Practici frauduloase comise asupra produselor alimentare

Practici frauduloase comise asupra produselor alimentare

Comertul cu produse alimentare brute si prelucrate se caracterizeaza printr-un anume grad de risc fata de denaturarea involuntara sau voluntara a acestei categorii de marfuri.

Stabilirea relativ redusa, mai ales in conditiile circulatiei lor de la producator spre consumatori, uneori cu decalaje mari in spatiu, timp si conditii de mediu, este o sursa potentiala de avarii.

Pe de alta parte, lipsa unor principii deontologice in productia si comertul cu alimente a determinat pe unii profesionisti improbi sa incerce, chiar sa infaptuiasca denaturari mai multe sau mai putin profunde la marfurile alimentare care constituie obiectul lor de comert.

Prin avarie se intelege o stricaciune, o deteriorare, o stare anormala a marfii datorita unei situatii nespecifice, imprevizibile sau catastrofale.

Avaria se poate produce atat la marfurile depozitate in spatii mmobile (mijloace de transport), cat si in spatii fixe (depozite, antredepozite, silozuri etc.).Dintre tipurile de transport- naval, feroviar, auto si aerian- frecventa cea mai mare a avariilor revine transportul navei si mai ales transportului maritim , datoriilor revine transportului naval si mai ales transportului maritim, datorita distantelor medii si mari, timpului de transport si zonelor geografice strabatute.

Date fiind frecventa mai ridicata a avariilor in timpul transportului maritim pe distante medii si mari (intercontinentale), tipologia avariilor este foarte variata ca si gradul de stabilire si de recuperare a marfurilor avariate in diferite proportii.

Evidentele maritime care pot provova avarii sunt grupate in doua mari categorii:

Ø      Evenimente maritime obiective:

cicloane, uragane, furtuni si tsunami;

esuarea accidentala a navei pe stanci sau limbi de nisip;

coliziuni imprevizibile intre nave si intre nave iceberguri;

defectiuni majore la motoare sau la instalatiile frigorifice in timpul cursei;

blocari ale porturilor sau ale unor senale navigabile, din motive de forta majora;

incendii etc.

Ø      Evenimente maritime subiective:

incarcarea si amararea necorespunzatoare a marfurilor in cale si coridoare;

indisciplina sau incompetenta capitanului si/sau personalului navei;

manevra frauduloase legate de mascarea unor deficiente grave, in asugurarea starii calitative a marfurilor in timpul transportului.

Principalele tipuri de avarii produse in timpul transportului maritim sau prezentate in continuare:

deteriorarea ambalajelor sau a containerelor cu pierderea partiala sau totala a marfurilor;

amestecarea in diferite proportii a marfurilor expulzate din ambalaje in coridoarele sau in magaziile (calele) navei;

deteriorarea grava a continutului ambalajelor prin amestecarea marfurilor (de exemplu,. acid ortofosforic ascuns in sacii de panza continand amidon alimentar);

transpiratia si higroscopicitatea marfurilor;

condens abundent in magazii prin diferente termice mari, neprevizibile sau greu previzibile, soldat cu umectarea sau mucegairea marfurilor (de exemplu, la cereale, leguminoase boabe, boabe de cafea sau cacao etc.);

avarierea marfurilor alimentare cu apa de mare patrunsa in corpul navei prin santine , chepenguri sau sparturi in corpul navei si care a afectat marfurile alimentare ambalate neetans (cafea, cacao, ceai, condimente etc.);

avarierea marfurilor alimentare cu apa de mare utilizata la stingerea incendiilor;

mirosurile nespecifice ale unor marfuri alimentare datorate nerespectarii regulilor regulilor de vecinatate admise, fata de alte marfuri alimentare si nealimentare;

degradari termice ale marfurilor alimentare provocate de incendii sau autoaprindere.

In categoria avariilor, prin extensie, se includ si situatii anormale, nespecifice sau imprevizibile, ca de exemplu: transpiratia navei; transpiratia incarcaturii; infestarea; mucegaierea; ruginirea etc.

Aceste anormalii tin mai mult de profesionalism incarcatorului (furnizorului), carausului (capitanului de nava) si armatorului.

Prevenirea avariilor in timpul transportului maritim este indatorire strategica nu numai a carausului, cci , in egala masura , a exportatorului si importatorul, pentru reducerea la minim a riscului. Printre masurile curente de prevenire a producerii avariilor se mentioneaza:

respectarea riguroasa a compartimentarii, a vecinatatii admise, a stivuirii si a amararii marfurilor;

supravegherea incarcarii si/sau descarcarii navei de catre furnizor si respectiv, de catre beneficiar, prin mandatatii lor;

alegerea celor mai singure nave, rute si perioade de transport;

asigurarea ambalarii speciale pentru transportul in conditii severe, inclusiv tropicalizarea ambalajelor.

