Metodologia determinarii si analizei calitatii in expertizele de marfuri - Expertiza Merceologica a Marfurilor

Metodologia determinarii si analizei calitatii in expertizele de marfuri

Expertiza Merceologica a Marfurilor   

Expertiza merceologica se poate efectua nu numai pe parcursul sau la finele circulatiei tehnice a loturilor de marfuri, ci uneori chiar anterior, ca de exemplu in fazele de contractare sau pe parcursul procesului de fabricatie. in comertul exterior, la solicitarea societatilor de asigurare, se efectueaza expertize preventive, care au un grad ridicat de severitate a verificarii calitative a componentelor lotului de marfuri.

Marea varietate a spetelor care au drept obiect aspecte privind calitatea produselor obliga la o abordare complexa a acesteia. in acelasi timp, caracterul complex al notiunii de calitate se reflecta in modalitatile de investigare si de determinare a ei, care presupun cunoasterea atat a sensurilor si a ipostazelor atribuite calitatii, cat si a criteriilor la care aceasta se raporteaza, a proprietatilor si factorilor care determina si influenteaza calitatea, precum si a metodelor si tehnicilor de cercetare a acestora.

1 Conceptul de calitate a loturilor de marfuri in expertiza merceologica

Este cunoscut ca un produs va avea o calitate normala atunci cand, pe tot parcursul prelucrarii si comercializarii, se respecta riguros conditiile tehnice si se verifica proprietatile prescrise.

Fiind determinata de interactiunea dintre calitatea materiei prime, modul de realizare, conditiile de manipulare, transport si depozitare, calitatea reala a unui lot de produse este conforma cu calitatea prescrisa atunci cand dispersia valorilor caracteristicilor de calitate pentru toate componentele lotului se afla la limitele admise si deci calitatea medie a lotului este acceptabila.

In etapele corespunzatoare circuitului pe care produsul il parcurge pentru a ajunge la consumator, actioneaza insa numerosi factori cu efecte directe sau indirecte asupra integritatii si nivelului calitativ initial.

Numeroase produse, datorita unor componente chimice labile, ca sisteme eterogene si foarte complexe, precum si datorita multiplelor influente interne si externe pe care le suporta in timp si in spatiu, sufera modificari in timp ale proprietatilor. Pentru acest motiv, in societatile comerciale activitatea comisiilor de receptie nu se rezuma numai la efectuarea unui control static al calitatii cu prilejul receptiei propriu-zise, ci se continua cu urmarirea modului in care evolueaza starea calitativa a marfurilor receptionate, in tot timpul depozitarii si pana in momentul livrarii lor in totalitate din depozit.

Rezulta ca la acelasi lot de marfa, calitatea poate fi considerata in doua ipostaze distincte:

. calitatea statica, reprezentand nivelul real al calitatii determinat intr-un moment dat al circulatiei produsului;

. calitatea dinamica, adica evolutia nivelului real al calitatii in timp, ca rezultat al interactiunii dintre produs si mediul ambiant.

Relatiile dintre calitatea statica si calitatea dinamica (figura 1) reflecta modul in care acestea se repercuteaza asupra calitatii intregului lot, precum si asupra deciziei privind acceptarea sau respingerea lotului.

Conceptul de calitate dinamica a unui produs se refera la totalitatea modificarilor proprietatilor produsului (ca directie, intensitate si nivel) sub actiunea agentilor mediului ambiant pe parcursul circulatiei.

Aceasta presupune stabilirea si masurarea nivelului initial si in timp al proprietatilor dinamice ale produsului, cu scopul de a-i controla exact starea calitativa in timpul circulatiei tehnice.

Abordata in acest spirit, calitatea dinamica isi gaseste o reflectare cu implicatii practice pozitive intr-o serie de activitati legate de circulatia marfurilor: contractarea fondului de marfa, stabilirea termenului de garantie, stabilirea si controlarea perisabilitatii, prescrierea caracteristicilor de calitate si a nivelului lor de admisibilitate, organizarea transportului, depozitarea si pastrarea marfurilor etc.

In stransa legatura cu conceptul de calitate dinamica trebuie sa se afle stabilirea si urmarirea termenelor de garantie, organizarea transportului, depozitarea si vanzarea marfurilor.

2 Metode si tehnici de stabilire si verificare a calitatii loturilor de produse noi sau de fabricatie curenta

2.1 Metodologia determinarii calitatii produselor in expertiza merceologica

Determinarea calitatii loturilor de produse poate sa constituie obiectivul central al unei expertize merceologice. Realizarea sa presupune, pentru a asigura caracterul complet si complex al determinarii, evaluarea unitara a calitatii, cerinta in general greu de asigurat datorita, in principal, numarului mare de caracteristici de calitate de care trebuie sa se tina seama. Acestei dificultati i se adauga eventuala neconcordanta dintre valorile diferitelor verificari calitative, precum si dintre ponderile atribuite diverselor caracteristici in definirea calitatii, in raport cu utilizarea reala a produselor.

Notiunea "determinarea calitatii' desemneaza ansamblul de masuratori, analize si incercari ce se executa dupa o metodologie stabilita pentru precizarea nivelului la care caracteristicile de calitate ale unui produs se gasesc la un moment dat.

In practica, determinarea calitatii intr-o expertiza merceologica presupune realizarea a doua obiective:

* stabilirea concordantei (discordantei) dintre calitatea reala a unui produs si calitatea prescrisa;

* stabilirea masurii in care calitatea produsului corespunde cerintelor beneficiarului.

In afara acestor obiective, determinarea calitatii poate permite compararea calitatii produsului cu o stare anterioara a sa sau cu nivelul calitativ atins pe plan mondial.

In expertiza merceologica, corespunzator celor doua obiective mentionate, determinarea calitatii produselor poate fi efectuata prin intermediul testarii senzoriale si a testarii de laborator, ambelor cai fiindu-le proprii metode adecvate.

In practica, metodologia determinarii calitatii produselor presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

- stabilirea metodei de extragere a esantioanelor;

- elaborarea criteriilor determinarii calitatii;

- selectionarea caracteristicilor de calitate;

- selectionarea indicilor de calitate;

- determinarea indicilor de calitate;

- prelucrarea, exprimarea si interpretarea rezultatelor determinarii calitatii.

2.1.1 Stabilirea metodei de extragere a probelor

Continuitatea si dispersia caracteristicilor de calitate ale unui lot de produse pot plasa lotul ca omogen sau eterogen.

In consecinta, alegerea celei mai potrivite metode de extragere a probelor joaca un rol hotarator in determinarea calitatii cand produsul este lotizat.

2.1.2 Stabilirea criteriilor determinarii calitatii

In expertiza merceologica, termenul "criterii de determinare a

calitatii' desemneaza elementele din al caror unghi trebuie privita calitatea unui produs. Aceste elemente servesc pentru precizarea caracteristicilor de calitate, fiind necesar sa indeplineasca urmatoarele conditii:

♦ sa aiba o valoare stiintifica ridicata si recunoscuta, care sa le asigure comparabilitatea cu prevederile standardizate;

♦ sa aiba un caracter specific, diferentiat pe grupe de produse si chiar pe produse.

In functie de specificul produselor a caror calitate se determina, drept criterii de determinare a calitatii pot servi caracteristicile dimensionale, caracteristicile estetice, consumul de anumite materii prime, confortul in exploatare etc.

Dupa cum se constata, criteriile de determinare a calitatii exprima cerintele de baza ale calitatii produselor, utilizate drept elemente de referinta pentru calitatea reala a acestora.

