EVALUATOR DE COMPETENTE PROFESIONALE

PLANIFICAREA SI ORGANIZAEA EVALUARII

PROCESUL DE EVALUARE

Definitie

A evalua inseamna:

a determina valoarea, (sau meritele) unei entitati, activitati, performante, persoane, institutii, politici noi, a unui produs, program, etc.

a formula o judecata de valoare, in functie de anumite criterii precise, cu privire la un lucru sau la proprietatile acestuia;

In sistemul de invatamant relatia curiculum -evaluare, se stabileste la nivelul standardelor, a obiectivelor, a programelor, a continuturilor.

Obiectivele evaluarii:

Indiferent de domeniul in care se face evaluarea, este necesar a se raporta, a se relationa cu ceva.

Obiectele evaluarii se stabilesc chiar in etapa de proiectare didactica. Ele nu pot fi confundate nici cu obiectivele educationale, nici cu cele curriculare.

Obiectivele de evaluare se obtin prin operationalizarea obiectivelor generale.

Ele precizeaza:

comportamentul pe care trebuie sa-l obtina cursantii (Ce?);

conditiile in care se desfasoara activitatea de evaluare (CUM?);

nivelul de performanta sau criteriul de reusita(CAT?);

In evaluare deseori se pune intrebarea " De ce se evalueaza" iar raspunsurile sunt, de fapt, obiectivele evaluarii, prin evaluare se determina:

nivelul atins al rezultatelor (potrivit unor standarde, norme);

progresele esentiale;

valoarea achizitiilor;

potentialitatile de devenire (aptitudini, talente);

Se evalueaza pentru:

a selectiona;

a ierarhiza sau clasifica;

a certifica (atesta) atingerea obiectivelor; a face bilantul pregatirii;

a ameliora sau optimiza procesele de instruire, a regla mersul procesului;

a decela dificultatile de invatare, cauzele eventualelor nereusite, insuccese;

a determina eficacitatea (calitatea) si eficienta (randamentul) proceselor de instruire, valoarea prestatiei formatorului.

Tipuri de evaluare

initiala -este necesara pentru masurarea nivelului de realizare a invatarii prealabile; se aplica la inceputul unui program de instruire;

formativa porneste de la divizarea materiei in unitati (de invatare) , adica in parti bine definite ale continutului; se orienteaza dupa obiective si continuturi, dupa standarde constituite pe aceste elemente;

curenta (imediata) se realizeaza pe secvente mici, parcurse in cadrul cursurilor, in vederea cunoasterii realizarii obiectivelor;

sumativa este o evaluare de bilant a instruirii, care intervine la sfarsitul parcurgerii unei parti mai mari din programa sau unei perioade de instruire.

O prezentare comparativa a evaluarii formative si a celei sumative permite sesizarea diferentelor si avantajelelor oferite in parte, de fiecare dintre acestea.

Functiile evaluarii:

Prin functiile indeplinite, evaluarea realizeaza un rol dublu: de facilitare a procesului de invatare si de instruire.

Functiile evaluarii sunt:

de diagnoza (constativ -explicativa) realizeaza o reflectare obiectiva si exacta a rezultatelor, activitatii, proceselor, insotite de determinarea sau explicarea cauzelor, a conditiilor sau factorilor care au generat situatia existenta;

de feed - back asigura conexiunea inversa rapida, constientizata de ambii parteneri implicati in desfasurarea acestor procese;

de supraveghere (de control, monitorizare), prin efectuarea de obiective, sistematice si riguroase privind indeplinirea obiectivelor, progresele inregistrate, eficienta;

de ameliorare, de perfectionare si de optimizare a activitatii prin calificarea ideilor si adoptarea celor mai bune modalitati de ameliorare si de recuperare;

de motivatie ofera posibilitatea de a formula judecati de predictie, de anticipare a performantelor viitoare, luind in considerare rezultatele anterioare;

de certificare a nivelului de cunostinte si abilitati ale cursantilor, la sfarsitul unei perioadei de instruire.

Autoevaluarea serveste cunoasterii de sine (autocunoasterii) si dezvoltarii cunostintei de sine; este importanta deoarece:

ajuta evaluatul sa se implice in procesul evaluarii, sa constientizeze criteriile specifice de evaluare, sa inteleaga si sa aprecieze eforturile necesare pentru atingerea obiectivelor fixate;

urmare a acestei constientizari, multe elemente de subiectivism ce insotesc actul evaluarii ar putea sa dispara sau sa se diminueze;

contribuie la formarea reflexivitatii asupra propriei activitatii;

este privita ca un proces de autoreglare, care accelereaza invatarea;

dezvolta o atitudine critica fata de sine, ajutind evaluatul sa-si dea seama singur de limitele sale, de progresele sale, de pozitia pe care se situeaza in raport cu altii;

dezvolta capacitatea de indentificare a progreselor proprii si de ameliorare a performantelor proprii.

C.    Sistemul de evaluare a competentelor profesionale

Competenta profesionala

Competenta profesionala reprezinta capacitatea de a aplica, transfera si combina cunostinte si deprinderi in situatii si medii de munca diverse, pentru a realiza activitatile cerute la locul de munca, la nivelul calitativ specificat in standard.

A fi competent inseamna:

a aplica cunostinte de specialitate

a folosi deprinderi specifice

a analiza si alua decizii

a fi creativ

a lucra cu altii ca membru al unei echipe

a comunica eficient

a te adapta la mediul de munca specific

a face fata situatiilor neprevazute.

Standard ocupational si standard de pregatire profesionala

Standardele ocupationale (SO) sunt documente care definesc in termeni de competente cerintele necesare pentru realizarea eficienta a activitatilor intr-o ocupatie.

Formatul standardului Ocupational adoptat de COSA este:

Unitatea de competenta defineste o activitate majora ca un rezultat concret (produs sau serviciu). Titlul unitatii de competenta trebuie sa fie clar si concis. Unitatea de competenta cuprinde o scurta descriere a scopului activitatii enuntate, elemente de competenta, criterii de realizare, o gama de variabilitate si un ghid pentru evaluare.

