Importanta resurselor umane

IMPORTANTA RESURSELOR UMANE

ROLUL SI PARTICULARITATILE RESURSELOR UMANE IN CADRUL ORGANIZATIEI

Resursele umane reprezinta una dintre cele mai importante investitii ale unei organizatii

Organizatiile cheltuiesc sume importante cu angajatii lor, iar datorita costurilor antrenate, acestea reprezinta unele dintre cele mai evidente investitii in resurse umane. Investitia in oameni s-a dovedit a fi calea cea mai sigura de a garanta supravietuirea unei firme sau de a asigura competitivitatea si viitorul acesteia. Dupa Naisbitt si Aburdene, in noua societate informationala capitalul uman a inlocuit capitalul financiar, ca resursa strategica.

Resurele umane sunt unice in ceea ce priveste potentialul lor de crestere si dezvoltare

Resursele umane sunt singurele capabile sa produca si sa reproduca toate celelalte resurse aflate la dipozitia unei organizatii. Oamenii sunt resursele active ale organizatiei, deoarece potentialul lor contribuie activ la cresterea eficientei si eficacitatii organizationale.

Deciziile manageriale din domeniul resurselor umane sunt printre cele mai dificile

Toate functiile si activitatile din domeniul managementului reurselor umane presupun pregatirea si adoptarea unor decizii de personal care trebuie sa evalueze situatii cu aspect dual, moral sau etic si legal, extrem de complexe. De exemplu, deciziile de a angaja mai multi oameni cu o anumita calificare si experienta, de a perfectiona si promova personalul, de a concedia, sunt numai cateva dintre deciziile de personal.

Deciziile manageriale din domeniul resurselor umane trebuie adoptate intotdeauna in functie de trecutul si personalitatea oamenilor la care se refera, precum si de interesele celorlalte parti implicate in proces. Dupa cum afirma A. Touraine, intre evenimentele care ii afecteaza pe oameni si raspunsurile pe care le adopta se interpune toata viata lor sociala, toate asteptarile lor profesionale, toate sperantele lor.

Oamenii dispun de o relativa inertie la schimbare, compensata insa de o mare adaptabilitate la situatii diverse

Practica manageriala in domeniu dovedeste ca schimbarile organizationale sunt pline de dificultati si capcane, implica risc prin doza de neprevazut, iar adesea chiar comportamentul celor care se straduiesc sa accepte sau sa faca schimbari genereaza rezistenta la schimbare.

Resursele umane sunt puternic marcate de factorul timp, necesare schimbarii mentalitatilor, comportamentelor, obiceiurilor, etc.

Valorile noastre influenteaza adesea parerile noastre despre comportamentul in organizatii. Problema managementului modern este cum sa trecem de la munca din obligatie, bazata pe conformitatea modului de lucru si a rezultatelor acestuia cu modelele exterioare (standardele), la munca din vocatie, care presupune originalitate, iesirea din tiparele comode sau identitatea cu noi insine.

Relatiile manageri - subordonati trebuie sa fie generate de principiul demnitatii umane, indiferent de pozitia ocupata in cadrul organizatiei.

Atingerea obiectivelor organizationale este deosebit de importanta, dar mijloacele de realizare a acestora nu trebuie sa incalce demnitatea oamenilor, care trebuie tratati cu mult respect. Thomas Murphy, fost presedinte la General Motors, considera ca trebuie sa incercam sa tratam oamenii in modul in care dorim si ne place sa fim noi insine tratati, intrucat va fi mai bine atat pentru individ, cat si pentru organizatie.

Eficacitatea utilizarii tuturor celorlalte resurse aflate la dispozitia firmei depinde, intr-o masura din ce in ce mai mare de eficacitatea folosirii resurselor umane.

Dintre toate categoriile de resurse ale unei organizatii, resursele umane sintetizeaza si exprima cel mai sugestiv specificitatea managementului ca tip de activitate umana. Managementul a fost definit de Mary Parker Follet ca fiind arta de a determina realizarea unor lucruri cu ajutorul oamenilor. De aici rezulta ca managementul resurselor umane este vital.

In concluzie, in conceptia moderna, oamenii nu sunt recrutati si selectati pentru a ocupa anumite posturi vacante, ci acestia sunt cautati si atrasi pentru rolul deosebit de important in cadrul organizatiei.

CONCEPTUL DE MANAGEMENT AL RESURSELOR UMANE

In teoria traditionala a intreprinderii, salariatii erau priviti prin prisma modului in care acestia executau, in mod "disciplinat" anumite operatii prestabilite. Asa au aparut si conceptele folosite si astazi, de "forta de munca" sau chiar "mana de lucru". Ceea ce interesa era capacitatea acestora de a pune in opera, conform regulilor, deciziile conducatorilor. Conceptul de forta de munca era definit ca fiind "totalitatea aptitudinilor fizice si intelectuale pe care omul le utilizeaza in procesul obtinerii bunurilor si serviciilor".

"Managementul - sursa de valoare, bazat nemijlocit pe creativitatea si competenta resursei umane, poate fi o solutie pentru sustinerea managementului organizatiei in demersul de indeplinire a obiectivelor autopropuse.( G. Johns, Comportament organizational, Bucuresti, Editura Economica, 2000, p. 145 )

Managementul resurselor umane presupune imbunatatirea continua a activitatii tuturor angajatilor in scopul realizarii misiunii si obiectivelor organizationale. Exercitarea unui asemenea tip de management necesita ca fiecare manager sa constituie un model de atitudine comportamentala.

In acest sens, managerul trebuie sa preia responsabilitatea procesului, sa se implice in fiecare actiune, sa discute personal cu angajatii progresele obtinute de acestia si sa recompenseze rezultatele bune. Actiunile manageriale iau in considerare fiecare salariat, ca o individualitate distincta, cu caracteristici specifice.

Aplicarea cu succes a managementului resurselor umane presupune existenta unui sistem de evaluare a performantelor, a unui sistem de stimulare a angajatilor si de recompenare a rezultatelor. Acest sistem managerial vizeaza cooperarea permanenta a tuturor angajatilor pentru a imbunatati calitatea produselor si a serviciilor oferite de intreprindere, calitatea functionarii acesteia si a obiectivelor sale.

OBIECTIVELE MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE

Obiectivul principal al managementului resurselor umane este acela de a furniza pricepere si experienta in acest domeniu, astfel incat sa fie obtinute performante optime si sigure, folosind cele mai adecvate metode.

Indiferent de modul de organizare, activitatea de personal dintr-o intreprindere are doua categorii de obiective[1]:

strategice pe termen lung, care au in vedere organizarea si planificarea reurselor umane;

operationale de natura tactica si administrativa, care au in vedere activitatile vizand conducerea zilnica a grupurilor de munca.

Managerii de varf din firmele romanesti nu acorda, inca, o suficienta importanta obiectivelor strategice in acest domeniu, fie datorita limitelor individuale generate de inexistenta unui minimum de cunostinte, fie datorita lipsei de interes.

Activitatea de personal este una dintre cele mai importante, astfel ca organizatiile care abordeaza in mod profesionist resursele umane are toate sansele sa obtina performante ridicate in toate domeniile de activitate.