MANAGEMENTUL AMBALAJELOR SI DESEURILOR DE AMBALAJE

MANAGEMENTUL AMBALAJELOR SI DESEURILOR DE AMBALAJE

In anul 2003, A.P.M. Vrancea a evaluat costurile de implementare in judetul nostru a Directivei europene 94/62/EC privind ambalajele si deseurile de ambalaje, acordand o deosebita importanta campaniei de informare si educare in cadrul careia se desfasoara si acest curs.

Regimul ambalajelor si deseurilor de ambalaje a fost reglementat in tara noastra prin legislatie adecvata care sa permita integrarea europeana, revenindu-ne obligatia de a monitoriza conformitatea actiunilor ce se intreprind de catre agentii economici, consiliile locale si nu in ultimul rand de catre populatie , in prevederile legale.

1. Hotararea de Guvern nr. 349/2002 privind gestionarea ambalajelor si deseurilor de ambalaje defineste termenii specifici astfel

"Ambalaj" inseamna orice produs , indiferent de materialul din care este confectionat ori de natura acestuia , destinat sa cuprinda bunuri, in scopul retinerii, protejarii, manipularii, distributiei si prezentarii acestora, de la materii prime la produse procesate, de la producator pana la utilizator sau consumator. Produsul nereturnabil destinat acelorasi scopuri este, deasemenea, considerat ambalaj.

" Deseuri de ambalaje" sunt ambalajele sau materialele de ambalare care nu mai satisfac cerintele si scopul pentru care au fost proiectate si fabricate si care raman dupa ce a fost utilizat produsul ambalat.

"Producator" este persoana resposabila pentru proiectarea si realizarea unui produs, in scopul introducerii pe piata, in numele sau;

"Importator" este orice persoana fizica sau juridicaa cu sediul in Romania , care introduce pe piata un produs provenit dintr-o alta tara, avand responsabilitati ca ale producatorului din Romania;

"Colector" este orice agent economic autorizat care desfasoara activitati de colectare a deseurilor;

" Valorificator" este orice agent economic autorizat , care realizeaza operatiuni de valorificare;

" Reciclarea deseurilor de ambalaje" este operatiunea de reprelucrare intr-un proces de productie a deseurilor de ambalaje pentru a fi reutilizate in scopul initial sau pentru alte scopuri;

" Valorificare" este orice operatiune de dezmembrare, sortare, reciclare, taiere, maruntire, presare, balotare, topire - turnare, pretratare, amestec sau alta operatiune care determina schimbarea naturii sau compozitiei, efectuata asupra unui deseu industrial prin procedee industriale in vederea reutilizarii;

" Introducerea pe piata a unui produs" este actiunea de a face disponibil pentru prima data, contra cost sau gratuit, un produs din domeniul reglementat, in vederea distribuirii si/sau utilizarii;

" Comercializare" este punerea la dispozitie tertilor, inclusiv importul pe teritoriul Romaniei.

Categorii de ambalaje

"Ambalaj primar - ambalaj de vanzare" este ambalajul conceput si realizat pentru a indeplini functia de unitate de vanzare, pentru utilizatorul final sau pentru consumator in punctul de achizitie;

" Ambalaj secundar - ambalaj grupat - supraambalaj " este ambalajul conceput pentru a constitui la punctul de achizitie o grupare a unui numar de unitati de vanzare , indiferent daca acesta este vandut ca atare catre utilizator sau consumatorul final, ori daca serveste numai ca mijloc de umplere a rafturilor in punctul de vanzare; acesta poate fi separat de produs fara a afecta caracteristicile produsului;

"Ambalaj tertiar - ambalaj de transport" este ambalajul conceput pentru a usura manipularea si transportul unui numar de unitati de vanzare sau ambalaje grupate , in scopul prevenirii, deteriorarii in timpul manipularii sau al transportului;

" Ambalaj reutilizabil" este ambalajul refolosit pentru acelasi scop, a carui returnare catre consumator sau comerciant este asigurat de plata unei sume - sistem depozit, prin rechizitionare sau in alt mod.