2.1.3 Selectionarea caracteristicilor de calitate

Marfurile se caracterizeaza printr-un numar mare de proprietati, unele fiind esentiale, prin implicatiile lor asupra calitatii, altele neesentiale. Numai o mica parte dintre aceste proprietati au o utilitate practica reala, valorile lor servind pentru definirea calitatii. Astfel de proprietati poarta denumirea de caracteristici de calitate.

In activitatea de determinare a calitatii, expertul trebuie sa selectioneze din ansamblul proprietatilor anumite proprietati, folosind criterii specifice de alegere.

Criteriile de selectie sunt diferentiate in functie de o serie de factori tehnici, economici si sociali, fiind specifice anumitor grupe de marfuri.

La alegerea caracteristicilor de calitate se va tine seama ca acestea sa fie cat mai reprezentative. Aceasta cerinta presupune analizarea temeinica a importantei fiecarei caracteristici in exprimarea calitatii.

In aceeasi masura, in selectionarea caracteristicilor de calitate se va avea in vedere posibilitatea determinarii acestora, concretizata in existenta unor metode standardizate, usor de utilizat si eficiente. in acelasi scop este necesar sa se cunoasca si semnificatia pe care o pot avea asupra calitatii cresterea sau descresterea valorilor caracteristice peste nivelul normal.

Ca metodologie, in vederea selectionarii caracteristicilor de calitate se procedeaza pentru inceput la stabilirea "nomenclatorului general' de caracteristici al produsului de analizat, dupa care se trece la selectionarea acelor caracteristici care vor fi luate in analiza si care constituie "nomenclatorul optim'.

Vor fi selectionate mai intai acele caracteristici care au o mare capacitate de exprimare a calitatii produsului, fiind rezultanta mai multor proprietati ale acestuia. Uneori aceste caracteristici, care permit a se forma o imagine generala asupra calitatii, trebuie completate si corelate cu alte caracteristici mai analitice ale produselor, intrucat valorile crescute ale unor caracteristici pot anula efectul altora, reflectand in consecinta o calitate scazuta, care poate fi ascunsa de catre caracteristicile integratoare.

In sfarsit, pentru o determinare mai exacta a calitatii, este necesar ca ponderea caracteristicilor care se determina prin evaluari subiective sa fie redusa, comparativ cu ponderea caracteristicilor masurabile.

De regula, in determinarea calitatii unui produs expertiza merceologica face apel la caracteristicile standardizate, care se completeaza, pentru o caracterizare multilaterala, cu alte caracteristici, care prin specificul lor au o valoare stiintifica ridicata, dar care nu pot fi determinate cu mijloacele folosite in mod curent la determinarea calitatii.

In continuare, prezentam spre exemplificare nomenclatorul general si nomenclatorul optim al caracteristicilor de calitate ale unor produse.

Pentru loturile de sapun, nomenclatorul general va cuprinde urmatoarele caracteristici: tipul ambalajului, masa, aspectul, mirosul, culoarea, consistenta, spumarea la apa calda, spumarea la apa rece, continutul de substante saponificabile, continutul de substante nesaponificabile, alcalinitatea libera, titrul amestecului de acizi grasi, indicele de saponificare a amestecului de acizi grasi, continutul de apa, continutul de substante volatile.

Nomenclatorul optim este alcatuit din: tipul ambalajului, masa, aspectul, mirosul, culoarea, consistenta, gradul de spumare, continutul de apa, alcalinitatea libera.

In cazul verificarii loturilor de articole de menaj din sticla, nomenclatorul general va cuprinde: tipul ambalajului, forma, dimensiunile, masa si capacitatea produsului, aspectul, felul si suprafata decorului, culoarea, stabilitatea suprafetei de sprijin, ovalitatea, tensiunile interne, rezistenta la soc termic, stabilitatea fata de apa.

Nomenclatorul optim este dat de: tipul ambalajului, forma produsului, dimensiunile, masa, capacitatea, aspectul, culoarea, stabilitatea suprafetei de sprijin, tensiunile interne.

Pentru fiarele de calcat electrice pentru uz casnic, nomenclatorul general va cuprinde urmatoarele caracteristici de calitate: forma, dimensiuni, masa, aspect, planitatea suprafetei de lucru, vizibilitatea sectoarelor de pe butonul de reglaj (termoregulatorul), lungimea cordonului de racordare la retea, protectia impotriva electrocutarii a cordonului de alimentare, curentii de scurgere, anduranta, uniformitatea incalzirii talpii, rezistenta la socuri mecanice, comportarea la umiditate, stabilitatea, protectia contra coroziunii, comportarea la functionarea anormala, continuitatea circuitelor electrice, rigiditatea dielectrica, puterea absorbita, timpul necesar pentru atingerea temperaturii de 180°C.

Nomenclatorul optim trebuie sa prevada: forma, dimensiunile, masa, aspectul, planitatea suprafetei de lucru, vizibilitatea sectoarelor butonului de reglaj, lungimea cordonului de racordare la retea, protectia contra electrocutarii, uniformitatea incalzirii talpii puterea absorbita.

2.1.4 Selectionarea indicilor de calitate

Indicii de calitate (nivelurile caracteristicilor de calitate) reprezinta conditiile exprimate prin intermediul valorilor sau atributelor pe care trebuie sa le posede caracteristicile pentru a asigura calitatea unui produs.

Selectionarea indicilor in vederea determinarii calitatii produselor este in functie de modul in care au fost selectionate caracteristicile de calitate.

Astfel, in cazul caracteristicilor standardizate, indicii de calitate vor fi cei prescrisi in standarde.

In documentele de standardizare, in functie de semnificatia fiecarei caracteristici in definirea calitatii, se pot fixa niveluri maxime, care nu pot fi depasite, niveluri minime care in mod obligatoriu trebuie atinse sau se fixeaza niveluri admisibile intre anumite limite.

Un asemenea mod de selectionare nu este intotdeauna avantajos, caracterizarea calitatii exclusiv prin intermediul indicilor mentionati avand un pronuntat caracter tehnic.

Pentru acest motiv este indicat a se folosi mai multi indici in asociere, intr-o forma ponderata, cu coeficienti stabiliti in functie de importanta caracteristicilor in definirea calitatii produselor. Alteori, pentru o exprimare obiectiva a calitatii, luand in consideratie si alte caracteristici nestandardizate, este necesar ca expertul sa-si precizeze singur nivelurile si limitele cu care sa compare valorile reale ale indicilor de calitate.

2.1.5 Determinarea calitatii reale a lotului de produse

In expertiza merceologica, calitatea reala a unui lot de produse se determina folosind metode organoleptice si metode si tehnici de laborator, in ambele cazuri este necesar a se asigura, in masura cat mai ridicata, obiectivitatea si exactitatea determinarilor. Acest deziderat se realizeaza in practica atat prin pregatirea probelor potrivit tehnicilor standardizate, cat si prin efectuarea determinarilor cu respectarea integrala a conditiilor prescrise.

Pregatirea probelor in vederea analizelor si incercarilor de laborator are loc in functie de natura produselor si de tipul de determinare. Ea se efectueaza prin omogenizare, conditionare (pentru incercarile dinamometrice ale unor marfuri higroscopice) sau prin alte procedee.

De mare importanta in tehnica determinarii calitatii sunt selectionarea si folosirea corespunzatoare a metodelor si tehnicilor de determinare a indicilor de calitate.

