Jurisdictia muncii

JURISDICTIA MUNCII

I. Obiectivele temei de studiu:

Insusirea notiunii de jurisdictie a muncii, ce are ca obiect solutionarea conflictelor de munca cu privire la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale sau, dupa caz, colective de munca prevazute de Codul muncii, precum si a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit Codului muncii.

Analiza aspectelor particulare ale jurisdictie muncii, bazata pe dispozitiile Codului muncii si ale Legii nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, fata de jurisdictia de drept comun, in temeiul Codului de procedura civila.

Insusirea particularitatilor jurisdictiei muncii, ca o jurisdictie speciala, ce indeplineste o functie de protectie, ca si normele de drept al muncii.

Prezentarea tematicii se face prin folosirea unor multiple aspecte practice, in scopul cunoasterii, aprofundarii si identificarii problemelor specifice relatiei, colective sau individuale, de munca si a jurisdictiei acesteia.

II. Competente dobandite de student:

studentul sa fie capabil sa delimiteze litigiile de munca de conflictele de munca;

studentul sa fie capabil sa formuleze o actune ce are ca obiect un conflict de drepturi;

studentul sa fie capabil sa prezinte procedura de solutionare a litigiilor de munca.

III. Cuvinte cheie: jurisdictia muncii, celeritate, instanta de judecata, complet de judecata, termene, sarcina probei, instanta specializata, administrarea probelor.

IV. Structura temei :

I. Consideratii generale privind jurisdictia muncii si litigiile de munca

1. Notiunea de jurisdictie a muncii.

2. Conflictele de munca si litigiile de munca

3. Principiile jurisdictiei muncii

A. Rezolvarea pe cat posibil amiabila a conflictelor de munca

B. Accesibilitatea

C. Sarcina probei incumba angajatorului

D. Celeritatea

E. Compunerea instantei

F. Specializarea completului de judecata

Partile conflictului de munca.

II. Solutioneze conflictelor de munca de instantele judecatoresti

1. Reguli generale

2. Organele de jurisdictie a muncii existente in prezent

3. Competenta materiala

Judecatoria

Tribunalul

Curtea de apel

4.Competenta teritoriala

Compunerea instantei in conflictele de munca

Statutul juridic al asistentilor judiciari

Termenele de sesizare a instantei

Procedura de solutionare a conflictelor de munca. Hotararile.

Caile de atac

III. Solutionarea litigiilor de munca de catre consiliile sau colegiile de disciplina

V. Rezumat: Partile conflictelor de munca se afla in relatii speciale. Pe de o parte salariatul si/sau sindicatul, de cealalta parte angajatorul si/sau patronatul. Sediul materiei pentru jurisdictia muncii il constituie, in afara reglementarilor de procedura civila de drept comun, Codul muncii - art. 281-291, Legea nr. 168/1999 pentru solutionarea conflictelor de munca, precum si alte reglementari speciale. Dispozitiile speciale reglementeaza numeroase particularitati procedurale ale jurisdictiei muncii. Conflictele de drepturi sunt conflictele de munca avand ca obiect exercitarea unor drepturi si indeplinirea unor obligatii. Pentru ca sa existe conflict de drepturi, adica litigiu de dreptul muncii, drepturilor si obligatiile in disputa trebuie sa aiba ca izvor fie direct legea sau un alt act normativ, fie contractul colectiv sau contractul individual de munca.

Conflictele de drepturi sunt conflicte judiciare. Ele se solutioneaza de catre instanta de judecata legal sesizata.

I. Consideratii generale privind jurisdictia muncii si litigiile de munca

Notiunea de jurisdictie a muncii.

Cuvantul jurisdictie provine din limba latina: juris - drept; dico - a spune; el corespunde in limba romana cu a pronunta dreptul sau a pronunta ceea ce consacra legea.

Activitatea de jurisdictie sau activitatea de judecata are ca obiect solutionarea de catre anumite organe si potrivit procedurii prevazute de lege a litigiilor (proceselor, cauzelor) care se ivesc intre subiectii raporturilor juridice, in legatura cu drepturile si obligatiile ce formeaza continutul acestor raporturi de munca[1].

In sensul sau larg, jurisdictia cuprinde atat aceasta calitate de rezolvare a litigiilor, cat si ansamblul organelor care o infaptuiesc, competentele acestora si procedura care trebuie urmata in solutionarea cauzelor.

