parte, prin aceea ca incasarile din clientii neincasati constituie baza pentru rambursarea creditului.

Nivelul liniei de credit (Lc) necesar finantarii activitatii curente a unei firme se determina pe baza cifrei de afaceri ce urmeaza a fi realizata in perioada de creditare (CA), perioada medie de incasare a clientilor (PMIC) si perioada de creditare (PC).

CA · PMIC

Lc = ------

PC

Pentru partea zilnica de neutilizare a liniei de credit, bancile pot percepe un comision de neutilizare care are menirea, pe de o parte, aa determine firma la o mai mare rigozitate la stabilirea necesarului de finantat pe calea liniei de credit, iar pe de alta parte, aceasta compenseaza banca pentru efortul sau de a pune la dispozitia clientului solicitat al liniei de credit.

Creditele pentru finantarea stocurilor. O firma aflata in activitate normala dispune de un anumit volum de stocuri care pot fi considerate un instrument de productie. In cazul unei gestiuni bune, aceste stocuri trebuie sa fie finantate prin capitalurile proprii ale firmei si nu prin credit bancar.

Totusi pot exista diverse circumstante care pot provoca o crestere temporara a stocurilor (primirea de la furnizori a unor materii prime si materiale in avans fata de termenele contractuale, greutati in livrari catre clienti a produselor contractate cu acestia, etc). In acest caz firmele pot solicita de la banci credite de trezorerie. Ele sunt credite pe termen scurt menite sa acopere decalajele existente intre partile si incasariledin exploatare determinate de caracterul ciclului de exploatare (lungimea sa, sezonalitatea, etc) si de unele 'accidente' cu care se confrunta firma care conduc la constituirea de stocuri fara a putea fi finalizate in lipsa unei finantari din pareta bancii (intreruperea productiei din motive justificate, lipsa mijloacelor de transport sau alte greutati in exploatarea produselor catre clienti etc.)

Creditele pentru finantarea stocurilor temporare se acorda cliantelei pentru finantarea operatiunilor avand caracter ciclic pe baza unei documentatii prezentate de solicitantii din care sa rezulte obiectul creditarii si cauzelor care au determinat formarea stocurilor ce urmeaza sa fie aprovizionate de firma creditata pe baza unor contracte ferme si destinate fabricarii unor produse cu desfacere asigurata.

Tot in aceasta categorie de credite se incadreza si creditele pentru finantarea stocurilor sezoniere se acorda clientilor care constituie astfel de stocuri (priduse agricole, agroalimentare de prevenienta vegetala sau animala precum si orice alte stocuri care se consuma intr-o perioada mai mare de un trimestru, fara a depasi 12 luni de la constituire).

Garantarea creditelor pentru finantarea stocurilor temporare se face prin gajarea stocurilor apartinand firmei care solicita imprumutul si fac obiectul creditarii. Totusi, desi firma are controlul asupra stocurilor, valoarea garantiei poate sa scada sub nivelul existent atunci cand a fost acordat creditul. Ca urmare,banca poate avea o productie redusa impotriva riscului de nerambursare a creditului. Aceasta situatie impune bancilor obligatia de a urmari si controla, fara incetare, evolutia preturilor pentru a evita ca garantia primita prin stocuri sa nu devina iluzorie. In plus, nu toate stocurile sunt acceptate in garantarea creditului, bancile preferand pe acelea care dispun de o piata extinsa, permitand astfel realizarea rapida a creantei. Nu sunt deci acoperite stocurile supuse deteriorarii si dificil de conservat si nici cele pentru care nu este posibil totdeauna sa se verifice cu precizie preturile lor curente.

O garantare mai solida o primesc bancile atunci cand finanteaza stocuri depozitate de client in depozite generale (antrpozite) administrative de organisme politice sau de societati private. In acest caz, administratia depozitelor generale elibereaza depozitarilor un borderou de intrare sau un buletin de inmagazinare sau primire in depozitare care, la cererea depozitantului, poate fi inlocuit cu recipisa de depozit la care este anexat titlul de gaj sau warantul. Recipisa face proba existentei marfii in depozit, iar warantul furnizeaza mijlocul de a obtine imprumuturi pe valoarea marfii ramase astfel gaj in favoarea creditorului (bancii) prin andosarea warantului.

Aceasta modalitate de finantare pe baza de warant este relativ mai costisitoare atat datorita cheltuielilor de depoziatre, cat si dobanzii de credit.

