Elemente de teoria calitatii marfurilor

Elemente de teoria calitatii marfurilor

Definirea conceptului de calitate

Termenul de calitate isi are originea in cuvantul latin « qualitas » inventat de Cicerone.

In filozofie,calitatea este definita ca reprezentand « sinteza lucrurilor si insusirilor esentiale ale obiectelor ».In logica,este definita drept un « criteriu de ordin logic ».In practica economica notiunea de calitate a avut la inceput semnificatia de « frumusete artistica »apoi de « lucru bine facut ».In prezent se dau intelesuri diferite acestui concept : »satisfacerea cerintelor clientilor », »conformitatea cu specificatiile », »corespunzator pentru utilizare ».

Orientari actuale privind definirea calitatii produselor

• Orientarea transcendenta

Calitatea reprezinta o entitate atemporala absolutul fiind perceput de fiecare individ in mod subiectiv.Aceasta orientare marcata de idealismul lui Platon nu permite definirea clara a calitatii si nici masurarea ei.

• Orientarea spre produs

Calitatea este definita ca reprezentand ansamblul caracteristicilor de calitate ale produsului.Este opusa orientarii transcendente,se regaseste in special in lucrarile de teorie economica si in calimetrie.

• Orientarea spre procesul de productie

Calitaea este privita din perspectiva producatorului ;calitatea reprezinta conformitatea cu specificatiile.

• Orientarea spre costuri.Calitatea este definita prin intermediul costurilor si implicit al preturilor.
• Orientarea spre utilizator.Conform acestei orientari calitatea produsului reprezinta" aptitudinea de a fi corespunzator pentru utlilizare"

Standardul ISO 9000:2000 defineste calitatea.Aptitudinea unui produs de a satisface cerinte prevazute.

Asigurarea calitatii

Conform standardului SR ISO 9000/2001 se defineste Asigurarea calitatii parte a managementului calitatii, concentrata pe furnizarea increderii ca cerintele referitoare la calitate vor fi indeplinite.

Managementul calitatii,in acceptiunea aceluiasi standard,se definiste ca - ansamblul activita­tilor functiei generale de management care determina politica in domeniul calitatii, obiectivele si responsabilitatile pe care le implementeaza in cadrul sistemului calitatii prin mijloace cum ar fi planificarea, controlul, asigurarea si imbunatatirea calitatii

Evolutia modalitatilor de asigurare a calitatii;etape:

• Asigurarea calitatii prin control-perioada caracterizata de teoriile lui Taylor,care se regasesc atat in principiile de management cat si in organizarea activitatilor dintr-o organizatie.
1. Calitatea era asigurata in principal prin controlul final al componentelor,respectiv al produselor,urmarindu-se identificarea si separarea celor necorespunzatoare.
2. Se acorda o atentie mai mare produsului comparativ cu procesul de productie.
• Asigurarea calitatii prin metode statistice-este etapa caracteristica anilor 1950;se pune accent pe controlul pe fluxul tehnologic,urmarindu-se identificarea cauzelor defectelor,in scopul prevenirii lor;
1. Sunt utilizate metodele statistice,mai ales metodele de control prin esantionare.
2. Sunt organizate cursuri de perfectionare a lucratorilor,in domeniul asigurarii calitatii.
• Asigurarea calitatii prin motivarea personalului-corespunde anilor 1960 si se caracterizeaza prin punerea accentului pe motivarea lucratorilor in asigurarea calitatii.In S.U.A sunt elaborate programe zero defecte(total trebuie bine facut de prima data).
1. Promovarea <autocontrolului si a spiritului de echipa>.
2. Infiintarea <cercurilor calitatii> (in Japonia),a <grupelor pentru rezolvarea problemelor> (in Norvegia si Finlanda).
• Promovarea unor concepte integratoare de asigurare a calitatii.

Corespunde anilor 1980,caracterizandu-se prin aparitia unor concepte noi ,cu aplicabilitate in Japonia.

Se pune accent pe urmatoartele aspecte:

1. clientul are prioritate absoluta;
2. asigurarea calitatii reprezinta o problema a conducertii de varf a organizatiei;
3. toti lucratorii participa la asigurarea si imbunatatirea calitatii;
4. toate compartimentele organizatiei participa la asigurarea si imbunatatirea calitatii;
5. pentru asigurarea calitatii sunt luate in considerare toate etapele traiectoriei produselor.

