Sistematica marfurilor si directii de extindere a ofertei de marfuri

Sistematica marfurilor si directii de extindere a ofertei de marfuri

Clasificarea marfurilor - cadrul conceptual si tipologie

Prin sortiment intelegem o colectivitate de marfuri realizate sau comercializate in conditii de rentabilitate de o anumita organizatie, in scopul satisfacerii cererii unui segment de consumatori.

In exprimarea curenta se folosesc si alti termeni asociati notiunii de 'sortiment', cum ar fi 'paleta sortimentala' sau 'gama de produse'. Dupa unii autori, gama de produse este o grupare de marfuri inrudite prin asemanarile dintre caracteristicile de calitate esentiale si prin destinatia in consum. La randul sau, o gama poate fi alcatuita din mai multe linii de produse, fiecare dintre acestea reprezentand colectivitati de produse omogene din punct de vedere a materiei prime si tehnologiei de fabricatie.

Pornind de la aceste consideratii se pot defini 'dimensiunile gamei de produse', adica profunzimea gamei (numarul de produse distincte continute de o linie), largimea gamei (numarul de linii de produse ce o compun), lungimea gamei (numarul de produse din toate liniile ce alcatuiesc gama).

Structura sortimentului se refera la totalitatea elementelor componente si la relatiile stabilite intre aceste componente, adica modalitatea specifica de grupare si ordonare a acestor elemente.

Clasificarea, ca operatie conceptuala, reprezinta o modalitate de a distinge simultan elementele unei multimi, discrete sau continue, compusa din obiecte sau din fapte, din proprietati sau din idei. Tipul clasificarii depinde, in principal, de scopul propus (practic sau cognitiv, dupa caz), ceea ce conduce la necesitatea clarificarii criteriilor dupa care se face clasificarea.

Clasificarea produselor si serviciilor este o operatie teoretica ce urmareste diferentierea componentelor unei colectivitatii cercetate, alcatuita din elemente cu existenta materiala sau nu.

In acest sens, se considera ca in sistematica produselor articolul reprezinta individualitatea de baza a sortimentului de produse. Articolele se deosebesc intre ele prin mai multe proprietati, in timp ce sortul este unitatea elementara intr-un sortiment, sorturile deosebindu-se intre ele printr-o singura proprietate.

O mentiune speciala facem in legatura cu clasificarile comerciale ale produselor (adica gruparea unor categorii de produse in functie de destinatie), folosite in comertul electronic si, care se regasesc pe majoritatea magazinelor virtuale. Aceste site-uri servesc drept ghid interactiv pentru consumatorii ce doresc sa-si fundamenteze decizia de cumparare pe un studiu comparativ, intre mai multe produse ce satisfac aceeasi trebuinta. Mai mult chiar, site-urile de acest tip permit si achizitia online, imediat dupa consultarea bazei de date respective.

Clasificarea produselor din aceste magazine virtuale nu este una riguros stiintifica (dat fiind caracterul comercial, publicitar al prezentarii), in sensul ca nu se regasesc absolut toate categoriile de produse, ci doar acelea apartinand firmelor agreate (prin contract) de catre administratorul site-ului respectiv. In plus, din dorinta administratorilor acestor magazine virtuale de a fi originali, web-designerii apeleaza la maniere diferite de prezentare a informatiei.

Prin accesarea unui asemenea magazin electronic, utilizatorul-client are posibilitatea de a alege categoria de produse dorita, apoi poate face o filtrare (selectie) dupa diverse criterii considerate importante de administratorii site-ului. Maniera cea mai frecvent folosita este de a oferi drept criterii de selectie pretul, producatorul sau cateva dintre cele mai importante caracteristici de calitate.

Pe langa avantajul ca se ofera potentialului client informatii asupra pretului si gamei sortimentale, exista mai multe niveluri de detaliere a caracteristicilor de calitate pentru fiecare produs. Asfel, un clic pe denumirea produsului ofera o descriere detaliata a acestuia, insotita adesea si de o fotografie, aspecte care fac deosebit de utila si comoda o astfel de informare.

Sistemul codificarii cu bare

Toate practicile moderne de management au nevoie de informatii exacte si este mai mult decat necesar sa cunoastem exact stocurile, fluxurile productive si calitatea lor, loturile etc. si toate acestea in timp real, deoarece acuratetea si actualitatea informatiilor sunt vitale in procesul decizional.

Indiferent de tipul clasificarii, produselor le sunt asociate si sisteme de codificare specifice, iar relatia dintre clasificari si codificari este determinata de gradul de interdependenta sau de suprapunere a acestora. Totodata, in conditiile proliferarii unei mari diversitati de clasificari de acest fel, a devenit necesara gasirea unor solutii de uniformizare a lor pe plan mondial, obiectiv atins prin elaborarea sistemelor Cod universal al produselor" (Universal Product Code - UPC)
si "Cod european al articolelor" (European Article Numbering - EAN ambele utilizand codificarea cu bare.