Pentru ca bancile sa fie ferite de surpriza neplacuta a ramanerii fara garantii, ele pot solicita la acordarea creditelor pentru finantarea stocurilor si alte garantii din gama celor preferate de ele.

4. Creditele de scont. Scontul este operatiunea de credit prin care banca pune la dispozitia unui client, care este detinatorul unei creante, o suma de bani (valoarea efectului comercial) in schimbul acestui efect comercial (cambie sau bilet la ordin) inainte ca aceasta sa ajunga la scadenta, dupa deducerea unei dobanzi, a unor cheltuieli diverse si a unui comision.

In cazul in care posesorul legal al unei cambii sau bilet la ordin (beneficiaru1 sau ultimul ginatar intr-un sir neintrerupt de giruri) doreste incasarea sumei inscrise in titlul comercial sau de credit mai inainte de scadenta, acesta poate gira titlul catre o banca, operatiunea purtand denumirea de scontare.

Scontarea este o operatiunea negociabila, iar atunci cand exista cele mai mici dubii asupra certitudinii incasarii sumei de bani inscrisa in titlu Iala scadenta, banca are dreptul sa nu accepte operatiunea de scontare. Astfel, bancile primesc la scontare numai titlurile care, pe langa respectarea tuturor cerintelor de forma si fond prevazute de lege, indeplinesc si urmatoarele conditii cumulative:

- posesorul titlului (beneficiarul) sa fie client al bancii;

- titlul sa fie acceptat legal la plata;

- intervalul de timp dintre momentul prezentarii la scontare si scadenta titlului sa nu depaseasca un an.

Daca trasul (acceptantul) este client al altei banci, titlul poate fi admis de o anumita banca numai daca este avalizat de banca care-l deserveste pe tras, aceasta este agreata de banca in cauza, iar expunerea acesteia fata de banca trasului se incadreaza in limita de risc stabilita.

Suma dobanzii (scontul) perceputa de banca care sconteaza un titlu de comert (credit) se stabileste in functie de valoarea titlului, rata dobanzii si timpul ramas intre momentul scontarii si scadenta efectului, folosind formula:

VN · r · N₂

S = -------

360 · 100

unde,

r = dobanda cuvenita bancii (scontul);

VN = valoarea nominala a titlului inscrisa in rubrica special rezervata pe fata titlului;

R = rata anuala a dobanzii;

Nz = numarul de zile calendaristice dintre data scontarii si ziua scadentei titlului.

Creditul de scont are avantajul ca este mai putin scump, deoarece efectele scontate reprezinta o garantie suficienta pentru banca. Ca dezavantaj se retine faptul ca apelarea la acest tip de credit de catre firme nu este totdeauna posibila din cauza ca nevoile de lichiditati nu coincid intotdeauna cu portofoliul de efecte detinut de firma si sunt foarte multe firme care nici nu detin astfel de titluri.

5. Creditele pe documente in curs de incasare. Acest tip de credit se acorda agentilor economici pentru documente remise de acestia pentru incasare (cecuri) sau pentru ordine de plata aflate pe circuit bancar. Solicitantii creditului trebuie sa faca dovada remiterii cecurilor de plata pe circuitul bancar sau a depunerii cecurilor spre incasare de catre beneficiari direct la bancile platitorilor (prin anexarea la cererea de credit a exemplarelor borderourilor in care sunt inscrise cecurile respective). In cazul ordinelor de plata aflate pe circuitul bancar se poate solicita confirmarea existentei acestora de catre bancile platitoare.

Termenul pentru care se acorda acest credit este foarte scurt, intre 15 si 30 de zile, avand la baza circuitul normal de incasare a documentelor respective.

Creditele pe documente in curs de incasare sunt garantate cu valoarea documentelor ce urmeaza a se incasa, valoare care trebuie sa acopere nivelul creditului si dobanzii, iar aceasta valoare este cesionata in favoarea bancii in baza contractului de credit.

6. Creditele de descoperit de cont si pentru facilitati de cont. Odata epuizate toate posibilitatile de finantare pe baza creantelor financiare (credite de scont si credite in curs de incasare), anumite firme pot avea o nevoie suplimentara de credite deoarece ele traverseaza o perioada dificila sau pentru ca, cunoscand o crestere de activitate, ele nu si-au adaptat capitalurile proprii la aceasta crestere de activitate.

In aceste conditii, contul curent al acestor firme poate sa ramana descoperit (exista documente de plata in banca ce trebuie onorate, dar nu exista disponibilitati in cont). Creditul pentru descoperit de cont (overdraft) este o forma foarte flexibila de creditare care, in limitele sumei si a duratei fixate de banca, ofera firmelor posibilitatea sa aiba conturi curente la banca cu solduri debitoare pe anumite perioade.