Tipuri de ambalaje dupa constituienta materiala

Ambalaje din materiale plastice:PET - polietilen tereftalat, HDPE - polietilena de mare densitate, PVC- policlorura de vinil, LPDE - polietilena de mica densitate, PP - polipropilena,

PS - polistiren;

Ambalaje din hartie si placi fibrolemnoase:Carton ondulat,Carton neondulat,Hartie;

Ambalaje metalice:Otel ,Aluminiu

Ambalaje din lemn:Lemn,Pluta

Ambalaje textile:Bumbac,Iuta

Ambalaje din sticla:Sticla incolora,Sticla verde,Sticla bruna

Ambalaje din materiale compozitie:Hartie si carton/diverse metale, Hartie si carton / plastic, Hartie si carton/aluminiu, Hartie si carton/tabla galvanizata, Hartie si carton/plastic/ aluminiu, Hartie si carton/plasti/aluminiu/tabla.galvanizata, plastic/aluminiu, plastic/tabla galvanizata, plastic/diverse metale, Sticla/plastic, Sticla/aluminiu, Sticla/ tabla galvanizata, Sticla / diverse metale.

2.Cerinte esentiale privind ambalajele

Se admite introducerea pe piata numai a amabalajelor care indeplinesc cerinte de fabricatie si compozitie, de reutilizare si de recuperare pentru a preveni poluarea mediului si a sanatatii populatiei .

Cerinte esentiale specifice privind fabricarea si compozitia ambalajului:

sa asigure nivelul cerut de siguranta, igiena si acceptabilitate;

sa permita reutilizarea sau recuperarea, inclusiv reciclarea care sa reduca la minim impactul negativ asupra mediului;

sa fie reduse la minim continutul de substante si materiale toxice si de alte substante periculoase din materialul de ambalare ce se pot regasi in emisii, cenusa sau levigat dupa eliminarea prin incinerare.

Cerinte esentiale specifice privind caracterul reutilizabil al unui ambalaj

sa permita mai multe rotatii in utilizare;

sa satisfaca exigentele de securitate si sanatate;

sa devina dupa ce nu mai poate fi reutilizat deseu de ambalaj recuperabil.

Cerinte esentiale specifice privind caracterul recuperabil a unui ambalaj:

sa permita atunci cand devine deseu de ambalaj, ca un procent din materialele folosite sa fie reciclat;

sa permita optimizarea recuperarii energetice la o valoare calorica minima la incinerare;

sa fie suficient de biodegradabil atunci cand deseurile se elimina prin compostare;

sa permita la descompunerea fizica, chimica, termica sau biologica a deseului de ambalaj, transformarea in CO₂, H₂O si biomasa.

3. Principiile specifice activitatii de gestionare a deseurilor de ambalaje

Activitatea de gestionare a ambalajelor si deseurilor de ambalaje are la baza principiile generale prevazute in O.U.G. nr. 78/2000 privind regimul deseurilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 426/2001.

Principiile specifice activitatii de gestionare a deseurilor de ambalaje sunt:

prevenirea producerii de deseuri de ambalaje;

reutilizarea ambalajelor;

reciclarea deseurilor de ambalaje;

alte forme de valorificare a deseurilor de ambalaje care sa conduca la reducerea cantitatilor eliminate prin depozitare finala.

Valorificarea deseurilor de ambalaje este inclusa prinicipiilor generale care stau la baza gestionarii grupelor de deseuri industriale reciclabile ( deseuri metalice feroase, neferoase, deseuri de hartii-cartoane, deseuri de sticla, mase plastice, cauciuc, textile ) precizate in O.U.G. nr. 16/2001, aprobata cu modificari si completari prin legea nr. 465/2001, acestea fiind:

utilizarea numai a acelor procedee de gestionare a deseurilor industriale reciclabile care nu constituie un risc pentru sanatatea populatiei si pentru mediul inconjurator;

poluatorul plateste;

responsabilitatea producatorului;

utilizarea celor mai bune tehnici disponibile, fara antrenarea unor costuri excesive.