Este cunoscut ca in merceologie metodele de determinare a indicilor de calitate se diferentiaza dupa caracterul lor (standardizate sau nestandardizate), efect (distructive, nedistructive), consum de materiale, precum si dupa timpul necesar (rapide, anevoioase).

Dintre aceste metode, in expertizele merceologice este indicat a se folosi metodele standardizate, simple, nedistructive si rapide, caracterizate printr-o mare exactitate.

In expertizele judiciare, metodele de analiza si incercari prescrise de standarde sunt singurele metode oficiale, valabile in relatiile dintre parti. in asemenea cazuri, tinand seama de faptul ca valoarea unei caracteristici de calitate depinde in mare masura de modalitatea de determinare folosita, este necesar sa se respecte cu rigurozitate conditiile de determinare prescrise, pentru a se asigura comparabilitatea rezultatelor cu nivelurile standardizate.

In practica, determinarea calitatii reale a loturilor de produse presupune adaptarea si concretizarea principiilor si criteriilor generale ale determinarii la specificul produselor cercetate. Caracterul complex al determinarii calitatii obliga la programarea efectuarii verificarilor in concordanta cu natura loturilor de produse si cu obiectivele ce se urmaresc prin determinarea calitatii.

In figura 2 se prezinta succesiunea verificarilor si determinarilor care sunt necesare pentru determinarea calitatii loturilor de conserve sterilizate.

2.1.6 Prelucrarea, exprimarea si interpretarea rezultatelor

In practica determinarii calitatii marfurilor cresterea exactitatii

rezultatelor masuratorilor se asigura prin efectuarea a 10..15 determinari

pentru fiecare caracteristica de calitate.

Pentru facilitatea prelucrarii datelor si a interpretarii rezultatelor, acestea pot fi sintetizate sub forma de tabele sau prezentate in forma grafica.

Structura tabelelor difera in functie de obiectivele urmarite. Astfel, in tabelele cele mai simple, care cuprind enumerari de termeni sau valori ale caracteristicilor de calitate, este indicat ca valorile sa fie dispuse unele sub altele. Asemenea tabele permit a se stabili frecventa repetarii datelor sau a grupelor de date, ceea ce asigura si posibilitatea exprimarii acestora in forma grafica. in tabelele mai complexe, datele pot fi inscrise fie pe orizontala (in cazul in care cuprind putine caracteristici, care insa au valori multe), fie pe verticala.

Tabelele se numeroteaza si li se stabilesc titluri care sa sugereze in mod clar continutul.

In afara tabelelor, datele masuratorilor pot fi exprimate si sub forma grafica, mai ales sub forma histogramelor. Histogramele permit analiza eficace a datelor elementare, ele evidentiind clar punctele de concentrare si marimea variatiei valorilor indicilor masurati.

In functie de necesitati, pentru a exprima cu o anumita precizie

rezultatul sirului de 10..15 masuratori necesare pentru determinarea unui

indice de calitate, se folosesc urmatorii parametri asociati:

■ media aritmetica simpla (valoarea centrala in jurul careia se grupeaza valorile caracteristicii determinate);

■ amplitudinea, care exprima masura variatiei, calculandu-se ca diferenta intre valoarea maxima si minima a unui sir de cel putin zece determinari;

■ media aritmetica ponderata;

■ eroarea absoluta si relativa;

■ abaterea medie patratica ce serveste pentru masurarea si exprimarea variatiei masuratorilor.

In unele situatii, este necesar a se proceda la rotunjirea rezultatelor masuratorilor.

Principalele reguli de care se tine seama in rotunjirea rezultatelor masuratorilor sunt:

- ultima zecimala a rezultatului unei determinari poate fi suprimata,

penultima rotunjindu-se dupa reguli aritmetice;

numarul de zecimale al unui rezultat obtinut printr-o operatie

aritmetica in care au intervenit doua marimi, nu trebuie sa fie mai

mare decat numarul de zecimale al marimii care a fost

determinata cu cel mai mic grad de precizie.

Reducerea si controlul erorilor de masurare

Erorile de masurare, intelese ca diferente intre valorile rezultate din masurare si unele valori de referinta, de precizie superioara, insotesc in mod inevitabil orice masurare. Ele sunt cauzate fie de imperfectiunea organelor noastre de simt sau de variatia conditiilor in care se efectueaza determinarile (erori intamplatoare), fie datorate imperfectiunii aparatelor sau metodelor folosite (erori sistematice).

In expertiza merceologica, erorile pot influenta atat deciziile referitoare la calitatea produselor individuale, cat si pe cele referitoare la loturile a caror calitate se controleaza pe baza esantioanelor.

Erorile de masurare pot fi reduse pe doua cai:

efectuarea de determinari multiple si folosirea instrumentarului statistic pentru controlul erorii de masurare;

descoperirea cauzelor variatiei si diminuarea sau eliminarea lor.

In practica s-a constatat ca pentru reducerea la jumatate a erorii de masurare este necesara o crestere de patru ori a numarului de determinari.

Totusi, majorarea numarului de determinari pentru reducerea intr-o anumita masura a erorilor are anumite limite, impuse pe de o parte de cresterea costului determinarii calitatii produsului, ca urmare a consumului suplimentar de probe, iar pe de alta parte de constatarea ca, peste o anumita limita, pentru reducerea infima a erorii este necesara o crestere substantiala a numarului determinarilor.

Descompunerea valorilor obtinute in elemente ale dispersiei permite obtinerea de informatii asupra cauzelor variatiei valorilor observate ale erorilor de masurare. Metoda presupune descompunerea erorii totale a unui sistem de masuratori in erori componente, sistematizate dupa cauzele care le produc.

Analiza valorilor numerice ale componentelor erorii totale permite sa se stabileasca sursele principale de erori, asupra carora trebuie actionat in vederea diminuarii.

Metoda se foloseste cu precadere atunci cand expertul se afla in situatia de a alege dintre mai multe siruri de masuratori pe cel mai apropiat de valoarea reala. O asemenea situatie poate fi intalnita atunci cand determinarile sunt efectuate de mai multi operatori, mai multe laboratoare, in mai multe zile etc.

2.1.7 Analiza factorilor care pot genera modificari ale indicilor de calitate ai produselor

Interpretarea rezultatelor determinarilor de laborator permite realizarea unor obiective diverse, in functie de speta expertizei merceologice si de obiectivele acesteia. Asa de exemplu, pentru stabilirea calitatii reale a produselor este necesara analiza comparativa a indicilor de calitate in forma reala si prescrisa. Daca sarcina expertizei consta si in stabilirea factorilor care au generat degradari calitative, atunci se impune si analiza principalilor factori din procesul tehnologic sau al circulatiei care au implicatii asupra indicilor de calitate. Aceasta analiza permite, in afara realizarii obiectivului mentionat si stabilirea responsabilitatilor pentru degradarea produselor pe baza corelarii rezultatelor analizei cu datele existente in dosarul cauzei si cu constatarile facute de expert cu prilejul investigatiei pe teren.

Evidentierea factorilor care pot genera modificari ale indicilor de calitate presupune atat analiza principalilor parametri ai materiilor prime si ai procesului tehnologic, cat si a influentei factorilor specifici diverselor etape ale circulatiei produselor. Cu prilejul analizei, in afara stabilirii factorilor de influenta, expertul poate preciza (pe baza corelatiei dintre principalele caracteristici ale produselor) si eventualele implicatii pe care modificarile indicilor de calitate le pot avea asupra comportarii in exploatare a produselor.

