Marfa, produs, serviciu

Marfa, produs, serviciu

1.1.Circulatia marfurilor: continut si tipologie

1.2.Principalele categorii de parteneri prezenti in cadrul pietei

Circulatia marfurilor - continut si tipologie

Schimbul si formele sale de manifestare au caracter istoric, evolutia lor fiind determinata de dezvoltarea productiei, de amplificarea nevoilor oamenilor si de evolutia naturala in ce priveste organizarea economiei.

Asadar, istoric vorbind dezvoltarea societatii omenesti si in mod special a meseriilor si a agriculturii precum si adancirea diviziunii sociale a muncii au dus la aparitia productiei de marfuri, in speta a productiei destinate de la inceput schimbului si implicit prin schimb, satisfacerii nevoilor de trai ale producatorilor[1]. Aceasta evolutie a generat schimbul de marfuri, schimbul prin intermediul banilor, scopul schimbului fiind obtinerea unei valori de intrebuintare, banii fiind un mijlocitor al acestui scop.

Pornind de la acest simplu rationament schimbul poate fi separat in doua acte distincte: vanzarea - schimbarea de catre producator a valorii marfii sale pe bani ; si cumpararea - utilizarea banilor obtinuti pe achizitionarea unei alte marfi.

Privite in interconditionarea lor, ansamblul actelor de schimb formeaza circulatia marfurilor, concept care desemneaza forma economica prin care se infaptuieste trecerea bunurilor de la productie la consum.

Circulatia marfurilor, asa cum este ea cunoscuta in contextul unei economii functionale de piata, cunoste doua stadii:

     circulatia cu ridicata (en-gros) - care cuprinde actele de vanzare-cumparare de marfuri, in partizi mari, realizate intre firme cu scopul prelucrarii sau vinderii lor;

     circulatia cu amanuntul (en-detail) - care cuprinde actele de vanzare-cumparare de marfuri, in partizi mici, realizate intre producatori sau comercianti si consumatorii individuali, pentru satisfacerea nevoilor curente ale acestora.

In contextul in care circulatia marfurilor s-a amplificat foarte mult a aparut dificultatea tot mai mare a producatorilor de a gasi parteneri de schimb, aspect ce a dus la aparitia comertului. Comertul, abordat in sensul de relatie economica, cuprinde actele de cumparare si revanzare de marfuri in scopul obtinerii unui profit, deci obiectul actelor de comert este marfa indiferent de forma ei.

Trasatura specifica a comertului ca forma a circulatiei marfurilor este ca el apare ca intermediar. Prezenta comertului ca veriga intermediara este justificata sub aspect economic, comerciantii fiind specializati in acte de schimb cu marfuri.

Comertul este asociat conceptului de distributie a marfurilor, definita ca ansamblul operatiunilor economice si tehnice care asigura trecerea bunurilor din sfera productiei in cea a consumului. Distributia cuprinde operatiunile de livrare de catre firmele producatoare a marfurilor, transportul, stocarea, vinzarea cu ridicata (en-gros) si cu amanuntul de catre firma comerciala a acestora, serviciile prestate comertului de catre diferiti furnizori etc. Astfel comertul se inscrie in distributia marfurilor atat prin actele sale de cumparare si revanzare a marfurilor care sunt realizate prin intermedierea schimbului dintre producatori si consumatori, cat si prin operatiunile tehnico-economice pe care le efectueaza in deplasarea fizica a marfurilor.

Se poate astfel afirma ca la nivel microeconomic, al agentilor economici, fluxurile de vanzari caracterizeaza dinamismul pietei si gradul de corelare a ofertei cu cererea si reflecta modul de utilizare a factorilor de productie, a resurselor economice ale fiecarei intreprinderi.

1.2. Principalele categorii de parteneri prezenti in cadrul pietei

Piata, ca sistem economic integrat, necesita o cunoastere cat mai buna si din punctul de vedere al categoriilor si tipurilor de parteneri prezenti in cadrul ei. De fapt aici ne referim la asa numitul "ansamblu al publicului", format din indivizi sau organizatii ale caror atitudini pot avea diferite influente asupra evolutiei activitatii ce se desfasoara in cadrul pietei. Structuralizarea acestui public se poate observa in figura urmatoare:

Consumatorii sau utilizatorii finali sunt in cadrul pietei publicul cel mai important. Functie de pozitia acestora din punctul de vedere al momentului cand intra in posesia marfii, ei pot fi actuali (efectivi) si potentiali. Respectivii consumatori sau utilizatori pot fi indivizii, familiile, intreprinderile, unitatile administrative destat etc. Acestia in multe situatii de pe piata ajung sa detina un rol secundar. Astfel, sunt numeroase cazuri cand nu consumatorii finali sunt cei care decid consumul sau alegerea produselor pe care le consuma.

Cumparatorii sunt o categorie aparte de parteneri in cadrul pietei, datorita rupturii care poate sa apara intre consumatorul final si actul de achizitionare a produsului necesar in procesul de consum al respectivului consumator. Deci, cumparatorii reprezinta un public distinct de cel al consumatorilor sau al utilizatorilor finali si in masura in care exercita o anumita influenta asupra alegerii produselor, sunt un segment important, de profil, al publicului.

Distribuitorii sunt in fapt o categorie distincta de parteneri prezenti in cadrul pietei deoarece cea mai mare parte a intreprinderilor producatoare nu-si vand produsele direct consumatorilor si utilizatorilor finali sau reprezentantilor acestora - cumparatorii - ci apeleaza la o serie de intermediari pentru distributia produselor.

Prescriptorii si consilierii, ca parteneri in relatiile de piata, se alatura diferitelor tipuri de intermediari, dar au un rol mai aparte, specializat. Justificarea prezentei lor in piata este data de faptul ca intermediarii distribuitori ar trebui sa joace fata de consumatori si cumparatori si un rol de consiliere. Din nefericire, acestia datorita multiplelor lor preocupari legate de aspectul volumetric, structural si gestionar-financiar al tranzactiilor comerciale, pot scapa din vedere o serie de alte aspecte pe care le propun tranzactiile respective. In acest context au aparut, in cadrul pietei, firme specializate pe actiuni de consultanta in domeniul comercial, care acorda asistenta de specialitate cumparatorilor, in scopul orientarii si fundamentarii deciziei de achizitionare a produselor necesare.

Concurentii, prin prezenta lor, reprezinta elementul de profil al unei economii de piata.

Furnizorii sunt parteneri din cadrul pietei care, asa cum le indica si numele, procura diverese materiale sau servicii ce concura la asigurarea fluxului complex al fiecarui produs prezent pe piata.