Organele de jurisdictie procedeaza la solutionarea cauzelor daca sunt sesizate si, prin hotararea pe care o pronunta, se desesizeaza. Ele restabilesc ordinea de drept, pronuntandu-se in cazuri determinate. Acestea sunt limitele in care se infaptuiesc actele jurisdictionale.

Infaptuirea justitiei este atributia proprie a instantelor judecatoresti[2], prin exceptie, ea este data in competenta altor organe care alcatuiesc jurisdictiile speciale. Ceea ce justifica functionarea acestora este de natura litigiilor pe care sunt chemate sa le rezolve.

Jurisdictia muncii are ca obiect solutionarea conflictelor de munca cu privire la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale sau, dupa caz, colective de munca prevazute de codul muncii, precum si a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit codului muncii[3].

Asadar, premisele organizarii jurisdictiei muncii, ca o jurisdictie speciala, se afla in particularitatile raportului juridic de munca si in considerarea acestor particularitati; ea indeplineste o functie de protectie, ca si normele de drept al muncii .

Conflictele de munca si litigiile de munca.

Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca si Codul muncii - Legea nr. 53/2003, utilizeaza terminologia "conflicte de munca', dupa caz, "de drepturi" si "de interese"; vechiul Cod al muncii a consacrat (prin art.172 alin.3) notiunea de "litigiu de munca'.

Se poate considera ca exista sinonimie intre termenii "conflicte de drepturi' care sunt, de fapt, conflicte de munca, dupa caz, individuale sau colective, si "litigii de munca'. Diferenta ar consta in faptul ca litigiul reprezinta un conflict dedus judecatii, adica referitor la care a fost sesizat organul de jurisdictie competent sa-l solutioneze[5].

Avand in vedere dispozitiile Legii nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, notiunea de "conflicte de munca' are un caracter mai restrans decat cea de "litigii de munca', de vreme ce primele sunt derivate din contractele de munca (individuale sau colective). Asa fiind, stricto sensu, litigiile de munca, decurg din alte raporturi de munca decat cele fundamentate pe contractele de munca (de pilda raporturile deserviciu).

Principiile jurisdictiei muncii

Caracterele generale ale jurisdictiei muncii sunt aceleasi cu ale procesului civil. Unele dintre ele provin din Constitutie, altele sunt principii de organizare a justitiei ca serviciu public, iar altele sunt principii ale activitatii de judecata propriu - zisa.    Caracterele jurisdictiei sunt date de principiile ei. Principiile izvorasc fie din legi, cu precadere din Constitutie, fie din economia reglementarii. Principiile generale ale procesului civil produc efecte si la nivelul jurisdictiei muncii:

a. principii constitutionale generale: legalitatea, egalitatea in fata legii;

b. principii constitutionale cu privire la jurisdictie: impartialitatea si independenta judecatorilor, principiul aflarii adevarului, publicitatea dezbaterilor, dreptul la aparare;

c. principii de organizare a justitiei ca serviciu public: monopolul de stat, dublul grad de jurisdictie, egalitatea in fata justitiei, gratuitatea, jurisdictiile sunt permanente si sedentare, colegialitatea, unitatea functiei jurisdictionale, accesibilitatea;

d. principiile dezbaterilor: contradictorialitatea, nemijlocirea, continuitatea, dreptul la aparare, rolul activ al judecatorului, disponibilitatea, publicitatea si oralitatea.

Organizarea jurisdictiei muncii ca o jurisdictie speciala rezida in particularitatile raportului juridic generat de contractul de munca[6].

Principii specifice dreptului muncii:

A. Rezolvarea pe cat posibil amiabila a conflictelor de munca

Este de mentionat obligatia judecatorului de a incerca solutionarea amiabila a conflictului de drepturi, dand partilor sfaturi de impacare[7].

De lege lata, este obligatorie incercarea de a solutiona pe cale amiabila orice conflict de munca, inclusiv a conflictelor de drepturi.[8] Aceasta obligatie incumba ambelor parti.

B. Accesibilitatea

In ceea ce priveste accesibilitatea jurisdictiei trebuie precizat ca ea se realizeaza la nivelul jurisdictiei muncii prin doua imprejurari: gratuitatea justitiei, intrucat conflictele de munca sunt scutite de taxa de timbru, si proximitatea instantei.

