OBIECTUL EXPERTIZEI MERCEOLOGICE

1. NOTIUNEA DE EXPERTIZA A MARFURILOR - EXPERTIZA MERCEOLOGICA

Notiunea de expertiza, privita din punct de vedere general, desemneaza un mijloc probator de un tip deosebit constand in constatarea sau opinia unui specialist intr-un domeniu anumit de cunoastere, in scopul elucidarii unor chestiuni de fapt in fata unor organe judiciare sau in fata partenerilor unui contract economic.

Mai ales in ultimele decenii ca urmare a progresului rapid al stiintei si tehnicii, s-a remarcat o expansiune fara precedent a expertizei, intalnita in prezent in aproape toate laturile activitatii umane. Necesitatea sa este impusa de dezideratul prezentarii de probe concludente in fata organelor judiciare sau conducerii unitatilor economice, care sa asigure adoptarea de catre acestea a unor hotarari juste.

In conditiile diversificarii si in acelasi timp a caracterului complex si special al unor probleme pe care organele judiciare le au de solutionat, se constata tot mai mult necesitatea, cu titlu obligatoriu, de consultare in masura tot mai mare a opiniei specialistilor in diverse domenii si in plus explica insemnatatea deosebita atribuita mijloacelor de proba in stabilirea realitatii faptelor.

Privind toate acestea ca un ansamblu, in cadrul lor expertiza reprezinta acel mijloc de proba prin care, in baza unei cercetari metodice folosind procedee stiintifice, expertul aduce la cunostinta autoritatii care l-a imputernicit concluzii motivate stiintific cu privire la faptele pentru a caror elucidare sunt necesare cunostinte specializate.

Expertiza este considerata ca fiind necesara numai in acele cazuri in care se pot da interpretari diferite unor probleme pentru a caror solutionare sunt necesare cunostinte de o deosebita competenta tehnica, economica, medicala etc. Expertiza constitue un mijloc de proba prin care, in baza unei activitati de cercetare desfasurata prin folosirea unor date si metode stiintifice, expertul aduce la cunostinta organului interesat concluzii motivate stiintific cu privire la faptele pentru a caror elucidare sunt necesare cunostinte de specialitate. Importanta ce se acorda in prezent expertizei este evidentiata, printre altele, de faptul ca legiuitorul prevede obligativitatea recurgerii la expertize in anumite situatii, prin infintarea unor institutii statale destinate acestui scop, de numire a expertilor dintre specialistii cu cea mai inalta calificare.

Trebuie subliniat insa un fapt, si anume ca in conditiile in care se atribuie o importanta tot mai mare in prezent expertizei, opinia expertului nu are o forta probanta absoluta, fiind supusa liberei aprecieri a organului judiciar, pe care-l ajuta sa-si formeze o opinie proprie. Deci, prin urmare, expertiza nu este hotaratoare in rezolvarea unor cauze, organul judiciar nefiind obligat sa formuleze o decizie fundamentata numai pe opinia expertului.

Notiunea de "expertiza" care deriva de la cuvantul latinesc "experior" (a incerca, a proba) avand semnificatia activitatii de cercetare a unei probleme de catre un specialist, este intalnita, in general, in limba multor popoare sub aceeasi denumire (in franceza - expertise, in rusa - ekspertiza etc.). uneori ea poate fi insa desemnata prin mai multi termeni, precum proba prin rapoarte de experti.

Deoarece prin efectuarea de expertize pot fi aflate si alte date decat cele existente in dosarul cauzei, se poate considera ca ele pot indeplini o functie dubla:

A    descoperirea si punerea in evidenta a unor date si fapte importante pentru obiectul cauzei sau consemnarea calitativa sau cantitativa a unor probe;

A    expunerea unor concluzii stiintific argumentate privind speta din care deriva obiectul expertizei.

Aceasta dubla functie e expertizei permite sa se precizeze si caracteristicile sale de baza, dintre care doua merita a fi retinute:

expertiza se dispune pentru a prezenta o opinie fundamentata stiintific si uneori pentru a executa o operatie materiala pe care instanta nu o poate efectua;

nu se poate dispune o expertiza careia sa i se transfere sarcina de a judeca fondul litigiului sau procesului, expertul avand doar sarcina de a da un simplu aviz asupra faptelor care ii sunt prezentate sau pe care trebuie sa le constate.