Codificarea reprezinta operatiunea de transpunere in cod a elementelor definitorii ale unor obiecte, servicii sau fenomene.

Principalul obiectiv al codificarii este identificarea rapida si precisa a elementelor unei multimi; daca se preiau si semnificatiile relatiilor stabilite intre elementele multimii respective, codificarea indeplineste si functia de reprezentare a clasificarii.

Codul este o combinatie de elemente simbolice folosita pentru transmiterea unei informatii. Aceste elemente simbolice pot fi litere (cod alfabetic), cifre (cod numeric) sau litere si cifre (cod alfanumeric).

Codul cu bare este modalitatea de reprezentare grafica a caracterelor numerice sau alfanumerice prin alternarea unor bare albe si negre, cu dimensiuni predefinite.

Codul cu bare pune la dispozitia utilizatorilor o metoda de introducere automata a datelor in sistemul informatic, cu o viteza si o acuratete deosebite, lucru practic imposibil de realizat prin culegerea manuala a datelor. Domeniile in care se regasesc aplicatii ale codului cu bare sunt numeroase, amintim aici doar industria, comertul cu produse si servicii, administratia publica etc. Aplicatiile ce tin de sfera comertului sunt vanzarea en-detail, retelele de distributie, receptia produselor, inventarul si controlul stocurilor, organizarea depozitelor, asigurarea calitatii, service in teritoriu, transporturi si expeditii etc.

Activitatile comerciale moderne presupun localizarea si identificarea rapida a obiectului tranzactiei. In acest context s-a consacrat conceptul de trasabilitate, definit drept aptitudinea de regasire a istoricului, utilizarii si localizarii unei entitati prin identificari inregistrate, fiind evidente posibilitatile oferite de utilizarea in scopurile mentionate a unui sistem informational adecvat si usor accesibil, cum este codul cu bare.

Principalele aplicatii ale codificarii cu bare sunt:

numerotarea, codificarea si identificarea automata a produselor;

gestionarea si urmarirea automata a stocurilor;

identificarea partenerilor de afaceri in comunicatia comerciala electronica;

inregistrarea automata la casele de marcat din magazine.

Principalele coduri cu bare utilizate in comertul international

Codul UPC (Universal Product Code) este folosit mai ales in economia S.U.A. (dupa unele surse se pare ca peste 95% din produsele comercializate in S.U.A. sunt codificate in acest fel) si a aparut prin anii '70 din necesitatea cresterii eficientei activitatilor din reteaua comerciala cu amanuntul de pe piata americana, dorindu-se automatizarea prelucrarii informatiilor legate de desfaceri.

Acest cod este format dintr-o serie de 12 caractere numerice, fiecare cu semnificatie aparte (figura 5.1):

primul caracter este de fapt o 'cheie a clasificarii' (key number);

urmatoarele cinci identifica producatorul;

urmatoarele cinci identifica produsul;

ultimul caracter este o cifra de control, servind la inlesnirea citirii optice si se calculeaza in functie de caracterele precedente.

Figura 5.1 Structura codului UPC

Codul EAN (European Article Numbering) este o replica europeana la codul UPC si a aparut din necesitatea uniformizarii sistemelor de clasificare si codificare a marfurilor in schimburile internationale. Franta (sistemul GENCOD) si Germania (sistemul BAN-L) au fost primele state europene care si-au dezvoltat propriile sisteme de clasificare si codificare folosind modelul american, iar in 1974 a aparut codul EAN, conceput din initiativa reprezentantilor a 12 state
vest - europene. Codul astfel dezvoltat este compatibil cu UPC, incluzand sistemele franceze si germane amintite si este un cod cu bare continuu, bazat pe elemente de grosimi variabile si al carui set de caractere este exclusiv numeric. Caracterele auxiliare permit, in momentul lecturii, identificarea extremitatilor si a mijlocului codului.

Oricare ar fi tara unde este vandut produsul codificat in acest fel, codul sau este format din 13 cifre si ramane valabil, fiind independent de pret sau conditii de aprovizionare. El figureaza in cataloagele de referinte si pe documentele administrative (bonuri de comanda - livrare, facturi). Tot printr-un cod EAN se identifica produsele in documentele comerciale, in unitatile prestatoare, in consignatii etc., exceptie facand produsele cu masa variabila.

