REGLEMENTARI PRIVIND UTILIZAREA METALELOR CA MATERIALE DE CONTACT CU ALIMENTELE

REGLEMENTARI PRIVIND UTILIZAREA METALELOR CA MATERIALE DE CONTACT CU ALIMENTELE

Statutul reglementarilor actuale privind metalele

In cazul majoritatii sistemelor regulatorii, metalele intra sub incidenta legislatiei privind FCM decat sub incidenta celei privind contaminantii alimentari. Codex Alimentarius este un fel de ghid international care contine limitele acceptabile a metalelor in alimente. In plus exista anumite limite nationale si EU iar Consiliul Europei a emis un document ghid despre metalele si aliajele utilizate ca FCM(CoE 2001). Metalele relevante pentru ambalajele metalice alimentare sunt fierul, cositorul , aluminiul, cromul si plumbul.

1.1 Fierul

Fierul este constituentul major al otelului fiind folosit ca tinichea sau ca otel cu invelis de electrocrom (ECCS). Totusi, suprafata de otel este intotdeauna protejata de un strat cositor si/sau un invelis organic protector. Fierul nu este controlat de reglementari pentru limite specifice, desi comitetul de experti in domeniul aditivilor alimentari (JECFA) format din experti FAO si WHO a stabilit un nivel maxim de ingerare zilnica (PMTDI) la 0.8 miligrame/kg greutate corporala (mg/kg^-1 bw). Datorita puternicei alterari a culorii alimentelor de catre fier este putin probabil ca aceasta limita sa fie depasita prin utilizarea otelului in ambalajele alimentare. Migratia fierului din ambalajele metalice pentru alimente este monitorizata de catre industrie in timpul testelor calificative datorita riscului patarii/alterarii culorii si datorita faptului ca dizolvarea fierului poate indica corodarea substratului ducand la o potentiala pierdere a integritatii recipientelor. Exista standarde pentru sortimentele de ambalaje alimentare din tinichea(EN10333) si EC(EN 335).

1.2. Cositorul

Otelul cu invelis de cositor(tinicheaua) este larg utilizat pentru ambalajele alimentare si este fabricat prin depozitarea electrochimica . De obicei, este acoperit cu un invelis protector organic, desi pentru alimentele uscate si anumite alimente umede, suprafata plata de tinichea poate fi utilizata fara invelis. In cazul alimentelor umede in contact cu tinicheaua fara invelis, un nivel al dizolvarii cositorului este inevitabil existand limite stabilite sau recomandate in majoritatea tarilor. In EU cositorul este prevazut in reglementarea No 242/2004 care limiteaza nivelele 200 mg/kg^-1 pentru alimente ambalate altele decat bauturile neacidulate, 100mg/kg la minus 1pentru bauturile neacidulate, 50 mg/kg^-1 pentru bauturile speciale pentru copii. Majoritatea tarilor care nu sunt membre UE folosesc limitele date in Codex Alimentarius de 250mg/kg la min 1 pentru alimente solide si 150mg/kg^-1 pentru alimente lichide. Totusi, limitele date de Codex sunt acum revizuite.    Migratia cositorului reprezinta doar o problema atunci cand invelisurile protectoare interne nu sunt utilizate, desi in practica limitele UE nu vor fi depasite in intervalul perioadei de garantie, daca alimentele potrivite sunt ambalate in conditii bune. Este important pentru fabricant ca la umplerea produsului sa se controleze oxigenul rezidual si contaminantii de oxidare,deoarece prezenta lor controleaza dizolvarea cositorului. Migratia cositorului este monitorizata de industrie in timpul testelor de calificare pentru a se asigura ca totul functioneaza bine.

Codex Alimentarius a publicat un ghid asupra preventiei si reducerii contaminarii cu cositor in alimente ambalate in recipiente(Codex 2005).

1.3. Aluminiul

Recipientele de aluminiu, capetele si punctele de inchidere/sigiliile,sunt intotdeauna invelite cu un invelis protector organic care reduce migratia de Al la sub 1mg / kg ^-1. Aluminiul ca si component al ambalajelor pentru alimente nu este controlat de limite regulatorii specifice. Totusi, Directiva EU 98 / 83./ EC asupra calitatii apei, destinata consumului uman da o valoare standard de 0.2mg/ kg^-1 reprezentand ca un fel de compromise pentru utilizarea practica a sarurilor de Al in bauturile pe baza de apa folosite ca tratament si pentru decolorarea apei distribuite. Reprezinta o limita de buna practica dar nu una de siguranta. Migratia Al este monitorizata de industrie in timpul testelor de calificare, pentru a fi in concordanta cu limitele impuse de anumiti ambalatori de alimente si de asemenea dizolvarea Al poate indica corodarea substratului ducand la o potentiala pierdere a integritatii pachetului. Exista un standard pentru sortimente de ambalaje alimentare de Al (EN 602).

