ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR UMANE

ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR UMANE

Analiza gestiunii resurselor umane la nivel microeconomic are invedere faptul ca munca se manifesta ca factor de productie numai in stare activa si nu sub forma unei resurse stocate.

Astfel, problematica analizei se circumscrie la asigurarea cantitativa cu forta de munca si la eficienta utilizarii fortei de munca.

La nivelul firmei, analiza gestiunii resurselor umane vizeaza atat aspecte cantitative, referitoare la dinamica personalului pe total si pe anumite categorii, utilizarea timpului de munca, cat si calitative, referitoare la edificare, organizare si impactul asupra productivitatii precumsi efectele cresterii acesteia.

1. Analiza dinamicii efectivului personalului pe total si categorii

Dinamica efectivului de personal pe total si categorii are menirea de a pune in evidenta dimansiunea potentialului tehnico-economic legata de acest factor de productie, in raport cu realizarile perioadelor anterioare si necesarul prestabilit, astfel se stabileste modificarea absoluta (DN) pe total personal.

in care:

N = nr. personal (mediu sau scriptic) realizat (1) si cel din baza de comparatie (0).

In contextul efectuarii unor studii, de subiectii din afara firmei, in cadrul analizei, se constata situatia data, facandu-se insa comparatii cu firma, similare in ceea ce priveste numarul si structura personalului si nivelul de productivitate.

De exemplu, analiza structurii personalului poate viza gruparea acestuia in functie de meserie, varsta, sex, vechime totala in munca, stagiu in cadrul firmei, fiecare avand o semnificatie proprie in aprecierea situatiei existente la un moment dat.

2. Analiza stabilitatii personalului

Legat de dinamica personalului este stabilitatea acestuia in cadrul firmei, care constituie o conditie primordiala pentru utilizarea eficienta a fortei de munca.

Mobilitatea fortei de munca apare atat sub forma intrarilor cat si sub forma iesirilor, indiferent de cauzele care au generat miscarea generatoare.

Trebuie facuta distinctie intre circulatia fi fluctuatia fortei de munca.

Circulatia fortei de munca reprezinta miscarea personalului in cursul unei perioade determinata de cauze social-economice (pensionare, decese, transferuri).

Pentru caracterizarea acestui fenomen se folosesc indicatorii:

a)

b)

c)

3. Analiza calificarii fortei de munca

Calificarea personalului si, in special, nivelul acestei calificari, reprezinta o problema deosebit de importanta in dimensionarea productiei si evolutia productivitatii muncii.

In analiza calificarii fortei de munca sunt vizate doua aspecte de baza, respectiv, caracterizarea situatiei calificarii la un moment dat, evolutia acesteia si modul in care este utilizata forta de munca calificata.

Caracterizarea sintetica a nivelului de calificare a personalului necesita utilizarea coeficientului calificarii medii (K) stabilit pe baza relatiei:

unde:

n = nr. de personal pe categorii de incadrare;

k = categorii de incadrare.

In aprecierea modului de folosire a fortei de munca calificata se poate utiliza coeficientul de concordanta (K_c) calculat pe baza raportului:

unde:

K₁ = coeficientul de complexitate a lucrarilor.

4. Analiza utilizarii timpului de munca

Folosirea integrala a timpului de munca constituie o latura importnta de utilizare eficienta a fortei de munca.

Realizarea unui volum de productie cat mai mare este nemijlocit legata de folosirea completa, cu maxima eficienta a fondului de munca.

Timpul de munca, in cursul procesului de productie poate di economisit pe doua cai:

- pe cale extensiva, prin reducerea pierderilor de timp in zile sau ore;

- pe cale intensiva, prin reducerea cheltuielilor de timp de munca pe unitate de produs.

Analiza utilizarii timpului de munca urmareste descoperirea rezervelor existente pe linia folosirii complete a timpului disponibil, precum si a cauzelor utilizarii incomplete a acestuia, evidentiind efectele economice ale mobilizarii rezervelor existente.

In acest sens avem in vedere evolutia ponderii timpului efectiv in in fondul de timp maxim disponibil comparativ cu perioadele precedente sau cu alte unitati, calculandu-se gradul de utilizare a fondului maxim disponibil (G_uf) prin raportarea timpului efectiv lucrat (T_e) la fondul de timp maxim disponibil (T_max):

Modificarea gradului de utilizare a timpului de munca se reflecta asupra:

- valorii productiei marfa fabricata

unde Nh₀ = nr. mediu de ore lucrate.

- valorii adaugate aferente productiei marfa fabricate:

unde m = valoare adaugata la 1 leu productie

- cifrei de afaceri (CA):

unde Qf₀ = productie fabricata

- rezultatului potential aferent productiei fabricate:

unde C=cheltuieli la 1 leu prod.marfa fabricata.

- cheltuieli la 1000 lei productie prin intermediul cheltuielilor fixe:

Cu ajutorul acestor indicatori, influentele pot fi extinse si asupra altora cum ar fi:

- rezultatul aferent cifrei de afaceri;

- rata rentabilitatii financiare a capitalului permanent;

- indicatori de eficienta a elementelor de activitate.

5. Analiza productivitatii muncii

Productivitatea muncii caracterizeaza eficienta cu care este cheltuita o anumita calitate de munca.

6. Analiza dinamicii productivitatii muncii pe baza indicatorilor valorici

In analiza productivitatii muncii se utilizeaza un sistem de indicatori prin care se exprima fie cantitatea de produse obtinute cu o anumita cheltuiala de munca, fie cheltuiala de munca efectuata pentru obtinerea unui anumit produs.

In prima situatie productivitatea muncii se exprima ca raport intre volumul productiei (Q) si cheltuielile de munca (T) efectuate:

In cea de-a doua situatie W se exprima ca raport intre cheltuielile de munca si volumul productiei. Pentru determinarea productivitatii in unitati valorice la nivel microeconomic, se pot folosi indicatorii:

Productia marfa fabricata (Q_f);

Cifra de afaceri (CA);

Valoarea adaugata neta (Q_n);

Valoarea adaugata (Q_a).

In analiza influentei folosirii resurselor umane asupra eficientei muncii consumate intr-o perioada in teoria si practica economica, se mai utilizeaza si profitul pe salariat.