EVOLUTIA SOMAJULUI IN ROMANIA

EVOLUTIA SOMAJULUI IN ROMANIA

1. CAUZELE SI EVOLUTIA SOMAJULUI IN PERIOADA DE TRANZITIE

In conditiile tranzitiei, piata muncii din Romania s-a format si evolueaza ca o piata a dezechilibrelor pe care, in mod sistematic, oferta de munca, la nivel global, sectorial etc. este superioara cererii sistemului economico-social. Dezechilibrele pietei muncii sunt determinate de factori economici care au condus la scaderea cererii de munca, urmare a declinului drastic si prelungit al economiei, al incoerentelor si inconsecventelor in planul reformei economice.

Pe de alta parte, in special sub aspectul structurilor ocupational-profesionale, educational-formative, comportamentale, dezechilibrele sunt influentate si de factori care tin de oferta de munca. De asemenea, aceste dezechilibre sunt generate si de segmentarea pietei muncii, de rigiditatile specifice acesteia, de slaba eficienta a mecanismelor de ajustare a cererii si ofertei de munca.

Dupa anul 1991 - an in care in Romania a fost promulgata Legea nr. 1 privind protectia sociala a somerilor si reintegrarea lor profesionala - somajul a devenit principala forma de dezechilibru pe piata muncii.

Somajul este un fenomen care afecteaza astazi, in proportii diferite, toate tarile. Datele statistice arata ca in unele tari (SUA, Japonia, Suedia) evolutia somajului nu este de necontrolat si nu are un sens permanent de crestere daca se aplica politici guvernamentale adecvate.

Somajul apare ca un dezechilibru al pietei muncii la nivel national, ca punct de intalnire intre cererea si oferta globala de munca. Piata muncii se caracterizeaza prin faptul ca cererea de munca nu se modifica in aceeasi masura cu modificarea salariului nominal, respectiv real, si nici oferta de munca nu evolueaza in raport de pret si cost. Piata muncii din Romania se caracterizeaza printr-un numar mic de meserii, care se cauta si sunt bine platite, si un numar mare de meserii cu o oferta excedentara, mult mai putin atragatoare pentru angajator si care nu ofera satisfactii nici pentru angajati.

In analiza cauzelor somajului trebuie avute in vedere:

a)      sporul natural al resurselor de munca, respectiv al populatiei in varsta de munca;

b)      femeile casnice care doresc si preseaza sa intre pe piata muncii;

c)      disponibilizarea unei parti a populatiei ocupate, datorita disparitiei unor locuri de munca si a reclasarii altora;

d)      dezvoltarea lenta a sectorului privat;

e)      viata economica ce se confrunta cu dificultati generate de lipsa pietelor de desfacare, lipsa unor surse    convenabile de materii prime, materiale, energie, capital etc.

f)        specializarea si segmentarea unor grupuri si categorii socio-profesionale neconcurente, ca urmare a multiplicarii fara precedent a numarului de profesii, specializari, calificari si a numeroaselor diferentierii dintre salariati din punct de vedere al experientei si abilitatii lor;

g)      consolidarea pietei de cvasimonopol a unor agenti economici, avand drept consecinta rigidizarea pietei muncii;

h)      amplificarea elementelor de interventionism pe piata muncii din partea puterii publice sau a unor agenti institutionalizati cu atributii in formarea, angajarea sau utilizarea factorului munca.

Somajul este un fenomen strans legat de dezvoltarea economica, industriala si postindustriala. La noi in tara, somajul a existat si in prima parte a secolului, dar dimensiunea lui era numeric redusa, industria nefolosind decat o pondere redusa a populatiei active, din cadrul celei urbane ( in 1930 populatia urbana era 3.051.253 iar pana in 1948 a ajuns la 3.713.139 persoane ).

Urmarind datele statistice inregistrate, constatand ca numarul somerilor in Romania a crescut in prima parte a secolului, ajungand in 1928 la 3727 persoane, in anul 1932 la 38.890 persoane, iar in 1937 la 10.851 persoane, la o populatie de 17 milioane, respectiv 18.426.159 si 19.535.398 locuitori. Acest somaj, corespunzator unei cresteri economice industriale incipiente, se incadreaza perfect in modelul somajului Keynesian cauzat de o criza a cererii agregate, o criza a anilor '30.