Elemente de competenta cuprind activitatile cheie pe care un angajat trebuie sa le realizeze pentru a indeplini complet competenta enuntata in unitate. Fiecarui element ii corespund unul sau mai multe criterii de realizare.

Criteriile de realizare descriu repere calitative asociate cu rezultatele obtinute sau cu indeplinirea reusita a activitatilor din elementele de competenta.

Gama de variabilitate reprezinta gama contextelor si conditiilor in care se desfasoara activitatiile descrise in unitate.

Ghidul pentru evaluare furnizeaza informatii asupra doveziilor necesare pentru demonstrarea competentei in unitatea de competenta in ansablul ei (cunostinte teoretice si deprinderi practice).

Avantajele utilizarii standardelor ocupationale sunt:

dezvoltarea programelor de pregatire profesionala initiala si continua adaptate cerintelor locurilor de munca

imbunatatirea calitatii continutului cursurilor de formare profesionala

recunoasterea competentelor profesionale indiferent de modul in care au fost dobandite

asigurarea tranferabilitatii competentelor de la un domeniu de activitate la altul.

Calificarea profesionala este un ansamblu de cunostinte, deprideri si atitudini care permit unei persoane sa desfasoare o activitate profesionala, intr-un anumit domeniu.

Calificarea reprezinta un ansamblu de cerinte formulate in vederea angajarii (obtinerii unui loc de munca), prin care se atesta dobandirea unui nivel educational sau de calificare prin testare sau examinare.

Nivel 1 de calificare este lucrator (muncitor); acestuia i se asociaza competente profesionale care implica aplicarea cunostintelor in activitatea profesionala din diverse domenii de cativitate. Activitatea acestuia se caracterizeaza prin rutina si sarcina de lucru previzibila.

Nivel 2 de calificare este muncitor specialist care a dobandit abilitati profesionale semnificative, responsabilitate individuala, munca nerutiniera.

Nivel 3 de calificare - tehnician -are abilitati profesionale tehnice avansate, o responsabilitate individuala considerabila, munca nerutiniera complexa.

Fiecare dintre unitatile de competenta este formata din mai multe competente, care cuprind:

criterii de performanta

conditii de aplicabilitate

probe de evaluare

Standardul de pregatire profesionala cuprinde unitatile de competenta si detalierea acestora; are urmatoarea structura:

lista unitatilor de competenta

unitatea de competenta care cuprinde:

Titlul unitatii

Nivelul

Valoarea credit

Competente

Unitatea de competenta este un set coerent si explicit de competente, care se concentreaza pe evaluarea invatarii si nu pe procesul de instruire; unitatea de competenta contine ceea ce se invata ca rezultat al programului de formare.

Competenta reprezinta capacitatea de a utiliza cunostinte si deprinderi pentru a realiza activitatiile cerute la locul de munca la nivelul calitativ specificat de standard.

Criteriile de performanta reprezinta descrierea elementelor semnificative ale rezultatelor de succes, stabilita ca rezultat semnificativ printr-o propozitie de evaluare, permitand efectuarea unei aprecieri in ceea ce priveste realizarea sau nerealizarea competentei.

Conditiile de aplicabilitate sunt specificatii privind diferitele situatii si contexte in care vor fi aplicate criteriile de performanta.

Probele de evaluare sunt probele solicitate pentru a demonstra indeplinirea competentei.

Suplimentul descriptive al competententelor este documentul care vine in completarea certificatului de absolvire si atesta faptul ca o persoana a urmat un curs de formare, confirmand competentele dobandite.

Cu toate ca functia principala a evaluarii competentelor este sa certifice competenta si sa acorde recunoasterea profesionala unei persoane, ea mai poate fi utilizata si in alte scopuri cum ar fi:

recutarea personalului intr-o intreprindere sau institutie;

Selectarea personalului pentru diferite functii dintr-o organizatie;

determinarea nivelului de pregatire al unei persoane care parcurge un curs sau program de formare profesionala;

directionarea si urmarirea perfectionarii profesionale a personalului;

identificarea unor noi utilizari ale deprinderilor deja existente intr-o organizatie in vederea unei restructurari

diagnoza performantelor angajatiilor dintr-o companie sau institutie oarecare.

Avantajele pentru angajator

prin introducerea suplimentelor de competente profesionale in

unitatea pe care o conduce, andajatorul dovedeste interesul fata de angajati, contribuind la cresterea motivarii profesionale a acestora

suplimentele de competente profesionale au o importanta contributie la imbunatatirea structurii organizationale si la convingerea angajatorului ca forta de munca este competenta, ceea ce constituie o garantie pentru obtinerea de rezultate performante

suplimentele de competente profesionale reprezinta un instrument util, eficient, structurat si masurabil, in dezvoltarea profesionala a personalului

angajatorul poate efectua recrutarea si selectia personalului utilizand informatiile continute in suplimentele de competente profesionale si poate proiecta posturile din organizatie conform standardelor, care precizeaza aptitudinile

Avantajele pentru detinatorul suplimentului de competente profesionale

acordarea suplimentelor de competente profesionale se bazeaza pe evaluarea a ceea ce candidatul este capabil sa faca in conditiile reale de munca

evaluarea competentelor ajuta la cresterea increderii in sine si a capacitatii de autoevaluare.

suplimentelul de competente profesionale ofera recunoasterea competentelor unei persoane, indiferent de modul in care acestea au fost dobindite

suplimentul de competente profesionale poate fi acordat indiferent de varsta candidatului fara a restrictiona accesul la evaluare

suplimentul de competente profesionale constituie o garantie a capacitatii unei persoane de a activa intr-o ocupatie/calificare si pune in evidenta competentele transferabile de la o ocupatie la alta.

Obtinerea unui supliment de competente profesionale profesionala mareste sansele de angajare si posibilitatile de dezvoltare a unei cariere.

Caracteristicile evaluarii competentelor profesionale

Evaluarea bazata pe standarde conduce la recunoasterea profesionala pentru persoanele care demonstreaza ca sunt capabile sa aplice cunostintele si deprinderile pe care le au.

