STANDARDIZAREA SI ROLUL ACESTEIA IN REALIZAREA SI COMERCIALIZAREA MARFURILOR

Standardizarea reprezinta activitatea de elaborare si implementare a unor documente de referinta (standarde), continand solutii ale problemelor tehnice si comerciale, referitoare la procese si la rezultatele acestora, care au un caracter repetitiv in relatiile dintre parteneri economici, stiintifici, tehnici si sociali. Scopul principal al standardizarii il reprezinta facilitarea desfasurarii norrnale a activitatilor in toate domeniile economiei, atat pe plan national, cat si la nivel regional si international.

In opinia profesorului E. Wűrster, "standardizarea urmareste eliberarea omului de munca de rutina, care reprezinta un abuz la adresa capacitatii sale de gandire"

1 Cadrul conceptual al standardizarii

Potrivit definitiei formulate de standardul roman SR 10000-1/1994 (echivalent cu standardul european EN 45020/1991), standardizarea reprezinta "activitatea specifica prin care sunt stabilite, pentru probleme reale sau potentiale, prevederi destinate unei utilizari comune si repetate, vizand obtinerea unui grad optim de ordine intr-un context dat". Aceasta activitatea are ca scop principal elaborea, difuzarea si implemntarea standardelor. Ghidul ISO/CEI 2/1996 defineste standardul ca fiind "un document stabilit prin consens si aprobat de un organism recunoscut, care furnizeaza, pentru utlizari comune si repetate, reguli, linii directoare, sau caracteristici pentru activitati sau rezultatele lor, garantand un nivel optin de ordine intr-un context dat".

Standardele au caracter facultativ, ele redand un acord liber consimtit intre parteneri. Aplicarea lor devine obligatorie prin efectul unei legi cu caracter general sau printr-o referinta exclusiva dintr-o reglementare. Prin reglementare se intelege, un document care contine reguli cu caracter obligatoriu si care este adoptat de catre o autoritate, adica de un organism care exercita prerogativele legale.

Organismul recunoscut, care elaboreaza standardele, poate fi national, regional sau international. Aceasta recunoastere poate fi facuta de autoritatile publice (prin contract sau printr-o reglementare) sau de catre partenerii economici.

Activitatea de standardizare se desfasoara cu participarea tuturor parti1or interesate, deoarcce comitetele de standardizare, in cadrul carora se elaboreaza proiectele de standarde, sunt, prin structura, deschise tuturor partenerilor (pro-ducatori, distribuitori, consumatori si administratie publica).

Standardul fiind destinat unei aplicari repetate sau continue, se diferentiaza de documentele particulare, care stabilesc specificatii acceptate pentru o singura utilizare.

Prin activitatea de standardizare se urmareste garantarea unui nivel optim pentru comnunitate, standardele facilitand desfasurarea tranzactiilor comerciale, prin asigurarea unei mai bune identificari a produselor, a compatibilitatii acestora.

2 Obiectivele generale ale standardizarii

Principalele obiective ale standardizarii pot fi considcrate urrnatoarele;

rationalizarea economica;

asigurarea si imbunatatirea calitatii produselor si serviciilor, in corelatie cu protectia consumatorului si a mediului inconjurator;

facilitarea schimbului de marfuri si de informatii tehnico-stiintifice.

1. In majoritatea sectoarelor industriale, standardele reprezinta un element esential de rationalizare economica. Realizarea acestui obiectiv depinde de capacitatea standardelor de a promova constituirea unui mediu tehnic comun tuturor intreprinderilor.

Standardizarea a aparut, de fapt, din necesitatca de a asigura compatibilitatea si interschimbabilitea componentelor si produselor indispensabile programului industriei, mentinand la un nivel minim posibil diversitatea mijloacelor necesare pentru atingerea scopului propus.

Acest obiectiv este realizat, in priricipal, prin tipizare.

Tipizarea produselor urmareste stabilirea unei game rationale de tipuri si marimi ale produselor, adecvate necesitatilor intr-o anumita perioada de timp.

Unificarea este strans legata de tipizare si presupune stabilirea unor caracteristici (de exemplu dimensionale) constante pentru toate piesele, sistemele tehnice, etc., de acelasi fel in scopul uniformizarii proiectarii si executiei si asigurarii interschimbabilitatii lor.