La expertizarea avariilor in timpul transportului si depozitarii marfurilor alimentare se urmareste:

elucidarea tipului si intinderii avariei;

identificarea cauzelor;

stabilirea circumstantelor si momentului avariei;

determinarea proportiei avariei;

stabilirea proportiei de marfuri neavariate sau partial avariate;

sugerarea directiei sau caii de valorificare a marfurilor avariate sau partial avariate.

Firmele specializate in asigurarea marfurilor, fiind interesate in determinarea cat mai precisa a mecanismului si amplorii avariilor la diferitelor cateforii de produse agroalimentare si alimentare, si-au elaborat metodologii proprii care sa permita expertizari cat mai riguroase.

O astfel de metodologie, referitoare la determinarea avarierii marfurilor in timpul transportului maritim, cuprinde:

elaborarea metodologiei pentru depistarea cauzelor deteriorarii marfurilor;

stabilirea metodelor generale de evaluare cantitativa si calitativa a marfurilor deteriorate;

elaborarea metodologiei de testare pentru apa marina.

Fraudele, substituirile si falsificarile se inscriu in categoria manoperelor frauduloase, deci la care caracterul infractional este evident.

Aceste manopere n-au scazut din intensitate pe masura dezboltarii societatii omenesti, ci dimpotriva, la nivelul unor agenti economici mici si chiar mijlocii au capatat amploare, prin practici subtile si sofisticate.

Principalele surse potentiale pentru desfasurarea manoperelor frauduloase sunt:

insusi economia de piata, bazata pe libera reglare a cererii cu oferta;

largirea si intensificarea schimburilor comerciale pe pietele interne si internationale;

cresterea numarului de agenti comerciali implicati intr-un proces logistic.

Societatea sanctioneaza aceste practici, atat pe plan legislativ, cat si prin diferite forme practive de prevenire, decelare si reprimare.

Principalele forme de manopere frauduloase, care pot fi comise asupra marfurilor alimentare, dupa legislatia italiana, sunt prezente in continuare.

Falsificarea este o operatiune frauduloasa care consta in modificarea raoportului intre componentele unui aliment, fara sa se efectueze vreo aditivare cu alte substante.

De regula, falsificarea unui aliment nu afecteaza valoarea igienica a acestuia, ci modifica valoarea nutritiva si, in consecinta, afecteaza sau deruteaza colectivitatea umana.

Contrafacerea se constata cand alimentul apare in comert cu o compozitie si valori ale caracteristicilor de calitate diferite de cele declaratel.

Frauda sanitara este considerata sub incidenta codului penal, atunci cand prin falsificare, contrafacerea si substituire, produsul alimentar se nocivizeaza in dauna sanatatii publice.

Substituirea consta in modificarea compozitiei unui aliment, inlocuind partial o substanta sau mai multe, cu altele , de calitate si valoare inferioara.

Principalele directii posibile de falsificare a produselor alimentare pot fi rezumate dupa cum urmeaza:

din produsul alimentar se indeparteaza una sau mai multe componente naturale;

produsul alimentar contine toate substantele chimice specifice, dar intr-o proportie anormala;

in produsul alimentar s-au substituit una sau mai multe componente naturale, prin alta, sau altele artificiale si contrar reglementarilor legale de productie si comercializare;

comercializarea unui inlocuitor    (surogat) drept produs natural;

procesul este comlpet falsificat sau fals, obtinut prin asocierea unor componente chimice asemanatoare celor din produsul natural care ar fi trebuit sa fie natural;

remanierea sau reconditionarea produselor alimentare, degradate sau viciate in scopul mascarii defectelor, care ar fi pus in evidenta proprietatile necorespunzatoare ale produselor respective.

Metodologia utilizata in domeniul prevenirii si decelarii manoperelor frauduloase la marfurile alimentare se bazeaza pe:

Ø      analiza principalelor tipuri si directii de manipulare frauduloasa a marfurilor alimentare;

Ø      elaborarea continua de metode si tehnici de decelare si comensurare a diferitelor categorii de manopere frauduloase.

Aceste presupune o temeinica cunoastere a produsului normal, a directiei si amplitudinii abaterilor de la proprietatile specifice ale produselor normale.

Metodologia de decelare si de comensurare a amplitudinii manoperelor frauduloase cuprinde metode si tehnici generale, metode si tehnici particulare, rezultate din specificitatea produselor alimentare.

In continuare, se exemplifica principalele posibilitati si directii de falsificare la cateva dintre produsele alimentare comercializate pe piata.

Falsificarea cerealelor se realizeaza in vederea obtinerii de cereale cu un aspect superior sau pentru marirea greutatii hectolitrice (definite ca masa, exprimata in kg, a 100 l de cereale) prin ungerea boabelor de cereale cu uleiuri sau umezirea acestora, pentru    a se obtine o greutate hectolitrica mai mare; adaos de talc, pentru a conferi boabelor de cereale un aspect mai placut; inabusirea boabelor de cereale cu acid sulfuros.