1. Cromul

Cromul este utilizat la nivele foarte mici ca invelis de pasivizare pentru tinichea si la nivele mai inalte pentru ECCS. Poate de asemenea fi utilizat pentru a trata suprafetele de Al . Cromul in alimente nu este reglementat in general (exista o limita a Organizatiei Mondiale pentru Sanatate-WHO de 0.025mg^-1 pentru apa de baut). Nivelul migratiei din recipientele metalice de tinichea fara invelis ( singurul metal de ambalare alimentara in cazul carui aparitia migratiei este sigura) este neglijabila si nu reprezinta o problema. Schimbarile viitoare in legislatia mediului vor incuraja aparitia unor sisteme alternative de pasivizare.

1.5. Plumbul

Plumbul nu a fost utilizat intentionat in fabricarea metalului FCM timp de multi ani. Inainte ca recipientele metalice imbinate din trei parti sa devina larg utilizate, imbinarile laterale erau realizate cu un agent de imbinare/solutie de plumb, o practica care in timpurile noastre a fost eliminata. Totusi, nu e posibil de obtinut cositor cu grad zero de contaminare cu plumb, deoarece acestia coexista in minereu. Ca si consecinta cositorul va contine intotdeauna urme cu plumb. Contaminarea alimentelor cu plumb este reglementata in majoritatea tarilor cu nivele diferite pentru alimente diferite (reglementarea EU Nr. 446/ 2001) cu limite de obicei intre 0.02-0.1mg/ kg^-1. Nivelul de plumb in invelisul de cositor al tinichelei este controlat de specificarile pentru tinichea care in trecut prevedeau un maxim de 500mg /kg^-1 plumb in cositor. La acest nivel, in practica, plumbul in alimente nu ar trebui depasit datorita migratiei din ambalajul metalic in alimente.

Totusi, actiunea industriilor din Europa si SUA precum precautie prevede reducerea nivelului maxim de plumb in invelisul de cositor al tinichelei folosite pentru ambalajele alimentare la 100mg /kg^-1 fapt precizat si in Standardul European EN 10333.

2. Statutul reglementarilor curente pentru invelisuri

Reglementarile privind invelisurile metalelor FCM de contact cu alimentele ce variaza in lume. SUA are un sistem regulator raspandit si facil care prevede in mod specific invelisurile de polimeri si rasini sub FDA,CFR 21 175.300 ce listeaza substantele autorizate si enumera conditiile de testare si limitele migratiei. Per total marea majoritate a invelisurilor sunt astfel formulate ca sa fie in concordanta cu 175.300 si acesta este un element important pentru demonstrarea sigurantei ambalajelor alimentare din metal cu invelis, chiar si in UE unde 175.300 nu este recunoscut in mod specific. In UE, reglementarile armonizate pentru invelisurile metalice nu au fost inca create. Totusi, Caietul de reglementari 1935/2004 se aplica tuturor tipurilor de ambalaje precum si masurile specifice ca Reglementarile privind substantele Epoxy 1895/2005 si Directiva Manomerului de Clorura Vanilica (VCM)78/142 /EEC. Respectarea acestor masuri este esentiala pentru a respecta masurile in cazul substantelor specifice, desi Caietul de Reglementari si in particular articolul 3 (un articol de baza) nu confera nici un ajutor in privinta modului cum in care s-ar putea demonstra respectarea masurilor. In absenta unei legislatii armonizate, reglementarile statelor membre UE, acolo unde exista, pot fi utilizate pentru a demonstra respectarea masurilor din Caietul de Reglemntari Verpakkingen en Gebruik-Sartikelenbesluit olandez ( Hoofdstuk x) fiind cea mai vasta, cuprinzand o lista de substante permise care e utilizata si in alte tari UE pentru a demonstra respectarea reglementarilor.