Modularea consta in folosirea de componente unificate constructiv (module), care pot fi combinate in mai multe variante, rezultand produse adecvate unor cerinte cat mai diverse. Modularea este des intalnita la o serie de produse (mobila, produse electronice, etc.).

2. Standardizarea contribuie la asigurarea si imbunatatirea calitatii produselor si serviciilor. In standarde se precizeaza nivelul minim al principalelor caracteristici de calitate ale produselor, metodele de analiza si incercari, modalitatile de efectuare a receptiei calitative a loturilor de marfuri, conditiile de ambalare, transport, depozitare, etc; prin a caror respectare asigura premisele realizarii acestui obiectiv.

Asigurarea si imbunatatirea calitatii produselor si serviciilor, prin intermediul standardelor, sunt posibile numai in masura in care continutul acestora este corelat permanent cu modificarile care intervin ca urmare a progresului tehnic, in productie si comercializarea produselor.

Standardele trebuie, prin urmare, revizuite, respectiv inlocuite, la perioade stabilite in corelatie cu modificarile care intervin in tehnologia marfurilor. In perioadele de progres rapid, stabilirea standardelor este mai scazuta, impunandu-se revizuirea sau inlocuirea lor la intervale mai mici.

3. Facilitatea schimbului de marfuri si informatii tehnico-stiintifice.

Prin terminologia tehnica adoptata, prin simbosozari, codificari, etc, standardizarea contribuie la stabilirea unui limbaj comun intre partile contractante, facilitand schimburile comerciale pe pietele nationale, regionale si internationale.

Din aceste considerente, in contractele economice se fac, relativ frecvent, trimiteri la standarde recunoscute de parti.

Prin urnificarea terminologiei, a metodelor de control a calitatii loturilor de marfuri, etc., sunt evitate eventualele litigii, posibile in conditiile inexistentei unor asemenea sisteme unitare de referinta.

3. Continutul, domeniile si nivelul de aplicare a standardelor.

Tipuri de standarde

Standardizarea priveste, practic, toate domeniile activitatii umane: industria, constructiile, agricultura, comertul, transporturile, etc. Fiecare din aceste domenii ofera un numar mare de "subiecte", carora li se poate aplica un standard (axa Ox, fig. 2.).

Standardele difera prin continutul lor, putandu-se referi la:

-definitia unor termeni sau o clasificare un sistem de condificare/simbolizare;

-o specificatie privind calitatea unui material, aparat, instrument, etc.;

-metode de analiza pentru determinarea caracteristicilor unui produs, etc.

Toate aceste aspecte pot fi luate in considerare pentru fiecare din domeniile mentionate, rezultand tot atatea variante posibile de standarde (axa Oz, fig. 2.).

A treia dimensiurte defineste nivelul operational al unui standard, respective nivelul de standardizare (axa Qy, fig. 2.)

Nivel y C A T

I O G R

N N R A

D S I N

U T C C S

S R U O P

T U L M O

R C T E R

I T U R T

E I R T U

I A R

I

X subiect

-TERMINOLOGIE

-CLASIFICARE

-SIMBOLIZARE-CODIFICARE

-DIMENSIUNI, TOLERANTE TIPIZATE

-CARACTERISTICILE DE CALITATE

-REGULI PENTRU VERIFICAREA CALITATII

-PRESCRIPTII PENTRU MARCARE - AMBALARE

-PASTRARE TRANSPORT

Continut z

Fig. 1 Continutul standardelor, domeniile si nivelui standardizarii

Dupa nivelul de standardizare, deosebim urmatoarele categorii de standarde:

standarde de firma, adoptate de societati comerciale, regii autonome sau de alte persoane juridice;

standarde profesionale, adoptate in anumite domenii de activitate, de organizatii profesionale, legal constituite;

standarde teritoriale, adoptate la nivelul unei diviziuni teritoriale a unei tari si care sunt puse la dispozitia publicului;

standarde nationale, adoptate de catre un organism national de standardizare si care sunt puse la dispozitia publicului;

standarde regionale, adoptate de catre o organizatie regionala de standardizare sau cu activitate de standardizare si care sunt puse la dispozitia publicului;

standarde internationale, adoptate de catre o organizatie internationala cu activitate de standardizare si care sunt puse la dispozitia publicului.