Aceasta abordare nu-si propune sa diminueze cerintele educationale, ci sa creasca relevanta evaluarii in raport cu cerintele locului de munca.

Sistemul de evaluare a competentelor profesionale are urmatoarele caracteristici:

Evaluarea se desfasoara in conditiile reale de munca

Evaluatorii sunt persoane cu experienta in ocupatiile pentru care fac evaluarea

Evaluatorii au competente specifice activitatii de evaluare, descriere in standardul ocupational al evaluatorului si sunt si certificati pentru acest tip de activitati.

Principiile evaluarii competentelor profesionale

Validitatea

Credibilitatea

Flexibilitatea

Simplitatea

Eficienta costurilor

Caracteristicile evaluarii:

Participarea este voluntara

Raportarea la standarde

Realizarea in timp si spatiu

Rezultatul :Competent sau inca nu competent

Independenta fata de procesul de pregatire

Consultarea dintre evaluator si candidat

Metoda de evaluare este tehnica prin care se culeg dovezi de competenta. Metodele de evaluare recomandate in procesul de evaluare bazat pe standarde sunt: autoevaluarea, observarea directa, intrebarile orale, testul scris, proiecte sau demonstratia structurata, rapoarte din partea altor persoane portofoliul de lucrari realizate anterior evaluarii.

Metodele folosite in evaluare trebuie sa evidentieze faptul ca un candidat are cunostintele si deprinderile necesare efectuarii activitatiilor de munca si mai ales are capacitatea de aobtine rezultatele asteptate in urma efectuarii acestor activitatii. Cu alte cuvinte, metodele de evaluare evidentiaza:

cunostintele si deprinderile corespunzatoare unitatii sau grupului de unitati evaluate

capacitatea de intelegere si discernamant a candidatului

altitudinea acestuia in diferite situatii de munca

capacitatea de adaptare la mediu de munca in vederea obtinerii rezultatelor asteptate

capacitatea de a actiona eficace in situatii neprevazute.

Autoevaluarea consta in aprecierea rezultatelor proprii activitatii a aptitudinilor si altor capacitati, bilantul propriei performante profesionale prin    analiza cat mai obiectiva a capacitatii si a rezultatelor profesionale proprii .

Observarea directa activitatea de investigare, de percepere si interpretare prin care se dau informatii in contactul direct cu situatii concrete de activitate. Se realizeaza metodic, pe baza de plan si vizeaza culegerea unor informatii mai complete, relevante si diverse privind: capacitatea de indeplinire a celor de la locul de munca, manifestari de comportament, atitudini, aptitudini, tinuta, reactii, emotii, eficacitate, productivitate, constiinciozitate, meticul, etc.

Simularea sau demonstratia structurata

Simularea este un substitut al observarii directe. Ea consta in aplicarea de cunostinte si dovedirea unor deprinderi in situatii asemanatoare realitatii conditii experimentale; este bazata de demonstratii practice si argumente structurate.

Intrebari orale

metode calitative, care dau interpretari, de regula, unui demers de tip expertiza.

realizeaza evaluarea in stransa legatura cu instruirea/invatarea;

introduc elemente noi de invatare

contribuie la dezvoltarea creativitatii;

pun accentul pe evaluarea executiei directe si a potentialului de cunoastere si actiune al cursantului;

permit urmarirea progresului cursantului in cadrul procesului de instruire;

contribuie la apropierea dintre formator - cursant;

au o evaluare educativa ridicata

stimuleaza autoevaluarea

Cele mai utilizate metode alternative de evaluare sunt:

metoda portofoliului

elaborarea si sustinerea de proiecte

lucrari de grup

teste -eseu

alcatuirea de jurnale personale

interviul

observarea sistematica a activitatii si a comportamentului

fisa pentru activitatea personala etc

Portofoliul (in traducere purtator de foi) este cartea de vizita a cursantului prin care se poate urmari progresul acestuia. El cuprinde:

lista continutului ( cuprinsul cu titlul fiecarei lucrari si numarul paginii la care se gaseste)

lucrarile realizate individual sau in grup

rezumate

eseuri

referate, comunicari

fise individuale de studiu

proiecte

teme de zi

rapoarte scrise de realizare a proiectelor

teste si lucrari

inregistrari, fotografii, care atesta activitatea individuala sau de grup

autoevaluari scrise etc.

Portofoliul este un instrument care imbina invatarea cu evaluarea continua, progresiva si multilaterala a procesului de activitate si a produsului final. Acesta sporeste motivatia invatarii.

Proiectul este o activitate de evaluare mai ampla, care incepe in sala de curs, prin definirea si intelegerea sarcinii de lucru, se continua acasa pe parcursul mai multor zile sau saptamani si se incheie tot in sala, prin prezentarea in fata colegilor a unui produs asupra rezultatelor obtinute si daca este cazul, a produsului realizat. Este foarte util atunci cand se urmareste accentuarea caracterului practic aplicat al invatarii si aproprierea intre discursul teoretic si experienta de viata a cursantilor.

ORGANIZAREA PROCESULUI DE EVALUARE.

Evaluatorul de competente profesionale

Evaluatorul de competente profesionale este un specialist cu experienta recenta si demonstrata de munca si/ sau de coordonare in ocupatiile/ calificariile pentru care este desemnat de centrul de evaluare sa efectueze evaluari si care este certificat de catre Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor, pe baza standardului ocupational "Evaluator de competente profesionale."

Evaluatorul are urmatoarele responsabilitatii principale:

clarifica pentru candidat continutul standardului ocupational si etapele procesului de evaluare;

il asista pe candidat in efectuarea autoevaluarii si in identificarea competentelor pentru care poate sa intre in procesul de evaluare

colaboreaza cu candidatul si il implica pe acesta in planificarea evaluarii

intocmeste dosarul de evaluare

efectueaza evaluarea, ceea ce inseamna ca judeca dovezile de competenta produse de candidat in raport cu cerintele standardului ocupational sau SPP

identifica necesarul suplimentar de pregatire de care are nevoie candidatul atunci cand decizia pentru unele unitati de competenta este "inca nu competent"

inregistreaza si raporteaza rezultatele evaluarii.

