Proprietatile marfurilor

Clasificarea proprietatilor marfurilor

Dintre criteriile care opereaza in randul proprietatilor marfurilor, cele mai importante sunt: relatia cu marfa, natura, importanta (pentru calitate), modalitatea de apreciere si masurare, modul de exprimare a marimii caracteristicilor etc.

Gruparea proprietatilor dupa principalele criterii se prezinta astfel:

a) dupa relatia cu marfa, se grupeaza:

proprietati intrinseci, proprii marfii, care tin de natura materiei constitutive, cum sunt: structura, masa specifica, compozitia chimica;

proprietati extrinseci, atribuite marfii, respectiv consideratii (simboluri), categorii economice (pret) etc. Gruparea este proprie marfurilor tangibile. In cazul serviciilor imateriale proprietatile intrinseci au un caracter cvasiimpropriu.

b) dupa natura lor, respectiv domeniul de cercetare caruia i se asociaza, proprietatile sunt:

fizice generale (structura, masa specifica, dimensiunile);

fizice speciale (mecanice, electrice, optice, piretice etc.);

chimice (compozitia chimica, potentialul activ);

biologice (potentialul vital, toleranta biologica - microbiana/bacteriana/ fungica);

ergonomice (confortabilitate, silentiozitate, manevrabilitate);

ecologice (potential poluant, caracter autodegradabil);

economice (caracterul pretului).

c) dupa nivelul de relevanta pentru calitatea marfii, se deosebesc:

proprietati majore (critice);

proprietati importante ;

proprietati minore.

Proprietatile majore (critice) influenteaza in mare masura functia dominanta a bunului comerciabil, lipsa ori diminuarea lor antrenand suprimarea ori scaderea utilitatii reale a produsului (de exemplu, prospetimea - la preparatele culinare, netezimea talpii – la fiarele de calcat, etanseitatea imbinarilor – la articolele pneumatice pentru plaja, veridicitatea – la informatii etc). Proprietatile importante sunt mai numeroase, ponderea importantei lor fiind relativ apropiata de ponderea frecventei. Proprietatile minore au o pondere a frecventei superioara ponderii importantei, ele influentand exclusiv utilitatea variabila a marfii.

d) dupa modalitatea de apreciere si masurare, se remarca:

proprietati apreciabile prin simturi (organoleptice sau senzoriale);

proprietati masurabile direct sau indirect cu ajutorul unor mijloace adecvate (instrumente, aparate etc).

Proprietatile organoleptice sau senzoriale sunt proprietati care reprezinta expresia reactiei senzoriale specific umane fata de proprietatile intrinseci ale marfii. Evaluarea lor presupune experienta acumulata in sisteme personale de valorizare, alcatuite din multimea informatiilor insusite prin excitarea simturilor (fondul informational biologic) si multimea informatiilor dobandite prin invatare (fondul informational - cultural).

Proprietatile masurabile sunt, in general, proprietati intrinseci, fapt pentru care constituie, in aproape toate cazurile, caracteristici ale marfii.

Masurarea lor se realizeaza prin folosirea unor instrumente adecvate care, in conditii bine precizate, indica marimea caracteristicii masurate.

e) dupa modul de exprimare a nivelului proprietatii, exista:

proprietati exprimabile notional;

proprietati exprimabile cifric.

Proprietatile exprimabile notional sunt, in general, cele determinabile senzorial. Nivelul lor este evidentiabil prin expresii ce permit evaluari graduale (adjective si adverbe, cu gradele lor de comparatie), care, in unele situatii, alcatuiesc scale notionale consacrate. Este important ca expresiile selectate sa aiba o sugestivitate maxima si sa circule larg cu semnificatie unitara.

Se exprima notional, de exemplu, proprietatile cromatice (nuante slabe, deschise, medii, inchise, tari etc.), gustative, olfactive etc. In unele cazuri se pot intalni expresii cu valoare adjectivala ori perechi de adjective: gust dulce-amarui, tuseu moale-onctuos etc.

Exprimarea cifrica este specifica caracteristicilor pentru care sunt consacrate metode de masurare si unitati de masura. Acest mod de exprimare prezinta avantajul evidentierii preciziei marimii caracteristicii, cu efecte favorabile pentru determinarea obiectiva a calitatii si pentru o corecta circulatie a informatiei specifice. Exemple de caracteristici cu exprimare cifrica: masa specifica a fierului: 7,8 g/cm³, lungimea (unui ax) = 960 mm, lungimea de unda a unui fascicul de lumina monocroma l = 560 nm.

Exprimarile cifrice absolute pot fi si sub forma de interval (exemplu: 7-12 mg/l) sau de limita inferioara (exemplu: cel putin 1,2 ⁰C) ori superioara (max. 3,5 g NaCl / l). Se folosesc frecvent exprimari cifrice relative: procente (%) sau promile (‰).