Trebuie precizat ca gratuitatea jurisdictiei muncii nu este generala, adica nu se extinde asupra tuturor laturilor procesului. Vor putea fi cheltuieli de judecata in litigiile de munca: de exemplu cheltuieli de transport, onorariul de avocat.

C. Sarcina probei incumba angajatorului

Sarcina probei in conflictele de drepturi este una dintre cele mai importante imprejurari dintr-un proces.

In spirtul general al noului Cod al muncii, in concordanta cu traditia vechilor reglementari ale dreptului muncii, salariatul are o pozitie mai buna in conflictul de munca[9]. Sarcina probei ii incumba angajatorului.

Asadar, prin exceptie de la regula ca reclamantul trebuie sa-si dovedeasca pretentiile, indiferent daca este reclamant sau parat salariatul va putea pretinde angajatorului sa depuna dovezi in combaterea pozitiei sale (a salariatului). Aceasta spectaculoasa rasturnare ope legis a sarcinii probei, faptul ca angajatorul parat trebuie sa faca dovada falsitatii celor afirmate, dar nedovedite, de catre salariat, nu poate fi considerata ca fiind contrara prezumtiei de nevinovatiei. Afirmatiile salariatului capata prin forta legii valoarea unor prezumtii, mai presus de aprecierea judecatorului. Iar angajatorul trebuie sa rastoarne aceste prezumtii, cu dovezi directe, sau macar circumstantiale, care sa iveasca in mintea judecatorului prezumtii mai puternice decat cele reprezentate de afirmatiile salariatului.

D. Celeritatea

Cererile referitoare la solutionarea conflictelor de munca se judeca in regim de urgenta[10]. La fel si administrarea probelor, se face in regim de urgenta. Un alt aspect care scoate in evidenta celeritatea judecarii conflictelor de munca este lipsa apelului in aceasta materie. Hotararea pronuntata de prima instanta in litigiile de munca este executorie.

E. Compunerea instantei

Implicarea in procesul de jurisdictie a altor persoane decat partile este specifica dreptului muncii.

Judecatorii care solutioneaza in prima instanta litigiile de dreptul muncii sunt ajutati de asistenti judiciari, care sunt reprezentanti ai intereselor partilor in litigiu: salariatul si angajatorul. Asistentii judiciari participa la procesul jurisdictional, dar numai in mod consultativ, nu decizional.

F. Specializarea completului de judecata

Judecarea cauzei de catre un complet specializat este intotdeauna obligatorie, in ce priveste litigiile de munca. Completele care se pronunta in conflictele de munca sunt intotdeauna specializate, atat atunci cand judecata se face de catre o instanta unde exista o sectie specializata, cat si atunci cand nu exista o sectie specializata.

Specializarea completului de judecata si pluralitatea organelor de jurisdictie a muncii denota preocuparea legiuitorului pentru o jurisdictie a muncii calificata.

4. Partile conflictului de munca.

Prin art. 282 din Codul muncii pot fi parti in conflictelor de munca:

a). Salariatii, precum si orice alta persoana titulara a unui drept sau a unei obligatii in temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de munca;

b) . Angajatorii - persoane fizice si/sau juridice, agentii de munca temporara, utilizatorii, precum si orice alta persoana care beneficiaza de o munca desfasurata in conditiile Codului muncii;

c). Sindicatele au dreptul de a formula actiune in justitie in numele membrilor lor, fara a avea nevoie de un mandat expres din partea celor in cauza. Actiunea nu va putea fi introdusa sau continuata de catre organizatia sindicala daca cel in cauza se opune sau renunta la judecata. Rezulta logic, ca, anterior demersului organizatiei sindicale, salariatul in cauza trebuie consultat in legatura cu oportunitatea chemarii in judecata a angajatorului (art. 28 din Legea nr. 54/2003 privind sindicatele).

d). alte persoane juridice sau fizice care au aceasta vocatie in temeiul legilor speciale sau ale Codului de procedura civila.

Mostenitorii salariatului pot fi parti intr-un conflict de drepturi in urmatoarele situatii:

angajatorul trebuie sa despagubeasca salariatul decedat pentru prejudiciile materiale si/sau morale pe i le-a produs din culpa sa, de exemplu, neplata salariilor, a indemnizatiei de concediu etc. (art. 269 alin.1 din Codul muncii);

in cazul obligatiei de restituire cand salariatul decedat a incasat de la angajator o suma nedatorata, a primit bunuri care nu i se cuveneau si care nu mai pot fi restituite in natura sau daca i s-au prestat acestuia servicii la care nu era indreptatit este obligat la suportarea contravalorii lor (art. 273 din Codul muncii);

angajatorul trebuie sa fie despagubit de catre salariatul decedat pentru pagubele materiale si/sau morale pricinuite din vina si in legatura cu activitatea sa (art. 270 alin.1 din Codul muncii).