Alte tari UE care au o legislatie ce prevede macar unele aspecte privind invelisurile metalelor FCM sunt Franta, Belgia si Grecia. Pe linga legislatia nationala, referintele Rezolutiei CoE asupra Invelisurilor de suprafata AP(2004), impreuna cu opiniile publicate ale Comitetului Stiintific pentru Alimente. Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentelor (SCF/EFSA) si legislatia UE care nu include invelisurile ca obiectiv specific (precum Directiva 2002/72 /EC pentru materialele si articolele de plastic in contact cu alimentele) pot fi utilizate pentru a demonstra respectarea reglementarilor. In cazul metalului cu invelis de polimer termoplastic, stratul termoplastic poate, in majoritatea cazurilor sa fie in concordanta cu prevederile 2002 /72/EC. Dupa cum se poate observa nu exista o modalitate clara in UE in momentul actual de demonstrare a respectarii regulilor privind ambalajele alimentare din metal cu invelis si se spera ca in curand va fi data o legislatie UE armonizata in acest sens.

Rezolutia CoE pentru invelisurile de suprafata AP(2004)

Desi nu are statutul legal, aceasta Rezolutie revizuita recent, consta dintr-un caiet cu appendix tehnic. Include de asemenea si un inventar a manomerilor si aditivilor dintre care toti au fie autorizare de folosire a unor state UE fie SUA. Listele sunt divizate intre cei care au fost evaluati in totalitate si inchisi in SCF/EFSA listele 0-4 si cei care nu au fost evaluati in totalitate de SCF/EFSA. Ultima categorie e limitata cu un termen limita de 5 ani de la adoptarea Rezolutiei termen pana la care substantele trebuiesc evaluate in totalitate.

Exista totusi, niste probleme importante legate de Rezolitie care trebuiesc rezolvate, dar poate fi folosita pentru a demonstra respectarea masurilor pana cand UE va include in caietul de legislatie invelisurile de suprafata.

3. Statutul legislatiei curente privind sigilantii pentru capetele recipientelor metalice

Sigilantii pentru capetele recipientelor metalice sunt bazate fie pe cauciuc natural,fie (mai des utilizat) cauciuc sintetic/ latex cu aditivi pentru a le da celor din urma proprietatile specifice de aderenta, elasticitate, rezistenta la temperatura si rezistenta la componentele alimentelor sau bauturilor neacidulate asigurand in acelasi timp o sigilare ermetica de durata. In legislatia SUA ei sunt prevazuti in FDA CFR21 175.300(XXXI) printr-o lista de substante de baza autorizate. Precum in cazul invelisurilor, aceste materiale nu sunt prevazute intr-o legislatie armonizata UE astfel incat, legislatia statelor membre trebuie folosita pentru a demonstra respectarea reglementarilor. In special, legislatia olandeza are o sectiune speciala ce prevede sigilantii pentru capetele recipientelor metalice . Pot fi folositoare si recomandarile germane BfR .

O Rezolutie CoE asupra cauciucului si Elastomerilor AP(2004)4 a fost publicata dar nu este inca completa. In forma sa finala va putea fi folosita pentru a putea demonstra si concordanta sigilantilor.

Statutul legislatiei curente privind garniturile

Aceste materiale sunt integral prevazute in lege in SUA, in FDA, CFR21 177.1210 (Inchideri garnituri de sigilare pentru recipiente pentru alimente) care listeaza substantele autorizate si expune conditiile de testare si limitele migratiei. UE nu are inca o legislatie armonizata in domeniu. Aceste inchideri se impart in doua categorii - inchideri cu vaccum pentru alimente si inchideri fara vaccum pentru bauturi neacidulate. Este clar ca natura materialelor pentru garniturile utilizate pentru inchiderile cu vaccum (plastioli PVC) poate duce la anumite nivele ale migratiei plasticizatorului atunci cand sunt folosite cu alimentele grase in conditii de sterilizare/pasteurizare. Garniturile din inchiderile cu vaccum nu sunt componenti liberi/de sine statatori ci formeaza un invelis usor de sigilare in jurul suprafetei de sigilare.

Nu este clar in ce masura aceste materiale fac obiectul directivei UE 2002/72/EC care nu se aplica ambalajelor cu straturi multiple formate din materiale multiple,dar Comitetul European contureaza o Reglementare cu restrictii care ar trebui sa clarifice situatia. Aceasta masura ar trebui respectata cind vine vorba de aceste inchideri,dar nu au fost inca finalizate toate aspectele ei.