In perioada celui de-al doilea razboi mondial, in Romania s-a introdus Legea privind regimul muncii pe timp de razboi, deci criza economica a capatat forme acute, care au dictat in plan politic si juridic desfiintarea fortata a somajului. Inexistenta somajului in perioada Legii muncii in timp de razboi are cauze extraeconomice.

Dupa razboi, pana la evenimentele din 1989, nedeclararea somajului in Romania are explicatii speciale, legate de cresterea economica industriala intr-un ritm accelerat, de urbanizare masiva, prin aglomerarea populatiei in orase si, desigur, de construirea unor mari obiective economice de interes national si lucrari publice, integrate intr-o strategie centralizata de utilizare a resurselor.

Somajul efectiv s-a manifestat dupa anul 1989 intr-un ritm neasteptat de rapid, cota sa crescand cu 2-3% pe an. Acest somaj insa este un somaj al unei societati postindustriale sau, dupa cum este metaforic John Naisbitt in 'Megatendinte', referindu-se la scaderea ponderii industriei in ansamblul economiei, al unei societati care se dezindustrializeaza. Dezindustrializarea este un termen sugestiv in special pentru diminuarea ocuparii industriale: industria nu mai creste din punct de vedere cantitativ, ea insa se va innoi profund, trecand spre o noua calitate, in contextul unei restructurari globale, ce cuprinde in proportii diferite toate ramurile economiei si cele trei sectoare.

In fiecare tara, in perioada infaptuirii industrializarii, s-a manifestat o tendinta de crestere a volumului si ponderii resurselor de munca ocupate in industrie. Aceasta tendinta a fost inregistrata si in Romania postbelica. Industrializarea s-a intemeiat si pe cresterea ponderii factorului munca utilizat in industrie, de la 12,0% in 1950; la 38,1% in 1989, atat prin atragerea unei parti crescande din populatia devenita disponibila in agricultura, cat si prin integrarea noilor generatii cu precadere in activitatile industriale.

Criticandu-se, intemeiat, dezvoltarea fortata a unor ramuri energo si materialo-intensive in tara noastra, dupa decembrie 1989, s-a declansat, dar nu intemeiat, un adevarat proces de dezindustrializare a Romaniei. Acest proces a generat efecte negative si asupra utilizarilor resurselor de munca disponibile.

Tabelul nr.1. Involutia fortei de munca ocupate in industria Romaniei in perioada 1991 - 2002

Sursa: Calculat dupa: Anuarul Statistic al Romaniei, CNS, 1997, p.141, 148, 2000, p.114 si 2005, p.106, 107

In 13 ani de tranzitie postsocialista, sfera industriei a fost restransa cu 11,5% din populatia ocupata a tarii. In aceeasi perioada, s-a redus ponderea industriei, cu 1,1% din totalul salariatilor. Ca urmare, un numar crescand de muncitori si specialisti a fost privat de posibilitatea de a-si pune in valoare capacitatea de munca si de a-si asigura conditii corespunzatoare de viata. Totodata, aceasta a limitat considerabil oferta industriei romanesti pe piata interna si mai ales pe cea externa, ceea ce s-a realizat in favoarea altor tari.[3]

In ceea ce priveste agricultura, in Romania, procesul de modernizare a acesteia a fost insotit de reducerea ponderii populatiei ocupate de la 74,1% in 1950 la 27,5% in 1989, ceea ce a generat efecte favorabile asupra utilizarii factorului munca in ansamblul economiei nationale.

Dupa decembrie 1989, ca urmare a desfiintarii cooperativelor agricole de productie si a aplicarii Legii fondului funciar, ocuparea factorului munca in agricultura a inregistrat o evolutie anacronica. Contrar tendintei manifestate pe plan mondial, in Romania populatia ocupata in agricultura a sporit substantial. In 2002, ea era mai mare cu 6,2% fata de 1989, fiind aproximativ egala cu cea utilizata in 1978, deci cu aproape doua decenii in urma.

Tabelul nr. Evolutia fortei de munca utilizata in agricultura Romaniei

Sursa:Calculat dupa: Anuarul Statistic al Romaniei, CNS, 1997, p. 141, 2000, p. 114 si 2005, p. 105.