Procesul de evaluare poate avea loc intr-o unitate de invatamant, care dispune de toate resursele necesare desfasurarii acestuia-in cazul examenului de absolvire, sau in cadrul centrului de evaluare.

Centru de evaluare

Centrul de evaluare si certificare a competentelor profesionale este persoana juridica de drept public sau privat care este autorizata in conditiile legii sa organizeze procese de evaluare si sa certifice competentele profesionale obtinute pe alte cai decat cele formale.

Autorizarea centrelor de evaluare si certificare a competentelor profesionale obtinute pe alte cai decat cele formale, se realizeaza de catre Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor.

Centrele de evaluare pot fi:

departamente specializate din unitati economice

departamente specializate din centrele de formare profesionala

companii de recrutare de personal

alte organizatii care indeplinesc conditiile de autorizare stabilite de lege.

Pentru a dezvolta un centru de evaluare o organizatie trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

sa fie legal constituita

sa dovedeasca faptul ca nu este in situatie de incapacitate de plata sau cu conturi blocate

sa dovedeasca accesul la conditiile reale de munca si la resursele necesare efectuarii de evaluari (protocoale semnate cu unitati de profil, in cazul organizatiilor care nu desfasoara activitati curente in ocupatiile pentru care doresc autorizarea)

sa aiba evaluatori de competente profesionale certificati.

Etapele procesului de evaluare sunt:

Inscrierea candidatului pentru evaluarea competentelor

Asistarea candidatului pentru realizarea autoevaluarii

Stabilirea unitatilor de competenta pentru care candidatul solicita evaluarea

Pregatirea candidatului pentru evaluare

Planificarea si organizarea procesului de evaluare

Culegerea dovezilor de competenta

Analizarea dovezilor si luarea deciziei privind competenta

Inregistrarea si raportarea rezultatelor evaluarii

Eliberarea certificatului de competenta.

ELABORAREA INSTRUMENTELOR DE EVALUARE

Aspecte critice

- se refera la cunostintele si deprinderile esentiale pentru ca o persoana sa realizeze activitatile si sa obtina rezultatele descrise de competenta.

Atunci cand evaluarea se face pentru o singura unitate de competenta este bine ca toate criteriile de realizare descrise in acea unitate sa fie acoperite intr-un mod integrat. De aceea atunci cand se stabilesc aspectele critice ele trebuie sa faca referire la unitate in ansamblu si nu la fiecare criteriu de realizare separat.

De multe ori insa este necesar ca in evaluarea unei competente sa se faca referire si la alte unitati, generale sau fundamentale, din acelasi standard.

Dovezi de competenta

Dovezile de competenta sunt informatiile produse de candidat care sunt analizate de catre evaluator in raport cu aspectele critice stabilite pentru unitatea/ unitatile de competenta pentru care este evaluat, respectiv are cunostintele si deprinderile necesare, demontreaza atitudini corespunzatoare pentru a obtine rezultatele asteptate la nivelul calitativ descris in standard. Raspunsurile corecte la testul scris sau intrebarile orale, produsul realizatin cadrul unui proiect sau in timpul activitatilor de munca, un serviciu furnizat la nivelul calitativ asteptat, sunt toate dovezi de competenta.

Instrumente de evaluare

Principiile evaluarii raportata la instrumentele de evaluare

Elaborarea instrumentelor de evaluare este un proces complex, de o importanta deosebita pentru asigurarea principiilor evaluarii: credibilitate, validitate, si corectitudine.

Credibilitatea se refera la acuratetea si consecventa rezultatelor evaluarilor.

Validitatea este un principiu fundamental pentru intregul proces de evaluare. Un instrument de evaluare este valid daca el evidentiaza ceea ce si-a propus sa masoare, respectiv capacitatea unei persoane de a raspunde cerintelor standardului ocupational.

Corectitudinea se refera la faptul ca un instrument de evaluare trebuie sa nu produca discriminari asupra unui grup de candidati prin factori fara legatura cu competenta profesionala. Pentru a asigura corectitudine, fiecare instrument de evaluare trebuie sa contina explicit modul si cerintele de aplicare si maniera de apreciere a rezultatelor.

Etapele de realizare a instrumentelor de evaluare sunt : elaborarea, validarea si testarea.

Instrumentele de evaluare sunt elaborate de specialisti cu experienta recenta de coordonare in domeniul respectiv, evaluatori sau formatori, pe baza metodelor stabilite pentrui aspectele critice identificate pentru o unitate/grup de unitati de competenta.

Validarea instrumentului se face de alti specialisti decat cei care le-au luat elaborat, prin verificarea acoperirii aspectelor critice identificate.

Testarea se face prin aplicarea instrumentelor de evaluare pe un grup reprezentativ de practicanti ai ocupatiei. Este bine ca acestia sa provina din locuri diferite de munca si sa fi demonstrat o performanta profesionala diferita pentru ca rezultatele testarii sa fie relevante.

In functie de aceste rezultate fiecare centru de evaluare isi stabileste o strategie proprie de revizuire si definitivare a instrumentelor de evaluare, pe care apoi le aplica in evaluarile curente.

Etapele elaborarii instrumentelor de evaluare sunt:

1. Analizarea continutului unitatii de competenta

In aceasta etapa se urmareste:

stabilirea activitatilor relevante pentru demonstrarea competentei descrise in unitate;

contextele in care se desfasoara aceste activitati (tipuri de echipamente, tehnologii, standarde, norme si proceduri de lucru);

rezultatele partiale, observabile care compun rezultatul activitatii descrise in unitatea de competenta;

modul de descriere al acestor rezultate (produs / serviciu);

calitatea rezultatului, capacitati de analiza si sinteza, judecati, luare de decizii;

cunostintele necesare demonstrarii competentei;

deprinderile practice necesare realizarii rezultatelor asteptate;

contextul in care trebuie sa se faca evaluarea pentru a ne asigura ca dovada produsa de candidat releva capacitatea acestuia de a actiona cu acelasi succes in situatii diferite , in momente critice, in medii de munca diferite.