Perioada de acordare a creditului de descoperit de cont poate fi de la un trimestru la un an. In intervalul stabilit, suma maxima aprobata nu poate fi depasita, iar clientul poate folosi acest gen de credit in sistem revolving (de mai multe ori in intervalul de timp afectat), cu conditia sa efectueze rambursari partiale sau totale.

In cazul acordarii unui astfel de credit, bancile ii rezerva dreptul solicitarii constituirii unor garantii reale sau personale, daca le considera necesare, tinand cont de situatia financiara a clientilor lor, de nivelul descoperirii si de modul de functionare a creditului.

Creditul de descoperit de cont nu este o practica a bancilor comerciale romanesti (el este practicat in Anglia, Franta etc), in schimb la noi este utilizat creditul pentru facilitati de cont ( facilitate de casa, la francezi).

Creditul pentru facilitati de cont este un credit pe termen foarte scurt (15- 30 de zile) si se acorda, in general, clientilor care dovedesc seriozitate in relatie cu banca, au o situatie economico-financiara foarte buna sau prezinta importanta pentru banca si care nu au inregistrat credite sau dobanzi restante. Acest credit se acorda atunci cand clientii, din anumite cauze, nu pot face fata temporar platilor. E1 vine sa acopere decalajul intervenit intre incasari si plati ca urmare a intarzierilor in incasarea marfurilor livrate, lucrarilor executate sau serviciilor prestate.

Volumul creditului se stabileste pe baza analizei incasarilor medii zilnice pe ultimele 3 luni dinainte de aparitia nevoii de lichiditate, a posibilitatii eliminarii cauzelor care au generat neincasarea la termen a creantelor, precum si previziunea incasarii lor pana la rambursarea creditului, in maximum 30 de zile de la data angajarii, tinandu-se seama, totodata, de volumul de plati din perioada creditarii sub aceasta forma.

Garantarea acestui gen de credit se poate face prin ipoteca, gaj sau prin cesiune de creanta.

7. Creditele pentru activitatea de export-import. Un vanzator si un cumparator domiciliati in doua tari diferite pot foarte bine sa se comporte, unul fata de altul, ca si cand ei s-ar gasi in aceeasi tara. Astfel, schimburile internationale se deconteaza adesea in acelasi fel ca si tranzactiile interne (prin cec, prin virament, prin efecte de comert etc.), cu exceptia ca cel putin unul din cei doi contractanti opereaza pe baza unei monede care nu este propria sa moneda.

Cu toate ca relatiile comerciale intre tari diferite pun probleme delicate, nu exista motive sa se ajunga la proceduri lungi si complexe in caz de litigiu intre partenerii comerciali.

Atata timp cat importatorii si exportatorii nu sunt obisnuiti sa lucreze (sa faca afaceri) impreuna, ei vor fi prudenti unul fata de altul. Primii vor sa plateasca sau promit ca vor plati, dar nu inainte de a primi marfa; cei din urma vor sa expedieze marfa, dar nu inainte ca aceasta sa fie platita sau de a avea promisiune in acest sens. In acest caz, cea mai buna modalitate de a aplana suspiciunile unora fata de ceilalti este sa se recurga la banci, care le pot pune la dispozitie credit documentar.

In continuare vom prezenta principalele tipuri de credite de care pot beneficia clientii unei banci cu activitate de export.

Creditele pentru activitatea de export sunt destinate sa sustina, prin finantarea furnizata, activitatea de export. Ele sunt menite sa acopere nevoile de fonduri si trezorerie si pot fi acordate atat in lei, cat si in valuta.

a) Creditele de prefinantare a exportului sunt acele credite de trezorerie destinate sa finanteze nevoile curente sau exceptionale provocate de activitatea de export a beneficiarului de credit.

In cadrul acestui tip de credite pot exista credite de prefinantare specializate care au ca obiect finantarea afacerilor importante care fac obiectul unui contract privind, in special, bunuri de echipament (linii tehnologice, utilaje importante etc.) sau executarea de lucrari in strainatate si cu termene lungi de fabricatie.

Beneficiar al acestor credite poate fi orice firma exportatoare semnatara a unui contract de export, precum si subantreprenorii sai avand pondere importanta in afacerea respectiva.

