Trezoreria neta si cash-flow-ul

Trezoreria neta si cash-flow-ul

In cadrul analizei patrimoniale, diferenta dintre fondul de rulment financiar si nevoia de fond de rulment o reprezinta trezoreria neta (TN).

TN = FRF - NFR

in care: TN - trezoreria neta;

FRF - fondul de rulment financiar;

NFR - nevoia de fond de rulment.

Trezoreria neta este expresia cea mai concludenta a desfasurarii unei activitati echilibrate si eficiente. Ea evidentiaza calitatea echilibrului financiar general al intreprinderii atat pe termen lung, cat si pe termen scurt. Inregistrarea unei trezorerii nete pozitive, in cadrul mai multor exercitii succesive, demonstreaza succesul intreprinderii in viata economica si posibilitatea plasarii rentabile a disponibilitatilor banesti pentru intarirea pozitiei ei pe piata.

In conceptia echilibrului contabil determinarea trezoreriei nete se poate face si prin diferentierea activelor de trezorerie de pasivele de trezorerie.

TN = AT - PT

in care: AT - active de trezorerie;

PT - pasive de trezorerie.

Activele de trezorerie (AT) sunt reprezentate de lichiditatile efective, adica disponibilitati, si de lichiditati potentiale, adica valori mobiliare de plasament.

Pasivele de trezorerie (PT) sunt reprezentate de creditele bancare curente, care pot fi: credite de trezorerie, credite de scont, etc.   

Trezoreria neta pozitiva este expresia cea mai concludenta a desfasurarii unei activitati echilibrate si eficiente, este rezultatul intregului echilibru financiar al intreprinderii. Daca trezoreria neta este pozitiva (FRF > NFR), atunci surplusul monetar, expresia cea mai concludenta a desfasurarii unei activitati eficiente, se va regasi sub forma disponibilitatilor banesti in conturi bancare si in casa. Aceasta situatie favorabila se concretizeaza intr-o imbogatire a trezoreriei, deoarece intreprinderea dispune de lichiditati care ii permit sa-si ramburseze datoriile financiare pe termen scurt, dar si sa efectueze diverse plasamente eficiente, in deplina siguranta pe piata monetara si financiara. In acest caz, putem spune, ca avem o autonomie financiara pe termen scurt.

Plasamentul monetar sau financiar urmareste trei obiective:

Lichiditatea valorilor mobiliare de plasament;

Rentabilitatea valorilor mobiliare de plasament;

Securitatea valorilor mobiliare de plasament;

Trezoreria neta negativa (FRF < NFR) semnifica un dezechilibru financiar, la incheierea exercitiului contabil, un deficit monetar acoperit prin angajarea de noi credite pe termen scurt. In acest caz putem spune ca intreprinderea este dependenta de resursele financiare externe si trezorierul urmareste in aceasta situatie sa acopere deficitul prin obtinerea de noi credite la cel mai mic cost posibil si prin negocierea mai multor surse de astfel de capital (credite de trezorerie, credite de scont etc.). Chiar daca trezoreria neta negativa evidentiaza o anumita dependenta financiara, aceasta nu trebuie sa fie interpretata implicit ca o stare de insolvabilitate. Pot exista intreprinderi, cu o astfel de situatie, care sa supravietuiasca si sa prospere, daca partenerii financiari accepta mentinerea resurselor de trezorerie incredintate acestora pentru acoperirea pasivului exigibil.

Echivalenta intre fondul de rulment financiar si nevoia de fond de rulment corespunde unei situatii in care echilibrul trezoreriei este perfect asigurat, fara excedent sau deficit. In aceasta situatie putem spune ca fondul de rulment financiar finanteaza integral nevoia de fond de rulment (FRF = NFR), si deci intreprinderea poate evita dependenta sa de resursele de trezorerie.

Cresterea trezoreriei nete, pe perioada exercitiului financiar, reprezinta cash-flow-ul (CF) sau flux net de trezorerie, care se explica prin variatia fondului de rulment si variatia nevoii de fond de rulment.   

CF(ΔTN) = TN₁ - TN₀

CF(ΔTN) = ΔFRF - ΔNFR = (FRF₁ - FRF₀) - (NFR₁ - NFR₀)

Daca fluxul monetar net al exercitiului, respectiv cash-flow-ul perioadei, este pozitiv, aceste semnifica o crestere a capacitatii reale de finantare a investitiilor, respectiv o imbogatire a activului net real. O valoare negativa sugereaza o situatie inversa, deci o saracire a valorii proprietati.

Analiza lichiditate-exigibilitate joaca un rol important in diagnosticul financiar, prin faptul ca pune in evidenta, atat regulile vizand mentinerea echilibrului structurilor financiare ale unei intreprinderi, cat si riscul de insolvabilitate cu care se pot confrunta actionarii si creditorii.