2. Identificarea aspectelor critice pentru fiecare unitate de competenta.

Aspectele critice pot viza:

Activitati care trebuie intreprinse pentru a obtine rezultatul asteptat si care nu sunt identificate explicit in cuprinsul unitatii de competenta;

Rezultate ale activitatilor specifice si reperul calitativ asociat acestora, descrise in unitatea de competenta;

Cunostinte absolut necesare pentru indeplinirea activitatilor descrise in unitatea de competenta.

Cel mai important lucru in identificarea aspectelor critice este sa includem referiri la calitatea activitatilor efectuate si a rezultatelor obtinute.

Aceste aspecte pot fi exprimate explicit in standard sau pot sa rezulte din experienta profesionala a evaluatorului, atunci cand anumite repere calitative nu au fost surprinse de elaboratorii de standard.

In identificarea aspectelor critice trebuie surprinse acele informatii care deosebesc un candidat instruit de unul competent. Este recunoscut faptul ca pentru a fi competent nu este suficient sa prestezi activitati specifice de munca in mod izolat, ci trebuie sa fii capabil sa combini mai multe activitati care corespund unor competente diferite pentru a fi eficace la locul de munca., trebuie sa faci fata unor situatii neprevazute obtinand totodata rezultatele asteptate si trebuie sa integrezi capacitatea de a face activitati specifice in mediul de munca in care trebuie sa lucrezi. Toate aceste lucruri trebuie sa se regaseasca in aspectele critice formulate.

In definirea aspectelor critice pentru unitatile specifice, de regula, se tine cont de continutul unitatilor de competenta fundamentale si generale.

Exemplu:

Competenta: "alimentarea strungului cu materii prime"

Aspecte critice identificate referitoare la proces:

utilizeaza materii prime adecvate, verificate cu ajutorul instrumentelor de masura, in conformitate cu normele specifice;

plaseaza materia prima in compartimentul adecvat, respectand procedurile standard si normele de protectie a muncii;

verifica cerintele privind materiile prime din punct de vedere al cantitatii si calitatii, raportandu-se la instructiunile specifice activitatii realizate;

alege materia prima adecvata in conformitate cu graficul /programul activitatii realizate;

asigura alimentarea continua a strungului si verifica permanent parametrii specifici.

Aspecte critice identificate referitoare la rezultat:

piesa prelucrata este conforma cu normele din instructiunile tehnice;

numarul de opriri al e echipamentului determinate de lipsa de materiei prime este minim;

instrumentele utilizate sunt adecvate realizarii sarcinilor de lucru.

Aspecte critice identificate referitoare la cunostinte:

modul de functionare al strungului(parametrii tehnologici);

caracteristicile materiilor prime;

instrumente de masura si control;

norme tehnice de fabricatie;

tipuri de materiale;

protectia si igiena muncii.

3. Selectarea metodelor de evaluare pentru aspectele critice identificate

Metodele de evaluare trebuie sa conduca la dovezi de competenta relevante pentru aspectele critice identificate:

pentru cunostinte, capacitate de analiza si sinteza, discernamant: testul scris/ intrebari orale, proiecte, portofoliu;

pentru activitati cu caracter strict profesional/tehnic dar si pentru evidentierea capacitatii de a obtine rezultatele asteptate: observarea directa, stimularea, proiectul, portofoliu, rapoartele de la terti;

pentru a releva consecventa obtinerii rezultatelor la nivelul asteptat: portofoliu, rapoartele de la terti.

4. Elaborarea instrumentelor de evaluare

In mod generic instrumentul de evaluare trebuie sa contina:

obiectivele evaluarii;

cerintele care trebuie indeplinite de catre candidat;

detalii privind modul de aplicare sau de rezolvare , atunci cand este cazul;

rezultatul asteptat;

detalii privind modul de apreciere a rezultatului obtinut de candidat in urma aplicarii instrumentului de evaluare.

G.  Test scris/ Intrebari orale

La elaborarea unui test scris sau a intrebarilor orale trebuie ca:

intrebarile sa fie clare si sa acopere arii esentiale de continut;

fiecare intrebare sa testeze capacitati de cunoastere, de intelegere si discernamant, de aplicare etc. si nu de memorare;

formularile sa fie afirmative;

enuntul sa nu contina elemente din raspuns.

Testele scrise contin diverse tipuri de itemi.

Itemul poate fi definit ca;

Item = intrebare + formatul acesteia + raspunsul asteptat

Dupa gradul de obiectivitate oferit in corectare exista urmatoarele categorii de itemi: obiectivi, semiobiectivi, subiectivi.

a)   Itemii obiectivi testeaza un numar mare de elemente de continut intr-un interval de timp relativ scurt, asigurand un grad ridicat de obiectivitate; se bazeaza pe un model al raspunsului corect, raspunsul corect este unul singur; ei masoara rezultate ale invatarii situate la niveluri cognitive inferioare: cunostinte, priceperi si capacitati de baza. Exista mai multe tipuri:

I.    Cu alegere multipla;

Itemi cu alegere multipla solicita alegerea unui raspuns corect dintr-o lista de optiuni, oferita candidatului pentru o singura premisa.

Utilizari:

cunoasterea terminologiei;

cunoasterea elementelor specifice;

cunoasterea unor principii;

cunoasterea unor metode si proceduri;

identifica aplicatii ale faptelor si principiilor;

interpreteaza relatia cauza-efect;

argumenteaza metode si proceduri

Enunt: Citeste cu atentie enuntul urmator si incercuieste /subliniaza/scrie litera corespunzatoare raspunsului corect.

II.  Cu alegere duala;

Itemii cu alegere duala - solicita asocierea unuia sau a mai multor enunturi cu una din componentele cuplurilor de alternative duale:

adevarat-fals;

da-nu;

corect-incorect.

Utilizari:

cunoasterea unor definitii, proprietatii, principii;

identificarea opiniilor unor surse autorizate;

identificarea relatiilor de tip cauza-efect.

Enunt: citeste cu atentie urmatoarea afirmatie si incercueste litera A, daca este adevarata, sau litera F, daca este falsa.