3.2. Dupa continutul lor, standardele se clasifica in urmatoarele categorii:

• standarde de baza care au o aplicare generala sau care contin prevederi generale pentru un anumit domeniu; un asemenea standard poate fi utilizat ca standard cu aplicare directa sau ca baza pentru alte standarde;
• standarde de terminologie, care stabilesc termenii utilizati intr-un anumit domeniu, de regula impreuna cu definitiile lor, si uneori, cu note explicative;
• standarde de incercari, care descriu rnetode de incercare, insotite, uneori, si de alte prevederi referitoare la aceste incercari, cum ar fi: esantionarea, utilizarea metodelor statistice, ordinea in care sunt efectuate incercarile;
• standarde de produse, care specifica cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca un produs sau o grupa de produse pentru a asigura aptitudinea de utilizare a acestora;
• standarde de procese, care specifica cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca procesele, pentru a asigura aptitudinea de utilizare a acestora;
• standarde pentru servicii, care specifica cerintele referitoare la servicii, pentru asigurarea aptitudinii de utilizare a acestora;
• standarde de interfata, care specifica cerinte referitoare la compatibilitatea produselor sau a sistemelor in punctele lor de legatura;
• standard de date care trebuie furnizate (de catre producator sau beneficiar), continand o lista de caracteristici ale caror valori vor fi indicate pentru descrierea unui produs, proces sau serviciu.

Pentru domeniul agro-alimentar se propune o tipologie diferita a standardelor, mai bine adaptata problemelor specifice ale acestor produse:

standarde de specificatii pentru produse, care precizeaza structura produselor, terminologia, caracteristicilor organoleptice, fizico-chimice, microbiologice, si daca este cazul, unele reguli de fabricatie;

standarde de mediu inconjurator al produsului: standarde de ambalare, standarde referitoare la anumite exigente, tehnice privind depozitarea, transportul, conditiile de conservare, standarde de igiena si securitate a materialelor destinate domeniului agro-alimentar, stantdarde referitoare la controlul proceselor sau ingredientelor;

standarde de metode de analiza si incercari: standarde de analiza senzoriala, standarde de analize fizico-chimice, microbiologice, etc.;

standarde de linii directoare, continand recomandari privind metodele care urmeaza a fi utilizate in scopul optimizarii calitatii produselor (caracteristicilor igienico-sanitare, organoleptice, etc.) sau a calitatii serviciului. Din aceasta categorie fac parte standardele care descriu tehnici de fabricatie si de conservare a produselor, standardele "de bune practici de securitate alimentara", etc.

4. Standardizarea la nivelul intreprinderii

Standardizarea la nivelul intrepririderii presupune elaborarea si aplicarea unor standarde, privind materiile prime, produsele finite, procedeele de fabricatie, in scopul facilitarii desfasurarii activitatii compartimentelor acesteia, in raporturile dintre ele, respectiv cu alte intreprinderi.

Standardizarea reprezinta unul din mijloacele importante de crestere a productivitatii muncii in intreprindere, datorita urmatoarelor considerente:

- permite rationalizarea numarului de tipodimensiuni si, implicit, o mai buna fundamentare a proceselor tehnologice;

- simplifica organizarea activitatii, controlul productiei si operatiunilor de gestiune;

- permite onorarea mai rapida si in conditii mai bune a comenzilor, reinoirea acestora, efectuarea serviciilor post-vanzare.

In elaborarea standardelor, intreprinderea apeleaza la surse externe si interne

Fig. 4. Surse ale standardelor

Ca surse externe pot servi standardele nationale din propria tara sau din alte tari si standardele internationale, regionale sau teritoriale. Dintre acestea, prioritate se acorda standardelor elaborate de organismul de standardizare din tara respectiva.

Sursele interne il reprezinta programul propriu de standardizare, practica intreprinderii privind organizarea muncii, procedee de fabricatie, tolerante, etc.