Aceasta tendinta a fost determinata, pe de o parte, de disponibilizarea unui numar crescand de lucratori din constructii si industrie, ceea ce i-a constrans sa revina in agricultura, iar, pe de alta parte, de trecerea de la marea productie agricola moderna la mica productie agricola traditionala (ceea ce impune folosirea unui volum sporit de munca). Aceasta tendinta influenteaza negativ productivitatea in agricultura, costurile si preturile produselor agricole, capacitatea de concurenta a agriculturii romanesti. Cei eliminati din industrie si care s-au intors la tara au folosit avantajul de a avea asigurata o locuinta si o gospodarie proprie, devenind astfel, din lucratori industriali, lucratori agricoli. In urma acestui acord, antiistoric si antieconomic, populatia ocupata in agricultura a sporit la 37,5% in 200 Este semnul tendintei de organizare a economiei si populatiei tarii in perioada de tranzitie. Daca tinem seama ca aceasta enorma populatie agrara, de peste 3,4 milioane de persoane apte de munca, este ocupata anual doar de circa 130 de zile lucratoare, rezulta ca peste jumatate din ea se afla intr-o stare de somaj latent. Prezenta acestui fenomen constituie o mare pierdere de venit atat pentru agricultori, cat si pentru economia nationala.

Asistam, totodata, la o tertializare a economiei, desfasurata pe fondul privatizarii si descentralizarii activitatilor economice, care a cuprins nu atat sfera serviciilor productiei industriale, cat indeosebi comertul, transporturile, comunicatiile si informatizarea activitatilor, in general.

In aceste conditii, cauza principala a somajului este o criza a ofertei agregate. Scaderea acesteia este, in principal, rezultatul cresterii posturilor si scaderii productivitatii (muncii si capitalului). Cererea de munca in industrie a scazut intr-un ritm mai mic decat cel al ofertei. In termenii reali, scaderea ocuparii in industrie inseamna o restrangere a productiei realizate in aceasta ramura, dublata de dificultati majore de desfacere pe piata interna sau externa a acestor bunuri.

Pe langa cauzele nationale, specifice fiecarei tari, somajul mai are si cauze externe, dintre care cea mai importanta este internationalizarea pietei muncii, puternic marcata de migratia internationala. Cauzele externe nu sunt numai in domeniul economicului, dar si de natura demografica, politica si sociala, influenta lor putand fi limitata printr-o legislatie protectionista, corespunzatoare intereselor nationale. Pe parcursul celor 13 ani ai tranzitiei, dimensiunile, dinamica, formele si caracteristicile somajului, in tara noastra, au evoluat, s-au nuantat.

In Romania, ca si in alte tari europene, masurarea somajului se realizeaza utilizand doi indicatori: somajul inregistrat si somajul in sens BIM (Biroul International al Muncii). Intre estimarile obtinute utilizand cei doi indicatori exista diferente datorate metodologiei de calcul. Astfel, nu toti somerii inregistrati la Agentiile de Ocupare si Formare Profesionala indeplinesc conditiile incluse de BIM si nici toti somerii in sens BIM nu indeplinesc conditiile impuse de lege, de inscriere la agentiile de ocupare.

Somerii BIM sunt persoanele de 15 ani si peste care indeplinesc simultan urmatoarele conditii:

- nu au un loc de munca si nu desfasoara o activitate in scopul obtinerii unor noi venituri ;

sunt in cautarea unui loc de munca utilizand diferite metode pentru a-l gasi; inscrierea la Agentiile de Ocupare si Formare Profesionala sau la agentiile particulare de plasare, publicarea de anunturi, apel la prieteni etc.

Somerii inregistrati reprezinta persoanele in varsta de 18 ani si peste, apte de munca, ce nu pot fi incadrate din lipsa de locuri de munca disponibile (Legea nr.1/1991 republicata in anul 1994 si completata de Ordonanta Guvernului nr.47/1997) si care s-au inscris la agentiile de ocupare si formare profesionala.

