Fenomenul somajului

Somajul, fenomen manifestat pe piata muncii atunci cand oferta depaseste cererea de forta de munca, se datoreaza in primul rand declinului economiei, restructurarii pe principiile pietei, dar si unei evolutii rapide a tehnologiilor, in paralel cu ramanerea in urma a sistemului de pregatire profesionala ( Buse, Craite, Barsan, 1994 ).

In Romania, trecerea de la un sistem economic centralizat la cel bazat pe economia de piata a produs dereglari importante pe plan economic si social, scaderea drastica a productiei si aparitia somajului fiind doar o parte dintre ele.

Schimbari esentiale se produc si in relatiile de munca: locul de munca devine incert, sistemul de remunerare nu se mai incadreaza in schemele cunoscute, iar pregatirea profesionala se impune ca o obligatie permanenta. Forta de munca se constituie intr-o marfa speciala, care nu mai poate fi vanduta in orice conditii.

Pentru cea mai mare parte a persoanelor apte de munca din Romania, adaptarea la noul context al pietei muncii reprezinta un drum dificil de parcurs. Intelegerea mecanismelor care pun in miscare relatiile de munca si a fenomenelor care se manifesta in mod firesc pe piata muncii devine o conditie necesara pentru ca individul sa depaseasca teama de necunoscut, sa infrunte si sa evolueze pozitiv intr-o lume noua, pentru care nu a fost pregatit.

1. Etimologia termenului "somaj"

Cuvantul somaj din limba romana provine de la cuvantul chômage din limba franceza. La randul sau, aceasta l-a preluat din limba latina "caumare", fiind provenit din limba greaca "cauma" unde insemna "caldura mare" din cauza careia inceta orice activitate.

Deci, la origine, notiunea de somaj era sinonima cu cea de "inactivitate" din cauza temperaturii ridicate. In decursul timpului s-a folosit notiunea pentru desemnarea absentei de activitate din diverse cauze, cum ar fi de exemplu: inactivitatea de duminica, din zilele nelucratoare, intreruperea lucrului din cauza lipsei de comenzi, de materii prime, in timpul unei crize economice( Buse, Craite, Barsan, 1994 ).

La a XIV - a Conferinta Internationala O.I.M. din 1987, printre criteriile folosite pentru definirea notiunii de "ocupare", a stabilit si "criteriul cautarii unei munci salariate sau nesalariate", precizand ca acest criteriu este esential pentru definirea starii de somaj, insemnand inscrierea la un birou de plasare a fortei de munca sau utilizarea altor forme de cautare activa a unui loc de munca.

Ce este somajul. Cauze

Definirea somajului a fost o problema larg dezbatuta in literatura de specialitate. Somajul reprezinta un fenomen negativ al economiei care afecteaza o parte a populatiei active devenita redundanta prin neasigurarea locurilor de munca. Somajul se formeaza pe baza a doua mari procese:

a)      pierderea locului de munca de catre o parte a populatiei ocupate;

b)      cresterea ofertei de munca prin atingerea de catre noile generatii a varstei legale pentru a se putea angaja ( Zamfir, C, Vlascean, L, 1998 ).

In acceptiunea Biroului International al Muncii, somerii sunt persoane de 14 ani si peste, care in cursul perioadei de referinta indeplinesc simultan urmatoarele conditii:

nu lucreaza, neavand loc de munca;

sunt disponibile sa inceapa lucrul in urmatoarele 15 zile;

sunt in cautarea unui loc de munca;

persoanele care fac parte in mod obisnuit din populatia inactiva (elevi, studenti, pensionari), dar care au declarat ca sunt in cautarea unui loc de munca si sunt disponibile sa inceapa lucrul;

persoanele fara loc de munca, disponibile sa lucreze, care asteapta sa fie rechemate la lucru sau care au gasit un loc de munca si urmeaza sa inceapa lucrul la o data ulterioara perioadei de referinta ( Arne Isachsen, Hamilton, Gylfason, 1992 ).

Cu 20 - 30 de ani in urma, rata medie a somajului pe glob era de 2 -3%, iar in prezent, majoritatea tarilor ating rate de 10% si peste 10%.

De exemplu, in Statele Unite, o rata a somajului de 5 % este considerata "folosire deplina", o recunoastere ca exista un numar ireductibil de oameni care vor ramane someri.

In Statele Unite, somajul a variat. Cea mai ridicata rata a somajului, de la marea depresiune din anii '30, a avut loc in 1982, cuprinzand aproape 10 % din forta de munca. In 1988, aproximativ 7 milioane de oameni (2 % din forta de munca) au fost someri.