5. Standardizarea nationala

5.1 Importanta si obiectivele standardizarii nationale

Organizarea activitatii de standardizare la nivelul unei tari, prin crearca unui cadru institutional corespunzator, este importanta din cel putin doua considerente. Primul este acela ca un organism national de standardizare este absolut necesar pentru coordonarea activitatilor de standardizare desfasurate intr-o anumita tara. Al doilea considerent il reprezinta faptul ca organismele nationale de standardizare ocupa un loc important in ansamblul activitatilor de standardizare internationala.

Principalele obiective ale unui institut national de standardizare sunt urmatoarele:

- supravegherea si coordonarea lucrarilor de standardizare la nivel national, cu concursul partilor interesate, in scopul elaborarii de standarde nationale;

- reprezentarea intereselor tarii respective in organizatiile internationale si regionale de standardizare;

- stabilirea de legaturi cu institutii similare din alte tari, in scopul asigurarii unui schimb reciproc de informatii;

- de a servi ca centru national de informare pentru toti cei interesati de activitatea de standardizare.

Organismul national de standardizare poate fi guvernamental sau neguvernamental.

Standardele nationale pot fi elaborate in cooperare cu alte organizatii ("organizatii asociate"). Organismul de standardizare poate opta, de asemenea, pentru preluarea in colectia nationala a unor standarde regionale sau internationale.

In cazul tarilor Uniunii europene, preluarea standardelor europne EN in colectiile nationale este obligatorie, dar aplicarea lor ramane, de regula, voluntara.

Organismul national de standardizare gestioneaza marcile in conformitate cu standardele nationale.

5.2. Sistemul national de standardizare in diferite tari

Primul organism national de standardizare a fost creat in Anglia, in anul 1901, caruia i s-a adaugat, incepand cu anii 1920, institutiile similare constituite intr-o serie de tari.

Institutul Britanic de Standizare (British Standards Institution - BSI) recunoaste existenta a doua grupe principale de standarde: "Standardele fundamentale" si " Standardele industriale".

Standardele fundamentale se refera la sistemul unitatilor de masura, sistem controlat de Laboratorul National de Fizica.

Standardele industriale, a caror dezvoltare este asigurata de BSI, sunt publicate sub denumirea British Standards (BS). Aceste standarde se refera la materiale, aparate, masini, etc. Si definesc metodele de incercari, proprietatile, compozitia chimica, caracteristicile dimensionale ale produselor, regulire de verificare a calitatii, simbolurilor, etc.

In Franta, Comisia de Normalizare (La comision de Normalisation), ca organism guvernamental, elaboreaza politica in domeniul standardizarii, controleaza elaborarea standardelor si supravegheaza aplicarea acestora in toate sectoarele economice.

Asociatia Franceza de Normalizare (L´Association Française de Normalisation - AFNOR), organizatie privata, are ca obiectiv elaborarea programului de standardizare si, pe baza acestuia, a standardelor nationale, denumite "Normes Françaises" (NF). Programul de standardizare devine oficial dupa aprobarea lui de catre Comisia de Normalizare.

In S.U.A., organismul national de standardizare este Asociatia Americana de Standardizare (American Standards Association - ASA), o federatie reunind asociatii industriale, institutii tehnice si organizatii ale consumatorilor.

Asociatia canadiana de standardizare (Canadian Standards Association - CSA) este un organism neguvernamental care asigura coordonarea activitatii de standardizare in Canada. Standardele internationale, denumite "Canadian Standardas"(CS), sunt elaborate comitetele sectoriale, constituite pe domenii specifice.

5.3. Standardizarea nationala in Romania

In Romania activitatea de standardizare nationala se desfasoara in conditiile prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 39/1998 si urmareste, potrivit acestei reglementari in principal:

. imbunatatirea calitatii vietii;

. obtinerea unei economii globale de materiale, energie si efort uman;

. protectia vietii, sanatatii si securitatii persoanelor fizice, mediului inconjurator si apararea interesele consumatorilor;

. protectia consumatorilor, printr-un nivel de calitate al produselor si serviciilor adaptat necesitatilor si verificat corespunzator;

. recunoasterea internationala a produselor si serviciilor romanesti;

. promovarea rezultatelor consolidate ale stiintei si tehnicii, tinand seama de gradul de dezvoltare a economiei;

. stabilirea unui sistem unitar de cerinte pentru certificarea conformitatii;

. inlaturarea barierelor tehnice din calea comertului international;

. reprezentarea intereselor economiei nationale in activitatile de standardizare internationale si europene.

