CARACTERIZARE GENERALA A SOMAJULUI

CARACTERIZARE GENERALA A SOMAJULUI

CONCEPTUL DE SOMAJ

Conform Dictionarului explicativ al limbii romane, munca este o activitate constienta, specifica omului, indreptata spre un anumit scop, in procesul careia omul efectueaza, reglementeaza si controleaza prin actiunea sa schimburi de materie intre el si natura, pentru satisfacerea trebuintelor sale.

Antoine de Saint Exupéry, numeste aceasta activitate: 'Calitatea omului, care nu are nici un nume. Aceasta calitate poate fi insotita de veselia cea mai zambitoare. Este acea calitate a tamplarului care se aseaza de la egal la egal in fata bucatii sale de lemn, o pipaie, o masoara, si, departe de a o trata cu usurinta, isi aduna pentru ea toata priceperea'.

Munca, factor de productie activ si determinant in activitatea economica, impune o analiza ampla la nivel macroeconomic si microeconomic.

Munca ocupa, in universul sociologilor, un loc preponderent. Ea mobilizeaza iscusintele, permite omului sa depaseasca constrangerile mediului si constituie o componenta esentiala a cererii reprezentate de gospodarii si permit accesul la consum. Indiferent ca este vorba de atribuirea posturilor, de ierarhia calificarilor, sau de organizarea relatiilor profesionale, gestiunea resurselor umane regrupeaza aceste diferite caracteristici si pune in joc mai multe problematici. Unele trimit la dezbateri teoretice, altele se refera la contributii mai factuale; de exemplu, cum se explica progresia somajului de lunga durata: trebuie sa incriminam rigiditatea aparatului productiv, sa ne pronuntam in favoarea unei redefiniri a procedurilor de indemnizare sau sa evocam recompunerea relatiilor sociale; trebuie sa rationam in termeni de integrare si de polivalenta sau sa punem accent pe delocalizarea activitatilor si reducerea posibilitatilor de angajare. O alta tema de actualitate: precarizarea locurilor de munca, inegalitatile dintre categoriile mainii de lucru ce risca sa se accentueze.

Munca este factorul activ si determinant al productiei.Ea poate fi definita ca fiind procesul ce are loc intre om si natura, prin care omul mijloceste, reglementeaza si controleaza, prin actiunea sa, schimbul de materii dintre el si natura in cadrul unor relatii sociale.Punand in miscare organele corpului sau si mijloacele de munca, omul actioneaza asupra naturii, asupra materiei si fortelor ei, isi cheltuieste forta fizica si intelectuala si transforma obiectele si fortele naturii in produse necesare pentru satisfacerea trebuintelor sale. Munca este un atribut al omului constand in folosirea constienta a functiilor organismului uman in scopul producerii de valori materiale si spirituale.

Munca presupune raportul de ordin material, tehnologico-organizatoric si biologico-fiziologic intre om si natura si raporturi intre oamenii insasi in procesul activitatilor ce le desfasoara.

Actionand asupra naturii, oamenii actioneaza in acelasi timp si asupra lor insisi, dezvoltandu-si aptitudinile de a munci, imbogatindu-si cunostintele si experienta, pe care le folosesc apoi in procesele de creare a valorilor de intrebuintare.

Munca are caracter de proces dinamic, creator si permanent prezentandu-se ca un raport activ intre om si natura precum si intre membrii comunitatilor umane.

Ca activitate umana, munca presupune producerea si folosirea mijloacelor de munca, mijloace care se perfectioneaza continuu.

Din punct de vedere biomedical, principalele componente care asigura realizarea muncii profesionale (cinetica, metabolica si coordonatoare), diferentiaza mai multe variante de munca: munca de forta, munca grea, munca uoara, munca de precizie, munca de indemanare, munca de pozitie asezat, munca in pozitia ortostatica, munca in pozitii incomode, munca fizica, munca intelectuala.

Cunoasterea formelor de munca profesionala, a modalitatilor posturale si gestuale specifice de prestare sau a conditiilor ambientale ale locului de munca, asigura suportul teoretic pentru organizarea stiintifica a proceselor de munca, asfel incat activitatea profesionala sa se desfasoare in echilibru biologic.

Resursele naturale sunt reprezentate de pamant (suprafata tarii si resursele solului), avand ca elemente : fondul funciar, fondul forestier, fondul de vanatoare si pescuit, rezerva de substante minerale utile, resursele de apa si potentialul hidrografic, platforma maritima continentala.

Resursele materiale cumulate reprezinta rezultatele activitatii umane anterioare, materializate in bunuri create de generatii, in decursul anilor.Ele sunt alcatuite din: fonduri fixe din sfera productiei si serviciilor, stocuri de rezerve materiale din productie si servicii, inventarul casnic al populatiei, mijloace financiare.

Aceasta categorie de resurse reprezinta suportul tehnico- material esential pentru desfasurarea intregii activitati economico-sociale, pentru asigurarea unui nivel de trai decent al populatiei.

Resursele potentialului creativ al naturii reprezinta procesul de ridicare a calitatii pregatirii fortei de munca, procesul de cercetare stiintifica si dezvoltare tehnologica si proiectare, procesul de creare a culturii materiale si spirituale, care se incorporeaza in bunuri sau in oameni si contribuie la sporirea dimensiunilor avutiei nationale.

Omul, prin aptitudinile sale fizice si intelectuale, este implicat in mod constant in orice activitate economica si sociala, in orice proces de munca, iar munca acestuia, privita in ansamblu, necesita si, in acelasi timp presupune consum de resurse de munca in domeniile de activitate respective.In felul acesta, munca se manifesta ca factor de productie, iar populatia ca sursa a muncii.

La nivel macroeconomic, potentialul de munca si resursele umane ale unei tari sunt reprezentate de totalitatea persoanelor potential active, adica populatia in varsta legala de munca si apta pentru a munci.