2. CLASIFICAREA EXPERTIZELOR

Deoarece exista o mare varietate a domeniilor activitatii umane in care se intalnesc expertize, aceasta a generat existenta unui mare numar de categorii de expertize, specifice diverselor ramuri ale stiintei, tehnicii, artelor etc. Datorita acestui motiv si incercarile de clasificare a diverselor tipuri de expertiza sunt relativ numeroase. Pornind de la aceasta premisa se pot enunta mai multe criterii de clasificare a expertizelor.

In functie de continut, expertizele pot fi impartite in urmatoarele categorii:

expertize care au la baza date, fapte si constatari de specialitate fara a contine elemente juridice; intr-o astfel de expertiza, specialistul efectuand constatari pur tehnice, pe a caror baza raspunde la intrebarile adresate; spre ex. expertizele din domeniul chimiei, industriei farmaceutice, industriei de aparare etc.;

expertize la care constatarile de ordin tehnic, in mod obligatoriu, presupun luarea in consideratie a unor norme speciale; spre ex. expertizele tehnice si contabile.

O alta clasificare, conform Dr.-ului in drept Emil Mihuleac, exprimata in lucrarea "Expertiza judiciara", porneste de la faptul ca in activitatea organelor judecatoresti se intalnesc expertize cu caracter comercial, merceologic, industrial si economico-financiar, referitoare la proprietatile produselor, starea si calitatea acestora, natura si calitatea ambalajelor. El remarca insa ca, dintre acestea, expertiza merceologica, se apropie mult de expertiza tehnica, fara insa a face apel intotdeauna la analizele de laborator, cu exceptia cauzelor in care se pune problema stabilirii calitatii si sortimentului diferitelor produse de consum. De asemenea, acelasi specialist, include insa in cadrul expertizei economice si unele domenii specifice expertizei merceologice, cum ar fi: determinarea gradului de corespondenta dintre calitatea reala si cea prescrisa, cauzele modificarilor calitative ale produselor, ca si problema perisabilitatii, adica probleme care exced domeniul strict al stiintei economice si se inscriu in domeniul tehnic-merceologic.

Pornind de la cele amintite mai inainte, se poate afirma ca specificul domeniului de activitate in care este localizata, incadreaza expertiza merceologica in categoria expertizelor care contin in mod obligatoriu si elemente juridice. Ea este asimilata expertizei tehnice, fara a se confunda insa cu aceasta si presupune, pe langa formularea unor raspunsuri la intrebarile puse, luarea unei pozitii fata de inscrierea lor in prevederile unor norme tehnice cu caracter de reglementare sau legislativ.

In practica, sub aspectul organului care dispune efectuarea, expertiza merceologica este intalnita in doua variante principale:

judiciara;

extrajudiciara

Expertiza merceologica judiciara (efectuata de "experti in bunuri mobile" sau de specialisti, in conditiile prevazute de legislatia in vigoare, din dispozitia organelor de urmarire penala, a instantelor judecatoresti sau a altor organe cu atributii jurisdictionale, in vederea lamuririi unor fapte sau imprejurari ale cauzei) are drept scop solutionarea unor probleme tehnice mai mult sau mai putin complexe, cerute de o instanta. De aceea, este necesar ca expertul sa-si cunoasca atributiile, sfera de competenta si instrumentele procedurale astfel incat sa poata prezenta in mod veridic faptele constatate sau reconstituite. Concluziile expertizei merceologice judiciare sunt considerate drept mijloace de proba.

Expertiza merceologica extrajudiciara (efectuata la cererea persoanelor fizice sau juridice cu privire la situatii care nu au legatura nemijlocita cu activitatea judiciara), are un camp mai larg de investigatie, putand aborda cele mai diverse laturi ale activitatii acestora (inclusiv in legatura cu practica incheierii si derularii contractelor, cu eficienta tehnico-economica a depozitarii, pastrarii, transportului etc.). In anumite cazuri constatarile si concluziile unor astfel de expertize devin mijloace probatoare.

In raport cu expertizele judiciare, cele extrajudiciare tind sa aiba o frecventa de desfasurare mult mai mare, mai ales in materie de contracte economice sau asigurari. Astfel, in practica, in numeroase situatii se efectueaza expertize extrajudiciare care nu au legatura cu un proces sau litigiu (discutie).