In Marea Britanie, vreme de un sfert de secol dupa al cel de-al doilea razboi mondial, rata somajului a fost sub 2 %. Ea a crescut pana la 12 % la inceputul anilor '80, apoi a scazut, crescand din nou spre sfarsitul decadei. In 1995 rata somajului in Marea Britanie era de 11 %.

Somajul nu afecteaza populatia in mod egal. El tinde sa fie mai ridicat pe piata secundara a fortei de munca unde exista o mare concentrare de femei, adolescenti si membri ai grupurilor minoritare. De exemplu, rata recenta a somajului pentru americanii africani este de peste doua ori mai mare decat pentru albi.

Rata oficiala tinde sa subestimeze somajul. Rata aceasta se bazeaza pe oamenii care cauta de lucru in mod activ; multi oameni se descurajeaza, inceteaza sa mai caute si nu mai sunt inscrisi in evidente. De asemenea, multi someri iau slujbe care cer mai putina calificare si aduc mai putini bani decat ocupatiilor lor anterioare. Astfel, desi tehnic angajati, ei au de fapt, ocupatii partiale sau neconforme cu pregatirea lor. De aceea, multi economisti sunt de parere ca rata standard a somajului ar trebui suplimentata cu inca doua categorii.

"Muncitorii descurajati" sunt cei care ar vrea o slujba, dar care nu pot sa lucreze atunci cand gasesc una si renunta in acest fel sa mai caute.

"Muncitorii involuntari cu program redus" sunt persoanele care nu pot gasi o slujba cu norma intreaga chiar daca isi doresc.

Adaugarea acestor categorii ar oferi intr-adevar o imagine mai reala a somajului. In 1993, in tarile Uniunii Europene existau 4 milioane de muncitori descurajati si 15 milioane de muncitori involuntari cu program redus, in comparatie cu cele 34 milioane cu program redus de someri ( The Economist, 107.1995 ). In Japonia, daca sunt incluse cele doua categorii descrise mai sus, numarul total al somerilor devine mai mult decat dublu ( Giddens, A, 2000 ).

1. Cauzele cresterii ratei somajului la nivel mondial

Ratele somajului au fluctuat in tarile occidentale in ultimii ani, iar intre diverse societati au existat variatii substantiale. In afara orbitei occidentale, somajul a fost considerabil mai redus in Japonia decat in alte tari. O combinatie de factori explica nivelurile relativ ridicate din multe state occidentale pe parcursul ultimilor 20 de ani.

Un element important il constituie cresterea competitie internationale in industrii pe care se baza prosperitatea occidentala. In 1947, 60 % din productia mondiala de otel era realizata in Statele Unite. Astazi, cifra este de doar 15 %, in timp ce productia s-a triplat in Japonia si in tarile Lumii a Treia ( in principal Singapore, Taiwan si Hong Kong - care practica preturi inferioare celor japoneze ).

Cu mai multe ocazii, incepand cu "criza petrolului" din 1973 ( perioada in care principalele tari producatoare de petrol s-au intrunit si au cazut de acord sa urce pretul petrolului ), economia mondiala a avut parte, fie de o recesiune severa, fie de o incetinire a productiei.

Folosirea din ce in ce mai ampla a microelectronicii in industrie a redus nevoia de forta de munca.

Mai multe femei decat inainte cauta slujbe platite, rezultatul fiind ca mai multi oameni "vaneaza" numarul limitat de locuri de munca platite. ( Giddens, A, 2000 )

Nu este clar daca ratele curente inalte ale somajului vor continua - sau poate vor deveni si mai pronuntate - in viitorul apropiat. Anumite tari par a fi mai bine plasate decat altele in combaterea somajului la scara mare. Ratele somajului au fost reduse cu mai mult succes in Statele Unite decat in Marea Britanie sau in alte mari natiuni europene. Explicatia consta probabil in faptul ca puterea economica a tarii ii ofera mai multa putere pe pietele mondiale decat economiile mai mici si mai fragile. In mod alternativ, este posibil ca sectorul de servicii mai cuprinzator din SUA sa ofere o sursa mai mare de noi slujbe decat disponibilul din tari in care o parte mai mare a populatiei a fost folosita in mod traditional in industriile de prelucrare.

3. Formele somajului

Exista mai multe clasificari ale fenomenului de somaj ( Burloiu, P, 1993 ).

a)Somajul involuntar (lipsa involuntara de ocupare) este situatia de neocupare a unei persoane active, apta de munca, caracterizata prin absenta legaturii printr-un contract de munca sau de pregatire profesionala care ii confera dreptul de a desfasura o activitate productiva sau de a presta un serviciu la un loc de munca precizat, in regim salarial sau nesalarial, situatie pe care doreste sa o schimbe cu o situatie de ocupare, solicitand, prin inscrierea intr-un birou specializat, repartitia in munca.