Pentru orice tara, populatia reprezinta izvorul resurselor de munca, sursa de alimentare a pietei muncii.

Pentru a caracteriza nivelul fortei de munca trebuie utilizati urmatorii indicatori: populatia activa si populatia ocupata sau neocupata.

Populatia activa reprezinta totalitatea persoanelor cu o varsta mai mare decat o anumita limita stabilita legal si o sursa proprie de venit. Populatia activa se imparte in doua categorii: obisnuit activa si curent activa.

Prima categorie, populatia obisnuit activa, este constituita in functie de modul in care se participa la crearea de bunuri si servicii in decursul unui an si cuprinde toate persoanele care au depasit o anumita varsta - in cazul Romaniei, si al mai multor tari: de 15 ani - si al caror principal statut in ceea ce priveste activitatea in cursul unei lungi perioade ( un an calendaristic) a fost 'ocupat' sau 'neocupat'.

A doua categorie, populatia curent activa, a fost constituita in functie de participarea la productia de bunuri si servicii in decursul unei saptamani si cuprinde toate persoanele ce indeplinesc cerintele pentru a fi incluse in categoria 'ocupat'-'neocupat'. Persoanele cu statutul 'ocupat' au o varsta mai mare de o anumita limita si in timpul unei perioade de o saptamana sau o zi sunt cuprinse intr-una dintre categoriile:

Angajat - platit (prezent la munca, cu serviciu, dar absent de la munca) ;

Angajat in propria unitate (prezent la munca sau cu activitate, dar absent de la munca).

Persoanele cu statutul 'neocupat' au depasit o anumita varsta, iar in timpul perioadei de referinta sunt fara munca, disponibil pentru munca sau in cautarea unui loc de munca. Neocuparea este numarul de persoane care cauta loc de munca, iar neocupatii sunt persoanele fara loc de munca, numiti someri.

Piata contemporana a muncii inglobeaza mai multe moduri de combinare a factorului de munca, din punct de vedere al ocuparii:

1. Echilibrul - oferta si cererea de munca sunt egale - ocupare deplina.

2. Dezechilibrul.

a) subocupare - oferta de munca este mai mica decat cererea

b) supraocupare - oferta de munca depaseste cererea.

Echilibrul pietei muncii trebuie sa fie abordat ca:

1. Echilibru functional - defineste zona de compatibilitate a ocuparii fortei de munca si cresterea productivitatii muncii, in conditiile strict determinate de producatori.

2. Echilibrul structural - exprima modul de distribuire a resurselor de munca pe sectoare, ramuri, activitati social - economice, profesii, calificari, zone s.a.

3. Echilibru intern - intre nevoile si resursele de munca, ambele conditionate de volumul de munca si cel al productivitatii.

Formele dezechilibrului pe piata muncii pot fi intelese numai dupa explicarea termenilor: ocupare deplina, somaj voluntar si somaj involuntar.

OCUPARE DEPLINA - angajarea a 96-97% din populatia activa disponibila, diferenta pana la 100% fiind considerata somaj natural. Aceasta reprezinta acel volum si acea structura a ocuparii, a utilizarii fortelor de munca, care permit obtinerea maximului de bunuri pentru acoperirea nevoilor oamenilor.

Conceptele de somaj voluntar si somaj involuntar caracterizeaza si aprofundeaza somajul natural.

SOMAJUL VOLUNTAR - consta in acea neocupare datorata refuzului sau imposibilitatii unor persoane de a accepta salariul oferit. Un asemenea somaj arata ca sunt si persoane care nu pot sa se angajeze intr-o activitate deoarece nivelul ridicat al salariilor, determinat prin negocieri colective, genereaza diminuarea cererii de munca.

SOMAJUL INVOLUNTAR - include persoanele neocupate care ar fi dispuse sa lucreze, acceptand chiar un salariu nominal mai mic decat salariul existent, sperand ca atunci cand cererea efectiva de munca se va mari, va creste si nivelul ocuparii.

Somajul este un dezechilibru al pietei muncii la nivelul ei national - un excedent al ofertei fata de cererea de munca cu niveluri si sensuri de evolutie diferite pe tari si perioade, ce are in prezent un caracter permanent, dar care nu exclude definitiv existenta starii de ocupare deplina a fortei de munca. Somajul se mai poate defini ca o stare de inactivitate economica, totala sau partiala, proprie celor care nu au loc de munca, sunt in cautarea unuia, dar nu-si pot gasi de lucru ca salariat. Somajul este locul de intalnire si de confruntare al cereri globale si ofertei globale de munca.

Somajul este un fenomen contemporan, complex, cuprinzator, care include in sfera sa aspecte economice, sociale, politice, psihologice si morale.

Dictionarul explicativ il defineste ca un fenomen economic caracteristic societatii capitaliste, care consta in aceea ca o parte din salariati raman fara lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea si oferta fortei de munca.Este o stare negativa a economiei care consta in nefolosirea unei parti din forta de munca salariata.

Somajul este caracterizat de pierderea de venit, pierderea increderii in sine, erodarea raporturilor cu comunitatea si aparitia sentimentelor de alienare si excludere din viata normala, ceea ce provoaca tensiuni si amenintarea stabilitatii sociale.

Somajul se manifesta inegal pe tari, zone, perioade, sexe, varsta, calificare profesionala. Afecteaza de cele mai multe ori tinerii si femeile, iar prelungirea in timp mareste riscul degradarii competentei profesionale si dificultatea de reintegrare.Uitarea gesturilor profesionale, pierderea ritmurilor de munca il fac pe somer mai putin competitiv si antreneaza o neincredere sporita in randul potentialilor patroni.

Conform BIM (Biroul International al Muncii), sunt considerati someri persoanele care cumuleaza urmatoarele conditii :

au depasit varsta de 15 ani;

sunt apti de munca;

nu au loc de munca ( a incetat contractul sau a fost temporar intrerupt si sunt in cautare de munca remunerata);

sunt fara ocupatie, apti de munca, nu au mai lucrat sau ultimul loc de munca nu a fost remunerat;

sunt disponibili imediat pentru o munca salariata.