Creditele pentru prefinantarea exportului se pot acorda numai daca se prezinta bancii finantatoare comunicarea, de la o banca din tara sau strainatate, agreata de banca care acorda creditul, deschiderii acreditivului de export irevocabil in favoarea beneficiarului de credit, sau a altor forme de plata garantate bancar (scrisoare de garantie bancara, efecte de comert avalizate de banci agreate de banca finantatoare etc.).

In general, acordarea creditelor pentru export este conditionata de asigurarea acestora impotriva riscului comercial de neplata (cu exceptia exporturilor in tarile foarte dezvoltate) pe toata perioada de creditare la institutii specializate din tara. In plus, la acordarea acestor credite se solicita de banca garantarea creditului cu garantii reale.

b) Creditele pentru finantarea incasarilor din exporturi se acorda fie exportatorului, fie importatorului pe perioada cuprinsa intre livrarea marfii la export si incasarea acesteia de catre exportator.

Atunci cand imprumutul se acorda chiar exportatorului pentru a-i permite acestuia sa acorde un rastimp de plata clientului strain, se vorbeste de "credit-furnizor" si plaseaza exportatorul in centrul operatiunii comerciale si financiare cu toate consecintele ce decurg in planul riscurilor.

In cazul creditului acordat furnizorului (credit-furnizor), firma exportatoare cedeaza bancii finantatoare creantele nascute din relatia cu clientul strain. In schimbul lor, banca pune la dispozitia clientului sau o suma echivalenta cu valoarea totala a facturii, diminuata, daca este cazul, cu suma deja angajata cu titlu de prefinantare. Rambursarea creditului are loc pe masura ce firma incaseaza ,contravaloarea facturii externe de la clientul sau.

Acest credit poate fi acordat pe termen scurt, mediu sau lung, potrivit prevedenilor din contractul extern referitoare la incasarea exportului, dar, in general, bancile romanesti nu acorda decat credite-furnizor pe termen scurt.

Riscul de neplata a creantelor poate fi asigurat la societatile de asigurare agreate de banca finantatoare si/sau poate fi anihilat si prin constituirea de garantii reale in beneficiul bancii.

Atunci cand imprumutul se acorda importatorului pentru a-i permite acestuia sa achite exportatorului contravaloarea marfurilor cumparate de la acesta, este vorba de "credit-cumparator".

Creditul-cumparator este un credit pe care il acorda o banca din tara exportatorului unui cumparator (importator strain pentru a-i permite acestuia sa plateasca obligatia (creanta) fataa de exportator la primirea marfii.

In cadrul acestei forme de creditare, creditul poate fi angajat in functie de intelegerea convenita intre cele doua parti ale contractului comencial pe masura executarii productiei pentru export si in limita stricta a cheltuielilor antrenate de aceasta productie. Forma de finantare expusa poarta numele de "plati progresive" si poate fi intalnita in cazul creditului-cumparator pe termen scurt, mediu si lung.

Caracteristicile creditului-cumparator sunt urmatoarele:

furnizarea de fonduri care au ca unic obiect plata furnizorului (exportatorului) in baza instructiunilor irevocabile date de cumparatorul strain;

- obligatia cumparatorului de a rambursa bancii fondurile, independent de raporturile comerciale care il leaga de exportator.

Rezulta ca banca plateste valoarea facturii externe exportatorului, diminuata, eventual, cu "platile progresive" efectuate deja cu titlu de prefinantare; dar ea face aceste plati la ordinul cumparatorului strain. 0 data ce varsamintele au fost efectuate, exportatorul ramane indiferent, ne mai avand nici de incasat nici de platit in relatia de export respectiva; singurul care ramane sa dea socoteala bancii este cumparatorul care trebuie sa ramburseze creditul la scadentele stabilite prin contractul de credit.

Procedura creditului-cumparator este, in general, preferata celei a creditului-furnizor de fiecare data cand este vorba de finantarea unui contract de export important pe termen mediu sau lung.

Acest tip de credit se acorda pe baza de garantii solide si cu asigurarea bancii la societati puternice de asigurari pentru acoperirea riscului de credit.

c) Creditele in valuta acordate exportatorilor sunt credite de trezorerie in valuta acordate exportatorilor pentru anticiparea platilor pe care acestia le asteapta de la partenerii straini.