Expertiza extrajudiciara efectuata in domeniul economic, care se bazeaza pe documente originale puse la dispozitia expertului se apropie de cea judiciara, expertul putand indeplini chiar functia de arbitru, daca partile cad de acord sa se supuna concluziilor acestuia (cazul expertizelor contractuale sau amiabile).

OBIECTUL EXPERTIZEI MERCEOLOGICE

Expertiza merceologica este utilizata pentru cercetarea si clarificarea unor probleme controversate sau litigioase pe care le ridica practica comertului cu marfuri alimentare sau nealimentare. Ea are ca obiect stabilirea exacta a calitatii reale a loturilor de produse din punct de vedere static sau dinamic, in relatie cu conditiile, cauzele, locul si imprejurarile care au generat abateri de la calitatea prescrisa si de la calitatea contractata in timpul fabricarii sau circulatiei lor tehnice.

Expertiza merceologica poate fi efectuata pentru:

- stabilirea identitatii starii si a calitatii produselor la livrare, in timpul transportului, al depozitarii sau introducerii in consum,

- elucidarea    unor aspecte privind natura si calitatea ambalajului,

- cantitatea produselor sau structura lor sortimentala.

In practica economica expertiza merceologica este necesara in toate cazurile in care se pot da interpretari diferite unor probleme de cea mai mare importanta pentru comercializarea unui produs.

In activitatea practica, expertul merceolog se ocupa de unul sau mai multe aspecte ale calitatii, in conformitate cu sarcinile incredintate.

In acest sens el poate fi solicitat pentru examinarea urmatoarelor aspecte:

identificarea unui produs sau a unui lot de produse;

stabilirea calitatii unui produs si a concordantei acesteia cu diferitele standarde;

aprecierea masurii in care calitatea produsului a suferit modificari in raport cu starea initiala;

reconstituirea calitatii initiale a produsului;

stabilirea cerintelor care au determinat abaterea calitativa a unui produs.

In legatura cu sortimentul produselor, expertiza merceologica se dispune in vederea elucidarii urmatoarelor posibile probleme:

stabilirea concordantei sau neconcordantei dintre sortimentul livrat de furnizor si cel contractat;

aprecierea corespondentei dintre structura sortimentala si cerintele consumatorilor la un moment dat.

Unele aspecte privitoare la ambalare si ambalajele produselor pot constitui de asemenea, obiectul unor activitati de expertiza merceologica. Asemenea aspecte se refera la cazurile in care ambalajele nu-si pot indeplini una din functiile de baza, datorita naturii materialului din care sunt confectionate, tehnologiei de confectionare, dimensiunilor sau altor factori.

Pentru o incadrare si explicare cat mai exacta a locului expertizei merceologice in ansamblul relatiilor economice trebuie subliniat ca indiferent de obiectivele urmarite, expertiza merceologica trebuie sa contribuie activ, eficient, in directia imbunatatirii continue a calitatii marfurilor, trebuie sa ajute la inlaturarea cauzelor care provoaca degradarile si alterarile marfurilor in timpul transportului si depozitarii, in speta, in timpul circuitului tehnic al marfii. De fapt in aceasta consta caracterul activ al expertizei merceologice, care in activitatea lor practica, intalnesc nemijlocit aspecte negative ale    circuitului tehnic al marfurilor pe care nu numai ca le sesizeaza, dar au si competenta de a sugera solutii tehnice apte de a fi recomandate oficial organelor de drept.

1 METODE STIINTIFICE UTILIZATE DE EXPERTIZA MERCEOLOGICA

Conform celor rezultate din obiectul sau de activitate, expertiza merceologica propune o verificare retroactiva a proprietatilor marfurilor, a calitatii acestora. Pentru a se putea face acest lucru, este necesara o reconstituire a faptelor pe cale inductiva si deductiva, atat in etapa fabricarii, cat si in cea a circulatiei tehnice a marfurilor.

Realizarea acestui deziderat impune utilizarea unei metodologii specifice de investigatie, formata din:

metoda istorica;

metoda observatiei si experimentului;

metoda statistica.