Exista o serie de teorii sociologice cu referire la factorii cauzatori ai somajului :

Teoria clasica sustine ideea ca somajul exista numai pentru persoanele care vor sa se angajeze, dar cu un salariu superior celui stabilit pe piata muncii. Ca urmare, somajul are cauza rigiditatea salariului real la scadere, nivelul prea ridicat al acestuia pretins de lucratori si presiunile sindicale asupra modului de determinare a salariului care impiedica intreprinzatorii sa ridice cererea de forta de munca la nivelul care ar absorbi intreaga oferta existenta la un moment dat. Somajul voluntar rezulta din faptul ca o parte din someri accepta voluntar sa ramana in aceasta situatie pentru o perioada mai scurta sau mai lunga de timp. Ea s-ar datora dorintei lor de a avea mai multa informatie despre locurile de munca ce se ofera. Considerand insuficiente informatiile furnizate pe piata muncii, ei prefera sa examineze singuri ansamblul de oportunitati in baza unor calcule de tip cost / avantaj (costul = lipsa ocuparii, iar avantajul = un loc de munca mai bun).

Teoria lui John Maynard Keynes sustine ideea ca somajul involuntar exista daca, in cazul unei cresteri usoare, in raport cu salariul nominal, a preturilor la bunurile pe care le consuma muncitorii, cat si cresterea totala de mana de lucru dispusa sa munceasca la salariul nominal curent, cat si cererea totala de mana de lucru la acel salariu, ar fi mai mari decat volumul existent al ocuparii. Cauza somajului involuntar este insuficienta cererii de consum. Cum cererea de forta de munca e derivata din cererea pentru bunurile la producerea carora este folosita, explicatia somajului involuntar nu se gaseste pe piata muncii, ci pe piata bunurilor si serviciilor.

O reducere a investitiilor din diverse motive ( rata dobanzii ridicata, rata profitului inacceptabila pentru intreprinzator, conjunctura nefavorabila ) va reduce intr-o etapa urmatoare productia, intreprinzatorii nu mai sunt interesati sa ceara angajari, iar pretul de vanzare coboara. Diferenta intre volumul ocuparii anterioare si cel existent in noile conditii este somaj involuntar, pentru ca acesti lucratori ar accepta lucrul la salariul curent al pietei, dar cererea este insuficienta datorita scaderii investitiilor, care nu mai incurajeaza investitorii sa angajeze salariati.

Conceptia neoclasica sustine ca somajul ar rezulta insasi procesele cresterii, ceea ce ii ofera caracterul de fenomen 'natural'. Somajul ar rezulta din mobilitatea fortei de munca si conditiile de informare a pietei muncii.Statisticile arata o diminuare a perioadei medii de ocupare si, respectiv, o marire a duratei medii de somaj datorate prelungirii perioadei dintre doua angajari.

Cartile de specialitate alcatuiesc o clasificare a formelor de somaj, luand in considerare mai multe criterii:

1. Dupa modul de manifestare :

somaj voluntar (lucratorii nu sunt dispusi sa se angajeze cu salariul real existent);

somaj involuntar (datorat insuficientei cererii);

2. Dupa sex, varsta si pregatirea persoanelor afectate :

somaj feminin

somaj juvenil

somaj intelectual ,etc.

3. In analize care cupleaza criterii, cauza, sfera de cuprindere si durata, se disting :

somaj conjunctural (ciclic) - care apare in urma reducerilor de activitate ce au loc in fazele de recesiune, depresiune sau criza ori datorita unor perturbari din viata economica;

somaj tehnologic - reprezentat de reducerea locurilor de munca datorita modificarilor in aparatul tehnic de productie.Resorbirea lui presupune recalificarea fortei de munca sau chiar reconversia ei, fiind necesara o perioada mai lunga de timp penru reincadrarea lucratorilor;

somaj structural - generat de modificari in structura activitatii si a mobilitatii profesionale; poate rezulta si dintr-o inadecvare a ofertei de munca, la nevoile diverselor domenii de activitate;

somaj sezonier - intalnit cu regularitate in ramurile si sectoarele de activitate cu caracter sezonier (agricultura, turism);

somaj total - cuprinde intregul timp de lucru al unui salariat;

somaj partial - reducerea temporara sau de durata a timpului de lucru (saptamana incompleta sau zi incompleta), destul de des intalnit;

somaj de oferta - atunci cand intreprinzatorii refuza sa mai produca si sa mai angajeze lucratori in conditiile existente de rentabilitate a capitalului, pe care le considera incceptabile;

somaj de excludere, reprezentativ pentru lucratorii mai vartsnici;

somaj de insertie, propriu celor sub 25 de ani;

somaj de reconversiune, legat de restructurarile industriale.

Aceste ultime 3 forme nu evolueaza in acelasi ritm. Din 1985 somajul de excludere este in scadere. Dimpotriva, somajul de reconversiune, caracterizat de cresterea numarului concedierilor din motive economice, precum si somajul de insertie, corelat cu cresterea procentului activitatii feminine la varste intermediare, se mentin la nivel ridicat. Diferentele sunt mari chiar de la o tara la alta. Numarul somerilor de lunga durata este foarte mare in Spania, Olanda si Belgia. Alte regiuni sunt relativ ocolite de acest fenomen (America de Nord, Scandinavia).Aceste diferente depind de diversi factori. Este vorba, de la caz la caz, de repartizarea populatiei active, de structurile industriale sau de nivelul de calificare. Trebuie mentionate si variabilele institutionale ( influenta legislatiei, organizarea protectiei sociale si dinamica relatiilor contractuale ).