III.           Tip pereche.

Itemii de tip pereche solicita stabilirea unor corespondente intre elementele distincte (cuvinte, propozitii), picturala (imagini, simboluri), mixta (imagini, cuvinte).

Utilizari:

termeni - definitii;

reguli - exemple;

simboluri - concepte;

parti componente - functii;

aparate, utilaje, scule - utilizari.

Enunt: stabileste prin sageti corespondenta dintre.din coloana A si corespunzatoare din coloana B.

b)   itemii semiobiectivi au ca principala trasatura faptul ca evaluatul este pus in situatia de a construi un raspuns si nu de a-l intelege.

Sunt de doua tipuri:

de completare / raspuns scurt;

Itemii de completare/cu raspuns scurt - solicita elaborarea unui raspuns, in scris. Raspunsul solicitat prin intermediul unei intrebari, a unei formulari incomplete.

Utilizari:

v   cunoasterea terminologiei, a unor fapte specifice, a unor principii, a unei metode sau proceduri;

v   interpretarea/ determinarea unor date, aplicarea unor cunostinte;

v   operarea cu simboluri, formule matematice si conventii;

v   demonstrarea abilitatii de a structura informatiile, de a formula cel mai potrivit si scurt raspuns.

Enunt: Citeste cu atentie afirmatiile urmatoare si completeaza spatiile libere astfel incat sa aiba sens, sa respecte adevarul stiintific.

Intrebari structurate.

Intrebarile structurate - solicita elaborarea unor raspunsuri la intrebarile formulate in legatura cu un material prezentat.

Utilizari:

v   Cunoasterea unor definitii, proprietati sau principii;

v   Observarea unor fenomene, experimente, materiale grafice;

v   Utilizarea cunostintelor;

v   Manevrarea informatiilor;

v   Relationarea elementelor.

Enunt: priveste, analizeaza, deseneaza, raspunde la intrebari.

Caracteristici ale itemului:

Este format din mai multe subantrebari de tip obiectiv sau semiobiectiv legate intre ele printr-un element comun;

Sa ceara raspunsuri simple la inceput, crescand dificultatea spre sfarsitul probei;

Sa solicite un singur raspuns corect, sa nu contina negatii.

c)   Itemii subiectivi (cu raspuns deschis) scot in evidenta originalitatea, creativitatea, personalizarea si individualizarea raspunsului.

Sunt de tip:

Rezolvarea de probleme, care prezinta urmatoarele cerinte:

v   Situatia problema sa fie adecvata nivelului de varsta si de pregatire a elevilor;

v   Activitatea sa se desfasoare individual sau in grup, in functie de natura si continutul problemei;

v   Activitatea sa fie in concordanta cu obiectivele si continuturile modulelor.

Eseul - se utilizeaza pentru masurarea abilitatilor si a competentelor de complexitati ridicate:

v   De a evoca, organiza si integra ideile;

v   De a se exprima independent in scris;

v   De a interpreta datele primite sau obtinute prin documentare;

v   De a aplica datele si interpretarea facuta.

Enunt: realizeaza un eseu cu tema., dupa urmatoarea structura de idei

H.  Observarea directa/ Simularea sau demonstratia structurala.

Atat metoda observarii directe cat si cea a simularii necesita un instrument de evaluare de tip fisa de observare care contine activitatile pe care ne asteptam sa le realizeze o persoana pe parcursul unei secvente de munca bine definita.

Daca secventa este parte a programului curent de munca pe care candidatul il are acolo unde este angajat, metoda de evaluare este observarea directa.

Daca insa se proiecteaza o secventa imaginata dupa un scenariu, tehnica folosita este simularea.

Cu ajutorul unei fise de observare se poate urmari dac un candidat unoaste si aplica corect etapele procesului de productie si manifesta un comportament adecvat intr-o situatie de munca obisnuita.

Este foarte    probabil ca prin observare directa sa nu se poata pune in evidenta modul de reactie si de manifestare in situatii exceptionale sau in conditii de mediu diferite, de aceea este foarte util ca observarea sa se asocieze cu intrebari orale, prin care sa se investigheze capacitatea de cuprindere a unei game mai largi de situatii din partea candidatului si cu un raport, care sa releve constanta in timp a comportamentului acestuia.

Diferenta intre observarea directa si simulare consta in faptul ca la cea dintai observarea se face in conditii reale de munca iar evaluatorul trebuie sa stabileasca impreuna cu candidatul care este momentul in care, in programul curent al acestuia, are loc o secventa de munca relevanta pentru competentele evaluate.

Stimularea poate fi organizata independent de programul de munca al candidatului. Pentru stimulare instrumentul de evaluare contine si un scenariu in care se specifica toate detaliile reconstituirii unei secvente reale de munca.

I.    Proiectul

De regula, proiectul contine:

Tema,

Resursele necesare,

Modalitatea de rezolvare;

Rezultatul asteptat;

Modalitatea de apreciere.

Temele de proiect se pot focaliza pe demonstrarea capacitatilor de organizatre, planificare si valorificare a resurselor, creativitate si inventivitate, de analiza si sinteza. Proiectul poate demonstra capacitatea de sinteza si structura informatii, de a alege strategii, proceduri, metode si mijloace adecvate necesare realizarii activitatilor descrise in standard.

J.    Portofoliul

In stabilirea instrumentului "Portofoliul" evaluatorul decide in concordanta cu aspectele critice pentru care a selectat aceasta metoda, ce tipuri de dovezi produse anterior de candidat sun relevante pentru demonstrarea competentei.

Structura unui portofoliu pentru o anumita ocupatie poate include precizari referitoare la:

Selectarea tematica a elementelor de continut;

Relevanta acestora pentru competenta probata/evaluata;

Durata la care se raporteaza portofoliul, tinand cont de rata modernizarilor si schimbarilor in sectorul ocupational respectiv.

Portofoliul unui candidat poate include:

v   Certificate, atestari, diplome obtinute la cursuri de formare, la concursuri si competitii;

v   Aprecieri la adresa activitatii, produselor realizate de cel evaluat, din presa, literatura de specialitate;

v   Scrisori de recomandare - utilizate la incadrarea in anumite posturi, functii;

v   Corespondenta, jurnale, extrase din proiecte, lucrari de exceptie, liste de opere, publicatii, inregistrari audio-video.

