PROPRIETATILE MARFURILOR

proprietatile marfurilor

Definitia 1

Obiectul cercetarii marfurilor il constituie mai ales proprietatile, dintre care se evidentiaza elementele de factura tehnica, intrucat acestea sunt cele care definesc cu maxima obiectivitate majoritatea marfurilor, chiar si pe acelea care nu au o forma materiala (serviciile).

Dominanta laturii tehnice este vizibila si in materialele comerciale, nu numai in literatura de specialitate, deoarece ofertantii de marfuri tind sa evidentieze in mod deosebit performantele produselor proprii. Acesta tendinta se explica si prin faptul ca, spre deosebire de particularitatile de natura socio-economica, latura tehnica a marfurilor este mult mai usor de comensurat si de prezentat potentialilor consumatori.

Calitatea unui produs se apreciaza prin nivelul atins de proprietatile sale, iar proprietatile reprezinta - fiecare dintre ele - multiplele fatete ale calitatii. De aceea, una din caile de acces la cunoasterea calitatii unui produs/serviciu consta in identificarea proprietatilor care, in final, conduc la satisfacerea trebuintei pentru care a fost realizata marfa respectiva.

Satisfacerea consumatorilor si obtinerea de profit sunt posibile numai printr-o cunoastere temeinica a structurii marfurilor, a relatiilor ce se stabilesc intre diferite componente ale sistemului-marfa, a interactiunilor marfa-mediu si marfa-om. Toate aceste aspecte se oglindesc in proprietatile marfurilor.

Impactul deosebit al progresului tehnic din ultimul deceniu a avut multiple efecte asupra lumii marfurilor, mai ales in ceea ce priveste latura tehnico-functionala. Acest fapt impune o cunoastere adecvata a acestor proprietati, mai ales de catre viitorii specialisti ce vor lucra in comert, intrucat ei trebuie sa reprezinte parteneri competenti pentru specialistii din productie.

Marfa este rezultatul activitatii umane, deci proprietatile marfurilor vor fi influentate decisiv de mai multi factori: cerintele manifestate pe piata, conceptia si proiectarea, materia prima folosita, procesul tehnologic de prelucrare, ambalajul, manipularea, transportul, pastrarea-depozitarea etc.

Multitudinea produselor si serviciilor existente pe piata genereaza si o varietate deosebita de proprietati, iar practica economica obliga pe specialistii din comert sa cunoasca diferitele tipuri de proprietati si, pe aceasta baza, a aportului lor la definirea calitatii.

Clasificarea proprietatilor se face dupa mai multe criterii, mai importante fiind urmatoarele:

dupa contributia la stabilirea calitatii:

proprietati critice (contribuie cu peste 40-50% la stabilirea calitatii, dar numarul acestor proprietati este foarte mic - una sau doua). Exemple in acest sens: rezistenta talpii incaltamintei, continutul de metale grele la unele produse alimentare etc;

proprietati importante (pot contribui cu 30-40% la stabilirea calitatii, iar numarul lor nu depaseste 20-30% din totalul proprietatilor). Exemple in acest sens: proportia fibrelor naturale intr-un amestec de fibre textile, capacitatea cilindrica la un autoturism, indicele de refractie la unele produse lichide etc;

proprietati minore (aportul lor la stabilirea calitatii este redus, nedepasind 10-20%, dar sunt cele mai numeroase). Exemple in acest sens: culoarea, dimensiunea, masa etc. In practica exista si situatii in care proprietatile mentionate aici ca fiind minore detin o pondere deosebita in stabilirea calitatii, in functie de specificul produsului.

Relatiile ce se stabilesc intre diferitele proprietati ale marfurilor au fost studiate de multi cercetatori. Profesorul japonez Kaoru Ishikawa a propus diagrama ce-i poarta numele, prin care incearca definirea acestui complex de relatii. O adaptare a acestei diagrame este prezentata in figura 1.1.

Figura 1.1 Interdependenta dintre proprietatile marfurilor (adaptare dupa K. Ishikawa)

Intre ponderea si numarul proprietatilor exista o relatie invers proportionala, respectiv cu cat un grup de proprietati este mai important pentru calitate, cu atat numarul lor este mai mic (figura 1.2).

Figura 1.2 Relatia dintre ponderea in stabilirea calitatii si numarul de proprietati

dupa natura lor:

proprietati fizice (structurale, optice, termice, mecanice etc.);

proprietati chimice (compozitia chimica, stabilitatea la actiunea agentilor chimici etc.);

proprietati biologice (potential nutritiv etc.);

proprietati economice (consumurile de energie si carburanti, cheltuielile de montaj, de utilizare, de intretinere si service etc. In acest context ar trebui tinut cont si de cuantumul diferitelor impozite si taxe suplimentare ce trebuie platite pentru detinerea si utilizarea anumitor produse, cum ar fi autoturismele);

proprietati psihosenzoriale:

a)    estetice (linia, forma, aspectul, armonia cromatica, design-ul, stilul etc);

b)   organoleptice (culoarea, mirosul, gustul, aroma, buchetul, consistenta, tuseul etc);

proprietati ergonomice (confortul in utilizare etc.);

proprietati ecologice (gradul de poluare a mediului);

proprietati sociale (igiena/nocivitatea utilizarii) etc.

dupa modul de masurare si apreciere:

proprietati masurabile (folosind tehnici si instrumente consacrate);

proprietati apreciabile (prin intermediul simturilor umane).

dupa modul de exprimare a nivelului proprietatii:

proprietati cu exprimare numerica (folosind unitati fizice de masura, pentru proprietatile masurabile);

proprietati cu exprimare notionala (pentru proprietatile apreciabile senzorial).