Organismul national de standardizare este Asociatia de Standardizare (ASRO), o asociatie de drept privat, de interes public, fara scop lucrativ.

In activitatea de standardizare nationala se urmareste aplicarea urmatoarelor principii:

- elaborarea si aprobarea standardelor nationale pe baza consensului partilor interesate;

- transparenta si disponibilitate publica;

- reprezentarea intereselor publice;

caracterul voluntar al participarii la activitatea de standardizare nationala si al aplicarii standardelor nationale;

- accesul liber la elaborarea standardelor nationale pentru toate partile interesate;

- independenta fata de orice posibil interes specific predominant;

respectvrea regulilor standardizarii europene si internationale;

- caracterul fara scop lucrativ al organismului national de standardizare;

- dezvoltarea standardizarii nationale in corelare cu evolutia legislatiei.

Adunarea generala a membrilor Asociatiei de Standardizare din Romania este structurata pe urmatoarele colegii:

. Colegiul organismelor acreditate, care poate cuprinde laboratoare si organisme de certificare si de inspectie acreditate, precum si organizatii fara scop lucrativ ale acestora;

. Colegiul beneficiarilor, care poate cuprinde persoane juridice, interesate in activitatea de standardizare nationala, cum sunt agentii economici, organizatii patronale, camere de comert si industrie, organizatii financiar-bancare si de asigurari, asociatii profesionale, federatii si confederatii sindicale, etc., inclusiv asociatii fara scop lucrativ ale aestora;

. Colegiul consumatorilor, care poate cuprinde organizatii fara scop lucrativ de aparare a intereselor consumatorilor, a drepturilor omului, organizatii din domeniul protectiei mediului, etc.;

. Colegiul ccrcctarii-dezvoltarii, care poate cuprinde institutii de invatamant, persoane juridice care desfasoara, preponderent, activitati de cercetare-dezvoltare, centre de transfer tehnologic, de incubare si de inovare, de dezvoltare locala a intreprinderilor mici si mijlocii, precum si asociatii fara scop lucrativ ale acestora.

ARSO este membru al organizatiilor internationale de standardizare ISO, CEI, UIT, si este afiliat la organizatiile europene de standardizare CEN, CENELEC si ETSI, organisme de standardizare din alte tari: AFNOR(Franta), BSI(Marea Britanie), DIN(Germania), MTSZ(Ungaria), ON(Austria), UNI(Italia), etc.

In Romania se elaboreaza urmatoarele categorii de standarde:

. standarde nationale - se identifica prin aplicarea siglei SR, care semnifica "standard roman'';

. standarde profesionale - se aplica in anumite domenii de -activitatea, in cadrul organizatiilor profesionale, legal constituite, care le-a elaborat;

. standarde de firma - se aplica de regii autonome, societati comerciale si alte persoane juridice, care le-au elaborat.

a) Aplicarea standardelor nationale (SR) are caracter voluntar. Standardele internationale si europene pot fi publicate in Romania, ca standarde numai dupa adoptarea lor ca standarde nationale.

Potrivit O.G. nr. 39/1998, aplicarea unui standard national poate deveni obligatorie, in partial sau in totalitate, pe intregul teritoriu al tarii, intr-o anumita zona sau pe plan local, numai printr-o reglementare tehnica, adoptata de catre o autoritate, in cazul in care considerente de ordin public, de protecsie a vietii, sanatatii si securitatii persoanelor fizice, a mediului inconjurator si de aparare a intereselor consumatorilor fac necesara o asemenea masura.