In tara noastra, in anul 2003 aproape jumatate din somerii BIM erau inscrisi la Agentia Nationala de Ocupare si Formare Profesionala; peste 1/5 dintre somerii inscrisi la agentie au declarat ca au lucrat cel putin o ora pentru obtinerea unor venituri. Ponderea cea mai mare a persoanelor care lucrau, fiind inscrisi ca someri la agentiile de ocupare, o detineau barbatii (71,1%).

Explozia acestuia din anul 1991 a fost continuata de o dinamica accelerata pana in martie 1994 cand se atinge nivelul maxim de 11%. Din 1995, se observa o tendinta de reducere a numarului si ratei somajului, tendinta mai pronuntata in a doua parte a anului electoral 1996, pana la 6,6%. In 1997, accelerarea reformei economice si restructurarea reala a intreprinderilor au antrenat, in mod necesar, un nou 'boom' al somajului. Anul 1997 a fost marcat, in domeniul pietei muncii, de aplicarea Ordonantelor 9 si 2

Ordonanta nr. 9/1997 prevedea acordarea unor compensatii banesti, in valoare de 6-12 salarii medii nete lunare pe economie, in functie de vechime, persoanelor disponibilizate.

Ordonanta nr.22/1997, menita sa reglementeze ca act normativ restructurarea meritului, declansata in vara anului 1997, acorda intre 12-20 de salarii medii nete pe ramura fiecarui miner care parasea subteranul, plus ajutor de somaj pe 9 luni, plus intre 1 si 6 salarii medii brute de la regia supusa restructurarii.

Astfel, un miner din subteran cu vechime in munca putea primi aproape 25 milioane lei, plus ajutorul de somaj. La cursul dolarului din iunie 1997 suma echivala cu circa 3500 dolari. S-a crezut ca, dispunand de asemenea suma, minerii ar putea initia afaceri pe cont propriu si, creand noi locuri de munca si noi venituri, ar putea contribui si la veniturile bugetare ale tarii. Nu s-a tinut insa seama de faptul ca intr-o zona monoindustriala nu existau posibilitati de investitii alternative.Prin acordarea acestor sume s-a stimulat nemunca si saracia unui buget si asa auster.

Nu am vrea sa se inteleaga faptul ca suntem impotriva restructurarii reale si a disponibilizarilor de personal, dar acestea trebuiesc realizate in concordanta cu criteriile de eficienta economica si de asigurare a protectiei sociale, avand in vedere urmatoarele aspecte:

a) disponibilizarile de personal pentru aducerea numarului de salariati in raport cu structura si volumul de activitate, reprezinta o necesitate obiectiva recunoscuta si aplicata in toate tarile cu economie de piata, fiind una din caile principale de crestere a productivitatii muncii. In orice activitate existenta unui personal peste necesar, determina nu numai cheltuieli suplimentare nejustificate dar si un climat de indisciplina si lipsa de responsabilitate in munca fiecarui salariat;

b) statul trebuie sa creeze toate conditiile de protectie sociala pentru personalul disponibilizat; in tara noastra s-a mers excesiv pe acordarea de compensatii banesti ale personalului disponibilizat si nu pe masuri active de protectie sociala; au intarziat mult definitivarea unor reglementari cum ar fi dezvoltarea I.M.M-urilor, facilitati in zonele defavorizate, atragerea de investitori straini etc;

c) atitudinea si comportamentul personalului disponibilizat, legat de acest aspect retine atentia urmatoarelor situatii:

neintelegerea scopului redimensionarii personalului, considerand disponibilizarile ca masuri impotriva salariatilor, neluand in considerare ca prin schimbarea locului de munca se va putea obtine chiar un salariu mai bun;

unii disponibilizati au utilizat in mod eficient banii primiti de la stat, organizand singuri sau in asociere diferite activitati aducatoare de venit; altii insa au consumat toti banii primiti ajungand in prezent fara mijloace de subzistenta;

in multe localitati, oferta de locuri de munca depaseste cererea, unii disponibilizati refuzand insa sa se angajeze pe motiv ca salariile sunt mici sau ca angajarea se face pe timp limitat;

o parte dintre disponibilizati s-au realizat pe alte meserii si profesii decat cea avuta initial; altii insa nu se adapteaza la anumite privinte intampinand greutati in angajarea la noi locuri de munca.