Acordarea creditelor in valuta pentru activitatea de export respecta, in general, urmatoarele reguli:

creditul poate fi acordat in valuta prevazuta in contractul comercial sau in orice alta valuta;

- durata creditului este, in general, egala cu cea a creditului consimtit sa-l acorde exportatorul cumparatorului strain, majorata cu termenul de repatriere a fondurilor;

- valuta nu este pusa efectiv la dispozitia exportatorului, ci ea este schimbata pe piata monetara pe lei in ziua cand firma exportatoare primeste creditul in lei;

- creditul nu este acordat de banca decat la prezentarea unui document vamal justificativ al exportului efectiv al marfurilor sau a unui document de expediere.

d) Creditele de export garantate cu creante asupra strainatatii se acorda exportatorilor pentru desfasurarea corespunzatoare a activitatii curente pe perioada cuprinsa intre data livrarii marfurilor si cea a incasarii contravalorii lor de la partenerii externi, fara a depasi 12 luni de la acordarea creditelor.

Creantele in cauza trebuie sa raspunda urmatoarelor cerinte, pentru a sta la baza creditelor de export:

termenul de plata nu trebuie sa depaseasca 12 luni incepand de la data ,expedierii marfurilor sau de la data realizarii lucrarilor sau prestarii de servicii care fac obiectul contractelor;

creantele trebuie sa priveasca numai vanzari efective.

Mobilizarea creantelor care se realizeaza prin scontarea efectelor de comert purtand doua semnaturi poate sa se refere la:

cambii (trate) trase de catre exportator asupra bancii sale si acceptate de ea (mobilizare prin acceptare);

- bilete la ordin subscrise de exportator la ordinul bancii sale si avalizate de aceasta (mobilizare prin aval).

Garantiile bancii care acorda credite pentru mobilizarea creantelor asupra strainatatii pot fi constituite prin:

deschiderea unui subcont special in numele exportatorului destinat sa colecteze platile efectuate de catre cumparator si care va servi, la scadenta, ca sursa pentru plata biletului la ordin subscris;

scrisoare generala de garantii data de exportator in favoarea bancii prevazand folosirea amanetarii creantelor asupra strainatatii la rambursarea creditelor;

crearea de cambii proforma asupra cumparatorului strain; acestea desi neacceptate, vor permite materializarea existentei creantei exportatorului si stabilirea, in principiu, a validitatii amanetului fata de terti;

garantii reale.

Credite1e pentru activitatea de import pot lua forma creditelor de trezorerie in moneda nationala, fixate in functie de nevoile si situatia financiara a importatorului, sau forma creditelor in valuta pentru plata importurilor. Acestea din urma pot fi acordate in moneda prevazuta in contractele comerciale sau in orice alta valuta, dar rambursarea lor trebuie sa se faca in moneda in care a fost acordat imprumutul.

Creditul in valuta pentru plata importurilor se acorda pe termen scurt si cu garantarea sa corespunzatoare.

Creditul documentar este prin natura sa mai mult un procedeu de plata, in schimbul documentelor, decat o operatiune de creditare, in care bancile servesc ca intermediari intre un importator si un exportator, care, in general, nu se cunosc.

Creditul documentar (pe documente) este un angajament scris luat de o banca (banca emitenta) ca la cererea si conform instructiunilor cumparatorului (datatorul ordinului) sa opereze sau sa faca posibila operarea unei plati in favoarea vanzatorului (benefaciarului) pe baza prezentarii documentelor impuse. Angajamentul bancii emitente va fi, cel mai adesea, transmis beneficiarului prin grija unei alte banci (banca notificatoare) instalata in tara vanzatorului.

Prezentam mai jos momentele premergatoare acordarii unui credit documentar:

Momentul 1: Incheierea contractului comercial.

Momentul 2: Importatorul da ordin bancii sale sa acorde un credit documentar in favoarea vanzatorului sau; creditul poate fi revocabil sau irevocabil.

Momentul 3: Banca emitenta cere bancii sale corespondente, situata cel mai adesea in tara vanzatorului, sa notifice sau sa confirme creditul acordat de banca importatorului.

Momentul 4: Banca notificatoare notifica deschiderea creditului in favoarea vanzatorului si adauga, eventual, confirmarea sa.

Conform reglementarilor si uzantelor bancare, un credit revocabil poate fi modificat sau revocat in orice moment fara avizarea prealabila a beneficiarului. Pentru vanzator, creditul revocabil lasa sa subziste un risc important: creditul poate fi modificat sau anulat in timp ce marfurile sunt pe drum si cand documentele nu au fost inca prezentate sau chiar daca documentele au fost prezentate, dar nu s-a facut inca plata. In aceasta ipoteza, vanzatorul trebuie sa obtina prin staruinta sa plata de la cumparator.