Somajul voluntar ( lipsa de ocupare voluntara) include persoanele apte de munca, care nu lucreaza, nedisponibile pentru munca sau care nu se afla, din motive personale, in cautare de munca.

b)Somajul total - cand lucratorii sunt eliberati complet in cursul anului din procesul de productie.

Somajul partial - angajatii lucreaza numai o parte din ziua sau saptamana legala de lucru, primind, in mod corespunzator, un salariu redus.

In cazul in care somajul partial nu este inregistrat corect in statistica muncii, mascheaza, in sensul diminuarii, proportia reala a somajului.

c)Somajul deghizat este caracterizat prin existenta unor ocupatii aparente, a caror productivitate si remunerare sunt foarte slabe. A. si I. Navarette disting urmatoarele forme de somaj deghizat:

somajul deghizat ciclic - in care se accepta, de nevoie, posturi inferioare calificarii, ceea ce, in timp, duce la descalificare;

somajul deghizat structural (camuflat) - in care are loc absorbirea muncitorilor potentiali in ocupatiile agricole, unde productivitatea este mai slaba;

somajul deghizat de expansiune sau de migratiune urbana - avand muncitorii care parasesc sectorul primar, gasesc la oras ocupatii de tip tertiar, fie la stat, fie la particulari, a caror productivitate este, de asemenea, slaba.

In toate aceste cazuri, somajul deghizat este definit ca o ocupare in locuri de munca unde productivitatea marginala a muncii tinde spre zero.

d) Somajul sezonier - este cauzat de caracterul sezonier al unor ramuri industriale, de exemplu: in industria zaharului, in industria conservelor de legume si fructe.

Somajul frictional - reprezinta inactivitatea lucratorului, care dureaza cateva zile, intre momentul rezilierii contractului de munca si momentul gasirii unui nou loc de munca.

Somajul tehnologic este determinat de intrarea in reparatii de durata mai lunga a unor mijloace de productie importante, precum si de retehnologizari complete, cand o mare parte a fortei de munca devine disponibila.

4. Legislatia privind protectia sociala a somerilor si reintegrarea lor profesionala

Statutul juridic al somerilor a fost reglementat in Romania pentru prima oara in 1991, prin promulgarea Legii 1/1991, care a fost ulterior modificata si adaugita prin Legea 57/1994 si prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului Romaniei nr. l 47/1997.

De la 1 martie 2002 a intrat in vigoare noua lege privind sistemul asigurarilor de somaj si stimularea fortei de munca - Legea 76/200

In termenii prezentei legi, somerul este persoana care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

a)          este in cautarea unui loc de munca de la varsta de minimum 16 ani si pana la indeplinirea conditiilor de pensionare;

b)         starea de sanatate si capacitatile fizice si psihice o fac apta pentru prestarea unei munci;

c)          nu are loc de munca, nu realizeaza venituri sau realizeaza din activitati autorizate potrivit legii, venituri mai mici decat indemizatia de somaj ce i s-ar cuveni potrivit prezentei legi;

d)         este disponibila sa inceapa lucrul in perioada imediat urmatoare daca s-ar gasi un loc de munca;

e)          este inregistrata la Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca sau la alt furnizor de servicii de ocupare, care functioneaza in conditiile prevazute de lege.

Categoriile de persoane care beneficiaza de ajutor de somaj sunt stabilite prin legea mentionata: - persoanele care indeplinesc conditiile de mai sus

cei care nu au putut ocupa un loc de munca dupa absolvirea unei institutii de invatamant sau dupa satisfacerea stagiului militar

ocupa un loc de munca si, din diferite motive, doresc schimbarea acestuia

au obtinut statutul de refugiat sau alta forma de protectie internationala, conform legii

strainii care au fost incadrati in munca sau au realizat venituri in Romania, conform legii

nu au putut ocupa un loc de munca dupa repatriere sau dupa eliberarea din detentie.

Trebuie facuta distinctia dintre somer si persoana in cautare de loc de munca. Astfel, spre deosebire de someri care beneficiaza si de un ajutor material, persoana in cautare de loc de munca este acea persoana care este inregistrata la Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca sau la alt furnizor de servicii de ocupare,     acreditat in conditiile legii si este doar sprijinita in ocuparea unui loc de munca.