Legislatia nationala in domeniul stabileste ca principiile privind gestionarea ambalajelor si a deseurilor de ambalaje sunt valabile pentru toate ambalajele introduse pe piata , indiferent de materialul din care au fost realizate si de modul lor de utilizare in activitatile economice, comerciale, in gospodariile populatiei.

4. Recuperarea , valorificarea si reciclarea ambalajelor si deseurilor de ambalaje

In contextul Directivei 94/62/EC, transpusa in legislatia romaneasca prin H.G. nr. 349/2002 privind ambalajele si deseurile de ambalaje, este esential ca toti cei implicati in producerea, folosirea, importul sau distribuirea de ambalaje si produse ambalate sa constientizeze ca ambalajele devin deseuri, sa accepte ca sunt responsabili pentru ele si sa actioneze, dupa caz, pentru recuperare, valorificare si reciclare in conformitate cu principiile specifice de gestiune ale acestora.

Principiile privind gestionarea ambalajelor si deseurilor de ambalaje sunt valabile pentru toate ambalajele introduse pe piata, indiferent de materialul din care au fost realizate si de modul lor de utilizare in activitatile economice, comerciale, in gospodariile populatiei sau in orice alte activitati, precum si toate deseurile de ambalaje care nu mai corespund scopului pentru care au fost fabricate, indiferent de modul de generare, de recuperare, de reciclare sau de valorificare.

In acest sens sunt stabilite obligatiile ce revin agentilor economici, consiliilor locale pentru managementul ambalajelor si deseurilor din ambalaje, in spiritul H.G. nr. 349/2002, cu aplicarea principiilor enuntate anterior:

conformarea in standardele europene armonizate ori standardele nationale;

limitarea concentratiei de plumb, cadmiu, mercur si crom hexavalent prezente in ambalaje;

utilizarea sistemului de marcare si identificare pentru ambalaje in vederea imbunatatirii activitatilor de recuperare si reciclare a deseurilor de ambalaje;

ambalajele sa corespunda unor utilizari multiple;

etichetarea cu sintagma "ambalaj reutilizabil";

primirea ambalajelor la schimb sau returnarea cumparatorului a valorii acestuia cand utilizeaza sistemul depozit.

Indeplinirea obiectivelor privind recuperarea si reciclarea deseurilor de ambalaje pana in anul 2010, constand in:

recuperarea a 50% din greutatea deseurilor de ambalaje;

reciclarea a 25% din greutatea de ambalaj, continute in deseurile de ambalaj recuperate, cu

un procent de 15% din greutatea fiecarui tip de material de ambalaj.

Recuperarea si reciclarea deseurilor de ambalaj se realizeaza de catre agentii economici in doua moduri:

individual , utilizand resurse proprii;

prin transferarea acestei responsabilitati pe baza de contract catre un agent economic legal constituit.

Furnizarea catre Ministerul Mediului conform Ordinului M.A.P.M. nr.1190/2002, a urmatoarelor informatii:

planul de recuperare si reciclare a deseurilor de ambalaje;

planul privind informarea consumatorilor referitor la sistemele de recuperare a deseurilor de ambalaje precum si alte informatii utile;

cantitatea de ambalaje introdusa pe piata reutilizata precum si cantitatea de deseuri de ambalaje recuperate si reciclate;

orice modificari ale informatiilor furnizate;

planul de recuperare a deseurilor de ambalaje si cantitatea de deseuri de ambalaje recuperate la nivelul consiliilor locale.

La nivel local consiliile asigura:

spatii de amplasare a containerelor speciale de colectare selectiva a deseurilor de ambalaje recuperabile;

asigurarea spatiilor pentru depozite de colectare a deseurilor de ambalaje de la populatie.