Falsificarea fainii se poate face prin adaos de alaun, sulfat de zinc si sulfat de cupru, in scopul mascarii alterarii; oxizi de azot, acid sulfuros, persulfati si coloranti, in vederea inalbirii fainii; diverse substante minerale.

Zaharul poate fi falsificat prin adaugarea de gips; creta; faina; bicarbonat de sodiu; prin cresterea umiditatii, in scopul cresterii masei acestuia, caz in care apar aglomerari sub forma unor bulgari de zahar.

Mierea de albine - produs natural, secretat de albine si depus pe faguri de ceara -poate fi usor obiect de falsificare prin adaos de apa; zaharoza, glucoza; zahar de amidon; melasa; faina; glicerina; coloranti, arome artificiale si indulcitori sintetici; zahar invertit (mierea artificiala)l; acizi etc.

Siropurile pot fi falsificate prin adaugare de esente; substante indulcitoare; substante colorante; substante conservate, neavizate de Ministerul Sanatatii.

Cafeaua naturala se poate falsifica prin:

inlocuirea boabelor naturale cu boabe artificiale (din aluat sau argila);

prin adaugare de boabe false, colorate artificial;

prin adaugare de diferite substante de lustruire sau prin ungere cu uleiuri, cu gelatine, cu solutii de zahar, in vederea conferirii unui aspect si a unei culori corepsunzatoare cafelei de inalta calitate;

inlocuirea unui sort superior cu unul inferior;

extragerea cofeinei;

amestecarea cu inlocuiri (naut, secara, cicoare, malt, smochine etc.) sau adaugarea de zalt de cafea.

Falsificarea la cafeaua preambalata mai pot fi identificate si printr-o studiere atenta a ambalajului, care poate prezenta:

variatii de culoare fata de cel initial;

neclaritatea conturilor;

dimensiuni diferite;

inscriptii incorecte privind provenienta;

diferente de gramaj a cafelei continute.

Cacaua si preparatele de cacao se pot falsifica prin diverse procedee, cum ar fi:

extragerea partiala sau totala a substantei ce confera proprietati de stimulent (teobromina);

introducerea unor substante straine pentru a masca anumite defecte ale produsului (gelatina, grume, dextrine etc.);

inlocuirea frauduloasa a untului de cacao cu grasimi straine;

colorare artificiala;

adaugare de substante amidonoase sau coji de migdale si/sau cacao.

Falsificarea ceaiului se face prin folosirea de frunze de ceai deja utilizate; adaugare de frunze si cozi straine, ce au caracteristici exterioare si astringenta frunzelor de ceai; adaugarea de cozi ale frunzelor de ceai; adaugarea de substante minerale sau colorante artificiale (in special la ceaiurile verzi).

Vinurile pot fi obiecte de falsificare prin diluare cu apa; cupajari ale vinurilor soiuri superioare cu vinuri comune, inferioare sau degradate; adaugare de : zahar invertit, zaharoza, zahar impur, amidon, substante indulcitoare artificiale (aspartam), coloranti sintetici, arome sintetice, adaos de alcool, simultan de apa si alcool etc.; reconditioonarea unor vinuri degradate sau rebutate.

Condimentele naturale intregi pot fi falsificate prin adaos de parti vegetative aproximativ identice, dar lipsite de substante active, extragerea partiala sau integrala a substantelor active de la specia de baza, ingreunarea cu substante minerale etc. La condimentele naturale macinate, posibilitatile de falsificare sunt si mai largi.

Grasimile din produse sunt substituite in functie de nivelul preturilor (untul cu plantol sau ulei falsificat, margarina sau ulei vegetal).

O forma specifica de falsificare o constituie folosirea repetata a grasimilor colectate de la prajire, frigere, dar care au constatele si proprietatile fizico-chimice mult modificate, prin degradari termice si lipoliza.

Laptele poate fi falsificat prin adaugare de apa , faina,creta, gips, coloranti, substante antiseptice, precum si prin scoaterea smantanii (smantanire).

Falsificarea smantanii se poate face prin adaugarea de albus de ou, gelatina, creta faina, cazeina etc.

Untul poate fi falsificat prin substituirea totala sau prin adaugarea unor componente cum ar fi:

grasimi straine inferioare (margarina, ulei de bumbac, grasime de vaca, de porc etc.);

adaosuri de faina, creta, ghips, cartofi;

prin tratare cu coloranti si substante conservate;

prin prepararea lui din resturi de unt sau de unt alterat;

prin pastrarea unui continut ridicat de zer etc.

Cele mai frecvente falsuri inregistrate in cazul carnii si preparatelor din carne se refera la :

comercializare carnii si a preparatelor din carne de o alta specie animala decat cea declarata;

mascarea alterarii preparatelor din carne prin adaosuri substantiale de condimente;

adaugare de coloranti straini pentru imbunatatirea aspectului exterior;

adaugarea de substante amidonoase in tocatori;adaugarea peste limitele legale de "proteine colagene" (soia);

injectarea cu apa a puilor congelati, in vederea cresterii masei etc.