Cuantumul indemnizatiei de somaj este o suma fixa, neimpozabila, lunara, reprezentand 75% din salariul minim brut pe tara, in vigoare la data stabilirii lui. In ceea ce ii priveste pe absolventi si pe cei care si-au satisfacut stagiul militar, cuantumul indemnizatiei de somaj este aceeasi suma fixa, neimpozabila, lunara reprezentand 50% din salariul minim brut pe tara, suma care se acorda pe o perioada de 6 luni.

Indemnizatia de somaj pentru persoanele provenite din campul muncii se acorda pe o perioada cuprinsa intre 6-12 luni, in functie de marimea stagiului de cotizare la fondul de somaj.

Unitatile au obligatia de a comunica la oficiile fortei de munca toate posturile libere in termen de 5 zile de la data cand au devenit vacante, iar directiile de munca si protectie sociala au obligatia de a tine evidenta si de a afisa locurile de munca vacante.

Legea 1/1991 continea in special politici sociale cu caracter pasiv. Sistemul platilor compensatorii - introdus prin Ordonanta de Urgenta nr. 9 si 22 / 1997, ca si prin alte acte normative - au accentuat acest caracter. In schimb, in Legea 76/2002 sunt stipulate o serie de masuri active care sprijina incadrarea in munca a somerilor:

informarea si consilierea profesionala

medierea muncii

formarea profesionala

consultanta si asistenta pentru inceperea unei activitati independente sau pentru initierea unei afaceri

completarea veniturilor salariale ale angajatilor

stimularea mobililtatii fortei de munca

De asemenea, se acorda o serie de beneficii firmelor care angajeaza someri din randul peroanelor cu handicap, a persoanelor trecute de 45 de ani, precum si a persoanelor intretinatori unici de familie.

5. Istoricul fenomenului de somaj

Organizarea plasarii fortei de munca disponibile a fost generata de viata.

In Evul Mediu, sclavii eliberati mergeau din oras in oras unde se adunau in piete sau balciuri, oferindu-se pentru munca. Aceasta forma spontana si simpla a fost forma in care a aparut piata muncii. Mai tarziu au aparut intermediari - misiti, care s-au transformat apoi in birouri de plasare cu plata.

O forma superioara au fost birourile de plasare de langa sindicate, corporatii si societati de ajutor mutual sau filantropice care, din pacate, erau prea specializate, avand un camp de activitate limitat.

In final, au aparut oficiile de plasare sub controlul autoritatii publice ( Arne Isachsen, Hamilton, Gylfason, 1992 )

Pe baza dispozitiilor Tratatului de pace de la Versaille, Conferinta Internationala a Muncii de la Washington din 1919 a hotarat interzicerea infiintarii birourilor de plasare cu plata si desfiintarea celor existente. Ele au fost inlocuite de un sistem de stat de asigurare gratuita contra lipsei de lucru. Scopul conferintei nu a fost acela de a elimina somajul, ci de a limita efectele lui si de a-i face consecintele mai suportabile. Au fost propuse trei solutii: plasarea muncitorilor, asigurarile de somaj si actiuni de ajutorarea a somerilor - care constau in activitati organizate, finantate sau subventionate de stat.

Conferinta Internationala a Muncii din 1934 impune statelor membre o schema de asigurari de somaj obligatorie, combinata, acolo unde este necesar, cu o schema de asistenta suplimentara. Ele definesc beneficiile platite - compensatii sau alocatii - metodele pentru recunoasterea statutului si procedurile pentru acordarea beneficiilor.

Inca din 1945, forurile internationale au stipulat instrumentele care vor fi folosite pentru stimularea ocuparii:

plasara fortei de munca

promovarea mobilitatii geografice si ocupationale

realizarea unei baze de date referitoare la piata locurilor de munca.

Tot de la acea data, s-a stabilit ca aceste servicii de ocupare sa fie structurate intr-o retea de birouri descentralizate. ( Ricca, S, 1994 )

5.1. Istoricul fenomenului de somaj in Romania

In Romania s-a adoptat in anul 1921 "Legea pentru organizarea plasarii de munca". Pe baza acestei legi s-au desfiintat birourile de plasare cu plata, iar in locul lor s-au infiintat oficii de plasare judetene, cu filiale in diferite localitati din fiecare judet.