. Imbunatatirea migratiei prin utilizarea materialelor moderne

Imbunatatirea migratiei (adica descresterea migratiei chimice din ambalajele metalice in alimente) poate fi obtinuta in mai multe feluri. Aceasta poate fi fie un raspuns pentru problemele regulatorii si de pe piata sau un proces de imbunatatire continua. Imbunatatirea in ceea ce priveste materialele brute si procesele de fabricatie, pot reduce migratia cu ajutorul tehnologiilor deja existente. Un exemplu din ultimii ani ar fi reducerea generala a nivelelor de bisfenol, diglicidil eter (BADGE) in invelisurile cu baza epoxi cu rezultate in reducerea migratiei. Reducerea migratiei cu schimbari semnificative ale materialelor poate fi obtinuta de asemenea, in cazul componentelor unde contactul intre ele si alimente poate fi redus. Acest tip de reducerea fost folosit pentru capacul de metal "impinge si invarte "(PT) utilizat la alimente pentru bebelusi, unde o combinatie intre o garnitura cu locatie modificata si schimbari in tehnologiile de preparare si procesare a alimentelor a redus migratia de plastificatorului de ulei de samanta de soia epoxidizat (ESBO). In mod alternative, prin schimbarea tehnologiilor migrantii problema pot fi eliminati dupa cum s-a vazut in cazul migratiei semicarbazidei(SEM) din garniturile de inchidere, caz in care a fost adoptata o tehnologie total diferita de aplicare a spumei. In timp ce industria va continua sa lucreze pentru a imbunatati performantele migratiei din ambalajele lamentare metalice, trebuie sa se aiba grija sa nu denaturizeze siguranta existenta a ambalajului(microbiologica si chimica).

Orice schimbare a sistemelor existente aduce cu sine riscul colapsului ambalajului datorat nivelului redus de cunostinte si experienta in privinta noului sistem. Modificarea materialelor nu presupune atatea riscuri precum cea a tehnologiilor . Aceste riscuri trebuie urmarite in paralel cu riscurile migratiei.

5.1.Evaluarile sigurantei noilor dezvoltari a ambalajelor alimentare metalice

Perioadele de finalizare si testare a noilor tipuri de ambalje sunt lungi(de obicei 5-10 ani per total). Nu va fi niciodata posibil sa se prezica legislatiile viitoare sau cunostintele din domeniul toxicologic, dar este prudent ca la inceputul unei etape de dezvoltare sa se analizeze potentialii migranti incluzand substantele adaugate neintentionat prin modelul testarii predictive si utilizarea tehnicilor analitice moderne precum si evaluarea impactului potential utilizandu-se principii stintifice recunoscute pe plan international, incluzand evaluari ale expunerii si activitatii de relationare a structurii. Cooperarea stransa de-a lungul retelei de furnizare este esentiala. Astfel de eforturi vor ajuta la asigurarea faptului ca nu vor exista probleme privind legislatia curenta sau viitoare sau noile opinii in legatura cu siguranta migratiilor.

6. Managementul migratiei substantelor de baza adaugate neintetionat

6.1. Managementul holistic al sigurantei alimentare

In majoritatea cazurilor alimentelor ambalate in ambalaje metalice li se mai distrug din proprietatile unice ale acestora pentru a se asigura depozitarea pe termen lung a alimentelor si bauturilor neacidulate cu pastrarea sigurantei calitatii si valorilor nutritionale a produselor. Aceste lucruri sunt obtinute prin mentinerea integritatii ambalajelor care previn orice contaminare de dupa procesare a alimentelor. Integritatea ambalajelor metalice se bazeaza aproape 100% pe proprietatile diferitelor materiale utilizate in constructia lor, in special pe straturile protectoare interne, sigilantii capetelor si garniturilor de inchidere. Pe linga obtinerea integritatii pe termen lung a ambalajului, aceste materiale nu trebuie sa contamineze alimentele la nivele ce pot fi daunatoare sanatatii si in plus nu trebuie sa cauzeze nici un fel de schimbare in aspectul alimentului. Datorita interactiunilor complexe intre alimentele reale si ambalajele metalice se pot face testari predictive asupra performantei ambalajelor, dar acestea sunt cu caracter limitat. Testarea ambalajelor pe termen lung in conditiile de mentinere a alimentelor este ceruta pentru a asigura siguranta alimentelor ambalate pe perioada de garantie de la 1 la 5 ani. Fabricantul de ambalaje si cel care ambaleaza alimentele sunt responsabili pentru toate aspectele privind siguranta alimentelor ambalate si potentiala migratie de substante. Este esential ca orice restrictie privind materialele disponibile pentru cei ce fabrica ambalajele sa nu se refere la gradul inalt de siguranta microbiologica si chimica pe care il confera ambalajele metalice.