In cele mai multe cazuri, proprietatilor le sunt asociate marimi fizice consacrate, cognoscibile prin masurare.

Masurarea caracteristicilor fizice

Exista mai multe sisteme de unitati de masura care au la baza unitati fundamentale independente. Acestea sunt definite de un organism international specializat – Conferinta Generala de Masuri si Unitati. Cel mai important dintre acestea este Sistemul International [SI], care este deja acceptat in marea majoritate a tarilor lumii.

Din 1961, Romania a adoptat ca unic sistem de masura, legal si obligatoriu, Sistemul international [SI][1]. In afara SI se utilizeaza in diverse domenii, ca sisteme tolerate, si: sistemul practic MKSA (metru, kilogrammasa, secunda, amper), sistemul tehnic MKgfS (metru, kilogramforta, secunda), sistemul electrostatic (CGS), sistemul CGS-electromagnetic.

Din unitatile fundamentale se deduc unitatile derivate. Marimile derivate pot fi reprezentate ca produse de puteri cu exponenti intregi ale marimilor fundamentale (de exemplu, viteza = lungime · timp^-1).

Cele sapte marimi si unitati fundamentale ale SI se prezinta in tabelul 1.

Marimi si unitati fundamentale in SI

Tabelul 1

De realizarea experimentala cu cea mai mare precizie a etaloanelor unitatilor fundamentale depinde precizia fabricatiei produselor tehnice.

Pentru facilitarea utilizarii comode a unitatilor de masura in diversele domenii, s-au stabilit prefixe cu circulatie internationala. Aceste prefixe sunt prezentate in tabelul 2.

Prefixe pentru multiplii si submultiplii zecimali ai unitatilor de masura

Tabelul 2

In literatura mai veche, dar si in practica, se folosesc adesea alte sisteme de unitati din care unele se mai pastreaza inca in uz. Cateva transformari ale acestor unitati se prezinta in tabelul 3

Caracterizarea principalelor proprietati fizice generale

Cele mai importante proprietati fizice generale sunt: izotropia/anizotropia, nivelul de omogenitate, starea de agregare, structura, masa (specifica), porozitatea, higroscopicitatea, permeabilitatea, impermeabilitatea etc.

Masa reprezinta una din cele mai importante caracteristici ale unei marfi. La marfuri, semnificatia masei variaza in functie de context, si anume:

cantitatea de materie incorporata intr-o anumita marfa, situatie in care are statut de factor cantitativ. Se exprima in unitati masice (kg) si se determina cu balanta. Se inscrie in toate documentele care insotesc marfa. Unele din aceste documente cuprind nu numai masa propriu-zisa a marfii, respectiv masa neta, ci si masa bruta, adica marfa si ambalajul. Diferenta dintre masa bruta si masa neta o reprezinta tara (daraua), adica masa ambalajului, recipientului, cutiei, vehiculului etc. in care se afla marfa.

In comert este consacrata si masa comerciala, respectiv cantitatea platita din masa reala a unei marfi higroscopice (care absoarbe sau cedeaza apa). Masa comerciala se calculeaza cu formula:

Mc = Mn (100 + u_a) / (100+u_r),

in care:

Mc = masa comerciala, unitati masice;

Mn = masa neta, unitati masice;

u_a = umiditatea admisa a marfii, procente;

u_r = umiditatea reala a marfii, procente.

cantitatea de materie considerata in raport cu unitatea de volum, suprafata, lungime, bucata etc., ipostaze in care are statut de caracteristica de calitate. Este cazul marfurilor caracterizate de volum (marfuri in vrac - kg/m³), produselor laminare (hartie, tesaturi - kg/m²), produselor de tip filamentar (fire, cabluri, tevi - kg/m), ori identificabile la bucata (oua, fructe, cereale, leguminoase - g/buc. sau g/100 buc). In aceasta situatie, caracteristica se numeste masa specifica sau densitate.

Densitatea sau masa specifica reprezinta cantitatea de materie a unei unitati de volum din marfa considerata. Se disting doua variante cu care se opereaza: densitate absoluta, respectiv masa (in g) a unei unitati de volum (1 cm³), varianta specifica indeosebi teoriei si densitate relativa, marime adimensionala care reprezinta raportul dintre densitatea absoluta a marfii considerate si densitatea absoluta a apei la temperatura de 4⁰C (unde are valoarea maxima de 1 g/ cm³); aceasta varianta este folosita foarte frecvent in practica.