Aceste oficii de plasare au functionat pana in jurul anului 1950, cand au fost inlocuite cu un organism nou "Directia generala a rezervelor de munca". Acest organ de stat depindea de Consiliul de Ministri si era investit cu doua atributii principale:

a)  recrutarea de forta de munca disponibila din judete si redistribuirea ei la intreprinderile care se construiau si la santierele de constructii pentru lucrari publice;

b) pregatirea de muncitori calificati intr-un sistem propriu de scoli profesionale cu durata de 2-3 ani si prin calificare de scurta durata de 6 luni.

c)  Abia in al treilea rand, avea si atributia fostelor oficii de plasare, de a inlesni plasarea in munca a unor persoane care cautau de lucru. Mare majoritate a solicitantilor care se adresau acestor birouri o constituia personalul casnic.

In etapa actuala de restructurare a economiei si de tranzitie la economia de piata, au intervenit noi reglementari legale prin care s-a precizat rolul statului in raport cu piata muncii. Acest rol se rezuma la limitarea interventiei sale, in primul rand, la urmarirea aplicarii corecte a legislatiei muncii., iar in al doilea rand, la masuri preventive de protectie sociala, fata de eventualele abuzuri ale patronatului. Acest rol statul si-l indeplineste prin legislatia votata de puterea legislativa, prin masurile curente de aplicare a acestei legislatii de catre puterea executiva si prin masurile de corectie hotarate de catre puterea judecatoreasca.

Organul operativ al puterii executive, respectiv al Guvernului, este Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale care are, in domeniul fortei de munca, urmatoarele atributii:

evaluarea resurselor de munca ale societatii si elaborarea masurilor necesare pentru folosirea lor eficienta;

studierea pietei muncii, cunoasterea necesarului de forta de munca si coordonarea activitatii de formare si perfectionare a acesteia;

organizarea activitatii de reintegrare socio-profesionala a somerilor si sprijinirea materiala a acestora;

inregistrarea si organizarea evidentei contractelor colective de munca si a conflictelor colective de munca;

organizarea evidentei muncii prestate de salariatii agentiilor economici cu capital privat.

Activitatile de munca si protectie sociala fiind vaste si complexe, Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale dispune de organe exterioare in toate judetele (directii teritoriale judetene), precum si in principalele localitati ale fiecarui judet (centre teritoriale).

Sub aspectul institutional al gestiunii pietei muncii, prin O.G. 294/2001 a fost creata Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca, in calitate de institutie publica, autonoma, administrata tripartit, organizeaza si coordoneaza, la nivel national, activitatea de ocupare si formare a fortei de munca, precum si de protectie a persoanelor neincadrate in munca, statutul ei fiind stabilit prin H.G. 260/2001. Agentia are in subordine agentii judetene, precum si subunitati de prestare a serviciilor de ocupare. Agentia Nationala Pentru Ocuparea Fortei De Munca are urmatoarele atributii:

organizeaza servicii de ocupare a fortei de munca;

furnizeaza si finanteaza servicii de formare profesionala;

orienteaza si mediaza angajarea persoanelor in cautarea unui loc de munca;

administreaza bugetul fondului de somaj, face propuneri Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale pentru elaborarea proiectului bugetului fondului de somaj, caruia ii prezinta si raportul de executie bugetara;

realizeaza analize si studii de piata a muncii;

propune Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale proiecte de acte normative in domeniul ocuparii si formarii profesionale;

stabileste, in conditiile legii, relatii de parteneriat cu furnizorii publici sau privati de servicii de ocupare si formare profesionala.

Pentru realizarea serviciilor de ocupare si formare profesionala Agentia Nationala Pentru Ocuparea Fortei De Munca va respecta:

a)      accesul nediscriminatoriu la serviciile prestate in domeniul ocuparii si formarii profesionale;

b)     neutralitatea in posibilele interese divergente dintre angajatori si forta de munca;

c)      orientarea activitatii catre nevoile clientilor prin intocmirea planurilor individuale de actiune si promovarea unor servicii rapide si de calitate;

d)     respectarea caracterului concurential al activitatilor de pe piata muncii;

e)      confidentialitatea datelor personale ale clientilor;

f)      transparenta in activitatea desfasurata si in privinta rezultatelor obtinute;

g)     descentralizarea serviciilor si a procesului de luare a deciziilor;

h)     adaptabilitatea serviciilor la modificarile din mediul social si economic.

5. Modelul unei agentii de plasare

Modelul se refera la o tara relativ dezvoltata, la un oras cu aproximativ 300.000 de locuitori. Agentia este situata in centrul orasului. Numarul persoanelor in cautare de locuri de munca inregistrate este intre 4.000-5.000. Echipa agentiei numara intre 150-200 de angajati.

Agentia are in jur de 3.000 de metri patrati: are birouri de 10-15 metri patrati pentru functionari si camere mai mari - intre 50 si 100 de metri patrati - pentru primirea somerilor si a angajatorilor, anuntarea locurilor de munca vacante si crearea unui centru de documentare privind ocupatiile; exista si o sala de asteptare cu o capacitate de 30 de persoane.