Echilibrul financiar patrimonial se fundamenteaza pe trei reguli principale:

Regula echilibrului financiar minim, presupune ca resursele

utilizate pentru finantarea activelor sa ramana la dispozitia intreprinderii pe durata unei perioade care trebuie sa corespunda, la minim, aceleia de imobilizare. Avand in vedere decalajele care se pot produce in categoria elementelor mai mici de un an din bilant, intreprinderea trebuie sa prevada o marja de securitate, sub forma fondului de rulment financiar pozitiv.

Fond de rulment financiar > 0

Regula indatorarii maxime priveste indatorarea pe termen lung

si mediu. Indatorarea la termen variaza intre doua limite.

Prima limita: suma datoriilor la termen nu trebuie sa depaseasca suma capitalurilor proprii.

Datorii pe termen lung si mediu ≤ Capitaluri proprii

A doua limita: suma datoriilor pe termen lung si mediu nu trebuie sa depaseasca autofinantarea medie aferenta unei perioade de trei ani.

Datorii pe termen lung si mediu ≤ Autofinantarea medie anuala x 3

Regula finantarii maxime este, in fapt o aplicatie practica a

primelor doua reguli. Pentru fiecare operatie de investitie, angajata de intreprindere, recurgerea la indatorarea pe termen nu trebuie sa depaseasca un anumit procent din valoarea investitiei prevazute. Acest procent poate fi cuprins intre 50 si 75% din valoarea investitiei fara TVA. Procentul de 75% din valoarea investitiei fara TVA, corespunde unui procent de 89,25% din suma incluzand TVA.

Analiza patrimoniala prezinta anumite limite privind sfera de cuprindere a problemelor evidentiate, cat si beneficiarii rezultatelor analizei. Astfel, analiza lichiditate - exigibilitate evidentiaza, in principal, riscul de insolvabilitate, cu interes deosebit pentru creditori si banci, in detrimentul riscului de exploatare, una din preocuparile majore ale conducerii intreprinderii. Aceasta limita izvoraste din insasi conceptia patrimoniala, potrivit careia intreprinderea este definita ca o entitate juridica ce poseda un patrimoniu, inainte de a fi o unitate de productie (conceptia functionala).

Masura riscului de insolvabilitate este evidentiata de modul in care se realizeaza echilibrul financiar. Apreciat ca indicator de risc limitat (la solvabilitate), existenta unui fond de rulment financiar pozitiv, ramane totusi conditia imperativa a unei situatii financiare considerata aprioric sanatoasa de imprumutatori.

In optica patrimoniala, fondul de rulment financiar ocupa pozitia centrala, in analiza bilantului jucand rolul fundamental in relatia intreprindere - banca. Obiectivul analizei fiind minimizarea riscului de insolvabilitate, analiza este, in principal, axata pe respectarea echilibrului financiar lichiditate - exigibilitate. Acest echilibru bazat pe alocarea unor resurse anumitor categorii de intrebuintari este o idee care se pierde progresiv, in masura in care finantarea nevoilor tinde sa devina globala si negociata periodic intre diversi parteneri, pe durate mai lungi sau mai scurte, in functie de variatia ratei dobanzii. Imaginea financiara propusa prin analiza functionala nu disociaza termenul lung de cel scurt al resurselor si nevoilor, luand in considerare costul acestor resurse si randamentul utilizarilor in cadrul unei politici financiare ce realizeaza arbitrajele necesare intre rentabilitate si risc.

Analiza patrimoniala acorda putina importanta aspectelor privind rentabilitatea mijloacelor economice si perspectivele de crestere a intreprinderii, aceasta deoarece in conceptia patrimoniala trecutul pare a fi garantul viitorului. Daca am aprecia intreprinderea dupa situatia reflectata in ultimele bilanturi in scopul prevederii evolutiei viitoare, aceasta ar putea sa depinda de anumiti factori care nu au fost luati in calculul indicatorilor de echilibru. De pilda, fondul de rulment ar trebui apreciat in functie de specificul intreprinderii, de natura activitatii si de nevoile financiare ale ciclului de exploatare care, la randul lor, sunt intr-o stransa interdependenta cu termenele de stocaj, natura si durata fazelor de aprovizionare, fabricatie, comercializare, dar si cu duratele creditului furnizor si client. Intrucat modelul de analiza nu permite evidentierea diferitilor factori asupra fondului de rulment, echilibrul financiar lichiditate - exigibilitate nu poate fi decat aparent. Aceasta deficienta, constatata la nivelul calitatii informatiei furnizate de indicatorul central al analizei lichiditate - exigibilitate, a condus la un nou model de analiza (analiza functionala) centrat pe o notiune dinamica ce poate fi dimensionata in raport cu volumul de activitate al intreprinderii (nevoia de fond de rulment pentru exploatare).

O exprimare dinamica a echilibrului financiar al intreprinderii ar fi mult mai relevanta daca s-ar utiliza sistemul de indicatori exprimati in numar de zile. Eliminand influenta volumului specific de activitate asupra echilibrului financiar, indicatorii, avand caracter dinamic, sunt recomandati in calcule de previziune financiara, in conditii de relativa stabilitate economica a intreprinderii.