DEFINIREA SI ROLUL RESURSELOR UMANE IN CADRUL ORGANIZATIILOR

DEFINIREA SI ROLUL RESURSELOR UMANE IN CADRUL ORGANIZATIILOR

Ca resurse economice, resursele umane au o dubla apartenenta:

pe de o parte la sfera demografiei, prin potentialul de munca oferit

P    =P «3 »N

m    ad z z

in care: P_m - potentialul de munca

P_ad - populatia activa disponibila d_z - durata medie a zilei de munca N_z - numarul de zile lucratoare

pe de alta parte la sfera economiei, prin randamentul utilizarii resurselor umane (productivitatea factorului munca).

Acestei duble apartenente ii corespunde si o dubla determinare, resursele de munca formandu-se si evoluand in stransa dependenta cu evolutia celor doua domenii (social si economic).

Resursele umane reprezinta ansamblul aptitudinilor fizice si intelectuale native, impreuna cu cunostintele dobandite (prin invatare si calificare) si experienta acumulata in viata activa si utilizate in activitatile specifice fiecarei organizatii.

Atrase si utilizate in activitatile organizatiilor, resursele umane reprezinta factorul de productie hotarator, activ si determinant, al carui rol rezida in urmatoarele:

resursele umane produc si reproduc ceilalti factori de productie (resursele natural-materiale, capitalul, resursele informationale) si asigura combinarea lor intr-o maniera eficace;

resursa umana indeplineste un rol hotarator in procesul transformarii resurselor naturale in bunuri si servicii, reprezentand singurul factor de productie capabil sa produca valori noi;

factorul uman este singurul factor generator al creativitatii si inovarii(sugestiva apare afirmatia lui A. Einstein: " intr-o buna zi, masinile vor putea rezolva toate problemele, dar niciodata, nici una din ele nu va putea pune vreuna'); resursa umana este unica resursa dotata cu capacitatea de a-si cunoaste si invinge propriile limite; factorul uman este singurul capabil sa asigure coerenta si rationalitate activitatii economice si sa contribuie decisiv la sporirea eficientei (la dotare egala, rezultatele diferite dintre organizatii similare au o singura explicatie: calitatea diferita a resurselor umane). Resursele umane constituie deci, factorul activ, creativ si coordonator al activitatii din cadrul organizatiilor; de aceea, pentru a putea functiona, supravietui si prospera, organizatiile trebuie sa fie capabile sa selecteze, sa integreze, sa formeze si sa retina in activitate un personal de calitate.

Cu cine voi lucra? este una din cele mai importante probleme pentru orice manager, a carei rezolvare se poate concretiza:

fie printr-o politica de personal pe termen lung, de asigurare si dezvoltare a resurselor umane (incluzand selectia, formarea si perfectionarea personalului);

fie prin actiuni " ad-hoc', in conditiile apelarii la piata fortei de munca. Resursele umane integrate in activitatea organizatiei se prezinta intr-o structura neomogena, cu componenti avand calificari, specializari si pozitii ierarhice variate, trasaturi de personalitate diferite; ele trebuie conectate la realizarea obiectivelor organizatiei. Interventia resurselor umane in cadrul organizatiei este mijlocita de instrumente manageriale printre care un rol semnificativ revine sistemului de norme (de munca, de personal, de conducere, de deservire etc.) si structurilor organizatorice; acestea permit si faciliteaza mobilizarea personalului, cooperarea, corelarea intereselor individuale cu cele ale organizatiei, toate conducand la amplificarea eficientei utilizarii resurselor umane.

In concluzie, organizatia se intemeiaza pe capacitatile, personalitatea si rezultatele indivizilor care o alcatuiesc. Un personal valoros, cu o buna calificare este un adevarat activ al organizatie iar capacitatea managementului de a concentra personal de inalta calitate devine un factor strategic cheie.