4. Dupa criteriul duratei:

somaj de scurta durata - sub un an ca intindere;

somaj de lunga durata - mai mult de un an. Este in progresie constanta. Fie ca este vorba de efective, de partea relativa sau de vechimea medie, indicatorii retinuti confirma aceasta tendinta.

Pentru a analiza corespunzator somajul, trebuie cercetate ratele somajului, ele avand cea mai lunga utilizare. Rata somajului se calculeaza dupa relatia:

RS = [ S / ( PO + S) ] x 100, unde : S = numarul de someri, iar PO = populatia ocupata. Rata somajului arata ponderea somerilor in numarul total al fortei de munca ( FM ), de aceea FM = PO + S ( suma dintre populatia ocupata si someri ).

Ratele somajului au fluctuat in tarile occidentale in ultimii ani, iar intre diverse societati au existat variatii substantiale. In afara orbitei occidentale, somajul a fost considerabil mai redus in Japonia decat in alte parti. O combinatie de factori explica nivelurile relativ ridicate din multe state occidentale pe parcursul ultimilor 20 de ani.

Un element important il constituie cresterea competitiei internationale in industrii pe care se baza prosperitatea occidentala. In 1974, 60% din productia mondiala de otel era realizata in Statele Unite ale Americii. Astazi, cifra este de doar 15%, in timp ce productia s-a triplat in Japonia si in tarile din Lumea a Treia ( in special Singapore, Taiwan si Hong Kong - care practica preturi inferioare celor japoneze );

Cu mai multe ocazii, incepand cu 'criza petrolului' din 1973 ( perioada in care principalele tari producatoare de petrol s-au intrunit si au cazut de acord sa urce pretul petrolului ), economia mondiala a avut parte, fie de o recesiune severa, fie de o incetinire a productiei.

Folosirea din ce in ce mai ampla a microelectronicii in industrie a redus nevoia de forta de munca. Mai multe femei decat inainte cauta slujbe platite, rezultatul fiind ca mai multi oameni cauta numarul limitat de slujbe disponibile.

Anumite tari par a fi mai bine plasate decat altele in combaterea somajului la scara mare. Ratele somajului au fost reduse cu mult succes in Statele Unite decat in Marea Britanie sau in alte natiuni europene. Explicatia consta probabil in faptul ca puterea economica a tarii ii oferea mai multa putere pe pietele mondiale decat economiile mai mici si mai fragile.

In mod alternativ, este posibil ca sectorul de servicii mai cuprinzator din SUA, sa ofere o sursa mai mare de noi slujbe decat disponibilul din tari in care o parte mai mare a populatiei a fost folosita in mod traditional in industriile de prelucrare.

Beneficiarii de ajutor de somaj sau ajutor de integrare profesionala reprezinta persoanele apte de munca, ce nu pot fi incadrate din lipsa de locuri disponibile corespunzatore pregatirii lor.

Sunt indreptatite sa primeasca ajutor de somaj:

a)      persoanele al caror contract de munca a fost desfacut din initiativa unitatii sau carora dupa caz le-a incetat calitatea de membru in cooperatia mestesugareasca din motive neimputabile lor;

b)      persoanele al caror contract de munca a fost desfacut din initiativa unitatii, daca s-a stabilit prin dispozitia sau hotararea organului competent nelegalitatea masurii luate de unitate ori lipsa vinovatiei peroanei in cauza, iar reintegrarea in munca nu mai este obiectiv posibil la unitatea in care a fost incadrata anterior sau la unitatea la care a preluat patrimoniul acesteia;

c)      persoanele al caror contract de munca a fost desfacut din initiativa lor, pentru motive care, potrivit legii, la reincadrare nu intrerup vechimea in munca;

d)      persoanele care au fost incadrate cu contract de munca pe durata determinata;

e)      absolventii de invatamant care, in termen de un an de la absolvire, s-au angajat si nu au beneficiat integral de ajutor de integrare profesionala vor primi ajutor de somaj indiferent de vechimea in munca;

f)        persoanele fizice autorizate sa presteze o activitate individuala si membrii asociatiilor familiare, daca au contribuit la constituirea fondului pentru plata ajutorului de somaj pe o perioada de 12 luni in ultimii 2 ani anteriori inregistrati cererii, situatia in care si-au incheiat activitatea renuntand la autorizatia de functionare.

Sunt indreptatiti sa primeasca ajutor de integrare profesionala:

a)      absolventii institutiilor de invatamant in varsta de minimum 18 ani, care nu au surse de venit proprii la nivelul a cel putin jumatate din salariul de baza minim brut pe tara si care, intr-o perioada de 60 de zile de la absolvire, nu au reusit sa se incadreze in munca potrivit pregatirii profesionale;

b)      absolventii institutiilor de invatamant in varsta de cel putin 16 ani, in cazurile justificate de lipsa sustinatorilor legali sau de imposibilitatea dovedita a acestora de a presta obligatia legala de intretinere datorata minorilor;

c)      tinerii care inainte de efectuarea stagiului militar nu au fost incadrati cu contract de munca si care intr-o perioada de 30 de zile de la data lasarii la vatra nu s-au putut angaja;

d)      absolventii scolilor speciale pentru handicapati, care nu au loc de munca.

Categorii de persoane care nu pot beneficia de ajutor de somaj sau ajutor de integrare:

a)        persoanele care detin terenuri agricole avand o anumita suprafata;

b)        persoanele care au surse de venituri proprii sau care realizeaza venituri din prestarea unor activitati autorizate in conditiile prevazute de lege si care obtin pe aceste cai un venit de cel putin jumatate din salariul de baza minim brut pe tara, din care s-a dedus impozitul prevazut de lege;

c)        persoanele carora li s-a oferit un loc de munca corespunzator pregatirii si nivelului studiilor, situatiei personale si starii de sanatate, situat la o distanta de cel mult 50 de km de localitatea de domiciliu, sau carora li s-a recomandat de catre Agentie sa urmeze cursuri de calificare, recalificare, perfectionare si au refuzat nejustificat oferta sau recomandarea;

d)        absolventii invatamantului liceal care urmeaza forme superioare de pregatire profesionala, indiferent de forma acesteia si de durata ei.