Orientativ, in continuare se prezinta pe exemplul marfurilor din piele, principalele elemente care stau la baza analizei, in cele doua componente de baza ale sale: stabilirea factorilor de influenta si a implicatiilor modificarii indicilor de calitate asupra comportarii in exploatare a produselor. in orientarea analizei s-a tinut seama de faptul ca, dat fiind domeniul specific de utilizare, valoarea de intrebuintare a articolelor din piele este determinata in mare masura de proprietatile chimice, fizice, fizico-chimice si mecanice ale materiilor prime folosite la confectionarea lor. In acelasi timp, s-a pornit de la constatarea potrivit careia cunoasterea valorica a proprietatilor fizico-mecanice ale pieilor furnizeaza informatii pretioase asupra posibilitatilor de utilizare, de multe ori, intr-o masura mai mare decat cunoasterea compozitiei chimice.

Continutul de umiditate al pieilor depinde de mai multi factori si anume:

- de umiditatea relativa si temperatura mediului inconjurator, fiind mai mare cu cat umiditatea relativa este mai ridicata;

- de metoda de tabacire folosita, iar in cadrul aceleiasi metode, de natura materialelor tanante folosite, precum si de unii parametri ai procesului tehnologic;

- de continutul de substante grase, fiind mai redus cu cat gradul de ungere al pieilor este mai intens;

- de prezenta si de natura substantelor de umplere.

La randul sau, continutul de umiditate al pielii influenteaza, in afara altor proprietati, rezistenta la tractiune a acesteia, care creste direct

proportional cu continutul de umiditate pana la 150..160% din valorile

initiale, dupa care devine stationara. Variatia rezistentei la tractiune in functie de umiditate este mai pregnanta in cazul pieilor tabacite vegetal.

In afara acestor influente, umiditatea pieilor influenteaza si alte fenomene. Astfel, un continut de umiditate in piele de peste 20% favorizeaza actiunea distrugatoare a microorganismelor, in timp ce umiditatea sub 12% face ca pielea sa-si piarda caracteristicile de elasticitate si flexibilitate, devenind fragila, casanta.

Continutul de substante grase al pieilor variaza in functie de natura si destinatia sortimentului de piele, precum si de modul de gresare.

Substantele grase influenteaza un numar mare de proprietati, precum absorbtia de apa, permeabilitatea la apa, rezistenta la tractiune, capacitatea de deformare, moliciunea, flexibilitatea etc. Astfel, pieile cu un continut ridicat de substante grase vor avea un continut de umiditate si o permeabilitate la apa scazute. Aceste piei vor avea, de asemenea, o rezistenta la tractiune si o alungire la rupere mai mari.

Continutul de substante minerale este determinat, pe de o parte, de substantele minerale care provin din pielea cruda, pe de alta parte de incorporare a diverselor materiale folosite in timpul operatiilor procesului tehnologic.

Continutul in substante minerale al pieilor crude variaza intre

0,35..0,5%. Principalele faze ale procesului de prelucrare care

contribuie la cresterea continutului in substante minerale sunt: cenusarirea, spalarea, piclarea, neutralizarea si tabacirea.

Fiecare component mineral al pieilor finite influenteaza intr-un anumit fel calitatea acestora.

Astfel, un procent ridicat de clorura de sodiu, saruri de fier, de calciu, alaun sau saruri de cupru poate provoca aparitia unor pete pe suprafata pieilor, craparea acestora sau imprimarea unui caracter buretos.

Prezenta unei cantitati mari de substante minerale in pieile pentru talpa mareste absorbtia de apa a acestora, aparand in acelasi timp pericolul exudarii lor la suprafata pieilor sub forma unui strat alb sau cenusiu deschis.

Pieile care contin cantitati mari de clorura de magneziu se usuca foarte greu dupa prelucrare, devenind moi in timpul depozitarii si inchizandu-se la culoare.

In cazul pieilor tabacite mineral, continutul ridicat in substante minerale poate provoca defecte de incretire a fetei, fata fara luciu, vopsire neuniforma sau exudatii pe fata pieilor.

Pe produsele finite, exudatiile de substante minerale solubile cauzeaza o intarire si o crapare a materialelor folosite pentru confectionarea fetelor de incaltaminte. Deosebit de periculoase sunt combinatiile de magneziu, care sub influenta transpiratiei sau a altor forme de umiditate trec pe fata pieilor formand precipitate.

Continutul de substante solubile totale din pieile finite variaza in functie de sortiment, destinatie, metoda de tabacire folosita.

Prezenta substantelor solubile in cantitati mari in pielea finita provoaca inchiderea culorii acesteia, tendinta de crapare a fetei, reducerea rezistentei la tractiune si a alungirii, datorita faptului ca posibilitatile de orientare a fasciculelor de fibre de colagen sunt mult mai reduse de prezenta substantelor solubile in spatiile interfibrilare.

De asemenea, in timpul pastrarii incaltamintei in mediu umed, substantele solubile se dizolva partial, talpa revenind in starea afanata in care s-a aflat inainte de tabacire.

Continutul de substanta dermica depinde de natura pieilor brute, metoda de tabacire si regiunea topografica. El variaza intre 42.50% la pieile tabacite vegetal si intre 50.70%, la cele tabacite mineral.

Dintre regiunile topografice, cruponul contine cea mai mare cantitate de substanta dermica.

Cresterea continutului de substanta dermica influenteaza favorabil rezistenta la uzura, rezistenta la tractiune si alungirea la rupere.

Rezistenta la tractiune a pieilor finite este influentata de natura pielii crude, de continutul de umiditate, de substante grase si de materiale de umplutura.

Principalele cauze care conduc la scaderea rezistentei la tractiune sunt supracenusarirea, combinarea neuniforma a pielii cu materialele tanante, uscarea excesiva a tesutului fibros si actiunea bacteriilor de putrefactie.

Rezistenta la sfasiere este determinata de unii indici ce caracterizeaza microstructura pieilor finite (regularitatea impletirii fasciculelor de fibre, compactitatea si ondulatia fasciculelor etc). Aceasta caracteristica influenteaza comportarea pieilor in procesele de confectionare si de exploatare.

Absorbtia de apa a pieilor finite este determinata in principal de natura pielii brute si de procesul tehnologic (mai ales de operatiile de tabacire, gresare, vopsire si lacuire).

Permeabilitatea la apa este influentata de starea retelei fibrilare, de sistemul de tabacire si finisare, de regiunea topografica a pielii.

Cea mai ridicata permeabilitate la apa o au pieile tabacite in crom, iar cea mai mica, pieile tabacite vegetal. Ungerea intensa accentueaza caracterul de impermeabilitate a pielii, ca si prezenta unor apreturi de acoperire sau a lacurilor. Structura poroasa a regiunilor periferice ale pielii favorizeaza patrunderea apei.

In expertiza merceologica, determinarea efectiva a calitatii produselor se poate efectua prin metodologii specifice, rezultate din metodologia generala a determinarii calitatii. Ele se stabilesc in functie de unghiurile din care trebuie privita calitatea, fiind determinate de caracterul complex si dinamic al acesteia, precum si de posibilitatile diverse de a privi si interpreta calitatea.

Principalele metodologii utilizate in practica urmaresc:

* determinarea calitatii produselor de fabricatie curenta;

* determinarea calitatii produselor noi;

* determinarea calitatii comerciale a produselor.

Se precizeaza ca metodologiile mentionate se incadreaza in metodologia generala de determinare a calitatii produselor, prezentand insa particularitati in functie de specificul produselor sau de obiectivele urmarite.

