TIPURI DE INOVARE

TIPURI DE INOVARE

Pornind de la sfera de cuprindere si continutul inovarii, putem delimita forme ale inovarii care reprezinta expresii ale acesteia, grupate dupa anumite caracteristici comune. Inovarea poate fi privita prin mai multe puncte de vedere:

a)      Dupa obiectul ei

-inovare de produs;

-inovare de proces.

Inovarea de produs reprezinta realizarea si comercializarea unui produs modificat din punct de vedere tehnologic, schimbarile referindu-se la modificarea caracteristicilor de baza ale produsului, conducand la imbunatatirea calitatilor si/sau serviciilor pe care produsul le ofera consumatorului sau la crearea unei functiuni noi.

Inovarea de proces reprezinta o schimbare importanta in tehnologia de prelucrare a unui produs care implica echipament nou, management nou, metode noi de organizare sau totate la un loc.

Inovarea de produs poate lua 2 forme:

produse substantial noi; si numim aceata "inovare majora a produsului";

imbunatatirea performantei imbunatatirii existente; si numim "inovare incrementala a produsului".

Inovarea majora a produsului Acesta este un produs a carui utilizare, caracteristici de performanta, atribute, propretati de design sau utilizarea materialelor si componentelor difera semnificativ, comparativ cu produsele fabricate anterior. Astfel de inovari pot implica tehnologii radical noi sau se pot baza pe combinarea tehnologiei existente in noi utilizari.

Inovarea incrementala a produsului. Acesta este un produs existent a carui performanta a fost in mod semnificativ imbunatatita sau actualizata. Acesta ar putea lua 2 forme: un produs simplu, ar putea fi imbunatatit ( in termeni de performanta imbunatatita sau cost mai scazut) prin utilizarea unor componente sau materiale care au o performanta mai mare; sau un produs complex care cuprinde un numar de subsisteme tehnice integrate care ar putea fi imbunatatite prin modificari partiale ale unui subsistem.

b)      In functie de impactul asupra industriei si gradul de influentare a pietei, se disting:

inovarea de fond, presupune restructurarea completa a produsului, a modalitatilor de a-l obtine, crearea de relatii noi cu piata si cu utilizatorii produsului;

descoperirea unei noi nise comerciale, presupune plasarea unui produs existent, adaptat la cerintele unei noi piete, avand ca efect consolidarea tehnologiilor existente pe fondul crearii a noi relatii comerciale;

inovarea curenta, se refera la situatia in care produsul sufera imbunatatiri curente fiind destinat aceleiasi piete si are ca efect consolidarea tehnologiilor existente;

inovarea revolutionara, consta in aceea ca pastreaza functia principala, implicit clientela, dar modifica cu totul modul de a realiza funcita.

Urmarind evolutia unui produs pe parcursul ciclului sau de viata, se poate considera urmatoarea succesiune a acestor tipuri de inovare:

• aparitia unui nou produs destinat unei noi piete -> inovarea de fond;
• aplicatiile produselor se largesc patrunzand pe noi piete -> o noua nisa comerciala;
• imbunatatirea curenta a caracteristicilor produsului existent pentru a-si mentine pozitia in cadrul aceleiasi piete -> inovarea curenta;
• aparitia unui nou produs care are aceleasi functii ca si vechiul produs, dar datorita noii conceptii, le indeplineste la un nivel superior -> inovarea revolutionara.

c)      Dupa gradul de intensitate tehnologic deosebit

inovarea de ameliorare, face ca un produs existent sa devina din ce in ce mai bun;

inovarea de ruptura, ofera o solutie cu totul noua problemei de rezolvat;

inovarea de adaptare, imbunatateste unele elemente dintr-o structura existenta.

d)      In functie de gradul de noutate al inovarii determinat de intensitatea schimbarilor strategice si structurale asupra intreprinderii, distingem:

inovarea radicala, reprez aplicarea unei idei, a unei practici sau a unei metode ce reprezinta o noutate absoluta pentru ramura industriala;

inovarea incrementala, reprez aplicarea unei idei, a unei practici sau a unei metode ce reprezinta o noutate absoluta in raport cu intreprinderea analizata, dar care nu reprezinta o noutate absoluta pentru ramura industriala, aceasta idee practica sau metoda fiind anterior adoptata in cadrul altor intreprinderi apartinand industriei respective.

e)      In functie de materializarea inovarii identificam 6 modalitati concrete de manifestare a acesteia:

crearea unui nou produs sau serviciu;

introducerea unei noi metode de fabricare;

intrarea pe o noua piata;

apelarea la o noua materie prima;

noi modalitati de organizare a intreprinderii;

crearea unei noi imagini a intreprinderii.

Crearea unui nou produs imbraca forma inovarii de produs. Dorinta de nou,    ilustrata de diagrama Kano se materializeaza cel mai usor in produse noi. Aceasta creaza o piata noua, o nevoie noua, dar asemenea inovatiisunt foarte rare. Cel mai adesea imbunatatim un produs deja existent, il facem mai usor    de folosit, mai frumos, mai adaptat noilor cerinte ale cumparatorilor si il lansam in titulara de nou.

Introducerea unei noi forme de inovare - este o forma a inovarii de proces.