Tabelul nr. 3. Numarul somerilor si rata somajului in Romania, in perioada 1995 - 2001

Sursa: Statistica Sociala, 2001, C.N.S.,pag.72

Evolutia somajului in perioada 1991-2000 reflecta evolutia economiei nationale din aceasta perioada: declinul puternic al economiei din anii 1990-1992 a determinat cresterea puternica a somajului; o usoara revenire a cresterii economice in perioada 1994-1996 a fost urmata de decresterea curbei somajului; decresterea puternica a productiei nationale a fost insotita de o crestere corespunzatoare a somajului in perioada 1997-2001. Prin urmare in aceasta perioada a tranzitiei, intre dinamica productiei nationale si dinamica somajului a existat un raport negativ: cand productia s-a diminuat, somajul s-a extins.

Procentual, cresterea somajului este mult superioara diminuarii productiei. In perioada 1991 - 2000, rata somajului s-a inscris pe aceeasi curba cu dinamica acestuia. Pornita initial, in 1991, cu 3% din populatia activa, aceasta rata a urcat in numai trei ani, pana in 1994, la 10,9% si dupa o coborare la 6,6% in 1996 (an electoral), a urcat apoi continuu pana la 12,2% in februarie 2000 . Doua momente esentiale evidentiaza relevant corelatia dintre dinamica economiei si cea a somajului.

Un prim moment este perioada 1994-1996; in acesti ani, productia nationala si-a sporit volumul numai cu 16,6%, in timp ce somajul s-a redus cu 46,3%, respectiv cu 566.420 de persoane; in aceeasi perioada, numarul de salariati s-a redus cu 9,8%.

Un al doilea moment il reprezinta perioada 1997 - 1999: acum, productia nationala s-a redus cu 26,2%, in timp ce somajul si-a sporit efectivul cu 71,9%, respectiv cu 47700 de persoane, din care majoritatea - 367.900 de persoane, in perioada octombrie 1996 - martie 1998, rezultat al aplicarii Ordonantei nr. 9/1997 si Ordonantei nr. 22/1997.

Potrivit datelor inscrise in Anuarul Statistic, numarul somerilor inregistrati la sfarsitul lunii decembrie 2004 era de 760.623 de persoane, in scadere cu 120.812 fata de anul 1999. Numarul somerilor neindemnizati a crescut de la 225.437 persoane in 1999 la 416.937 persoane, respectiv cu 54,8%.

Principalele surse ale somajului sunt:

a)      populatia ocupata, persoanele care au lucrat, sunt calificate si au experienta in munca; la sfarsitul anului 1998 aproape 74% din someri faceau parte din aceasta categorie;

b)      tinerii absolventi de invatamint secundar si superior, a caror pondere variaza intre numarul total de someri, cu tendinte de sporire in perioadele de terminare a studiilor;

c)      o parte a populatiei inctive ( femei casnice) care intra pe piata muncii datorita scaderii veniturilor familiale si, implicit, al reducerii nivelului de trai;

d)      scaderea cererii pe piata bunurilor si serviciilor datorita, pe de o parte, reducerii puterii de cumparare a populatiei, iar, pe de alta parte, dificultatilor generate de lipsa pietelor de desfacere;

e)      extinderea fenomenelor restrictive de natura economica, sociala, juridica, ce limiteaza mobilitatea factorului munca pe plan intern si international.

Miscarile care au loc pe planul ocuparii factorului munca, fluxurile dintre populatia ocupata, fluxurile dintre populatia ocupata spre somaj, asociate cu mari dificultati de integrare a tinerilor care termina diferite forme de pregatire, afecteaza si vor afecta in special anumite sectoare de activitate (industria miniera, metalurgia, pertochimia, zootehnia etc.), segmente ocupational - profesionale ( muncitori, personal cu pregatire medie), profesii ( meserii) si zone geografice. In numeroase situatii aceste zone sunt si in prezent confruntate cu efectele subocuparii si somajului. In lipsa unor politici active consecvente, exista riscul depopularii unor zone, ca urmare a migratiei de intoarcere - cu statut de somer - a calamitatii sub aspect economico - social al acestora si al accentuarii tensiunilor pietei muncii.

Somajul ataca in mod diferit diversele categorii ale populatiei apte de munca. In primul rand, categoria cea mai afectata de somaj, din punct de vedere al structurii pe sexe, este populatia feminina.