Alegerea metodologiei de determinare a calitatii are la baza elemente precum:

- spetele expertizelor merceologice (degradarea calitativa partiala sau totala a produselor, denaturarea sau substituirea acestora);

- natura produsului (produs nou sau traditional);

- destinatia produsului (de moda, de folosinta curenta);

- daca este necesar a se determina calitatea produsului la furnizor sau la beneficiar;

- daca este necesar a se determina calitatea unui produs singular sau a unui lot de produse.

Indiferent de tehnica folosita pentru determinarea calitatii, este necesar sa se tina seama in permanenta ca determinarea acesteia presupune luarea in consideratie a corelatiilor dintre caracteristica ce se determina, organul de simt sau aparatul folosit in acest scop, metoda utilizata si criteriul de calitate luat in consideratie.

2.2 Metodologia determinarii calitatii produselor de fabricatie curenta

In practica determinarii calitatii produselor de fabricatie curenta, expertul poate fi solicitat fie pentru a determina calitatea unui produs la un moment dat, fie pentru a determina si urmari calitatea produselor intr-un interval de timp mai indelungat, in pas cu fabricatia acestora, pentru a evidentia stabilitatea procesului tehnologic reflectata in nivelul calitativ al produselor.

In ambele ipostaze, expertul trebuie sa desfasoare in mod obligatoriu urmatoarele activitati: stabilirea schemei generale de determinare a calitatii, respectiv precizarea caracteristicilor de calitate ce urmeaza a fi determinate, a metodelor de determinare si a succesiunii in timp a efectuarii determinarilor, stabilirea limitelor de toleranta si a campului de imprastiere a indicilor de calitate corespunzatori caracteristicilor, prelucrarea rezultatelor determinarilor si interpretarea lor.

In privinta stabilirii caracteristicilor de calitate, este necesar a se opta pentru cele prescrise prin norme tehnice, pentru care exista si metode standardizate de determinare, singurele metode oficiale in relatiile dintre parti.

In ceea ce priveste succesiunea in timp a efectuarii determinarilor, ea trebuie astfel stabilita incat sa asigure folosirea judicioasa a esantionului aflat la dispozitia expertului. In acest scop, este necesar a se programa pentru inceput determinari nedistructive, apoi cele care necesita cantitati reduse de materiale si numai in final pot fi programate determinarile distructive.

In stabilirea limitelor de toleranta si a campului de imprastiere a valorilor caracteristicilor masurabile, expertul trebuie sa porneasca de la urmatoarele constatari:

- nu exista nici un produs ai carui indici de calitate, considerati individual, sa se situeze in totalitate la nivelul optim;

- abaterile unor indici de calitate in raport cu nivelul lor optim pot fi partial, iar uneori chiar total, compensate cu abaterile altor indici care au efect favorabil asupra nivelului calitativ.

Tehnica actuala de efectuare a determinarilor de laborator impune ca rezultatele determinarii indicilor de calitate prin masuratori repetate sa fie exprimate sub forma de intervale precizate de limite superioare si inferioare, in interiorul carora sa se plaseze valorile caracteristicilor masurabile.

De aceea, pentru a asigura un grad ridicat de precizie a masuratorilor, este necesar a se preciza limitele de toleranta si campul de imprastiere.

Limitele de toleranta reprezinta intervalele, delimitate de o valoare superioara si una inferioara, in care pot aparea variatii ale indicilor de calitate fara ca prin aceasta sa fie diminuata calitatea.

Campul de imprastiere este definit prin limitele intre care pot varia unii indici sub influenta unor cauze intamplatoare.

Sub aspect metodologic, tehnica determinarii calitatii produselor de fabricatie curenta in cele doua ipostaze mentionate este asemanatoare, existand unele diferente in privinta sistemului de inregistrare si de prelucrare a rezultatelor determinarilor atunci cand se urmareste evolutia nivelului calitativ in pas cu fabricatia produselor.

Metodele folosite in acest scop urmaresc in principal simplificarea modului de inregistrare si prelucrare a rezultatelor.

In practica determinarii calitatii prezinta utilitate 'metoda diferentei', care consta in inregistrarea unor valori de baza, ulterior stabilindu-se numai diferentele pozitive sau negative in raport cu aceasta, ceea ce faciliteaza prelucrarea, exprimarea si interpretarea rezultatelor.

2.3 Metodologia stabilirii si analizei calitatii produselor noi

2.3.1 Metodologia stabilirii calitatii produselor noi

Produsele noi sunt destinate largirii sortimentelor. Ele pot proveni fie prin diversificare, fie prin innoire, putand avea aceeasi valoare de intrebuintare sau valori de intrebuintare diferite, in raport cu produsele pe care le inlocuiesc sau alaturi de care coexista pe piata.

Pentru determinarea calitatii produselor noi, este necesar, pentru inceput, sa se stabileasca semnificatia noutatii cu care acestea se prezinta in competitia pietei. Din acest punct de vedere, produsele noi se impart in mai multe categorii, ceea ce obliga ca pentru determinarea obiectiva a calitatii lor sa fie necesara indeplinirea cumulativa a doua cerinte:

determinarea sa aiba un caracter unitar;

determinarea sa aiba un caracter obiectiv.

Caracterul unitar al determinarii calitatii produselor noi se asigura prin folosirea unor tehnici si metode de determinare admise prin reglementarile in vigoare pentru produse facand parte din aceeasi grupa de marfuri.

Caracterul obiectiv este conditionat de necesitatea ca in aprecierea calitatii unui produs nou sa se ia in consideratie atat elementele de prescriere a calitatii aflate in standardele produselor similare, cat si rezultatele testelor de corespondenta ale acestora cu cerintele consumatorilor.

In general, determinarea calitatii produselor noi presupune solutionarea urmatoarelor probleme:

- stabilirea caracteristicilor de calitate ce vor fi cercetate; - stabilirea metodelor de determinare;

- stabilirea nivelului de calitate minim ce urmeaza a se asigura de catre noul produs.

Selectionarea caracteristicilor de calitate trebuie in esenta subordonata indeplinirii a trei obiective:

cunoasterea gradului de concordanta al produsului nou cu exigentele impuse de domeniul specific de utilizare;

reprezentativitatea caracteristicilor pentru calitatea produsului;

precizarea stabilitatii in timp a caracteristicilor de calitate, in raport cu necesitatile destinatiei atribuite.

In stabilirea metodelor de determinare se tine seama ca unele caracteristici de calitate pot fi determinate prin mai multe metode. De aceea, dupa inventarierea variantelor prin care o caracteristica de calitate poate fi determinata, se face o analiza comparativa pentru a se alege metoda cea mai indicata, aceasta trebuind sa corespunda urmatoarelor deziderate:

. sa caracterizeze cat mai exact calitatea produsului, respectiv sa fie afectata in masura cat mai mica de erori;

. sa fie operativa, pentru ca rezultatele determinarilor sa poata fi folosite in adoptarea deciziilor privind variantele optime de produse noi;

. sa necesite conditii de determinare (aparatura, materiale etc.) care sa poata fi asigurate cu usurinta.

In practica, de cele mai multe ori, determinarea calitatii produselor noi se reduce la evidentierea nivelului tehnic al calitatii, constand in compararea caracteristicilor tehnice si functionale in forma nominala sau reala cu caracteristicile similare ale unor produse de referinta. in acest scop, se iau in consideratie atat indicii simpli de calitate, cat si indicii complecsi, acestia caracterizand mai complet calitatea produselor prin integrarea unora dintre indicii simpli.