Desi o persoana se afla in somaj, aceasta are o serie de obligatii pe care trebuie sa le respecte si sa le indeplineasca:

sa se prezinte lunar sau de cate ori este solicitata la Agentie cu carnetul de somer pentru a fi vizat si a fi informata asupra locurilor de munca vacante;

sa participe la cursurile de calificare sau recalificare atunci cand i se propune;

sa caute un loc de munca pentru a fi incadrata, sa incerce sa devina intreprinzator particular sau sa presteze o activitate autorizata in conditiile legii;

sa anunte in termen de 3 zile Agentia in cazul in care reuseste sa se angajeze, s-a privatizat sau are alte surse de venituri proprii.

MASURAREA SOMAJULUI

Problema masurarii somajului este de fapt o problema de estimare a proportiilor, structurii, intensitatii si duratei lui. S-au infiintat pentru aceasta analiza, institutii specializate care aplica modalitati specifice de inregistrare a somajului. Principalele caracteristici regasite la nivelul acestui fenomen sunt: nivelul (marimea ) la un moment dat, intensitatea, durata medie si structura ( componenta ).

1. Marimea somajului ( nivelul la care a ajuns ) reflecta numarul persoanelor care nu lucreaza, in raport cu numarul total al persoanelor care sunt apte si doresc sa lucreze. Astfel, masurarea are loc:

a) in expresie absoluta (masa somajului) - numarul persoanelor care la un moment dat, intrunesc conditiile pentru a fi incluse in categoria somerilor (numarul persoanelor din populatia activa disponibila neocupata);

b) in expresie relativa (rata somajului) - calculata ca raport procentual intre numarul mediu al somerilor si:

- populatia activa;

- populatia activa disponibila;

- forta de munca (populatia ocupata + somaj);

- populatia ocupata;

- populatia ocupata ca salariati.

Subevaluarea somajului - inregistrarea doar a persoanelor care primesc indemnizatie de somaj, excluzand alte categorii ca: tinerii care incheie un ciclu de invatamant si nu au loc de munca, persoane care nu au temporar un loc de munca, s.a.

Supraevaluarea somajului - inregistrarea ca someri si a altor categorii (neindreptatite) ca: persoanele care incaseaza indemnizatia de somaj dar nu au intentia de a se angaja; persoanele care au deja un loc de munca dar pretind ca sunt someri, pentru ca lucreaza 'la negru'; persoane care nu doresc sa munceasca din motive strict personale; s.a.

2. Intensitatea somajului - se calculeaza prin determinarea corecta a momentului incetarii totale sau partiale a activitatii.

3. Durata sau perioada de somaj - timpul care se scurge de la pierderea locului de munca pana la reluarea activitatii.

4. Structura - clasificarea somerilor dupa criterii ca: nivelul calificarii, domeniul de activitate, sex, varsta sau rasa.

Pentru o evaluare corecta a marimii somajului la un moment dat trebuie sa se calculeze:

intrarile - persoane concediate, casnice sau care au terminat un ciclu de invatamant si nu se pot angaja;

iesirile - persoane care gasesc noi locuri de munca, cele care revin la vechiul post, cele care nu mai cauta locuri de munca, emigrantii, pensionarii, s.a

1.3. DEFINIREA CONCEPTULUI DE "FULL EMPLOYMENT"

Experienta economiei mondiale demonstreaza ca nu vom putea elimina niciodata complet somajul. Din 1900, rata cea mai scazuta a somajului a fost de 1,2% in S.U.A, cand economia era mobilizata pentru productia de razboi.Unele tari industriale ar fi avut putin mai mult succes in mentinerea ratei somajului scazuta, dar nimeni nu a avut somaj zero. Avand in vedere acest lucru putem afirma ca "full employment" adica ocuparea "integrala" a fortei de munca nu trebuie inteleasa ca existand somaj zero, ci mai degraba ca un nivel mai scazut al somajului.

La prima vedere, renuntarea la somaj zero ca un scop national ar putea fi privita ca o incapacitate a guvernantilor de a lichida somajul.Acest lucru este fals pentru ca somajul zero este imposibil si totodata neavantajos deoarece ar disparea concurenta de pe piata muncii.

Somajul structural - este somajul existent in conditii de ocupare totala a economiei. Acesta (numit si somaj frictional) este rezultatul structurii pietei    muncii - al naturii locurilor de munca existente, al obiceiurilor sociale si al institutiilor existente pe piata respectiva. Astfel ajutoarele de somaj sunt in masura sa influenteze comportamentul muncitorilor si al firmelor.Rata structurala este identica cu rata naturala a somajului.

Durata somajului

O perioada de somaj se defineste ca fiind perioada de timp in care individul s-a aflat in mod continuu in somaj. Durata somajului este media lungimilor perioadelor de somaj. La o rata data a somajului, cu cat durata somajului este mai scurta, cu atat fluxurile sunt mai mari. Trebuie neaparat sa facem distinctie intre perioadele deja incheiate de somaj si perioadele aflate inca in desfasurare. In fiecare moment exista in economie un numar de someri, si ne putem intreba de cata vreme se afla acestia in situatia respectiva. Unii someri vor parasi in curand aceasta postura, altii vor ramane inca multa vreme in aceasta situatie. Rezultatul cel mai evident este ca, ulterior unei recesiuni, durata somajului este mare; dupa cativa ani de expansiune, ea va fi relativ redusa. Dar ne intereseaza si durata fizica a perioadelor de somaj si, pentru a obtine aceasta informatie, trebuie sa analizaa perioadele incheiate si nu pe cele in curs.