Creditul irevocabil, care este in mod obisnuit cel mai intrebuintat constituie pentru banca emitenta, si in cazul in care conditiile creditului sunt respectate, in angajament ferm de a executa clauzele de plata prevazute la acordarea creditului. Acest mecanism ofera vanzatorului un grad mai mare de siguranta a platii deoarece angajamentul bancii emitente nu va putea fi anulat sau modificat decat cu acordul tuturor partilor interesate. Totusi, plata exportatorului ramane tributara angajamentului unei banci straine (banca importatorului). Riscul nu poate fi eliminat in totalitate decat prin interventia unei banci din tara sa prin mecanismul confirmarii.

Notificarea creditului, fie el revocabil sau irevocabil, in favoarea exportatorului necesita interventia a doua banci corespondente sau sucursala bancii emitente instalata in tara beneficiarului (exportatorului). Notificarea se realizeaza prin doua forme care duc la doua solutii diametral opuse: banca notificatoare se limiteaza sa notifice creditul fara a-l si confirma, in acest caz ea neasumandu-si nici o obligatie proprie fata de beneficiar si banca notificatoare confirma creditul si atunci are aceleasi obligatii ca si banca emitenta.

Creditul documentar poate fi utilizat la fel de bine la import, cat si la export. La import, banca importatorului, in calitate de banca emitenta, accepta sa se substituie importatorului pentru a plati un exportator strain. La export, banca exportatorului, in calitate de banca notificatoare, este determinata sa participe la creditele documentare acordate in moneda nationala sau in valuta de catre banci straine, platind exporturile.

In cele doua cazuri, creditul documentar, in sens strict, trebuie sa fie rambursat la remiterea documentelor la importator (sau la mandatarul sau) cel mai tarziu la sosirea marfii (intrarea in vama).

8. Creditul de factoring. Factoringul este operatiunea prin care clientul denumit aderent transfera proprietatea creantelor sale izvorate din facturile sale comerciale catre un creditor (banca sau alta firma angajata in operatiuni de factoring), denumita factor, aceasta avand obligatia, conform contractului incheiat, de a incasa creantele aderentului. Pentru aceasta operatiune aderentul plateste factorului un comision sau o dobanda, dupa caz.

Dupa modalitatea de efectuare a platii creantelor de catre factor, exista doua tipuri principale de factoring:

factoringul la scadenta, in cazul in care factorul cumpara toti clientii neincasati (creante) si face plata aderentului o data pe luna constand din valoarea creantelor incasate in cursul lunii;

factoringul in avans, in cazul in care factorul achita aderentului contravaloarea facturilor prezentate si acceptate de factor (acorda un credit).

In cadrul contractului de factoring, banca, in calitate de factor, asigura realizarea sarcinilor ce decurg din contract, asumandu-si urmatoarele obligatii:

- preluarea selectiva a facturilor pe baza documentelor justificative contacte de livrare; documente ce atesta expedierea marfurilor sau prestarea serviciilor; confirmarea aderentului ca facturile in cauza nu se afla in litigiu cu debitorii etc.;

plata facturilor acceptate;

gestionarea creantelor preluate;

asigurarea incasarii acestor creante.

La preluarea selectiva a creantelor, banca se asigura ca acestea se refera la operatiuni economice reale; daca au termene de incasare mai mici de 180 de zile; sa nu fi facut obiectul unui alt gen de creditare (credit pe baza creantelor neincasate, de exemplu) si ca aderentul sa prezinte garantie bancara valabil emisa de banca debitorului.

Creditul de factoring se garanteaza cu insasi creantele respective care prin operatiunea de factoring revin direct bancii care le-a preluat.

Agioul (diferenta de valoare sau castiguri) retinut de banca (factor) in operatiunea de factoring reprezinta costul suportat de aderent pentru finantarea primita si el include, practic, un comision oferit factorului si dobanda aferenta creditului.

Finantarea furnizata de factor ce imbunatateste lichiditatea firmei nu este ieftina si, deci, imprumutul bancar clasic este mai flexibil si mai putin costisitor. Ca urmare, finantarea prin factoring constituie pentru firme o finantare de ultima instanta, cand firma a epuizat posibilitatile apelarii la creditul bancar si nici nu poate sa-i creasca propriul capital.

9. Creditele pentru investitii pe termen scurt. Aceste credite se acorda de banci pentru acoperirea temporara a decalajului dintre resursele proprii si cheltuielile pentru finantarea investitiilor productive ale clientilor. Ele se pot acorda pentru finantarea intregii activitati de investitii, sau pe obiective ori actiuni de investitii pe un termen de maxim 12 luni.