Intrarea pe o noua piata este posibila cand un producator identifica o nevoie realaexistenta, dar neperceputa inca de consumatori. Intrarea unui producator pe piata noua, determina o crestere a cifrei de afaceri a acestuia si pe aceasta baza o crestere majora a profitului, de aceea intreprinderile trebuie sa fie preocupate permanent fie de indentificarea de noi nevoi nesatisfacute inca pe piata, fie de promovarea produselor pe noi piete.

Apelarea la o noua materie prima, o forma particulara de inovare de produs, foarte frecvent intalnita in ultimul timp, este facilitata de aparitia si de dezvoltarea noilor tehnologii care au determinat o extindere a surselor de materii prime, precum si a proprietatilor si aplicatiilor aferente materiilor existente. Utilizarea de noi materii prime permite imbunatatirea performantelor produselor precum si fabricarea lor cu costuri mici.

Noi modalitati de organizare a intreprinderii, pentru a-si consolida pozitia pe piata sau pentru a face fata unor schimbari sau diversificari a cererii de produse, constand in reorganizarea si adoptarea de noi modalitati de organizare de diferite grade de complexitate.

O forma radicala de reorganizare practicata cu succes in ultimii ani in intreprinderile performante o reprezinta reingineringul- un proces foarte complex in cadrul caruia intreprinderile adopta noi modalitati de organizare care sa-I permita sa realizeze cu o eficienta maxima procesele care o fac viabila in ochii propriilor clienti.

Crearea unei noi imagini a intreprinderii poate constitui o sursa de avantaj competitiv, imaginea favorabila putand fi obtinuta prin oferirea de produse in concordanta cu cerintele personalizate ale clientilor, cresterea calitatii produselor oferite, servicii de garantie, servicii etc.

1.3. SURSELE INOVARII

Conform autoarei Mellisa Schilling, inovarea poate rezulta din multe surse diferite. Ea isi poate avea originea in indivizi, asemenea imaginii familiale a inventatorului singuratic sau a utilizatorilor care ofera solutii optime de la propriile necesitati.

Inovarea poate proveni, de asemenea de pe urma efortului de cercetare efectuate de complexitati, laboratoarele guvernamentale, incubatoare sau organizatii private non-profit.

Un motor de baza al inovarii sunt formele. Ele se potrivesc bine cu calitatile inovatoare deoarece in mod tipic acestea au resurse mai mari decat indivizii si au un sistem de management pentru gestionarea acestor resurse spre un scop obiectiv. De asemenea, firmele sunt mai stimulate sa realizeze produse si servicii noi, diferentiate, ceea ce ar putea sa le ofere un avantaj fata de entitatile non-profit sau care au fonduri guvernamentale.

O sursa chiar mai importanta de inovare nu provine totusi din aceste surse, ci mai degraba din legatura dintre ele. Retelele de inovatori vor furniza cunostinte si alte resurse din surse multiple, sunt unul din cei mai importanti si mai puternici ai vansului tehnologic. Prin urmare putem sa ne gandim la sursele inovarii ca formand un sistem complex in cadrul caruia orice inovare particulara poate aparea din una sau mai multe componente ale sistemului sau din legatura dintre ele.

Unul dintre cei mai cunoscuti autori de management care s-a preocupat de studiul problematicii inovatiei si a managementului inovational, Peter Drucker, in cartea sa "Inovare si spirit intreprinzator", dedicat acestei problematici, identifica si comenteaza posibilele surse ale inovarii. El constata ca inovarea sistematica inseamna identificarea celor 7 surse sau factori are favorizeaza inovarea. Aceste surse sunt:

• neprevazutul; succesul neprevazut;
• esecul neprevazut;
• evenimentul neasteptat din exterior;
• incongruenta sau necncordanta dintre realizarea asa cum e ea de fapt si realizarea asa cum se pretinde ca e sau asa cum ar trebui sa fie;
• inovatie bazata pe necesitatea procesului;
• schimbarile din structura industriei sau din structura pietei, care iau pe toata lumea pe nepregatite;
• surse demografice (schimbari in structura populatiei);
• schimbari la nivelul perceptiei;
• cunostinte noi atat stiintifice cat si nestiintifice.

Primele 4 surse se afla in cadrul intreprinderii, fie ca e vorba de afaceri,fie de institutii non-profit sau in cadrul unei industrii sau intr-un sector de servicii. De aceea acestea sunt vizibile mai intai oamenilor care lucreaza in acest sector de servicii sau industrial. Acestea sunt in esenta simptome, dar sunt indicatori foarte seriosi ai schimbarilor care au avut deja loc sau care se vor petrece cu un mic efort.

Celelalte 3 surse de ocazii de inovatii implica schimbari in afara intreprinderii sau industriei. Intre aceste 7 surse exista o interdependenta directa. Ele necesita o analiza reparata pentru ca fiecare dintre ele are caracteristicile sale distincte, totusi nici o zona nu e mai importanta sau mai productiva decat celelalte. E tot atat de probabil ca inovatiile majore sa apara dintr-o analizare a simptomelor schimbarii, cum e probabil ca ele sa apara din aplicatia masiva a cunostintelor noi rezultate in urma unei mari desoperiri stiintifice.

Firma engleza de consultanta TDA, in cadrul unui curs tinut in Romania, in '90 propune inca 4 surse grupate sub numele de "Analiza PEST" dupa initialele surselor:

politice;

economice;

sociale;

tehnologice