Agentia este mobilata cu mobila tipica de birou, are instalate intre 6 si 10 linii telefonice, exista un telefon pe fiecare birou si cate un computer pentru functionarii care sunt implicati in activitatea de mediere. O caracteristica specifica agentiilor moderne este ca nu exista ghisee; clientii sunt intampinati de functionari la un birou de receptie, iar interviurile de consiliere sau aplicare au loc intr-un birou.

Agentia are patru sectoare, care pot fi distribuite pe patru etaje ale unei mici cladiri. Alegerea locatiilor depinde de timpul necesar fiecarei actiuni in parte.

La parter: receptia, un loc in care se afiseaza locurile de munca vacante, centrul de documentare privind ocupatiile si poate un birou de plasare rapida. Acesta este nivelul rapid, care mai poate sa includa si o sala pentru angajatorii care vor sa organizeze intalniri de informare sau de recrutare.

La primul etaj: birouri de plasare pentru lucratori care au abilitatile cerute pe piata muncii si care isi pot gasi un loc de munca fara prea mare dificultate. Aici se inregistreaza somerii si dau detalii functionarilor referitoare la experienta si cererile lor si primesc informatii privind locurile de munca vacante. Pot, de asemenea, sa participe aici la interviuri de preselectie si, daca este cazul, sa urmeze un curs scurt privind tehnici de cautare a unui loc de munca care sa ii incurajeze sa-si stabileasca propriile contacte cu angajatorii.

Al doilea etaj este pentru persoanele ale caror cazuri sunt mai dificile si care au nevoie de asistenta speciala. Aici se tin intalniri de informare si interviuri de consiliere vocationala; aplicantii sunt inscrisi pentru cursuri de calificare si recalificare si pentru programe speciale de ocupare. Tot la acest etaj sunt platite beneficiile si este administrata schema de asigurari.

Al treilea etaj este rezervat serviciilor pentru angajatori. Acestia pot obtine informatii privind situatia de pe piata muncii, pot discuta probleme legate de angajare sau de staff-ul de conducere, pot sa se intereseze de asistenta pentru calificare sau recrutare si pot sa faca demersurile necesare pentru aceste actiuni. ( Ricca, S, 1994 ).

In concluzie, se poate spune ca serviciile de ocupare a fortei de munca trebuie sa joace, la nivel national, acelasi rol ca departamentul de personal al unei mari intreprinderi. Intr-o companie de succes, departamentul de personal este responsabil cu recrutarea celor mai bine calificati indivizi pentru slujbele vacante, cu asigurarea personalului administrativ si cu identificarea nevoilor de calificare si recalificare din cadrul organizatiei, astfel incat angajatii sa faca fata cresterii productiei si inovatiilor tehnologice. Pe scurt, departamentul de personal are sarcina de a asigura managementul angajarii la nivelul intreprinderii. Tot cu managementul angajarii se ocupa si servicii de ocupare a fortei de munca, dar la nivel national.

Sunt, de sigur, multe diferente. Departamentul de personal al companiei are ca scop sa asigure necesarul de forta de munca pentru ca procesul de productie sa se desfasoare fara probleme. Dar, pe langa sarcina de a identifica nevoile intreprinderii reflectate in locurile de munca libere, serviciile de ocupare trebuie sa faca fata cererii de job-uri si problemelor pe care le ridica aceasta cerere la nivelul intregii economii. Serviciile de ocupare urmaresc si acordarea de asistenta somerilor si promovarea ocuparii.

Evolutia somajului

Somajul a devenit o problema odata cu dezvoltarea industriala, in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, in perioadele de recesiune, cand intreprinderile industriale isi micsorau productia si ca urmare, eliberau un numar important de muncitori, care deveneau someri.

La inceput, somajul a fost considerat un fenomen trecator, conjunctural.

Realitatea din toate tarile a demonstrat ca somajul are un caracter permanent. Karl Marx a subliniat acest caracter al somajului, denumind muncitorii aflati in somaj "armata de rezerva industriala", foarte folositoare patronatului capitalist prin faptul ca insasi existenta ei constituia un factor de presiune in raportul dintre cerere si oferta, in defavoarea celor ocupati, care se vad astfel constransi sa accepte salarii mai mici pentru a nu-si pierde locurile de munca ( Arne Isachsen, Hamilton, Gylfason, 1992 ) .