Rezulta in urma analizelor cateva trasaturi ale somajului:

Indiferent de situatia de pe piata de munca, mai mult de jumatate din perioadele de somaj incheiate au o durata mai mica de o luna.Aceasta vine in sprijinul ideii ca majoritatea experientelor legate de somaj sunt de scurta durata;

Durata mediana a perioadelor de somaj incheiate, desi scurta este influentata de conditiile de pe piata muncii.In timpul unei recesiuni ca cea din 1975, durata mediana a depasit cu peste 50% valorile atinse in anii de expansiune economica;

Aproape jumatate din perioadele de somaj au avut ca efect retragerea persoanei din forta de munca , si aceasta independent de situatia pietei de munca.Acest fapt reflecta frecventa ridicata a muncitorilor descurajati, astfel ca din aceasta perspectiva, durata mediana scurta a somajului trebuie interpretata cu atentie; ea nu inseamna ca indivizii isi gasesc imediat un loc de munca.

Ocuparea totala

Una din problemele critice ale politicii economice este stabilirea punctului in care economia se afla in conditii de ocupare totala - corespunde unui somaj de 4%, 5% sau 6%.Daca rata somajului este de 6% politicienii si economistii trebuie sa ia masuri de amplificare a cererii pentru a reduce somajul?Aceasta intrebare rasare mereu in perioadele de redresare, atunci cand somajul scade si raspunsul nu este niciodata satisfacator.Unii sustin ca reducerea somajului sub 5% nu implica nici un risc.In cel mai rau caz s-ar putea provoca o crestere a inflatiei, dar nu neaparat.    Altii incep sa se ingrijoreze imediat ce scade somajul sub 7%, avertizand ca accelerarea puternica a inflatiei este inevitabila ca urmare a supraincalzirii economiei.

La inceputul lui 1986 somajul a scazut sub 7% si de atunci se tot dezbate problema punctului de ocupare totala. Un raspuns corect unic nu exista.O solutie programatica propune stabilirea unei cote de nivel.Aceasta abordare este intru-catva arbitrara; in majoritatea cazurilor se utilizeaza drept cota de referinta anii '60.

1.4. NORMALITATEA ECONOMICA. SOMAJUL NATURAL

Functionarea normala a pietei muncii are loc atunci cand exista un somaj natural a carui rata corespunde folosirii integrale a fortei de munca.Rata naturala a somajului este deci o rata care asigura echilibrul macroeconomic.Somajul, in orice tara, poate fi considerat ca excesiv numai daca acesta depaseste nivelul sau natural.

Se pune insa problema: cum poate sa existe somaj in cazul folosirii depline a fortei de munca? Raspunsul este evident.Nu este posibil ca la un moment dat somajul sa fie zero deoarece, din motive firesti, o parte a fortei de munca intra si iese continuu din randul somerilor.In plus noile generatii de lucratori intra continuu in randul fortei de munca, asa cum in mod continuu exista lucratori care parasesc slujba pentru a cauta alta.Chiar si in perioadele de boom economic pot exista dezechilibre intre cei ce cauta de lucru si aptitudinile de care au nevoie sau locul unde se afla companiile care au nevoie de lucratori.

Rata naturala a somajului mai este denumita ca fiind acea rata a somajului care nu accelereaza inflatia (NAIRU - nonaccelerating inflation rate of unemployment).In general diferenta intre rata somajului actuala si rata somajului natural este denumita somaj ciclic adica somajul care poate fi redus printr-o politica macroeconomica expansionista fara a determina o crestere nesfarsita in rata inflatiei.Orice guvern poate reduce rata naturala a somajului, dar nu prin politici macroeconomice conventionale ci prin politici structurale, cum ar fi: recalificarea, stimulente pentru a imbogati mobilitatea sau taxe stimulative pentru a accepta o slujba si a renunta la somaj.

Factori de influenta ai ratei naturale

Factorii ce influenteaza rata naturala a somajului pot fi priviti in termeni de durata si frecventa a somajului.Durata somajului depinde, pe langa unii factori ciclici, si de urmatoarele caracteristici structurale ale pietei muncii:

a)      organizarea pietei muncii, inclusiv prezenta sau absenta unor agentii de plasare a fortei de munca, serviciu de intermediere pentru angajarea tinerilor;

b)        structura demografica a fortei de munca;

c)      abilitatea si dorinta somerilor de a continua sa-si caute o slujba;

d)      disponibilitatea ajutoarelor de somaj.

Ultimele doua puncte merita o atentie speciala.O anume persoana poate sa-si paraseasca pentru a avea mai mult timp pentru a cauta o slujba mai buna.Este vorba in acest caz de somaj de cautare.Daca toate slujbele ar fi identice, un somer ar accepta prima oferta.Daca unele sunt mai bune decat altele, merita sa cauti sau sa astepti ceva mai bun.Daca costurile somajului sunt foarte ridicate, de exemplu, nu se acorda ajutoare de somaj, orice oferta de serviciu are sanse mai mari de a fi acceptata. Dar, daca ajutoarele sunt mari, somerii sunt dispusi sa astepte o lunga perioada de timp pentru obtinerea unor oferte avantajoase.Mai mult, odata cu sporirea ajutoarelor de somaj, cautarea unui nou serviciu devine tot mai putin costisitoare comparativ cu continuarea activitatii.

Atunci cand dorim sa analizam durata somajului trebuie sa luam in considerare si comportamentul muncitorilor temporar suspendati.De obicei o asfel de persoana nu-si cauta un loc de munca ci revine la cel anterior. Motivul este destul de simplu: experienta dobandita face ca acel muncitor sa fie valoros pentru compania sa, pe cand intr-o alta firma el nu ar fi tot atat de folositor. In plus, muncitorul respectiv si-a asigurat probabil unele drepturi pentru batranete, de exemplu o pensie. Asadar, o astfel de persoana nu prea are cum sa se astepte sa gaseasca o slujba la fel de buna.Daca pe durata asteptarii ea primeste ajutor de somaj, cea mai buna solutie este sa astepte sa fie rechemata la munca .