Reglementarea tehnica este o reglementare care prevede cerinte tehnice, fie in mod direct, fie prin referire la un standard sau la o specificatie tehnica sau la un cod de buna practica sau care preia integral continutul acestora.

b) Standardele profesionale sunt stabilite prin consens de organizatii de acelasi profil, implicate in subiectul la care se refera standardele in cauza (de exemplu intreprinderi turistice, producatori de otel, de bumbac, etc.).

c) Standardele de firma sunt stabilite prin consens de compartimentele organizatiei imalicate in subiectul la care se refera standardele in cauza (de exemplu, compartimentele de marketing, proiectare-dezvoltare, calitate, productie, etc.)

Standardizarea internationala

In contextul economic actual, importanta standardizarii internationale a crescut din cel putin urmatoarele considerente:

- progresu1 inregistrat in libera1izarea comertului;

- dezvoltarea sistemelor globale dc comunicatii: industria computerelor ofera un bun exemplu de tehnologie care necesita o standardizare rapida si progresiva la nivel mondial.

- necesitatea unor standarde globale pentru noile tehnologii- in multe domenii apar tehnologii noi, ca de exemplu: protectia mediului, constructii, materiale complexe, etc., domenii in care standardizarea este necesara pentru definirea terminologiei si acumularea de cunostinte de baza corespunzatoare;

- facilitarea programelor de restructurare a tarilor in curs de dezvoltvre: standardizarea este considerata ca reprezentand o conditie fundamentala pentru asigurarea succesului politicilor economice din tarile respective, pentru cresterea capacitatii lor de export, a competitivitatii produselor si serviciilor pe pietele externe.

Standardele internationale au drept scop facilitarea comertului prin:

- favorizarea obtinerii unor produse de calitate superioara, in conditiile unor preturi acceptabile;

- asigurarea unui cadru corespunzator pentru protectia vietii, sanatatii si protectia mcdiului, diminuarea produselor cu impact ecosanogenetic negativ;

- compatibilitatea sporita si interschimbabilitatea produselor si serviciilor;-- - simplificarea produselor, in scopul asigurarii unei mai bune utilizari a acestora;

- asigurarea unei game optime de tipodimensiuni, reducandu-se, astfel, costurile;

- cresterea eficientei distributiei si facilitarea desfasurarii activitatilor de mentenanta in utilizarea produselor.

Consumatorii au mai multa incredere in produsele si serviciile care sunt conforme cu standardele internationale. Aceasta conformitate poate fi demonstrata de catre producator prin documentele emise de acesta sau pe baza documentelor emise de organisme neutre, autorizate in acest scop.

1 Organizatii Internationale de Standardizare

In cadrul unei reuniuni, desfasurate in anul 1946 la Londra, delegati din 25 de tari au hotarat sa creeze o noua organizatie internationala, "al carei obiect sa fie facilitarea coordonarii internationale si unificarii standardelor industrialec". Aceasta organizatie a inceput sa functioneze oficial la data de 23 februarie 1947.

S-a hotarat ca denumirea organizatiei sa fie Organizatia Internationala de Standardizare, iar pentru forma prescurtata s-a adoptat termenul ISO, derivat din cuvantul grecesc "isos", insemnand "egal". Aceasta solutie a permis ca denumirea prescurtata sa se pastreze in toate cele trei limbi oficiale ale organizatiei (engleza, franceza, rusa).

a) Obiectivele ISO.

Obiectivul ISO potrivit statutului sau, este "de a favoriza dezvoltarea standardizarii pe plan mondial, in scopul facilitatii schimburilor de produse si servicii intre tari si pentru dezvoltarea cooperarii in domeniul activitatilor intelectuale, stiintifice, tehnice si economice".

b) Elaborarea unui standard ISO

Un standard international este rezultatul acordului intervenit intre comitetele membre ale ISO. Elaborarea unui asemenea standard presupune parcurgerea urmatoarelor etape mai importante.

. formularea propunerii si aprobarea ei de catre comitetul tehnic corespunzator, inscriindu-se in programul de lucru al acestuia;

. elaborarea unui proiect al comitetului (Committee Draft - CD), document distribuit pentru analiza membrilor comitetului;

. daca membrii comitetului sunt de acord cu proiectul, acesta este remis secretariatului central, pentru a fi inregistrat ca proiect de standard international (Draft International Standard - DIS);

. aprobarea standardului prin vot (un standard este aprobat daca 75% dintre comitetele membre ale Consiliului au votat in acest sens);

. redactarea finala a standardului 8luand in considerare observatiile formulate de comitetele membre);

. aprobarea publicarii standardului, de catre consiliul ISO;

. publicarea standardului in catalogul ISO.