Tertii pot participa intr-un conflict de munca in anumite situatii prevazute de art. 49 - 56 din Codul de procedura civila, prin luarea in considerare a specificului raportului juridic de munca (interventia, cererea de chemare in garantie).

Procurorul. Potrivit art. 45 alin. 3 din Codul de procedura civila 'procurorul poate pune concluzii in orice proces civil, in oricare faza a acestuia, daca apreciaza ca este necesar pentru apararea ordinii de drept, a drepturilor si libertatilor cetatenilor'.

II. Solutioneze conflictelor de munca de instantele judecatoresti

Reguli generale

Jurisdictia muncii reprezinta ansamblul normelor legale care au ca obiect organizarea si functionarea organelor abilitate cu dreptul de a solutiona litigii de munca.

Potrivit art. 126 alin.1 din Constitutie 'Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite prin lege'. Rezulta ca aceste instante au competenta de drept comun in materia litigiilor de munca, rezolvarea lor de catre alte organe este exceptionala.

Potrivit art. 126 alin.5 din Constitutie prin lege organica pot fi infiintate instante specializate in anumite materii, cu posibilitatea participarii, dupa caz, a unor persoane din afara magistraturii.

Art. 284 alin. 1 din Codul muncii prevede ca judecarea conflictelor de munca este de competenta instantelor stabilite conform Codului de procedura civila.

Art. 2 pct. 1 lit.c din Cod procedura civila dispune ca tribunalele judeca, in prima instanta, conflictele de munca, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante. In acelasi spirit, art 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara[11] prevede
ca in cadrul tribunalelor functioneaza sectii sau, dupa caz, complete specializate si pentru
cauze privind conflictele de munca si asigurari sociale.

In temeiul unor dispozitii derogatorii, sunt conflicte (litigii) sau cereri referitoare la relatiile de munca ce se judeca in prima instanta, nu de tribunale, ci de judecatorii sau curti de apel. Hotararile pronuntate in fond de tribunale sunt definitive si executorii de drept (art. 289 din Codul muncii); ele pot fi atacate doar cu recurs (art. 80 din Legea nr.168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca), o atare competenta revenind curtilor de apel (art. 3 pct.3 din Codul de procedura civila), in cadrul carora functioneaza, de asemenea, complete specializate, pentru cauze privind conflictele de munca si asigurari sociale (art. 35 alin. 2 din Legea nr. 304/2004).

Organele de jurisdictie a muncii

Din coroborarea textelor legale, organele de jurisdictie a muncii sunt, in prezent, urmatoarele:

a.    instantele judecatoresti;

b.    consiliile (colegiile) de disciplina;

c.    alte organe care, pe langa activitatea lor principala si specifica, exercita si atributii sdictionale.

Competenta materiala

Competenta in general, desemneaza capacitatea unei autoritati publice, a unei persoane fizice sau juridice de a rezolva sau de a se pronunta asupra unei probleme[12].

In cadrul competentei jurisdictionale se face distinctie intre competenta materiala si competenta teritoriala.

Prin competenta materiala (rationae materiae) se delimiteaza pe verticala, pe linie ierarhica, intre instantele de grad diferit, sau intre instante de drept comun si instante speciale[13]. Competenta materiala este reglementata de norme imperative, partile nu pot nici chiar cu incuviintarea instantei, sa deroge de la aceste norme.

Judecatoria

Potrivit art. 1 pct. 1 din Cod procedura civila, judecatoriile judeca in prima instanta, toate procesele si cererile, in afara de cele date prin lege in competenta altor instante. Asadar, legea stabileste competenta generala sau de drept comun a judecatoriilor[14].

Potrivit dispozitiilor legale, judecatoria solutioneaza:

litigiile privind carnetul de munca (art. 8 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de munca, in vigoare pana la data de 01.01.2011);

cererile pentru constatarea indeplinirii conditiilor de reprezentativitate a organizatiilor sindicale de la nivelul unitatilor (art. 17 alin. 2 lit. h din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de munca);

cererile de autorizare a functionarii, ca persoane juridice, a caselor de ajutor reciproc ale salariatilor, precum si de inregistrare a acestora in registrul de persoane juridice .