- organizarea campaniilor de informare in domeniul gestionarii ambalajelor si deseurilor de ambalaje.

5.Stimularea activitatii de management a ambalajelor si deseurilor de ambalaje

O activitate manageriala buna in domeniu gestiunii ambalajelor si deseurilor de ambalaje se reflecta in starea calitatii mediului. Realizarea obiectivelor de recuperare -reciclare stabilite in Anexa nr.4 din H.G. nr.349/2002, etapizat pana in anul 2010 , determina refacerea cadrului natural si mentinerea calitatii mediului la nivelul cerintelor europene.

Tabelul 5.1

Etapizarea obiectivelor de recuperare si reciclare pe perioada 2002 - 2010

*) procent din greutatea deseurilor de ambalaje

**) procent din greutatea totala a materialelor de ambalare continute in deseurile de ambalaje recuperate, cu un procent minim de 15% din greutatea fiecarui tip de material de ambalare.

Pentru a determina o mai buna preocupare manageriala in domeniu gestiunii ambalajelor si deseurilor de ambalaje, un rol important il are aplicarea principiilor "poluatorul plateste" si "responsabilitatii producatorului" .

Actuala legislatie in domeniu stabileste sursele de constituire a Fondului pentru mediu, destinat in special pentru realizarea proiectelor prioritare de protectie a mediului, precum si sanctiuni contraventionale pentru incalcarea atributilor din activitatea de gestionare a ambalajelor si deseurilor de ambalaje.

Fondul pentru mediu, potrivit Legii nr. 73/2000 avea printre sursele de constituire: o cota de 3% din valoarea ambalajelor comercializate de producatori si importatori , cu exceptia celor utilizate pentru medicamente, pentru activitati desfasurate in perioada 7 iunie 2002 - 2003.

Pentru a stimula direct reducerea poluarii mediului cu deseuri de ambalaje, prin O.U.G. nr. 86 / 2003 de modificare a Legii nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu, s-a stabilit ca obligatie de plata 10.000 lei/Kg din greutatea ambalajelor introduse pe piata nationala de producatorii si importatorii de bunuri ambalate, cu exceptia celor utilizate pentru medicamente. Aceasta suma se va plati numai in cazul neindeplinirii obiectivelor anuale de valorificare si reciclare prevazute de H.G. nr. 349/2002, plata facandu-se pe diferenta dintre obiectivele anuale prevazute in acesta Hotarare si obiectivele realizate efectiv de agentii economici care introduc pe piata bunuri ambalate.

Sanctionarea contraventiilor se realizeaza conform art. 26 din H.G. nr.349/2002 privind gestionarea ambalajelor si deseurilor de ambalaje.

Constituie contraventii urmatoarele fapte si se sanctioneaza astfel:

nerespectarea prevederilor de selectare si predare a deseurilor de ambalaje agentilor economici specializati in colectarea deseurilor de la populatie, cu amenda de la 500.000 lei 1.000.000 lei vechi;

nerespectarea masurilor privind recuperarea ambalajelor reutilizabile cu amenda de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei vechi;

nerespectarea masurilor privind utilizarea si reutilizarea eficienta a ambalajelor cu amenda de la 20.000.000 lei la 40.000.000 lei vechi;

neprimirea ambalajelor reutilizabile la schimb sau returnarea contravalorii cand se utilizeaza sistemul depozit cu amenda de la 30.000.000 lei la 60.000.000 lei vechi;

neinformarea autoritatii centrale de mediu cu privire la planurile de informare, de recuperare si cantitatile de ambalaje si deseuri de ambalaje gestionate cu amenda de la 40.000.000 lei la 80.000.000 lei vechi;

nerespectarea cerintelor ce trebuie indeplinite la introducerea pe piata si de neinformare a autoritatii centrale de mediu privind modificarea informatiilor transmise anterior, cu amenda de la 80.000.000 lei la 100.000.000 lei vechi;

Ordonanta de Urgenta nr. 86/2003 stabileste sanctionarea contraventiei privind neplata obligatiei la Fondul pentru mediu cu amenda de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei vechi pentru persoane fizice si de la 100.000.000 lei la 500.000.000 lei vechi pentru persoane juridice.