Rata superioara a somajului la populatia feminina, in primii ani ai tranzitiei, se explica prin caracteristicile acestei categorii a factorului munca, desi nivelul de instruire scolara si profesionala al femeilor este apropiat de cel al barbatilor.

Ca principale cauze ale ocuparii acestei situatii mentionam restructurarea unei ramuri in care populatia feminina era predominanta, precum si comportamentul discriminatoriu manifestat de unii patroni la angajarea persoanelor de sex feminin.[7]

Somajul afecteaza in mai mare masura persoanele de sex feminin din grupa de varsta de 50 de ani si peste (datorita procesului mai lent de recalificare si reintegrare profesionala a populatiei varstnice in general si a celei feminine in special) si in oarecare masura pe cele din grupa de varsta de 15 - 25 de ani (datorita dificultatilor in angajarea tinerelor absolvente).

Focalizarea somajului la populatia feminina are numeroase incidente asupra vietii de familie, dar si asupra societatii: diminuarea venitului si a vigorii familiei, reducerea numarului copiilor si deteriorarea educatiei lor si a potentialului viitor de munca al tarii. Pentru realizarea unui echilibru al cererii cu oferta de munca feminina, obiectivul principal al politicii de ocupare al populatiei feminine in conditiile actuale il poate constitui, pe de o parte, promovarea unei politici adecvate de ocupare si integrare in activitatile economico - sociale a femeilor, realizarea unei protectii sociale reale a acestora in conditii de egalitate a sanselor, iar pe de alta parte, crearea conditiilor favorabile realizarii functiilor complexe pe care femeia le indeplineste in familie si in societate.

Incepand cu anul 1997 se constata o inversare a raportului.Cresterea gradului de ocupare a populatiei feminine este rezultatul dezvoltarii sectorului serviciilor.

Tabelul nr. 4. Numarul de someri si rata somajului pe sexe in perioada 1993 - 2004

Sursa: Calculat dupa Anuarul Statistic al Romaniei, CNS, 1998, p. 148-149;2005, p. 110-111

In acest scop, un rol important il poate avea existenta unor mecanisme care sa favorizeze flexibilitatea pietei muncii feminine, tinand seama si de experienta unor tari dezvoltate cu economie de piata, respectiv:

Programe privind relansarea si diversificarea activitatii din unele ramuri si domenii economico-sociale in care populatia ocupata este cu deosebire de sex feminin , cum ar fi: industria de confectii si textile, industria de pielarie si incaltaminte industria electronica, optica si mecanica fina, invatamant si ingrijire a copiilor in crese si gradinite, asistenta sanitara si sociala, comert si prestari de servicii. Precum si programe de modernizare a unitatilor de dimensiuni mici si mijlocii, iar in unele cazuri chiar la nivel familial (ca in cazul turismului rural);

Programe vizand pregatirea si reconversia profesionala a persoanelor de sex feminin in concordanta cu modificarile structurale din economie, asociate cu programe destinate reintegrarii femeii in societate;

Initierea de programe de munca flexibile, in diversificarea locurilor de munca cu timp partial (de exemplu: orare de munca decalate pentru femei care au in ingrijire copii, pentru femeile care au statut de pensionare, etc)

Extinderea muncii la domiciliu a femeilor cuprinzand pe langa activitati din domeniul industriei usoare, alimentare, cooperatiei mestesugaresti si activitati de: tehnoredactare, contablitate, informatica etc.;

Extinderea muncii temporare, cu contracte de timp determinat, a activitatilor sezoniere pentru ocuparea persoanelor active feminine disponibilizate ca urmare a restructurarii unor ramuri. Aceste activitati ar putea fi avute in vedere mai ales in domeniul serviciilor (turism, comert, sanate si asistenta sociala).

In al doilea rand, din punct de vedere al structurii somajului pe grupe de varste situatia cea mai dificila se intalneste la tineri. Somajul tanar, in masura in care are dimensiuni reduse este considerat cel mai important rezultat al politicii oricarei tari, indiferent de nivelul dezvoltarii economice.Somerul tanar este considerat persoana care indeplineste conditiile general - cunoscute de a fi somer si care este in varsta de 15 - 24 ani.Orice persoana in varsta de peste 25 ani este considerata somer adult.