Inainte de Revolutia din decembrie 1989, despre somaj se discuta doar in mod critic la adresa tarilor capitaliste, subliniindu-se ca somajul nu este posibil in socialism. In realitate, exista insa un somaj mascat prin personalul supranumerar incadrat si prin nivelul scazut al productivitatii muncii.

6.1.Date statistice privind fenomenul somajului

a) Date statistice la nivel national

Dupa 1989, odata cu inceperea procesului de restructurare a economiei romanesti, somajul a crescut vertiginos. Aplicarea primelor masuri privind organizarea societatii comerciale, reorganizarea agriculturii, care fac parte din actiunea de privatizare, a dus la aparitia primilor someri. Astfel, daca in 1991 existau 129.123 de someri, in septembrie 1993 erau inregistrati 1.029.848 de someri, ilustrand o rata a somajului de 9,3 %, iar in septembrie 1999 numarul somerilor inregistrati a fost de 977.700 persoane, rata somajului fiind de 9,9%,

Principalele caracteristici ale somajului:

Rata de somaj a femeilor este, de regula, superioara celei a barbatilor, manifestand o tendinta de apropiere, indusa in principal de caracteristici ale ramurilor in care privatizarea / restructurarea s-au accelerat. Pe acest fond, in primul trimestru al anului 1999, a aparut o schimbare, respectiv rata de somaj a femeilor este usor mai redusa decat cea a barbatilor.

Rata de somaj a tinerilor in varsta de 15-24 de ani este sistematic de 2-2,5 ori mai mare decat rata medie a somajului. Astfel, rata medie a somaj inregistrata la Biroul International al Muncii a tinerilor in varsta de 15-24 ani a avut urmatoarele valori:

- 20,6 % in 1995 comparativ cu 8 % rata medie a somerilor inregistrati la Biroul International al Muncii

- 19,4 % in 1996 comparativ cu 6,2 % rata medie a somerilor inregistrati la Biroul International al Muncii

- 19 % in 1997 comparativ cu 6,4 % rata medie a somerilor inregistrati la Biroul International al Muncii

- 20,8 % in 1998 comparativ cu 6,8 % rata medie a somerilor inregistrati la Biroul International al Muncii.

Durata medie a somajului s-a mentinut ridicata, somajul de lunga durata instalandu-se ca una din componentele functionarii pietei muncii in Romania. In trimestrul III / 1998 - potrivit datelor AMIGO - durata medie a somajului a fost de 17,8 luni, mai mare la femei (18,5 luni ) si in mediul urban (18,9 luni ). Pe de alta parte, si ca urmare a accelerarii privatizarii / restructurarii in ultimii ani, sub aspect structural, se contureaza un proces de concentrare (polarizare) a somerilor la cele doua extreme ( pana la 6 luni si respectiv 12 luni si peste). Peste 46 % din numarul somerilor sunt in somaj de 12 luni si peste, iar circa o patrime de peste 24 de luni.

In functie de nivelul de scolarizare, cele mai defavorizate categorii de forta de munca au fost:

absolventii invatamantului liceal ( 46,5 % din numarul total al somerilor);

absolventii scolilor profesionale si de ucenici ( 26,1%);

absolventii invatamantului obligatoriu, primar si gimnazial.

Raportul dintre nivelul mediu al ajutorului de somaj si castigul mediu al salariatilor, in perioada 1991-1998, s-a redus de la 42,9 % la 31,4 %.

Sub aspect regional, existau insemnate disparitati teritoriale in ce priveste rata somajului. In timp, s-au conturat cateva zone defavorizate caracterizate printr-o puternica concentrare a somajului. Acestea sunt amplasate, in marea lor majoritate, in judetele ( localitatile ) cu caracter monoindustrial din regiunea Nord - Est si Sud - Est. Incepand din 1997 - ca urmare a intensificarii restructurarii unor industrii, a accelerarii privatizarii, a lichidarii unor intreprinderi generatoare de mari pierderi etc. - au avut loc schimbari in configuratia teritoriala a somajului, cresterea brusca a acestora in judete ca Vaslui, Neamt, Hunedoara, Gorj, Galati. In Valea Jiului, de pilda, in trimestrul I 1999, rata somajului ajunsese la 45 % comparativ cu 11,9 % media nationala. ( "Modernizarea sistemului de educatie si formare profesionala in tarile aflate in tranzitie", 1999 ).

b)      Date statistice la nivelul judetului Brasov in luna aprilie 2002

Sursa datelor: Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca Brasov)

7. Modalitati de abordare a somajului

Exista, in principiu, trei optiuni la indemana autoritatilor in problema somajului: reducerea costurilor salariale pentru intreprinderi, stimularea cererii in economie, pasivitatea ( Arne Isachsen, Hamilton, Gylfason, 1992 )

a) Reducerea costurilor salariale - prin intermediul subventionarii directe a fortei de munca.