Principalele domenii acoperite prin finantarea pe baza creditelor de investitii pe termen scurt sunt urmatoarele:

decalajul dintre momentul constituirii resurselor proprii, conform bugetului de venituri si cheltuieli, si necesitatile de plati rezultate din derularea contractelor cu furnizorii si antreprenorii pentru investitii;

realizarea in devans a unor cheltuieli de investitii reprezentand lucrari si/sau achizitii de utilaje;

acoperirea cheltuielilor pentru efectuarea probelor tehnologice;

- achizitionarea de catre beneficiarii de investitii a unor materiale speciale, conform contractelor de executie a lucrarilor de constructii-montaj, precum si de piese de schimb ca prima dotare la noile obiective de investitii;

achizitionarea de masini, utilaje, instalatii si alte mijloace fixe;

amenajarea, modernizarea, dezvoltarea spatiilor si capacitatilor de productie existente.

La acest gen de credite, banca impune clientului sa aduca la finantarea obiectivului creditat un aport propriu care poate atinge 25% din valoarea totala a

Contractul de imprumut pentru finantarea investitiilor pe termen cuprinde si clauze specifice activitatii creditate. In ele sunt prevazute si garantiile care sunt aduse de client pentru primirea creditului.

10. Credite acordate clientilor care vand marfuri cu plata in rate. Acest tip de credite se acorda firmelor care vand marfuri cu plata in rate, pentru acoperirea necesarului temporar de lichiditate pe perioada cuprinsa intre momentul vanzarii bunurilor de folosinta indelungata catre populatie si incasare integrala a contravalorii acestora de la cumparatori. In acest scop se incheie o conventie intre banca si cel imprumutat, in care se insereaza termenii si conditiile creditarii.

Volumul creditelor pentru marfuri vandute cu plata in rate se stabileste ca diferenta intre pretul bunurilor de folosinta indelungata vandute sub aceasta forma si avansul achitat de cumparator (care variaza, in general, intre 25-30% din valoarea bunurilor respective).

Rambursarea creditului se face in rate lunare al caror cuantum este egal cu suma ratelor ce urmeaza a fi achitate de cumparator in luna respectiva.

2. Creditele pentru investitii

1. Credite pentru finantarea echipamentelor. Creditele pentru investitii sunt, in esenta, credite pe termen mediu si lung, desi am vazut ca ele se pot acorda si pe termen scurt pentru finantarea decalajului intre resursele proprii si cheltuielile de investitii din cursul unui an.

In cadrul creditelor pe termen mediu, cel mai raspandit credit este cel pentru finantarea echipamentelor care este destinat sa favorizeze dezvoltarea si modernizarea echipamentelor constand din:

realizarea de obiective noi si/sau capacitati de productie;

- dezvoltarea, modernizarea si/sau retehnologizarea unor obiective de investitii (capacitati de productie) existente;

procurarea de masini, utilaje si mijioace de transport;

achizitionarea de cladiri, constructii etc.;

achizitionarea de imobilizari necorporale.

Valoarea maxima a creditului este cuprinsa, in cazul bancilor romanesti, intre 70% si 85% din valoarea investitiei, ceea ce inseamna ca diferenta reprezentand 15-30% trebuie sa fie formata din aportul propriu al clientului, constituit fie din lichiditati aflate in contul curent, fie din realizarea efectiva a unei parti din investitia respectiva.

Pentru obtinerea unui credit de investitii, solicitantii trebuie sa prezinte si unele documente specifice, cum ar fi:

- documentatia tehnico-economica aferenta obiectivului de investitii sau memorii justificative pentru listele de utilaje si alte dotari;

- studiu de fezabilitate elaborat pe baza analizei activitatii proprii, precum si a perspectivelor firmei utilizand metoda cost-beneficiu;

proiectia sumelor si a utilizarii acestora pana la rambursarea integrala a creditului;

proiectia fluxului numerarului determinat pentru activitatea de exploatare a firmei etc.

Rambursarea creditului trebuie corelata cu prevederile din bugetul de venituri si cheltuieli, iar in anumite situatii, pentru a da posibilitatea crearii surselor de rambursare din veniturile generate de obiectivul finantat, banca poate acorda o perioada de gratie in rambursarea creditului (nu si a dobanzii).