Codul EAN (figura 5.2) este o serie de 13 caractere numerice, in cazul Romaniei structura fiind urmatoarea:

indicativul tarii - primele trei cifre reprezinta prefixul tarii, atribuit de EAN si se aplica produselor fabricate si chiar comercializate in tara (pentru Romania este 594);

identificarea produsului se face prin noua cifre: CNP (Codul National al Producatorului), care este atribuit de EAN Romania in momentul aderarii si are patru cifre, urmat apoi de CIP (Codul Interfata al Produsului) care are cinci cifre si serveste la identificarea produsului in cele mai mici amanunte

cifra de control are acelasi rol ca si in cazul codului UPC:

Figura 5.2 Structura codului EAN

Trebuie precizat ca la producator se aplica numerotarea conform codului EAN numai pentru produsele care se distribuie in mod general si fara restrictii. In celelalte cazuri, numerele nu au nici o semnificatie, numarul nu poarta informatii despre entitatea identificata (despre tara de origine, furnizorul, tipul sau pretul articolului) si nici nu constituie mijloc de clasificare; cu alte cuvinte, numarul respectiv are doar rol de identificare unica a articolului respectiv.

Pentru codificarea EAN la producator exista doua versiuni:

versiunea generala, care rezerva noua pozitii numerice pentru 'identificarea produsului' (asa cum am aratat mai sus), astfel incat codul complet va avea 13 caractere numerice. Aceasta versiune se numeste EAN 13;

versiunea scurta, care rezerva campului 'identificarea produsului' doar patru cifre, astfel incat codul complet va avea opt caractere numerice. Aceasta versiune se numeste EAN 8 si se foloseste in cazul in care ambalajul produsului nu are suficient spatiu pentru a permite tiparirea in conditiile impuse de standard a simbolului EAN 13, deci aceasta versiune este un caz exceptional.

Codificarea EAN pentru produsele din magazine (pentru produsele cu circulatie limitata) poate folosi una din cele doua versiuni, existand diferentierea intre articolele ce se vand la bucata si cele cu masa variabila. Aceste coduri pot contine, dupa caz, un prefix, informatii despre pret, despre codul produsului, despre masa pachetului respectiv etc.

Utilizarea sistemului EAN asigura o serie de avantaje specifice, ce se adauga celor asigurate de codificare, in general.

Prin intermediul acestui sistem, producatorii se pot informa operativ in legatura cu modificarile care apar in desfacerea produselor, ceea ce le asigura posibilitatea adaptarii rapide la cerintele pietei (prin largirea sau restrangerea gamei sortimentale, retragerea produselor fara succes comercial etc).

Pentru comercianti, sistemul EAN asigura posibilitatea cunoasterii, in orice moment, a situatiei stocului pentru fiecare produs, care poate fi astfel reinnoit operativ.

Se poate realiza comanda automata a produselor, printr-un calculator interconectat cu cel al furnizorului. Pot fi, de asemenea, mai bine urmarite rezultatele actiunilor promotionale.

Codificarea cu bare a publicatiilor

Demersurile intreprinse in sensul diversificarii continue a ofertei de carti si publicatii periodice s-au concretizat in elaborarea a doua sisteme de codificare, care se bucura de o larga recunoastere pe plan international, si anume ISBN pentru carti si ISSN pentru publicatii periodice.

Sistemul ISBN (International Standardized Book Number) se bazeaza pe un cod de caractere numerice, grupate pe patru secvente, de lungime variabila si separate de cratima (de exemplu 973-00000-0-0). Semnificatia celor patru secvente de cod este urmatoarea:

prima secventa reprezinta codul tarii (indica grupul national, lingvistic si geografic). De exemplu, codul 973 identifica editorii din Romania;

secventa a doua reprezinta codul de identificare al editurii;

secventa a treia reprezinta numarul de ordine al cartii editate (lungimea acestui cod variaza in functie de numarul cartilor publicate);

ultima secventa reprezinta cifra de control (aceasta cifra este rezultatul unui algoritm matematic si serveste pentru verificarea corectitudinii codului).

Sistemul de codificare ISBN nu ofera protectie juridica in ceea ce priveste drepturile de autor, servind numai pentru identificarea publicatiilor.

Sistemul ISSN este folosit pentru codificarea distincta a publicatiilor periodice, iar acronimul sau inseamna    numar international standard pentru seriale (International Standardized Series Number).

Prin sistemul de codificare ISSN se identifica in mod unic titlul unei publicatii periodice, independent de limba in care este redactat textul sau de tara in care se editeaza publicatia.

Acest cod nu are nicio alta semnificatie in afara de faptul ca identifica un anumit titlu, codul fiind acordat de catre agentiile nationale ISSN, constituite intr-o retea internationala, coordonata de Centrul International ISSN de la Paris. In Romania, sistemul de codificare este gestionat de Centru Roman ISSN.

Sistemul ISSN se bazeaza pe un cod cu caractere numerice, grupate pe doua secvente, separate de cratima (de exemplu 1234-5678). Primele sapte cifre reprezinta codul publicatiei, iar ultima cifra este cifra de control.

Pentru fiecare publicatie, codul ISSN este asociat cu "titlul-cheie' al publicatiei. Acest titlu este stabilit de agentiile nationale ISSN, in momentul inregistrarii publicatiei respective, in scopul acordarii codului.