Legislatia romaneasca este armonizata cu Directiva Europeana 94/62/EC privind ambalajele si deseurile de ambalaje.

Managementul gestiunii ambalajelor si deseurilor de ambalaje are sustinere legislativa in toate domeniile de activitate - de la producere, utilizare/reutilizare, recuperare, valorificare, reciclare - astfel incat rezultatele manageriale sa se cuantifice in refacerea si protejarea cadrului natural pe intreg teritoriul tarii.Monitorizarea activitatii tn acest domeniu se face de catre autoritatea centrala de protectie a mediului.

Studiile si cercetarile ce se realizeaza determina gasirea solutiilor eficiente privind respectarea cerintelor speciale a ambalajelor comercializat, intensificarea colectarii selective a deseurilor de ambalaje , tinand cont de conditiile conjuncturale sezoniere si altele.

Constituirea Fondului pentru mediu si sanctionarea contaventiilor determina cresterea calitatii manageriale in activitatea de gestionare a ambalajelor si deseurilor de ambalaje cu efecte benefice in refacerea si mentinerea cadrului natural.

CONCLUZII

In anumite conditii, ambalajul poate afecta unele proprietati psihosenzoriale (aspect, gust, miros), dar si fizico-chimice (viscozitate, indice de refractie, continut de metale grele etc)

ale produsului ambalat, prin reactia chimica dintre materia perima ce sta la baza ambalajului si unii constituentii ai marfurilor respective. Conservele alimentare ambalate in recipientii metalici prezinta, in mod curent, contaminarea cea mai pronuntata cu plumb.

Tabla cositorita nu contine, practic plumb, in schimb aliajul de sudura are in mod obisnuit 50-60%, dar poate ajunge la 98%. Trecerea plumbului in continutul produsului nu se face usor deoarece aliajul staniu-plumb poseda un potential de electrod pozitiv in raport cu cel de staniu-fier. Ca urmare ultimul se va dizolva mai repede la inceput, dar in timp, se inverseaza polaritatea pilei si plumbul se poate acumula in cantitati decelabile. Fabricantii de cutii de conserve au luat masuri de inlocuire a sudurii cu aliaj de plumb cu sudura electrica.

Continutul de plumb admis in conservele alimentare variaza in fiecare tara .In Marea Britanie, doza admisa fiind de 1 mg/kg. In Elvetia, continutul de plumb este de 0.5 mg/kg, in Japonia de 0.4 mg/kg. Exista o orientare generala de a reduce cantitatea de plumb in bauturile nealcoolice, la limita de maximum 0.2 mg/kg, deoarece sunt consumate de copii, batrani si bolnavi. Staniu apare in produsele alimentare in urma proceselor de coroziune tablei cositorite din care sunt confectionate conservele.

Produsele conservate in recipientele metalice pot contine cantitati mari de staniu de ordinul sutelor de ppm, cutia din tabla cositorita fiind de fapt cea mai importanta sursa de metal din alimentatie. In mod natural, stratul e staniu se caracterizeaza printr-o buna stabilitate la coroziunea acida, daca acopera intreaga suprafata, dar nici un procedeu, oricat ar fi de perfectionat, nu poate asigura cositorirea perfecta tablei fara prezenta porilor.

In locurile in care fierul nu este acoperit cu staniu, se declanseaza procesul de coroziune influentat de compozitia chimica a produsului, de temperatura si timpul de depozitate. Prin folosirea tablei lacuite trecerea staniului in produs este puternic franata.