Creditele pentru finantarea pe termen lung a investitiilor productive, in aceeasi tara, au ca obiect exclusiv finantarea investitiilor propriu-zise. In cazul acestui tip de credite, statul poate interveni prin finantarea partiala a dobanzii (mai ales in sectorul agricol si rural) sau prin crearea de institutii de finantare speciale, prin participarea la capitalul societatilor care acorda aceste credite sau prin ajutorul dat, prin intermediul acestor societati, beneficiarilor de credit fie prin sprijin in plata dobanzilor, fie prin acordarea de bonificatii speciale, fiscale sau de alta natura.

In tara noastra, creditul bancar pe termen lung este putin sustinut din mai multe cauze: capitalurile mici ale bancilor comerciale romanesti, riscurile mai mari existente in cazul unei astfel de finantari si, cel mai important, nesustinerea de catre stat a acestui tip de credit prin masuri de genul celor existente in alte tari si expuse mai sus.

2. Creditele pentru activitatea de leasing. Creditele pentru sustinerea activitatii de leasing se acorda societatilor si institutiilor financiare specializate in desfasurarea activitatii de leasing pentru achizitionarea activelor ce fac obiectul contractelor de leasing incheiate cu utilizatorii.

Leasingul este o procedura de finantare a investitiilor pe care o societate sau o institutie financiara specializate achizitioneaza un bun (mobiliar sau imobiliar) pe care-l inchiriaza unei firme (sau unui particular), acesta din urma avand posibilitatea sa-si exprime optiunea cumpararii bunului la sfarsitul contractului la un pret convenit (in general, la valoarea reziduala). Leasingul mai poate fi privit si ca o conventie prin care locatorul (in calitate de proprietar) cedeaza locatarului (in calitate de chirias), pe o perioada determinata, dreptul de utilizare a bunului respectiv, destinat activitatii de exploatare a locatarului, contra unei chirii (redevente), cu optiunea de cumparare la scadena la un pret convenit prin contractul de leasing.

In situatia in care societatea sau institutia financiara specializata in activitatea de leasing nu au suficiente fonduri pentru finantarea acestei activitati, ele pot imprumuta bani de la o banca. Acest tip de leasing se numeste leasing parghie, deoarece utilizeaza parghia financiara (imprumutul).

Legislatia romana distinge doua forme de leasing: financiar si operational.

Leasingul financiar presupune indeplinirea a cel putin unuia din criteriile:

- riscurile si beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul incheierii contractului de leasing;

- partiile au prevazut expres ca la expirarea contractului de leasing se transfera utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului;

- utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului, iar pretul de cumparare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare pe care acesta o are la data la care optiunea poate fi exprimata;

perioada de folosire a bunului in sistem de leasing acopera cel putin 75% din durata normata de utilizare a bunului, chiar daca, in final dreptul de proprietate nu este transferat.

Leasingul operational presupune o inchiriere pe o perioada mai scurta, iar la sfarsitul contractului partile pot opta pentru:

prelungirea duratei de inchiriere, prin incheierea unui nou contract de leasing;

incetarea contractului si returnarea bunului societatii de leasing.

Leasingul prezinta doua avantaje economice insemnate pentru utilizatori, deoarece:

(1) bunurile mobile care sunt importate in scopul utilizarii in sistem de leasing se incadreaza in regimul bunurilor admise temponar la import, fara plata taxelor vamale, deci cu un impact pozitiv asupra trezoreriei acestora, datorita faptului ca taxele vamale se vor plati, la intrarea in proprietatea utilizatorului, asupra valorii reziduale a bunului;

(2) faciliteaza introducerea tehnicii noi in procesul de productie al utilizatorului.

In vederea acordarii creditelor pentru activitatea de leasing, banca urmareste:

sa fie inclusa in obiectul de activitate a solicitantului de credit de leasing;

- existenta contractelor de leasing incheiate cu utilizatorii din care rezulte natura bunurilor, valoarea de achizitie a acestora, cota lunara de amortizare, perioada pentru care bunul va fi inchiriat etc.;

inscrierea in contractul de leasing a clauzei obligatorii pentru societatea de asigurari de a face dovada platii primelor de asigurare pe toata perioada de creditare;

perioada de creditare sa nu depaseasca durata contractului de leasing;

contractul de leasing sa nu prevada clauza posibilitatii rezilierii inainte de termenul prevazut;

plata chiriei sa se efectueze in contul societatii de leasing deschis la banca finantatoare.

La acordarea creditelor pentru activitatea de leasing, sunt acceptate, cu prioritate, in garantie bunurile ce fac obiectul contractului de leasing, cesiunea de creante asupra incasarilor din contractul de leasing, precum si alte garantii.