Cresterea ratei naturale a somajului.Histereza somajului

Ideea conform careia ratele inalte ale somajului au capacitatea de a se perpetua poarta denumirea de histereza somajului.Acest lucru se poate realiza pe mai multe cai. Pe de o parte somerii sa se obisnuiasca cu noul lor statut, afla cum pot fi obtinute ajutoarele de somaj si invata sa-si petreaca timpul practicand alte activitati. Exista si posibilitatea inversa: somerii gasesc situatia atat de neplacuta, incat se descurajeaza si nu mai incearca sa-si gaseasca un loc de munca.

In ce ii priveste pe potentialii angajatori, au si ei motivele lor care-i faca sa ezite sa angajeze un somer. In principal cu cat o persoana a fost somera un timp mai indelungat, cu atat creste posibilitatea ca potentialul angajator sa creada ca ea si-a pierdut energia si indemanarea.

Perioadele de somaj semnalizeaza firmelor posibilitatea ca muncitorul respectiv sa nu corespunda cerintelor si ca urmare, sansele de angajare a persoanei respective se reduc simtitor.Astfel cu cat rata somajului e mai mare (si deci perioadele de somaj mai lungi), cu atat se inchide mai mult cercul vicios care conduce prelungirea perioadelor de somaj.

Reducerea ratei naturale a somajului

Multi dintre adolescentii someri sunt nou intrati pe piata muncii; de asemenea ponderea celor reintrati in cadrul fortei de munca este mai mare decat in cazul adultilor. Ca urmare, somajul din randul tinerilor va scadea daca se reduce perioada de timp necesara unui adolescent pentru a-si gasi primul loc de munca.Pentru aceasta s-a propus infiintarea unui serviciu special care sa-i ajute pe tinerii adolescenti sa-si gaseasca o slujba.[6]

Unul din motivele principale pentru care adolescentii manifesta o mobilitate cu totul deosebita in ceea ce priveste participarea lor in cadrul fortei de munca este faptul ca slujbele pe care acestia le detin nu sunt prea atractive. S-ar putea pune problema imbunatatirii calitatii lor. In unele tari europene, de pilda Germania, se pune accentul pe asigurarea unei pregatiri tehnice a tinerilor, ajutandu-i astfel sa obtina locuri de munca avantajoase.

Frecventa somajului

Frecventa somajului arata de cate ori in medie, intr-o anmita perioada, muncitorii au devenit someri.Aceasta frecventa este determinata in principal de doi factori:

Variatia cererii de munca din partea diverselor firme din cadrul economiei. Chiar si atunci cand cererea totala este constanta, unele intreprinderi isi majoreaza cererea, iar altele si-o reduc.Cu cat variabilitatea cererii (diverselor companii) creste, cu atat rata somajului va fi mai mare.Mai mult chiar, modificarea cererii totale are ea insasi capacitatea de a influenta variabilitatea cererii de munca.

Rata noilor intrari pe piata muncii. Cu cat numarul acestora este mai ridicat - cu cat rata de crestere a fortei de munca este mai mare - cu atat va fi mai mare rata naturala a somajului.

Cei patru factori de influenta asupra duratei si cei doi asupra frecventei constituie elementele determinante de baza ale ratei naturale a somajului. Structura fortei de munca si a pietei de munca se poate modifica,la fel si dorinta indivizilor de a ramane in somaj pe perioada in care cauta sau asteapta o noua oferta de munca.Variabilitatea cererii de munca intre firme poate cunoaste la randul sau unele modificari.

Asa cum spunea Edmund Phelps, rata naturala a somajului nu este "o constanta intertemporala, ceva ca viteza luminii, independenta de orice s-ar afla sub soare".

Salariul minim

Deoarece tinerii castiga in medie mai putin decat ceilalti muncitori, salariile lor se apropie de mult de nivelul minim de economie. Multi adolescenti castiga o suma echivalenta cu salariul minim, si daca ar fi posibil ar primi mai putin. Avand in vedere aceasta situatie, reducerea salariului minim ar genera o reducere a somajului in randul tinerilor. Au existat o multitudine de incercari in acest sens, inclusiv un program special de vara, acesta a constat intr-o micsorare cu 25% a salariului minim, doar pe perioada de vara in scopul de a limita efectele somajului la nivelul tinerilor.

Salarii de eficienta

Multi economisti sunt de parere ca somajul frictional - indivizii aflati intre doua slujbe, noii veniti si cei care revin cautand un loc de munca - nu poate reprezenta chiar 5-6% din totalul fortei de munca. Dupa ce in anii '70 a existat o adevarata explozie de cercetari pe aceasta tema, in prima jumatate a anilor '80 nu s-a avansat prea mult.Au fost dezvoltate noi teorii.O explicatie interesanta ne este oferita de teoria salariilor de eficienta.

Aceasta sustine ca firmele platesc angajatilor lor salarii peste nivelul pietei in scopul de a-si asigura loialitatea acestora si de a-i face sa munceasca mai mult evitand concedierea.Faptul ca salariile sunt fixate la un nivel atat de ridicat face sa existe un somaj excesiv, peste normal.

Ajutoare de somaj

Nivelul ajutoarelor de somaj si modul lor de impozitare au reprezentat obiectul de studiu al multor cercetari. Majoritatea lucrarilor se concentreaza asupra ratei de inlocuire.Aceasta reprezinta raportul dintre venitul nominal obtinut pe perioada somajului si venitul nominal obtinut in timpul muncii.