Unii specialisti sunt de parere ca somajul tanar poate fi masurat cu ajutorul a 4 indicatori si anume:

a)    rata somajului tanar, ca procent de forta de munca tanara, calculat ca raport intre somajul tanar si forta de munca tanara, indicatorul are o mare importanta pentru a evidentia densitatea somajului in aceasta categorie de populatie aflata la inceput de viata activa.In anul 1998, la o rata globala a somajului de 10,4%, somajul tanar reprezinta 13,5%:

b)   ratia ratei somajului, ca procent fata de rata somajului adult;

c)   ponderea somajului tanar in somajul total - in Romania acest indicator la sfarsitul anului 1998 este de 31,2%, situand Romania intre primele tari din lume;

d)   ponderea somajului tanar in populatia tanara - acest indicator, Romania se situeaza pe o pozitie mai moderata dar totusi inalta (9,4%) in comparatie cu alte tari ale lumii.

Prin urmare, dimensiunile somajului tanar sunt mari, ponderea mare a somajului tanar in somajul adult rezulta si din practica diminuarii acestuia din urma prin pensionarea sau retragerea timpurie pe un sistem de asistenta sociala.

STRUCTURA SOMAJULUI PE NIVELURI DE INSTRUIRE

Structura socio-profesionala a somajului da indicii asupra scaderii productiei industriale in anumite subramuri, asupra ramurilor celor mai sensibile la criza economica si energetica in special, ceea ce are ca efect restrangerea sau chiar oprirea activitatilor in aceste domenii.

Pentru Romania exista o tendinta de a fi mai vulnerabile la somaj categoriile profesionale cu nivel mai scazut de pregatire; cei cu studii superioare sunt cei mai putin afectati cu riscul ca acestia sa lucreze in alte domenii decat cele pentru care au fost specializati. Aici intervine desigur si usurinta celor cu studii superioare de a se policalifica.Corelatia stransa dintre nivelul somajului si nivelul de educare si formare profesionala este o caracteristica generala a somajului actual, care se regaseste in toate tarile. In SUA, o tara in care rata somajului a fost tinuta sub control intregul secol XX, educatia este un factor determinant al ocuparii: diplomatii universitari, barbati, femei, albi, negri si hispanici - au cea mai inalta retea de angajare.

Importanta este si analiza somajului in profil teritorial. Involutiile inegale din economia judetelor si a marilor zone geoeconomice ale tarii s-au reflectat si in comportamentul teritorial al somajului.

Distributia lui inegala pe teritoriul national face din neocuparea factorului munca una din problemele cele mai tensionate social ale tranzitiei.Tensiunile sunt generate, pe de o parte, de numarul si rata inalta a somajului, iar pe de alta parte, de efortul material necesar asigurarii protectiei sociale a somerilor.

Privite in timp, evolutiile teritoriale ale somajului din Romania cunosc o agravare continua. In decembrie 1996, somajul cunostea o rata de peste 10 % numai in 5 judete; in decembrie 1999, aceasta rata a fost reprezentata in 30 de judete (din cele 42 existente).

In ceea ce priveste concentrarea numerica a somajului in plan teritorial la nivelul anului 1999 (decembrie), fata de marimea medie judeteana a numarului de someri, adica 26.911 (respectiv 2,38% din totalul tarii), 9 judete aveau peste 40.000 de someri, ele participand cu numai 21% din totalul judetelor, dar cu 36,1% din numarul total de someri pe tara.

Principalii factori care au contribuit la scaderea ratei somajului au fost cresterea economica inregistrata in aceasta perioada si implementarea masurilor active prevazute de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca.

Analiza somajului in profil teritorial ne da posibilitatea sa desprindem urmatoarele concluzii:

involutiile economice la nivelul judetelor se reflecta si in nivelul ocuparii factorului munca, printr-un spor anual crescut al somajului;

decalajele economice dintre judete, mostenite din trecut, isi adauga, in perioada tranzitiei, un nou element, marimea somajului, cu tendinta de cronicizare si actiune mai indelungata in timp;

marimea absoluta si relativa a somajului trebuie luate in considerare printre factorii de prima importanta in stabilirea zonelor defavorizate.

