Afaceri | Agricultura | Economie | Management | Marketing | Protectia muncii | |
Transporturi |
proprietatile marfurilor
c) Proprietati termice
Proprietatile termice exprima comportamentul marfurilor sub actiunea radiatiilor termocalorice. Factorii ce influenteaza aceste proprietati sunt de natura interna - structura microscopica si starea suprafetei - dar si de natura externa - temperatura. Sub actiunea energiei termice se pot modifica gabaritul (dimensiuni, volum), structura, rezistenta electrica, culoarea, starea de agregare etc. Principalele proprietati termice sunt prezentate in figura 1.9.
Figura 1.9 Proprietati termice
Caldura specifica reprezinta cantitatea de caldura necesara unui gram dintr-un corp pentru a-si ridica temperatura cu 1o C, fara modificarea starii fizice sau chimice.
Unitatea de masura a caldurii este caloria (cantitatea de caldura necesara unui gram de apa pentru a-si ridica temperatura cu 1o C). Unitatea de masura a caldurii specifice este calorii/grame grade Celsius. Cea mai mare caldura specifica o are apa (1 cal/g o C), la polul opus aflandu-se metalele - cuprul are 0,091 cal/g o C.
Caldura specifica se determina cu ajutorul calorimetrelor.
Dilatarea termica este proprietatea marfurilor de a-si modifica dimensiunile sub actiunea caldurii.
Aceasta proprietate are mare importanta in cazul marfurilor metalice, instrumentelor de precizie, sticla etc. Modificarile pot avea loc fie liniar, fie volumic. Dilatarea termica se exprima prin coeficientul de dilatare termica liniara, adica alungirea (in mm) unui corp cand temperatura creste cu 100o C (Al are 0,022 mm, iar sticla 0,005-0,010 mm).
O mentiune speciala trebuie facuta in cazul marfurilor lichide, unde ambalarea se face in asa fel incat se lasa spatiu pentru dilatare, respectiv contractare, in intentia de a evita deteriorarea ambalajului sau chiar distrugerea produsului ambalat.
Conductibilitatea termica reprezinta proprietatea unor marfuri de a conduce caldura prin masa substantei din care sunt alcatuite.
Cantitatea de caldura ce trece printr-un corp este direct proportionala cu suprafata si timpul si invers proportionala cu grosimea stratului de material. Unitatea de masura a conductibilitatii termice este kcal/m oC ora.
unde:
S - suprafata materialului (m2);
h - grosimea sau inaltimea materialului (m);
l - coeficient de conductibilitate al materialului;
t1 - t2 - diferenta de temperatura (o C);
T - timpul (h).
Aceasta proprietate este importanta la produsele metalice (vase de bucatarie), produse din sticla, plite electrice etc., unde reflecta economicitatea folosirii acestor marfuri. Ea este importanta si la articolele de vestimentatie destinate apararii organismului fata de pierderile de caldura.
Termoizolarea este proprietatea materialelor izolatoare de a conduce foarte putin caldura.
Atunci cand conductibilitatea termica este sub 0,2 kcal/m/o C/ora produsele se numesc termoizolatori (ceramica, lemnul, hartia, cauciucul, azbestul, pluta, lana, pielea etc).
Termoizolarea ne intereseaza mai ales la produsele textile - articole de vestimentatie, unde transferul de caldura prin material este o caracteristica de baza. Capacitatea de izolare termica depinde, in acest caz, de cantitatea de aer stagnant dintre fibre, de forma si marimea porilor etc.
d) Proprietati mecanice
Grupa proprietatilor mecanice exprima comportamentul unor marfuri sub actiunea unor forte exterioare ce tind sa le modifice structura sau integritatea. Principalele proprietati mecanice sunt prezentate in figura 1.10.
Figura 1.10 Proprietati mecanice
Rezistenta la tractiune (intindere) se calculeaza ca raport intre forta de rupere necesara si aria sectiunii transversale a epruvetei indicate in standardul de incercari.
Se exprima in daN sau kgf/mm2. Proprietatea este foarte importanta in cazul marfurilor metalice, dar ne intereseaza si la marfuri textile, pielarie si incaltaminte, materiale de constructii etc.
Alungirea la rupere reprezinta proprietatea unor marfuri de a-si modifica lungimea din momentul actiunii fortelor de tractiune pana in momentul ruperii.
Exprimarea poate fi: - absoluta (mm, m) DL = Lf - L0
- relativa (%)
unde:
DL - alungirea la rupere;
L0 - lungimea initiala;
Lf - lungimea in momentul ruperii.
Pentru determinarea rezistentei si a alungirii la rupere se foloseste dinamometrul.
Rezistenta la incovoiere exprima sarcina necesara ruperii prin incovoiere, raportata la aria sectiunii epruvetei
Unitatile de masura folosite in mod obisnuit sunt kgf/cm2 sau kgf/mm2. Formula folosita este:
unde:
Ri - rezistenta la incovoiere ;
Fa - forta de apasare necesara ruperii epruvetei;
S - aria sectiunii transversale a epruvetei.
Proprietatea este importanta mai ales la produsele metalice, dar si la mase plastice, textile, lemn etc.
Rezistenta la compresiune presupune o deformare inversa celei rezultate prin testarea rezistentei la rupere, epruveta tinzand sa-si reduca lungimea, concomitent cu cresterea ariei sectiunii transversale.
Se determina cu precadere in cazul produselor metalice si a materialelor de constructii (beton, beton armat, beton precomprimat etc).
Rezistenta la uzura exprima modul de comportare a unor marfuri sub actiunea unor forte ce tind sa le distruga prin frecare.
Se determina pentru piesele componente ale diferitelor angrenaje, dar si in cazul anvelopelor, incaltamintei, covoarelor, confectiilor etc.
Rezilienta consta in raportul dintre lucrul mecanic (Lm) necesar ruperii dintr-o singura lovitura a unei epruvete crestate la mijloc si aria sectiunii initiale (So) in dreptul crestaturii.
Aceasta proprietate este influentata de structura materialului supus incercarii si caracterizeaza tenacitatea sau fragilitatea unor marfuri, cum ar fi metalele, lemnul etc.
Duritatea reprezinta rezistenta opusa de un produs la patrunderea in stratul superficial a unui corp din exterior.
Duritatea este influentata structura materialului respectiv, duritatea avand valori mai mari in cazul marfurilor cu structura cristalina omogena. De altfel, o ierarhizare a materialelor in functie de duritatea lor este oferita de scara lui Mohs, care cuprinde zece trepte de duritate, in sens crescator: 1-talcul; 2-sarea; 3-calcitul; 4-fluorina; 5-apatita; 6-feldspatul; 7-cuartul; 8-topazul; 9-corindonul; 10-diamantul.
Metodele de deteminare a duritatii in laborator sunt prezentate in figura 1.11.
Figura 1.11 Metode pentru determinarea duritatii
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
Merceologie | |||
|
|||
| |||
| |||
|
|||