Ajutoarele de somaj contribuie pe trei cai la cresterea ratei marginale a somajului.In primul rand existenta ajutoarelor de somaj permite prelungirea perioadei de cautare a unui loc de munca.Cu cat nivelul lor este mai ridicat, cu atat nevoia unui serviciu devine mai putin prestanta pentru un somer.Acelasi lucru este valabil si in cazul ratei de inlocuire. Feldstein si Poterba au aratat ca ratele de inlocuire influenteaza in mod semnificativ salariul de rezerva, adica acel nivel al salariului pentru care o persoana beneficiara a ajutorului de somaj este dispusa sa accepte o noua slujba. Discutiile despre efectele ajutoarelor de somaj sunt mult mai aprinse in Europa decat in alte parti.Unii observatori spun ca somajul atat de ridicat pe continentul european se explica prin nivelul foarte inalt al ratelor de inlocuire.[7]

Al doilea canal de actiune a beneficiarului de somaj este prin intermediul     asa-numitelor canale de inregistrare.Pentru a putea primi ajutorul de somaj o persoana trebuie sa figureze ca somer.

Al treilea canal este oferit de stabilitatea angajatilor. Date fiind garantiile de somaj, nici firmele si nici muncitorii nu sunt prea interesati in crearea unei stabilitati a angajarilor.

Este foarte la moda ideea ca somajul nu reprezinta o problema sociala, intrucat somerul a ales sa fie somer si sa beneficieze de compensatiile acordate.Dar acest mod de gandire este gresit, caci nu toti somerii primesc ajutoare de somaj.In realitate, acesta se acorda la mai putin de 2 treimi din totalul celor in cauza.

Piata secundara a muncii

Peter Doeringer si Michel Piore au fost prea increzatori in capacitatea unor masuri de genul diminuarii salariului minim de a modifica natura slujbelor in cadrul a ceea ce ei numeau "piata secundara a muncii". Aceasta este piata destinata in mod tipic muncitorilor necalificati, iar garantiile oferite sunt minime; somajul este mai mare decat pe alte piete.

Economistii amintiti mai sus sustin ca principala cauza pentru care firmele se bazeaza pe angajari temporare si pe subcontractari, deci pe piata secundara a muncii, este instabilitatea cererii totale. Daca cererea s-ar stabiliza la un nivel mai ridicat, firmele ar fi mult mai dispuse sa creeze locuri de munca stabile si avantajoase.

Masurile date pentru stabilizarea sau limitarea somajului in randul tinerilor sunt aplicabile pentru toate grupurile apartinand pietei secundare.Aceste masuri trebuie sa includa cursuri de calificare si perfectionare, posibil organizate sub patronajul guvernului.Exista si posibilitatea cererii unei baze de date care sa faciliteze contactul intre muncitori si potentialii angajatori.

1.5. CAUZE SI FORME ALE SOMAJULUI

Mecanismele pietei muncii se afla sub incidenta numeroaselor imprejurari, nu numai a celor strict economice, ci si demografice, tehnice sau stiintifice. Ele apar ca urmare a unei evolutii nefavorabile a activitatilor social economice, datorita solicitarilor suplimentare de munca ale noilor generatii sau datorita solicitarilor de locuri de munca ale persoanelor incadrate in varsta a doua.

Formele dominante de extindere ale somajului intalnite astazi sunt:

Somajul de conversiune - afecteaza salariatii care aveau locuri de munca stabile pana la licentiere, fara vechime mare in munca. La inceputul perioadei de somaj, ei sunt considerati favorizati, iar in caz de prelungire a perioadei de somaj, trec intr-o categorie mai defavorizata.

Somajul repetativ - ii cuprinde pe aceia care cunosc o succesiune de perioade de activitate si de somaj, mai afectati fiind tinerii si cei cu calificare slaba.

Somajul de excluziune - reuneste populatia activa in care sunt incluse persoane mai in varsta, mai putin calificate sau aflate in somaj de timp indelungat, indiferent daca mai primesc sau nu indemnizatie de somaj.

In cadrul proceselor de formare a somajului, in functie de cauzele directe care il determina, se disting mai multe forme de somaj:

1. Somaj ciclic - expresie a somajului structural si sezonier, care se formeaza in faza de recesiune (criza- depresiune) a ciclului economic, sau care decurge direct din restrangerea activitatii economice in anumite anotimpuri ale anului.

2. Somaj de discontinuitate - se coroboreaza cu reglementarile privind concediile de maternitate si alte aspecte ale vietii de familie.

3. Somaj frictional - efectul dezutilizarii marginale a folosirii mainii de lucru, care inglobeaza motive ce determina o persoana sa nu accepte un post pentru ca salariul primit are o utilitate sub un anumit minim.

4. Somaj de inadaptare - determinat de imposibilitatea unei parti a populatiei active denumite tehnofoba, de a utiliza si a se adapta tehnicilor avansate actuale care presupun abstractie, interactivitate, viteza de executie si flexibilitate deosebite. Acest fenomen poate fi evitat sau diminuat doar prin pregatirea si orientarea personalului.

5. Somaj intermitent - este generat de insuficienta mobilitate a fortei de munca si de inegalitatile intre calificarile persoanelor care vor sa se angajeze si cele solicitate.

6. Somaj sezonier - se formeaza datorita restrangerii activitatii economice in anumite perioade, sezoane ale anului, in care conditiile economice sunt mai putin prielnice, el fiind caracteristic, constructiilor si turismului.

7. Somajul structural - este determinat de tendintele de restructurare a economiei pe activitati care au loc sub incidenta progresului tehnico-economic, crizei energetice, fenomenelor sociale si politice. El se intalneste atat in tarile slab dezvoltate, cat si in cele dezvoltate sau aflate in tranzitie la economia de piata. Restrangerea lui presupune : mari investitii, recalificarea celor afectati, reorientarea invatamantului s.a.

8. Somaj tehnic - este determinat de intreruperea activitatii unei firme din lipsa de comenzi pe un timp indelungat. Cei afectati primesc indemnizatii de somaj de la firma respectiva. Iesirea din somaj are loc odata cu reluarea activitatii.

9. Somaj tehnologic - este determinat de inlocuirea vechilor tehnici si tehnologii cu aparate noi, si de centralizare a unor capitaluri.[8]