Standardele ISO 9000

Sandardele ISO 9000 stabilesc regulile de baza pentru sistemele de management al calitatii - de la principii pina la implementare - indiferent de produsul sau serviciul oferit. Pe plan intern, reprezinta un set de reguli pentru a realiza un produs sau un serviciu. Pe plan extern, confera increderea ca furnizorul are capabilitatea de a produce bunurile sau serviciile cerute si ii indica acestuia modul de actiune pentru a se asigura ca livrarile sale satisfac in totalitate asteptarile clientilor

Unul dintre obiectivele standardelor ISO 9000 este de a facilita schimbul international de bunuri si servicii. Standardul ISO 9000 a avut foarte mult succes, dovada adoptarea lui in multe ramuri de activitate din intreaga lume. Pana la momentul actual, peste 100 de tari au adoptat ISO 9000 drept standard national. Zeci de mii de companii din intreaga lume au fost atestate in conformitate cu standardele respective si alte cateva mii sunt in curs de atestare.

ORGANIZATIA EUROPEANA PENTRU CALITATE defineste certificarea astfel:procedura si activitate desfasurata de un organism autorizat pentru determinarea verificarea si atestarea scrisa a calitatii produselore,serviciilor in concordanta cu obiectivele stabilite

Obiectivul principal al certificarii este de a garanta prin intermediul unui organism tert, independent de producator si beneficiar, conformitatea produsului,serviciului sau sistemului de management al calitatii cu un referential prestabilit.Organismul care realizeaza certificarea se numeste organism de certificare.Recunoasterea oficiala a competentei unui organism de certificare se realizeaza prin acreditare.

Scopul principal al acreditarii este de a tine sub control organismele de certificare.

Atestarea calitatii produselor si serviciilor

Certificarea calitatii produselor,serviciilor si a sistemelor de management al calitatii.

ORGANIZATIA EUROPEANA PENTRU CALITATE defineste certificarea astfel:procedura si activitate desfasurata de un organism autorizat pentru determinarea verificarea si atestarea scrisa a calitatii produselore,serviciilor in concordanta cu obiectivele stabilite

Obiectivul principal al certificarii este de a garanta prin intermediul unui organism tert, independent de producator si beneficiar, conformitatea produsului,serviciului sau sistemului de management al calitatii cu un referential prestabilit.Organismul care realizeaza certificarea se numeste organism de certificare.Recunoasterea oficiala a competentei unui organism de certificare se realizeaza prin acreditare.

Scopul principal al acreditarii este de a tine sub control organismele de certificare.

Pentru a asigura o baza unitara a acreditarii CEN si CENELEC au elaborate standardele EN seria 45000 a caror aplicare este obligatorie in tarile UE si AELS.Acestea stabilesc criterii generale pentru functionarea si evaluarea laboratoarelor de incercari ,criterii pe care trebuie sa le indeplineasca organismele de certificare.

Declaratia de conformitate reprezinta declaratia unui furnizor care afirma pe propria raspundere ca un produs,proces sau serviciu este in conformitate cu un anumit standard sau alt act normative.

Avantajele certificarii sunt:contribuie la promovarea produselor si serviciilor,eliminarea verificarilor costisitoare efectuate de producatori si diversi beneficiari ,eliminarea barierelor tehnice din calea comercializarii libere a produselor.

Certificatul de conformitate reprezinta un document care indica existenta adecvata ca un produs este un conformitate cu un standard sau un alt document normative.

Marca de conformitate(pentru certificare) este o marca protejata care indica existenta increderii ca produsul/ serviciul este in conformitate cu un anumit standard sau alt document normative.

In tarile UE si AELS se practica doua tipuri de certificare a produselor: obligatorie si voluntara.

Certificarea obligatorie se refera la "domeniul reglementat"(defineste produsele care se afla sub incidenta unor reglementari obligatorii cu privire la protectia vietii, sanatatii consumatorului si a mediului conjurator).

Certificarea voluntara se refera la "domeniul nereglementat"(produse pentru care nu exista reglementari obligatorii).