K.  Rapoarte din partea altor persoane

Acest instrument se structureaza in conformitate cu aspectele critice identificate pentru fiecare unitate/grup de unitati de competenta si se refera la activitati si la calitatea rezultatelor acestora, comportament, stil si maniere demonstrate de candidat.

Rapoartele se intocmesc de supervizori, clienti, colegi sau alte persoane. Pot fi elaborate pe baza unui chestionar privind modul in care raspunde sarcinilor profesionale si poate cuprinde si aprecieri critice din partea raportului cu privire la calitatea muncii si rezultatelor candidatului.

L.   Autoevaluarea

Fisa de autoevaluare este un instrument care permite candidatului sa treaca in revista si sa analizeze propria capacitate profesionala in raport cu cerintele standardului focalizandu-l pe cele trei aspecte principale ale competentei:

"stiu";

"pot sa fac";

"am dovezi de competenta valide".

Rezultatul completarii acestei fise nu se constituie o dovada de competenta in sine dar este deosebit de important pentru ca il ajuta atat pe candidat cat si pe evaluiator sa decida care sunt competentele care sunt evaluate prin procesul propri-zis si se reduce astfel rata de esec.

Dovada obtinuta pe baza aplicarii acestui instrument de evaluare nu se ia in considerare la evaluarea competentelor profesionale ale candidatului, ci are ca scop incurajarea participarii candidatului in cunostinta de cauza la procesul de evaluare.

EVALUAREA DE COMPETENTE PROFESIONALE

Specialistii cu experienta recenta de munca si / sau de coordonare in ocupatiile / calificarile dintr-un domeniu pot efectua evaluari de competente profesionale in cadrul unui centru de evaluare doar daca sunt certificati de CNFPA, in conformitate cu standardul ocupational "Evaluator de competente profesionale".

Pentru a conduce procese de evaluare acestia trebuie sa aiba certificate de competenta pentru urmatoarele unitati:

planificarea si organizarea evaluarii;

efectuarea evaluarii;

analizarea informatiilor si luarea deciziei privind competenta;

inregistrarea si raportarea rezultatelor evaluarii.

Daca au elaborat instrumente de evaluare pentru ocupatiile/calificarile respective ei pot obtine, la cerere, certificarea si pentru unitatea de competenta "Elaborarea instrumentelor de evaluare", dar care nu este obligatorie pentru a face evaluari de competente.

Pentru a fi certificati, candidatii trebuie sa demonstreze ca au cunostintele teoretice si deprinderile practice pentru realizarea activitatilor descrise in unitatile de competenta mentionate anterior.

Ei trebuie sa faca dovada ca stiu si pot:

a)     sa combine metodele de evaluare adecvate care sa permita procese de evaluare valide, credibile, impartiale, transparente, cu costuri minime, cu alte cuvinte, sa planifice si sa organizeze evaluari;

b)     sa explice si sa detalieze la cerere, continutul si prevederile standardului si modalitatea de autoevaluare persoanelor care solicita sa fie evaluate, sa furnizeze detalii privind desfasurarea procesului de evaluare si modalitatea producerii dovezilor de competenta de catre candidat;

c)     sa inregistreze rezultatele evaluarilor pe tot parcursul procesului de evaluare, sa intocmeasca dosarele individuale de evaluare, sa ofere un feed-back constructiv candidatilor si sa raporteze conducerii centrului rezultatele evaluarii conform procedurilor;

d)     sa analizeze continutul standardului pentru a stabili aspectele critice, sa aleaga metodele de evaluare cele mai potrivite in raport cu acestea si sa elaboreze instrumentele de evaluare;

e)     sa anlizezez dovezile de competenta directe si indirecte pentru a decide daca sunt valide, autentice, de calitate, actuale si suficiente si sa stabileasca daca sunt necesare dovezi suplimentare pentru a decide in final daca sunt acoperite toate aspectele critice aferente fiecarei unitati de competenta.

Dosarul individual de evaluare contine:

cererea candidatului;

fisa de autoevaluare;

datele de identificare ale candidatului si unitatile de competenta pentru care acesta solicita evaluarea;

metodele de evaluare convenite de avaluator si candidat pentru a fi aplicate in cadrul procesului;

planificarea evaluarii;

dovezile directe, indirecte si suplimentare produse de candidat sau o fila de sinteza a acestora pentru situatia in care acestea nu pot fi depuse fizic in dosar;

lista aspectelor critice acoperite in timpul evaluarii;

decizia finala privind competenta pentru unitatile de competenta pentru care s-a facut evaluarea, insotita de comentarii si recomandari din partea evaluatorului;

feed-back din partea candidatului.

Evaluarea competentelor profesionale dobandite pe alte cai decat cele formale este un proces complet diferit de sistemul traditional de evaluare, fiind proiectat cu precadere pentru adulti.

Evaluatorul de competente nu urmareste sa puna in evidenta lipsurile candidatului privind modul de realizare a activitatilor prevazute in standard, ci il ajuta sa-si demonstreze competentele indrumandu-l in producerea dovezilor necesare.

Acest proces presupune consultarea si colaborarea continua intre evaluator si evaluat si loc in diverse momente cum ar fi:

inainte de evaluare, pentru ca evaluatorul sa se asigure ca persoana care urmeaza a fi evaluata este complet pregatita pentru aceasta si a inteles procesul;

in timpul evaluarii, pentru a oferi candidatului o serie de rezultate partiale si posibilitatea unor clarificari pe parcurs;

dupa evaluare, in legatura cu rezultatele evaluarii si necesarul viitor de pregatire teoretica si practica.

FEED-BACK-UL

Feed-back-ul este o modalitate eficienta de a ne cunoaste mai bine si influenteaza efectul pe care il aveti asupra altor oameni.

Feed-back-ul constructiv are urmatoarele caracteristici:

v   largeste cunostintele despre propria persoana;

v   motiveaza evolutia formatorului;

v   ofera oportunitati de a alege diverse forme de comportament;

v   nu este format numai din reactii si comentarii pozitive.