Un standard international poate fi ca atare, sau poate fi aplicat dupa preuarea lui ca standard national. Preluarea standardelor internatiopale in colectiile nationale de standarde este voluntara.

2. Comisia Electrotehnica Internationala (CEI) a fost infiintata in anul 190 Membrii CEI sunt comitetele nationale din 48 de tari (un comitet pentru fiecare tara), considerare reprezentative pentru sectoarele interesate. Aceste comitete sunt alcatuite din reprezentanti ai diferitelor organizatii implicate pe plan national in activitatea de standardizare in domeniul electronicii

3. Uniunea Internationala a Telecomunicatiilor (UIT) are drept scop principal sa faciliteze armonizarea standardelor din domeniul telecomunicatiilor, domeniu care a capatat, in ultimii ani. O importanta deosebita pentru asigurarea competitivitatii intreprinderilor.

4. Comisia Codexul Alimentar a fost infiintata, in anul 1962, de catre Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura (FAO), impreuna cu Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), cuprinzand in prezent reprezentanti din 133 de tari. Are ca scop coordonarea activitatii de elaborare a unor norme alimentare, activtate desfasurata de organisme guvernamentale si neguvernamentale din diferite tari, asigurand punerea de acord a normelor si publicarea lor, dupa aprobare, intr-un "Codex Alimentarius". Impreuna cu normele alimentare adoptate de alte organisme

Standardizarea la nivel european

In scopul asigurarii unei aplicari mai eficiente a standardelor internationale de catre organismele nationale de standardizare din Europa, pe de o parte, si a armonizarii standardelor nationale sau pentru elaborarea de standarde noi, pe de alta parte, au fost create organismele europene de standardizare CEN si CENELEC.

Comitetul European de Standardizare (CEN) infiintat in anul 1961, regrupeaza organismele nationale de standardizare din tarile membre ale UE si AELS. Aceasta asociatie a fost urmata, in anul 1962, de o organizatie similara, responsabila cu domeniul electrotehnic, denumita Comitetul European de Standardizare in Electrotehnica (CENELEC). In anul 1989, la propunerea membrilor Conferintei Europene a Administratiei Postelor si Telecomunicatiilor (CEPT), a fost creat un nou organism de standardizare, Institutul European de Standardizare in Telecomunicatii (ETSI). Acest institut elaboreaza standarde europene armonizate in domeniul telecomunicatiilor, fiind corespondentul, la nivel european, a Uniunii Internationale a Telecomunicatiilor (UIT).

8. Preocupari privind realizarea unui sistem global de standardizare

In contextul preocuparilor actuale de eliminare a barierelor in calea comertului international, o importanta deosebita se acorda armonizarii stahdardelor nationale si a celor regionale cu standardele internationale.

Astfel de exemplu, la nivelul UE, organizatiile de standardizare CEN , CENELEC si ETSI colaboreaza cu organizatiile internationale de standardizare ISO, CEI si UIT, in vederea elaborarii unui ansamblu armonizat de standarde europene, armonizate la randul loer cu standardele internatioanle. Asemenea demersuri pot fi puse in evidenta si la nivelul altor uniuni economice regionale, printre care: Asociatia Nord-America a Liberului Schimb (ALENA), Forumul de Cooperare Economica Asia-Pacific (APEC), etc. Pe de alta parte, este evidenta cresterea interesului SUA si A Japoniei fata de standardizarea internationala.

Se apreciaza ca in perspectiva acest proces de armonizare a standardelor pe plan international se va amplifica, ceea ce va favoriza realizarea unui sistem global al standardizarii.

Un pas important in directia realizarii sistemului global de standardizare s-a facut prin infiintarea Retelei de informatii ISONET, asigurandu-se interconectarea centrelor nationale de informare in domeniul standardizarii. Aceasta permite schimbul rapid de informatii cu privire la activitate de standardizare si la cea desfasurata in domeniul evaluarii conformitatii, din diferite zone ale lumii.