Pentru unele produse, in special alimentare, se recomanda introducerea sistemului de evaluare pe baza de punctaj, care reflecta satisfacator nivelul calitativ, simplificand in acelasi timp metodologia de determinare.

2.3.2 Metodologia analizei calitatii produselor noi

Orice produs nou inaintea introducerii in fabricatie trebuie sa fie supus unei analize riguroase pentru a se stabili competitivitatea lui sociala, economica si tehnica.

In practica, in numeroase situatii se efectueaza expertize extrajudiciare, precum expertizele preliminare fabricarii unor instalatii sau unor noi tipuri de masini si utilaje sau expertizele care au drept obiect stabilirea oportunitatii introducerii in fabricatie a anumitor variante de produse noi.

In asemenea expertize, pentru realizarea unor analize stiintifice, care sa asigure in perspectiva o eficienta ridicata, este necesar a se considera produsul nu numai ca o entitate fizica, ci ca un complex de atribute masurabile si nemasurabile, respectiv ca o variabila controlabila in elaborarea strategiei globale a intreprinderii.

In analiza problematicii calitatii produselor noi, aspectele specifice sunt abordate intr-o maniera sistemica, moderna, prin integrarea aspectelor specifice tuturor fazelor ciclului existential al produselor, incepand cu ideea de produs si terminand cu faza postutilizare.

Abordate intr-o asemenea maniera, aspectele calitative pe care le implica produsele noi se manifesta pe planuri multiple, fiind determinate de numerosi factori. Acesti factori asigura o studiere complexa a dimensiunilor diverselor variante de produse noi in relatie cu resursele de materii prime si materiale consumabile, resursele energetice, disponibilitatile de utilaje, obiectivele calitative urmarite, evitarea poluarii mediului inconjurator si posibilitatile de recuperare.

Sub aspect merceologic, pentru a stabili masura in care produsele noi corespund cerintelor beneficiarilor intermediari si finali, acestea trebuie sa fie analizate prin prisma exigentelor si cerintelor cu care se vor confrunta pe intreg circuitul lor tehnic. In acest sens este necesar a se evidentia operatiile, stadiile si ipostazele in care se va afla produsul nou pe intregul traseu logistic pe care-1 parcurge pana la consumator, inclusiv cele privind transportul, manipularea, depozitarea si etalarea in unitatile de desfacere.

In cazul produselor ale caror ambalaje de prezentare sau de transport se refolosesc, intervenind operatii suplimentare de introducere in circuit, vor fi analizate si aspectele privind reconditionarea si valorificarea ambalajelor.

In principiu, prin analiza calitatii produselor noi se urmareste a se evidentia masura in care solutia tehnica rezultata din activitatea de cercetare-proiectare corespunde exigentelor impuse de domeniul specific de utilizare sau daca este necesar ca ea sa fie completata, modificata sau corelata cu exigentele unor procese adiacente sau complementare ce au loc.

Analiza calitatii produselor noi presupune parcurgerea mai multor etape diferentiate prin obiectivele urmarite, dintre care mai importante sunt:

- stabilirea si analizarea functiilor de baza ale noului produs;

- detalierea si analizarea solutiilor posibile de ambalare si a conditiilor de pastrare pe intregul circuit tehnic;

- stabilirea, analizarea si precizarea cerintelor pe care le ridica depozitarea si transportul produsului nou;

- cercetarea conditiilor de aplicare a tehnologiei;

- cercetarea aspectelor specifice comercializarii produsului nou (probleme ridicate de reteaua de desfacere, mod de etalare etc.);

cercetarea aspectelor privind recuperarea si valorificarea ambalajelor sau a materialelor pentru ambalare.

In functie de specificul lor, aceste obiective pot fi grupate pentru a fi solutionate, in cadrul urmatoarelor etape:

analiza calitatii produsului propriu-zis;

analiza conditiilor de transport, manipulare, depozitare si pastrare;

analiza respectarii legalitatii;

analiza eficientei noului produs.

Parcurgerea acestor etape are drept scop stabilirea modalitatilor de asigurare a anumitor cerinte si cai de satisfacere a exigentelor calitative impuse noului produs, care in ultima instanta se identifica cu cerintele consumatorilor.

Pentru evidentierea cat mai completa a calitatii produsului nou, mai exact a sistemului complex produs-ambalaj, este necesar a se analiza distinct ansamblul sistemelor la care participa produsul si ambalajul. Pe aceasta baza pot fi stabilite principalele functii pe care produsul nou trebuie sa le indeplineasca.

Sistemele cele mai frecvente pe care ansamblul complex produs-ambalaj le formeaza sunt sistemul produs-om, sistemul produs-echipament si sistemul produs-ambient.

Examinarea sistemului produs-om permite stabilirea acelor functii ale produselor care sunt impuse de personalul care vine in contact direct cu acestea (muncitori, expeditori, manipulatori, lucratori din comert, utilizatori sau consumatori). in principal, analiza acestui sistem asigura stabilirea modalitatilor de adaptare a produsului la posibilitatile sau nevoile oamenilor.

Sistemul produs-echipament permite a se stabili acele functii care sa faciliteze transportul, depozitarea, prelucrarea sau alte procese care intervin pe traseul logistic.

Analiza sistemului produs-ambient permite ca, in functie de conditiile prescrise (temperatura, umiditate, grad de iluminare, grad de poluare etc.) pentru fiecare etapa, sa se stabileasca conditiile optime, care in final sa asigure mentinerea integritatii calitative si cantitative a produsului.

In activitatea practica de analiza a calitatii unui produs nou se urmareste investigarea cailor prin care pot fi asigurate elementele de utilitate si cele de eficienta ale produsului respectiv. Realizarea acestui obiectiv presupune parcurgerea a doua etape:

- determinarea functiilor de baza ale produsului nou;

- detalierea functiilor produsului nou si a conditiilor pe care aceste functii le impun.

Punctul de plecare in analiza calitatii produsului nou il reprezinta valoarea de intrebuintare a acestuia. Dupa cum se cunoaste, realizarea unui produs este justificata numai in masura in care acesta satisface o anumita nevoie, avand deci o anumita valoare de intrebuintare.

O analiza atenta a valorii de intrebuintare a unui produs evidentiaza faptul ca aceasta este rezultatul unui anumit ansamblu de componente. De aceea, pentru a se efectua o investigatie riguroasa a valorii de intrebuintare a unui produs, tehnica analizei valorii a trecut la descompunerea acesteia in componente care au fost numite functii.

Potrivit acestei conceptii, functiile unui produs reprezinta componentele valorii de intrebuintare (sau cum se uziteaza uneori in literatura de specialitate valori de intrebuintare elementare) care asamblate in produsul respectiv intr-o structura si pondere specifica, creeaza utilizatorului satisfactia tehnico-functionala si psihosenzoriala, cu alte cuvinte satisface nevoia de consum.

Cum fiecarui produs ii corespunde o mare varietate de functii, pentru cercetarea calitatii se impune o grupare a lor.

In mod frecvent, functiile unui produs se impart in obiective, subiective si auxiliare.

Functiile obiective sunt functii care contribuie in mod direct la asigurarea valorii de intrebuintare a unui produs, putand fi masurate in mod obiectiv si exprimate prin unitati de masura bine definite.

Asa de exemplu, in cazul unui produs alimentar, functiile obiective corespund aportului de trofine ce urmeaza sa satisfaca nevoia fiziologica de hrana, precum si asigurarii inocuitatii; asemenea functii au caracter obiectiv deoarece justifica si fundamenteaza producerea si achizitionarea produsului respectiv.