Exista un numar de probleme legate de aceasta subventionare. De fapt, autoritatile trebuie sa subventioneze numai locurile de munca noi. In practica, este greu sa se impiedice ca locurile de munca existente sa fie si ele subventionate. Mai mult, este dificil sa determini care sector economic sau intreprinderi "merita" sa fie subventionate.

Cunoasterea posibilitatilor de subventionare va incuraja conducatorii de intreprinderi sa faca "lobby". In loc sa-si puna timpul si energia in slujba problemelor economice cu care se confrunta intreprinderea, ei le vor cheltui pentru influentarea politicienilor si birocratilor.

Potrivit Legii 76/2002, se adopta masuri speciale pentru stimularea angajatorilor pentru incadrarea in munca a somerilor prin:

subventionarea locurilor de munca

acordarea de credite in conditii avantajoase in vederea crearii de noi locuri de munca.

Din bugetul fondului de somaj se pot subventiona cheltuielile cu forta de munca pentru ocuparea temporara a fortei de munca din randul somerilor pentru executarea unor lucrari si activitati de interes pentru comunitatile locale, cum ar fi servicii publice de refacere si intretinere a infrastructurii, precum si servicii sociale. Cuantumul subventiei acordate este de 70% din salariul minim brut pe tara.

Tot in cadrul acestor masuri, intra si acordarea altor subventii. Astfel, angajatorii care angajeaza pe durata nedeterminata absolventi ai unor institutii de invatamant primesc, pe o perioada de 12 luni, o suma lunara reprezentand un salariu minim brut pe tara. In cazul absolventilor din randul persoanelor cu handicap se acorda pe o perioada de 18 luni o suma egala cu 1,5 salarii minime brute pe tara.

Angajatorii care incadreaza in munca pe o perioada nedereminata someri in varsta de peste 45 ani sau someri intretinatori unici de familii sau someri din randul persoanelor cu handicap primesc lunar, pe o perioada de 12 luni, o suma egala cu un salariu minim brut pe tara, cu obligatia mentinerii raporturilor de munca sau de serviciu cel putin 2 ani.

b)Stimularea cererii.

Keynes recomanda in anii '30: statul trebuie sa-si mareasca propria cerere de produse si servicii si, in acest fel, tot mai multi oameni obtin un loc de munca remunerat. Aceasta se poate realiza prin cheltuieli publice sporite sau prin impozite directe sau indirecte crescute. In multe situatii, aceasta va fi o politica benefica si corecta. Totusi, uneori, poate fi problematica.

In primul rand, va fi dificil pentru autoritati sa recunoasca cand si cat de mult trebuie stimulata economia. Experienta castigata din incercarile de "reglare fina" a economiilor de piata arata ca, uneori, instabilitatea in economie a crescut. Masurile destinate sa stimuleze economia au fost implementate atunci cand economia si-a depasit punctul critic si se afla pe un drum ascendent. Cateodata, masurile folosite de autoritati au implicat un stimulent intr-o masura prea mare. Rezultatul a fost inflatia in crestere in anii '70.

In al doilea rand, o crestere a cheltuielilor publice va necesita o anumita crestere a veniturilor publice. Totusi, impozitele directe si indirecte marite, care sunt cele mai importante surse de venituri ale autoritatilor, vor crea la randul lor probleme. Impozitele marite vor crea stimulente pentru evaziunea fiscala si activitatea economica neinregistrata. Iar cand nu sunt justificate de dorinta de a corecta efecte externe, precum poluarea, diferitele impozite pot determina ele insele distorsiuni ale preturilor, care pot avea efecte nocive asupra sistemului economic - de exemplu, prin reducerea stimulentelor de a munci si de a economisi. Aceasta inseamna ca impozitarea poate crea imperfectiuni ale pietei. Intr-un asemenea caz, o anumita imperfectiune a pietei, adica, un nivel prea ridicat al salariilor si, corespunzator, un somaj ridicat, va fi inlocuita cu alta - preturi eronate datorate impozitelor excesive.

c) Pasivitatea - autoritatile pot sa se abtina sa intervina prin reglementari, deoarece gospodariile si intreprinderile au invatat cum sa "evite" astfel de masuri. In anii '80 autoritatile din majoritatea tarilor occidentale si-au redus substantial increderea in masurile politico - economice din acest domeniu. In schimb a existat o concentrare a atentiei asupra ofertei, si anume, cum sa asiguri pe termen lung utilizarea optima a resurselor existente.