Reglementarile ce prevad utilizarea FCM se concentreaza asupra selectiei, potentialei migratii si toxicologiei substantelor utilizate pentru a fabrica FCM. Totusi este recunoscut faptul ca impuritatile si produsii de reactie pot migra in alimente impreuna cu contaminantii initiali din procesul de fabricare a ambalajelor precum emanarile de la suprafetele externe. Acesti potentiali migranti "substante adaugate neintentionat " ar trebui luati totdeauna in considerare in stabilirea sigurantei tuturor FCM si exista un interes crescut din partea regulatorilor in aceasta privinta. Exista dificultati practice considerabile in asigurarea managementului complet a acestor substante probleme atat analitice cit si datorate potentialei variabilitati in prezenta lor. Totusi, este din ce in ce mai important sa se ia in considerare substantele adaugate neintentionat in orice, evaluate a sigurantei FCM. Acest lucru este adevarat atat pentru ambalajele alimentare metalice cit si pentru FC, dar utilizarea predominanta a invelisurilor interne termice cat si utilizarea sigilantilor si garniturilor se adauga la complexitatea evaluarii sigurantei. Evaluarea ar trebui sa includa prezicerea si identificarea potentialelor impuritati si produsi de reactie si utilizarea abordarilor analitice moderne pentru detectarea si identificarea unor astfel de substante prezente in ambalajul finit impreuna cu-daca este necesar-migratia in alimente.

Evaluarile efective vor fi posibile doar printr-o stransa cooperare de-a lungul retelei de furnizare. Aceasta abordare este totusi limitata in utilizare doar daca nu e facuta in paralel cu o evaluare mai realista a potentialului real de expunere a consumatorului la aceste substante. Abordarea traditionala consta in utilizarea unor scenarii pentru cele mai rele situatii care desi, se aplica pentru majoritatea substantelor adaugate intentionat,devin nerealiste in cazul substantelor adaugate neintentionat. Necesitatea unei evaluari reale a expunerii si descrierea unor echipamente aparute acum pentru a facilita o astfel de evaluare.

.Reglementari privind lacurile pentru conserve

7.1.Legislatia europeana privind lacurile de protectie .[Codex (2005]

Directiva 72/2002/CE privind materialele si obiectele din material plastic care vin in contact cu alimentele a fost amendata de noi cerinte pen­tru derivatii epoxi, prin direc­tivele: 2004/13/CE si 16/2002/CE.

Aceste directive stabileau:

- utilizarea BADGE ca monomer si ca intermediar de reactie sau aditiv in conservele alimentare lacuite pana la 1 ianuarie 2005. Pana la acea data, suma nivelelor de migra­re a BADGE si derivatiilor nu trebuia sa depaseasca 1 mg/kg aliment. Primul amen­dament ia reglementarea 16/2002/CE a extins termenul final la 31.12.2005;

- pentru BPA este permisa o limita de migrare specifica (SML) de 0,6 mg/kg sub Direc­tiva 2002/72/CE si datorita unei recente opinii a SCF. Reglementarea 1895/2O05/CE privind utilizarea BADGE si derivatii acestuia, ridica limita de migrare specifica a nive­lelor de migrare insumate a BADGE si clorhidratilor sai la 9 ppm (mg/kg aliment), fata de suma nivelelor de migrare a BADGE+BADGE*H₂O+BADGE*2H₂O, mentinuta la 1 ppm.

7.2.Legislatia nationala referitoare la lacuri pentru conserve

Cuantificarea si limitarea nive­lului contaminantilor au fost armonizate cu standardele UE prin noi normative:

- HG nr. 1197/2002 pentru aprobarea Normelor privind materialele si obiectele care vin in contact cu alimentele si completarile ulterioare;

- HG nr. 512/2004, HG nr. 879/

- HG nr. 559 din 15 aprilie aduce unele modificari si completeaza HG nr. 1197/ 2002 prin introducerea unui nou capitol: Capitolul VI "Utilizarea derivatilor epoxi in materiale si obiecte destinate a veni in contact cu ali­mentele", care transpun in legislatia nationala limitele impuse de Directivele UE. Capitolul VI reglementeaza utilizarea unor derivati epoxi din materiale si obiecte desti­nate a veni in contact cu ali­mentele, respectiv: BADGE si derivati de BADGE, BFDGE si derivati de BFDGE, NOGE si derivati de NOGE.