Conservele acide sunt mai expuse coroziunii , efectul maxim constatandu-se in domeniul de pH cuprins intre 3.5-4.5. Procesul este influentat in mare masura de oxigen, de aceea mentinerea unei conserve deschise in frigider intensifica mai mult procesul de solubilizare a staniului.

O mentiune trebuie facuta in legatura cu conservarea ambalajelor metalice produsa in interiorul ambalajului, care conduce la acumularea de hidrogen si aparitia fenomenului de bombaj chimic. Hidrogenul poate fi absorbit in solutie, ceea ce determina in timp aparitia unui gust metalic al produsului conservat. Coroziunea afecteaza si aspectul peretilor ambalajului prin distrugerea lenta a metalului.

Bombajul chimic se pune in evidenta tarziu si se accentueaza odata cu prelungirea depozitarii. Paralel cu arcuirea sau bombarea capacelor apare si un continut ridicat de fier si staniu in produs, urme de coroziune pe peretele interior al recipientului.

Conservarea si protectia proprietatilor produselor este considerata functia de baza a unui ambalaj si se refera la mentinerea in parametrii initial a produsului ambalat care trebuie protejat de influenta mediului exterior ambalajului. In scopul stabilirii duratei de viata a ambalajului, avand in vedere riscurile pe care lacurile de protectie le ridica pentru securitatea ambalaju­lui, sunt necesare teste exten­sive, adecvate diferitelor tipuri de alimente conservate. Dintre metodele de analiza mentionate, numai cele de inalta performanta permit atin­gerea limitelor de detectie si cuantificare impusa de cerintele UE, referitoare la metodologia de testare a lacurilor pentru conservele alimentare. Armonizarea metodologiei de testare igienico-sanitare a am­balajelor (cutii pentru conserve) va avea la baza, pe cat posibil, asemenea tehnici de analiza, pentru asigurarea conformitatii cu recomandarile internationale si noile normative nationale referitoare la materialele care vin in contact cu alimentele.

In scopul studierii interactiu­nilor dintre ambalaj si continu­tul conservei in conditii prac­tice, pe parcursul unui an si doi ani de depozitare, s-au testat patru tipuri de produse conservate in cutii, fabricate cu diferite lacuri. In scopul de a compara abilitatile de pro­tectie a mai multor sisteme de lacuire s-a utilizat acelasi tip de tabla: tabla cositorita. Astfel, s-au urmarit atat pro­prietatile ambalajului, cat si cele ale produsului alimentar (din punct de vedere organo­leptic, fizico-chimic si microbi­ologic) in momentul ambalarii precum si modificarile acesto­ra pe parcursul depozitarii, in scopul extinderii duratei de conservabilitate a sistemelor de protectie studiate.

Pentru verificarea stabilitatii lacului de protectie aplicat pe suprafata cutiilor, produsele din legume si produsele din carne au fost analizate si dupa termostatare, in etuva, la tem­peratura de 50 ⁰C, timp de o luna si doua luni.

Astfel, procedura de laborator pentru determinarea stabil­itatii peliculei de lac a fost ver­ificata in conditii practice, pentru majoritatea sistemelor analizate, si stabileste o metoda de imbatranire accel­erata a lacurilor pe baza de rasini epoxi-fenolice.

In scopul stabilirii duratei de viata a ambalajului, avand in vedere riscurile pe care lacurile de protectie le ridica pentru securitatea ambalaju­lui, sunt necesare teste exten­sive, adecvate diferitelor tipuri de alimente conservate. Dintre metodele de analiza mentionate, numai cele de inalta performanta permit atin­gerea limitelor de detectie si cuantificare impusa de cerintele UE, referitoare la metodologia de testare a lacurilor pentru conservele alimentare. Armonizarea metodologiei de testare igienico-sanitare a am­balajelor (cutii pentru conserve) va avea la baza, pe cat posibil, asemenea tehnici de analiza, pentru asigurarea conformitatii cu recomandarile internationale si noile normative nationale referitoare la materialele care vin in contact cu alimentele.