A.    Metoda istorica

Marfa, atat ca obiect aparut dupa trecerea prin diferite grade de transformare tehnologica cat si ca obiect care, dupa obtinere, parcurge un spatiu intr-un anumit interval de timp, intr-o anumita interactiune cu mediul inconjorator, sufera transformari a caror directie si intensitate trebuie cunoscute. Metoda istorica este folosita pentru reconstituirea pe cale deductiva a principalelor fapte intervenite in diferite momente ale evolutiei in timp si spatiu a unui produs, fapte care au generat unele modificari calitative negative.

B.    Metoda observatiei si experimentului

Observatia si experimentul constituie aproape in exclusivitate 'treapta senzoriala a cunoasterii' formand baza si izvorul cunoasterii stiintifice in general si in cazul expertizelor a cunoasterii calitatii marfurilor. Observatia este stiintifica daca se poate repeta in conditii naturale si poate fi reconstituita pe cale teoretica, deductiva. Experimentul stiintific se deosebeste de observatia stiintifica, in esenta, prin aceea ca, faptul, fenomenul, procesul studiat este provocat, in conditiile date, permitand reproductibilitatea lui. Este evident faptul ca experimentul implica si alte forme ale cunoasterii teoretice cum sunt: abstractia, analiza, analogia, sinteza si rationamentul. Marfa, atat ca obiect cercetat la un moment dat (latura statica a cercetarii), cat si ca obiect, entitate sau lot aflat in raporturi determinate cu mediul ambiant, in timp si spatiu care de regula actioneaza asupra obiectului (latura dinamica a cercetarii lui) isi dezvaluie proprietatile prin utilizarea metodei observatiei si experimentului.

Deci, spre deosebire de merceologie, unde aceste metode sunt utilizate intotdeauna direct in cercetare; metodele de cercetare organoleptice (de analiza senzoriala, metode de analiza fizica, chimica, inclusiv metodele instrumentale), metodele de analiza microbiologica etc., sunt utilizate direct sau indirect de catre expert atunci cand produsul litigios este pus la dispozitia acestuia.

C.    Metoda statisticii

Este utilizata in expertiza in scopul prelucrarii atat a multimilor    de date obtinute prin observatie si experiment, cat si a datelor obtinute in diferite etape ale investigatiilor. Ea permite, de fapt expertului sa identifice si sa elimine erorile de masurare a unor caracteristici de calitate, sa evalueze calitatea loturilor de produse plecand de la rezultatele obtinute pe esantioane, diminuand in acelasi timp pe cat este posibil subiectivismul inerent in aplicarea unor metode organoleptice de analiza.

4. EXPERTIZE MIXTE CU PARTICIPAREA EXPERTIZEI MERCEOLOGICE

In literatura juridica exista diferite modalitati de clasificare a expertizelor, bazate de regula, pe principalele domenii stiintifice care au corespondent curent in viata economico-sociala: tehnic, medical, medico-legal, criminalistic, sanitar-alimentar, veterinar, contabil, agricol, comercial, merceologic, industrial, economico-financiar etc.

Trebuie insa remarcat faptul ca atat in spetele judiciare cat si in cele extrajudiciare apar uneori obiective care exced domenii stiintifice intrinsece, prin urmare necesita o abordare multi sau interdisciplinara. In acest sens, uneori sunt administrate expertize cu participarea a doi sau mai multi experti din domenii stiintifice diferite, inclusiv din domeniul stiintei merceologiei.

In fapt, aproape toata productia materiala a societatii este transpusa in marfuri si deci valorile de intrebuintare care sunt obiectul merceologiei pe toate planurile proprietatilor, sortimentului, calitatii, circulatiei tehnice si utilizarii lor in consum necesita inevitabil pentru numeroase spete co-participarea specialistilor din domeniul merceologic in expertize complexe.

Odata stabilite obiectivele unei expertize se analizeaza natura problematicilor si in cazul cand se constata o anumita multi sau interdisciplinaritate a acestor obiective se procedeaza la determinarea sediului obiectivelor pe domenii stiintifice. Cum in foarte rare cazuri pot fi gasiti experti cu o larga competenta stiintifica se procedeaza la desemnarea de experti pentru fiecare domeniu.

Intr-o astfel de situatie, conditia de baza pentru realizarea unei expertize reusite este colaborarea stansa a expertilor in toate etapele activitatii de expertizare si prezentarea de concluzii comune.