3. MASA SOMERILOR

Cei apti de munca si care nu sunt totusi inclusi in forta de munca sunt fie batrani, fie casnice sau poate fi vorba de indivizi care doresc sa lucreze dar au fost descurajati de greutatile intampinate in gasirea unui loc de munca. Pe noi ne intereseaza insa in mod special acea parte a fortei de munca reprezentata de someri. In fiecare moment exista un numar dat de someri, acest numar scazand si crescand necontenit.

Exista patru modalitati prin care o persoana pate deveni somera:

Este nou intrata pe piata muncii - pentru prima oara in cautarea unei slujbe - sau revine pe aceasta piata - reintra din nou in forta de munca dupa ce renuntase la cautarea unui loc de munca timp de 4 saptamani;

Persoana a fost eliberata temporar din functia detinuta. Este vorba de o suspendare de peste o saptamana, fara plata, initiata de angajator, fara a cauza prejudicii angajatului;

Este vorba de o persoana care paraseste un anumit post in vederea gasirii unui alt loc de munca, inregistrandu-se ca somera in perioada intermediara;

Muncitorul isi pierde definitiv slujba fie pentru ca a fost concediat, fie ca firma pentru care a lucrat a dat faliment. Aceasta situatie este cunoscuta sub numele de "demisii voluntare" sau mai simplu, pierderea serviciului.

Cresterea numarului de someri este compensata de iesirile din masa somerilor.Exista in esenta 3 moduri de iesire din somaj:

persoana care este angajata intr-un nou post;

o persoana temporar suspendata este rechemata la lucru;

persoana respectiva aflata in somaj inceteaza sa-si mai caute de lucru si, prin definitie paraseste forta de munca. S-ar putea ca nu peste multa vreme persoana in cauza sa inceapa sa-si caute din nou un loc de munca.

Piata fortei de munca se afla intr-o continua schimbare. Care sunt factorii care determina rata somajului si numarul total al somerilor? Somajul creste atunci cand intrarile depasesc iesirile.Astfel, somajul creste odata cu sporirea numarului demisiilor, al suspendarilor si al noilor intrari pe piata muncii, deoarece noii intrati au nevoie in mod obisnuit de o perioada mai lunga de timp pentru a se angaja.Reducerea somajului se realizeaza prin majorarea ritmului angajarilor si prin cresterea numarului celor ce parasesc forta de munca.

Subangajatii

Unii oameni nu-si pot ingadui sa fie descurajati. Multi oameni care devin someri au responsabilitati familiale si note de plata: in mod simplu ei nu-si pot permite sa iasa din cadrul fortei de munca. In schimb ei sunt fortati sa accepte unele slujbe - orice slujbe - tocmai pentru a-si intretine corpul, sufletul si familia. Rezultatul muncii poate fi o slujba cu jumatate de norma sau cu norma intreaga dar foarte prost platita.Cu toate acestea, orice slujba platita este suficient sa excluda persoana din randul somerilor , dar nu din conditia de subangajati.

Muncitorii subangajati reprezinta resurse de munca care nu sunt in totalitate utilizate.Ei fac parte din problema subangajatilor, chiar daca nu sunt in mod oficial numarati ca neangajati.

Somajul fantoma

Desi descurajati si subangajati, muncitorii nu sunt luati in considerare in statisticile oficiale referitoare la somaj. Multi oameni raporteaza ca sunt in cautarea unei slujbe chiar si cand ei au un interes mai mic in gasirea unei slujbe.Unii extind problema publicului in actualitate incurajand fiecare comportare.De exemplu, incercarea mai multor adulti de cautare a unei slujbe, chiar si incercarea multor mame care vor prefera sa-si petreaca timpul crescandu-si copiii.Rezultatul lor in cautarea unei slujbe este improbabil, in cel mai bun caz este minim, incluzand poate un drum pana la oficiul de plasare a fortei de munca.[10] Asemanator, cele mai multe guverne conditioneaza primirea ajutorului de somaj ca dovada ca acele persoane sunt in cautarea unui loc de munca, chiar daca unii pot sa beneficieze o scurta perioada de ajutorul de somaj.Din nou aici raportand somajul putem sa ascundem forta de munca neparticipanta.