Feed-back-ul negativ poate fi mai important daca este oferit in mod constructiv si acceptat ca atare.

Feed-back-ul distructiv se refera la lucruri care nu pot fi schimbate, fara a se sugera alte alternative.

Este important, ca in procesul de evaluare, sa dati si sa primiti feed-back.

Cum sa oferim feed-back-ul constructiv?

Intotdeauna porniti de la remarci pozitive;

Fiti concret;

Vorbiti numai despre comportamentul care poate fi schimbat;

Sugerati alternative;

Vorbiti despre ceea ce ati observat, nu emiteti judecati;

Vorbiti numai din punctul dumneavoastra de vedere;

Nu fiti categoric;

Ajutati, nu jigniti;

Faceti recomandari.

Cum sa primim feed-back-ul?

Ascultati, nu incercati sa va aparati;

Ascultati si auziti ce se spune;

Varificati daca alti oameni au observat acest lucru, nu aveti incredere in opinia unei singure persoane;

Verificati daca si alti oameni au observat acest lucru, nu aveti incredere in opinia unei singure persoane;

Cereti oamenilor sa va vorbeasca despre ceea ce va intereseaza;

Nu comentati in timp ce vi se ofera feed-back;

Acorda-ti timp pentru reflectie;

Decideti cum veti beneficia de acest feed-back;

Multumiti oamenilor pentru ca v-au oferit feed-back.

ASIGURAREA CALITATII PROCESULUI DE EVALUARE

Procedura de evaluare si certificare a competentelor dobandite pe alte cai decat cele formale aprobata prin Ordinul comun nr. 4543/468 din 2004 al MEC si MMSSF a fost elaborata in conformitate cu standardul ISO 17024 privind "Criteriile generale pentru organismele de certificare ce efectueaza certificarea personalului", care specifica criteriile generale pe care trebuie sa le respecte un organism de certificare a personalului pentru a fi recunoscut la nivel national si international ca fiind competent si fiabil sa asigure functionarea unui sistem de certificare a personalului indiferent de sectorul implicat si cu practicile europene in domeniul asigurarii calitatii sistemelor de evaluare si certificare de personal.

CNFPA coordoneaza si controleaza la nivel national activitatea de evaluare si certificare a competentelor profesionale obtinute pe alte cai decat cele formale avand urmatoarele atributii in acest domeniu:

Autorizeaza/monitorizeaza centrele de evaluare a competentelor profesionale;

Certifica evaluatori de competente profesionale, verificatori interni si verificatori externi;

In exercitarea acestor atributii CNFPA utilizeaza verificatori interni pentru evaluarea evaluatorilor de competente profesionale si verificatori externi pentru evaluarea performantelor centrelor de evaluare.

Autorizarea se face pentru ocupatii/calificari pentru care exista standarde ocupationale/ standarde de pregatire profesionala recunoscute national, in functie de nivelul de performanta al centrului, astfel:

Pentru o perioada de 1 an, pentru nivelul 1 de performanta;

Pentru o perioada de 2 ani, pentru nivelul 2 de performanta;

Pentru o perioada de 3 ani, pentru nivelul 3 de performanta.

Criteriile de evaluare a centrelor au in vedere urmatoarele elemente:

Fiecare criteriu este analizat pe baza dovezilor produse de centru in raport cu fiecare din etapele ciclului calitatii (planificare, realizare, verificare si imbunatatire) si primeste un punctaj de la 0 la 3. Punctajul minim acordat este dat de cal mai mic punctaj obtinut pe etape.

Nivelul de performanta al centrului este dat de punctajul minim acordat criteriilor de evaluare.

Nivelul de performanta al centrului este stabilit in doua etape si anume:

v    Prin autoevaluare, de catre centru;

v    Prin evaluare, de catre verificatori externi desemnati de CNFPA.

Prin autoevaluare, centrul desemneaza un colectiv format din evaluatori de competente profesionale si persoane din conducerea institutiei. Acestia culeg dovezi privind indeplinirea criteriilor de evaluare mentionate anterior si intocmesc matricea nivelului de performanta al centrului.

Evaluatorii care au participat la stabilirea nivelului de performanta de cel putin doua ori, in situatia in care nivelul acordat de centru a corespuns cu nivelul acordat de verificatorul extern, pot solicita evaluarea si certificarea pentru unitatea "Verificare externa a proceselor de evaluare" din standardul "Evaluator de competente profesionale".

Ei trebuie sa faca dovada ca stiu si pot:

Sa furnizeze informatii, sfaturi si suport tehnic centrelor de evaluare;

Sa verifice practicile de evaluare si procedurile centrului prin prisma criteriilor de evaluare mentionate prin lege si sa stabileasca nivelul nivelul de performanta al centrului;

Sa ofere feed-back centrelor si sa intocmeasca rapoarte de evaluare/monitorizare.

Conform principiilor de asigurare a calitatii se recomanda centrelor de evaluare autorizate sa numeasca unul sau doi verificatori interni dintre evaluatorii certificati cu care lucreaza.

Acestia coordoneaza si controleaza activitatea celorlalti evaluatori din centru.

Pentru a solicita certificarea ca verificatori interni acestia trebuie sa faca dovada ca au desfasurat timp de un an activitatile mentionate.

Pentru a putea fi certificati, acestia trebuie sa demonstreze ca au cunostintele teoretice si deprinderile practice pentru realizarea activitatilor descrise in unitatea de competenta "Verificarea interna a proceselor de evaluare" din standardul "Evaluator de competente profesionale".

Ei trebuie sa faca dovada ca stiu si pot:

Sa ofere consultanta evaluatorilor de competente profesionale;

Sa evalueze competentele profesionale ale evaluatorilor;

Sa monitorizeze performantele acestora;

Sa raporteze si sa ofere feed-back.

Evaluatorul de competente profesionale este pionul central al sistemului de evaluare a competentelor dobandite pe alte cai decat cele formale. El trebuie sa fie un specialist recunoscut in domeniul sau de activitate pentru a conferi credibilitate evaluarilor pe care le efectua.