Numeroasele situatii particulare ale marfurilor, au impus stabilirea mai multor variante ale densitatii, astfel: densitate aparenta (la produsele poroase), densitatea in gramada (la materialele pulverulente, granulare; la randul sau, aceasta varianta cuprinde subvariante referitoare la starea materialului: in stare tasata, in stare afanata), densitatea in stiva (pentru materiale stivuibile), greutatea hectolitrica (masa a 100 l produs) etc. Densitatea este un indicator al calitatii deosebit de sensibil la manopere frauduloase si unul din principalii indicatori de veritabilitate.

In general, gazele au densitati mult mai scazute decat lichidele, iar lichidele sunt mai usoare decat solidele, cu unele exceptii. Densitatea majoritatii lichidelor variaza intre 0,5 - 2 g/cm³, valori mult mai mari avand mercurul, aflat in faza lichida la temperatura normala. Densitatea solidelor variaza de la valori subunitare (lemn, unele mase plastice) pana la peste 20 g/cm

Masurarea densitatii se face prin: metoda areometrului (la lichide), metoda balantei Mohr-Westphall (la lichide) si metoda picnometrului (la lichide si la solide). Metoda areometrului (sau areometria) este foarte larg aplicata, fiind suficient de sigura, foarte accesibila, rapida si economica: pentru determinare este necesar un cilindru de sticla pentru proba cercetata si un areometru gradat in zona valorii de masurare. Areometrul este un corp cilindric din sticla in care se afla un lest de ingreunare si, la celalalt capat, prezinta o tija gradata. Aparatul se introduce in lichidul de cercetat, valoarea densitatii citindu-se pe tija gradata.

Higroscopicitatea este caracteristica de baza a structurilor organice in compozitia carora se afla apa. Aceste structuri isi modifica permanent continutul propriu de apa prin preluarea/cedarea de vapori de apa din mediu, cand parametrii spatiului de depozitare a marfii oscileaza fata de nivelul normal (preluare in conditii de umiditate in exces si cedare in conditii de uscaciune). Continutul de umezeala se realizeaza prin adsorbtie (fixarea apei in macrocapilare si aderarea mecanica a condensului pe neregularitatile macrostructurii), absorbtie (fixarea apei in microcapilare) si chemosorbtie (apa legata chimic). Scaderea continutului de apa este efectul desorbtiei, care constituie procesul de pierdere a apei din produs. Viteza de efectuare a schimbului de vapori de apa cu mediul este determinata de caracteristicile structurale (capilaritate, porozitate) si chimice (tipul legaturilor chimice, prezenta grupelor hidrofile/hidrofobe) ale produsului si de conditiile de mediu (temperatura, umiditatea relativa a aerului, presiune).

Sorbtia si desorbtia vaporilor de apa se desfasoara dupa curbe care nu se suprapun, prezentand deci fenomenul de histerezis higroscopic, ale carui implicatii sunt majore pentru alegerea materialelor adecvate pentru diverse destinatii.

Efectul direct al higroscopicitatii il reprezinta umiditatea care are semnificatia de continut total de apa, in orice forma, din masa marfii. Constituie una din caracteristicile definitorii pentru numeroase marfuri. Continutul de umiditate se exprima in procente masa. Produsele higroscopice contin in mod natural apa, aceasta umiditate naturala fiind recunoscuta si acceptata ca umiditate legala (mentionata in standardele de produs) purtand adesea denumiri consacrate, cum este cazul fibrelor textile, pentru care umiditatea legala se numeste repriza. Cum s-a aratat mai sus, in tranzactii se tine cont de valoarea umiditatii legale pentru marfa comercializata si se procedeaza la corectarea masei comerciale in functie de umiditatea legala si de umiditatea reala, determinata prin metode specifice.

Pentru cele mai multe structuri naturale care constituie marfuri (lemn uscat, fibre textile, cereale, leguminoase etc.), umiditatea legala in conditiile atmosferei standard[2] –zona temperata variaza aproximativ in plaja 8 -17 %.

Umiditatea unui produs se determina prin indepartarea apei cu ajutorul unor incinte speciale, numite etuve si cantariri repetate.

Umiditatea = (M_o - M₁) / M₁ x 100,

unde: M₀ = masa produsului continand apa;

M₁= masa produsului fara apa, adus la masa constanta

Pentru materiale al caror volum este modificat de continutul de apa, cum este cazul lemnului, umiditatea se calculeaza la starea umeda, cu formula:

Umiditatea = (M_o - M₁) / M₀ x 100

In general, umiditatea diverselor produse variaza de la valori apropiate de 0 % pana la 80 90 % (legume si fructe proaspete).

h)Permeabilitatea semnifica proprietatea unor structuri de a lasa sa treaca prin ele diverse substante. Este foarte importanta pentru numeroase domenii in comert; o importanta remarcabila o are in marfuri alimentare, textile, incaltaminte. Inversul permeabilitatii este impermeabilitatea si este proprietate esentiala pentru anumite categorii de materiale (umbrele, filtre, corturi).