In cazul produselor nealimentare, functiile obiective pot fi mai mult sau mai putin clar conturate. Astfel, in cazul articolelor de incaltaminte, ele sunt definite prin functia de protectie in toate variantele sale, ca si prin cea ortopedica.

Pentru definirea si analizarea functiilor obiective ale unui produs nou este necesar sa se porneasca de la nevoia sociala, de la destinatia produsului.

Caracterul specific al functiilor obiective ale produselor este in functie de gradul de prelucrare al acestora.

Astfel, in cazul produselor alimentare primare (zahar, ulei, carne, lapte, peste, faina, legume, fructe etc.) functiile obiective trebuie sa evidentieze valoarea de intrebuintare a acestor produse, care pot reprezenta materii prime pentru obtinerea unor alimente mai complexe si mai adecvate cerintelor consumatorilor.

De aceea, in cazul produselor alimentare primare, functiile obiective se pot exprima prin urmatoarele elemente:

- natura si cantitatea de componente utile (procente de substante grase, de zaharuri);

- natura si ponderea componentilor fara valoare (apa, celuloza etc.) care se gasesc in masa produsului respectiv;

- absenta noxelor.

Datorita valorii de intrebuintare diferite a unor grupe de elemente, functiile obiective trebuie sa detalieze preferintele pentru anumite elemente cu utilitate mai mare (vitamine, aminoacizi esentiali etc.).

In analizarea functiilor obiective este necesar sa se tina seama de utilizarile specifice pe care le pot avea produsele, respectiv daca ele sunt destinate masei consumatorilor sau anumitor segmente de consumatori (produse alimentare dietetice, incaltaminte pentru sportivi, pentru handicapati, de protectie etc.).

In primul caz, functiile obiective trebuie sa aiba un continut si caracteristici care satisfac nevoia de alimente sau de alte produse la nivelul mediu al populatiei; in cel de-al doilea caz, ele au in vedere cerintele particulare ale anumitor categorii de consumatori.

Functiile subiective participa si ele in mod direct la asigurarea valorii de intrebuintare a unui produs, dar nu pot fi masurate in mod obiectiv. Ele contribuie la producerea unor stari afective utilizatorului, generate de masura in care produsul il atrage pe consumator, de satisfactia ce se obtine prin consumarea acestuia sau de alte senzatii.

In cazul produselor alimentare, functiile subiective sunt reprezentate prin insusirile psihosenzoriale ale acestora (olfactive, gustative, vizuale etc.), dar si prin dimensiunile pe care aceste insusiri le capata la nivelul consumatorului si care sunt in functie de educatie, traditie, varsta sau de alte elemente. La marfurile nealimentare, exemplul tipic pentru functiile subiective il reprezinta functia estetica, proprie unui numar mare de produse, in cazul produselor noi, analiza laturii estetice urmareste punerea in valoare si amplificarea efectului obtinut prin imbinarea si solutionarea corespunzatoare a functiilor subiective.

In analizarea functiilor subiective ale unui produs este necesar a se urmari masura in care acestea corespund anumitor cerinte, mai ales cerintelor derivand din relatia consumator-produs, dintre care se mentioneaza:

-facilitarea identificarii produsului de catre consumator si asocierea cu o anumita cerinta a acestuia, pe care produsul o poate satisface;

- satisfacerea nevoilor psihosenzoriale sau tehnico-functionale ale consumatorilor atat in momentul utilizarii, cat si ulterior acestui moment; in acest fel, produsul va lasa o imagine favorabila consumatorului, care va fi interesat sa-1 achizitioneze si in viitor.

Analiza functiilor subiective ale unui produs nou impune tratarea distincta a celor doua componente ale sistemului complex produs-ambalaj si anume:

produsul, cu care prilej se completeaza si se amplifica functiile obiective ale produsului analizat;

ambalajul, mai ales cel de prezentare, care uneori este determinant in adoptarea deciziei de achizitionare de catre consumatori.

In afara acestor cerinte, pentru a se asigura caracterul stiintific al cercetarii este necesar ca stabilirea si analizarea functiilor subiective ale unui produs nou sa se faca in relatie directa cu functiile obiective, astfel incat pe ansamblu sa se realizeze cerintele care sa asigure valoarea de intrebuintare preconizata pentru un segment de consumatori dat.

Functiile auxiliare, spre deosebire de cele obiective, care vizeaza direct consumatorul, se refera la cerintele pe care produsul trebuie sa le satisfaca de-a lungul circuitului tehnico-economic.

In practica, stabilirea functiilor auxiliare ale unui produs nou presupune luarea in consideratie a doua aspecte de baza:

- stabilirea tipului si succesiunii fazelor pe care produsul le parcurge pentru a ajunge la beneficiarii sai finali;

- analiza diferitelor sisteme pe care produsul le formeaza pe intregul sau circuit logistic (produs-om, produs-ambalaj, produs-mediu) si stabilirea, pe aceasta baza, a functiilor auxiliare pe care produsul nou trebuie sa le indeplineasca pentru a corespunde acestor sisteme.

Asa de exemplu, analiza sistemului produs-ambalaj evidentiaza faptul ca functia de protectie a produsului pe care o indeplineste ambalajul, desi nu concura la asigurarea valorii de intrebuintare a acestuia, este de mare utilitate, deoarece asigura conservarea calitatii initiale a produsului in toate etapele circuitului sau tehnic.

Prin urmare, putem considera ca functiile auxiliare ale sistemului produs-ambalaj se refera la acele insusiri care, desi nu contribuie in mod direct la asigurarea valorii de intrebuintare, servesc la conservarea acesteia, facilitand in fapt functiile obiective si subiective.

In functie de specificul lor, produsele pot avea functii auxiliare diverse, care in esenta converg catre realizarea a doua obiective:

. pastrarea calitatii produselor;

. facilitarea proceselor la care sistemul produs-ambalaj este supus pe traseul producator-consumator.

De multe ori investigarea obiectiva a calitatii unui produs nou obliga la detalieri si nuantari care sa permita in final o mai corecta apreciere a functiilor acestuia. In acest sens se mentioneaza produsele de moda, vinurile, branzeturile etc. ale caror insusiri psihosenzoriale sunt incluse in categoria functiilor subiective, dar care, datorita influentei determinante in formarea calitatii, ar putea fi considerate drept functii obiective, desi evaluarea lor obiectiva este mai anevoioasa, iar uneori chiar imposibila.

Analiza conditiilor de transport, manipulare, depozitare si pastrare a produselor noi

Solutiile tehnice adoptate pentru transportul de la producator la unitatile comerciale si de la acestea la consumatori au o mare insemnatate pentru mentinerea calitatii produselor, influentand in acelasi timp cheltuielile de circulatie si, in general, eficienta economica a produselor noi. De aceea, este necesar ca in cercetarea produselor noi sa se acorde o atentie sporita ansamblului de activitati determinate de miscarea marfurilor, cu folosirea unor tehnici variate, care sa asigure ajungerea acestora la locul, in momentul si in cantitatea necesara, cu minimum de cheltuieli.

Aceste activitati trebuie optimizate, prin considerarea lor intr-o conceptie unitara, ca un proces integrat, de la locul de producere a marfurilor (materii prime, materiale, ambalaje, semifabricate, produse finite) pana la cel de utilizare sau de consum.

Intr-o asemenea conceptie, analiza principalelor aspecte ale logisticii industriale si comerciale (mai ales a cerintelor decurgand din procesele de depozitare si transport) poate obliga la revederea conceptiei privind noul produs, pentru a-1 adapta in masura sporita exigentelor specifice acestor procese.

In general, procesele de depozitare si transport se analizeaza sub aspectul manifestarilor specifice produsului nou, al modalitatilor de transport de la furnizor la beneficiari si al conditiilor de pastrare.

Principalele aspecte care intervin in analiza calitatii produselor noi, sub aspectul sistemelor "produs-mediu' si "produs-ambalaj' sunt: dimensionarea corespunzatoare a produselor si ambalajelor, asigurarea ambalajului optim de pastrare, rationalizarea operatiunilor de manipulare si transport pe intregul circuit tehnico-economic al produselor.

Dimensionarea produselor si a ambalajelor acestora trebuie subordonata folosirii cat mai complete a spatiilor de depozitare si a capacitatii mijloacelor de transport. O cale eficienta pentru realizarea acestui deziderat este modularea, care reprezinta un sistem de corelare a dimensiunilor produselor cu cele ale ambalajelor.

Prin modulare se asigura cerinta ca dimensiunile produsului si ale ambalajului de prezentare sa se cuprinda de un numar intreg de ori in dimensiunile ambalajului de transport sau ale mijlocului de transport. Ea presupune ca in alegerea formelor si dimensiunilor produselor si ambalajelor sa se urmareasca faptul ca prin reunirea acestora in ambalajul de transport sau in mijlocul de transport sa se formeze o stiva compacta, stabila, care sa ocupe rational volumul. O asemenea cerinta a fost impusa mai ales de extinderea paletizarii si containerizarii, care presupun o cat mai rationala dimensionare a produselor si ambalajelor.

Asigurarea conditiilor de pastrare a produselor urmareste mentinerea integritatii calitative a produselor pe intreaga durata a circulatiei lor tehnice. Ea vizeaza in principal conditiile de mediu (mai ales parametrii aerului din spatiile de depozitare) care se vor stabili la valori anumite in functie de cerintele si specificul produselor noi, astfel incat modificarile calitative ale acestora sa fie minime.

Rationalizarea operatiunilor de manipulare constituie o cale importanta de crestere a productivitatii muncii si de reducere a costurilor. Ea presupune atat organizarea rationala a operatiunilor de manipulare, cat si mecanizarea acestora si amenajarea adecvata a depozitelor, rampelor de incarcare-descarcare si a mijloacelor de transport.

Solutiile care stau la baza rationalizarii operatiunilor de manipulare depind atat de natura acestora, cat si de forma de prezentare a produselor (ambalate sau in vrac). Ele urmaresc in principal gruparea produselor in unitati mari care sa se manipuleze simultan, folosind containere si palete de diverse tipuri.

Alegerea variantei optime de manipulare presupune luarea in consideratie a numeroase cerinte, dintre care se mentioneaza:

- cerinte de ordin constructiv (sa se asigure o protectie corespunzatoare a produselor pe intregul circuit tehnic al acestora);

- cerinte de ordin dimensional, care impun ca dimensiunile sa corespunda prescriptiilor internationale si conditiilor pe care le presupun mijloacele de transport si manipulare;

- cerinte privind fixarea sau ancorarea produselor in mijlocul de transport, astfel incat aceste operatiuni sa se efectueze prin mijloace simple si sigure;

- cerinte privind returnarea ambalajelor, fiind preferate ambalajele care-si pot micsora volumul prin pliere sau pe alte cai.

In privinta stabilirii mijloacelor de transport, optiunea trebuie sa aiba la baza urmatoarele cerinte:

■ conservarea calitatii produselor pe tot circuitul tehnico-economic;

■ asigurarea promptitudinii cerute pe piata produsului ce se transporta;

■ asigurarea cerintelor de economicitate.

Analiza respectarii legalitatii

Cu prilejul analizei calitatii produselor noi, este necesar a se tine seama de restrictiile sau obligatiile ce decurg din legislatia interna sau internationala in vigoare.

In acest sens se vor analiza restrictiile prevazute de legislatie pentru produsul cercetat sau pentru grupa de produse si care se pot referi la:

a. Conditiile tehnice de realizare a produsului:

- tipuri de materii prime;

- caracteristicile tehnologiei de fabricatie.

b. Conditiile igienico-sanitare impuse tuturor factorilor ce intervin in procesul de obtinere a produsului si care concura la obtinerea unui produs salubru:

- materii prime;

- utilaje;

- forta de munca;

- mediu ambiant.

c. Conditiile de comercializare, care se refera la:

- marcile de fabrica;

- marcile de comert; restrictii sau protectii vamale.

In practica, analiza respectarii cerintelor de ordin legislativ consta in compararea conditiilor asigurate de solutiile propuse cu cele prevazute de legislatie. in cazul produselor destinate exportului, aceasta analiza presupune luarea in consideratie a cerintelor prevazute de legislatia zonelor cu care produsul va veni in contact pe traseul producator-consumator.

O importanta deosebita trebuie acordata verificarii masurii in care produsul corespunde prescriptiilor vigoare. Pe aceasta baza se asigura cunoasterea tuturor conditiilor de calitate impuse produsului de catre toti factorii raspunzatori de producerea si comercializarea acestuia.

Analiza eficientei produsului nou

Determinarea eficientei unui produs nou implica doua aspecte:

- evidentierea imbunatatirilor pe care le asigura produsul;

- stabilirea efectelor economice ce decurg prin introducerea produsului nou pentru producator, organizatii comerciale si consumatori.

Pentru exprimarea eficientei programelor de diversificare sortimentala se folosesc numerosi indicatori de ordin tehnic, economic sau social. Dintre acestia, mai importanti sunt:

durata de recuperare a cheltuielilor de cercetare prin acumulari suplimentare;

efectele economice scontate, respectiv beneficiul sau acumularile obtinute;

cresterea productivitatii muncii;

reducerea consumurilor specifice de materii prime si materiale;

imbunatatirea caracteristicilor de calitate;

cresterea volumului desfacerilor;

cresterea eficientei economice la beneficiari.

In general insa, evidentierea efectelor economice ale introducerii unui produs nou presupune analiza detaliata a eficientei la nivelul producatorului, al organizatiilor comerciale si beneficiarului. In afara indicatorilor de eficienta, aceasta analiza va avea in vedere si alte aspecte precum:

La producator:

- masura in care produsul nou se integreaza in dotarile existente si tehnicile de fabricatie obisnuite;

- masura in care produsul nou asigura valorificarea rationala a resurselor existente, evitand in acelasi timp poluarea mediului;

- gradul de imbunatatire a nivelului calitativ, in raport cu produsele aflate in fabricatie curenta.

La nivelul organizatiilor comerciale:

- simplificarea procesului de aprovizionare;

- facilitarea etalarii si vanzarii;

- aspecte generate de returnarea ambalajelor;

- reducerea imobilizarilor de fonduri;

- reducerea cheltuielilor de circulatie.

La consumatori:

- timpul necesar pentru folosirea sau pentru pregatirea in vederea utilizarii, mijloacele necesare folosirii si calitatea efectului obtinut;

- gradul in care pot fi conservate si conditiile tehnice necesare;

- nivelul de informare pe care-1 asigura eticheta sau ambalajul;

- modul de asortare cu componentii sortimentului;

- cantitatea de produs aflata intr-o unitate de ambalaj;

- costul produsului;

- posibilitatea de valorificare a ambalajului si de evitare a poluarii mediului inconjurator.