Tribunalul

Prin modificarea Codului de procedura civila prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, tribunalului, i s-a conferit plenitudinea de competenta in ceea ce priveste solutionarea conflictelor de drepturi[16]. Dar, dupa modificarea si publicarea Legii nr. 304/2004 in anul 2005 s-a renuntat la infiintarea tribunalelor specializate de munca si asigurari sociale idee ce fusese apreciata[17] "ca fiind deosebit de pozitiva', intrucat ar fi asigurat "efectiv, in mai mare masura, specializarea judecatorilor in domeniile legislatiei muncii si, respectiv, al asigurarilor sociale () prin mentinerea stabilitatii lor la tribunalele amintite'.

Vor functiona, insa, in continuare, complete specializate pentru cauze privind conflictele de munca si asigurari sociale.

Tribunalul ca instanta competenta sa solutioneze conflictele dintre salariati si angajatori (art. 284 din Codul muncii) este competent sa judece si litigiile referitoare la modificarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publici, precum si pe cele referitoare la salarizarea sau conditiile de munca ale acestora.

Art. 284 alin. 1 din Codul muncii coroborat cu art. 70 din Legea nr.168/1999 privind conflictele de munca, aceste conflicte se solutioneaza de catre instante stabilite conform Codului de procedura civila.

Potrivit art. 2 pct. 1 lit. c din Codul de procedura civila, tribunalale judeca in prima instanta conflictele de munca, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante.

Curtea de apel

In materia conflictelor de munca, curtea de apel are competenta materiala de a judeca, in prima instanta potrivit art. 55 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, doar cererea formulata de conducerea societatii de suspendare a grevei pe un termen de cel mult 30 de zile de la data inceperii sau continuarii grevei, daca prin aceasta s-ar pune in pericol viata sau sanatatea oamenilor. Sub aspectul competentei teritoriale este competenta de a solutiona cererea de suspendare curtea de apel in a carei raza teritoriala isi are sediul unitatea. Regimul de solutionare cu celeritate a conflictelor de munca se regaseste si in judecarea acestei cereri in sensul ca aceasta se solutioneaza in termen de 7 zile de la inregistrare, iar hotararile pronuntate sunt irevocabile potrivit art. 56 alin. 2 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca.

Ca instante de recurs, judeca cererile indreptate impotriva sentintelor pronuntate de tribunal in conflictele de munca. In acest sens, art. 35 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 prevede ca si in cadrul Curtilor de apel functioneaza sectii sau dupa caz complete specializate pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, precum si pentru cauze de contencios administrativ si fiscal.

Competenta teritoriala

Art. 284 alin. 2 din Codul muncii dispune ca cererile referitoare la conflictele de munca se adreseaza instantei in a carei circumscriptie reclamantul isi are domiciliul. Este o derogare de la regula generala prevazuta de Codul de procedura civila, conform careia cererea se face la instanta domiciliului paratului (art.5). Derogarea este justificata avand in vedere ca de cele mai multe ori calitatea de reclamant o are salariatul, creandu-i-se astfel o facilitate. Chiar si atunci cand angajatorul este reclamant se da satisfactie cerintei apropierii justitiei de locul de munca.

Din termenii textului respectiv al Codului muncii rezulta ca, in domeniul conflictelor de munca, competenta teritoriala nu este alternativa, ci revine exclusiv instantei in a carei circumscriptie reclamantul isi are domiciliul sau resedinta ori dupa caz, sediul[18].

In acest sens, art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, care stabilea o atare competenta a instantei judecatoresti in a carei circumscriptie isi are sediul unitatea, a fost implicit abrogat de art. 298 alin. 2 din Codul muncii[19].

Sunt insa acte normative care stabilesc expres competenta teritoriala a judecatoriei in raport cu sediul unitatii in care isi desfasoara (sau si-a desfasurat) activitatea salariatul in cauza, de exemplu³:

art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de munca stabileste competenta teritoriala a judecatoriei in a carei raza teritoriala se afla unitatea care refuza eliberarea carnetului de munca;

art. 17 alin. 2 lit. b din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca prevede: constatarea indeplinirii conditiilor de reprezentativitate a organizatiilor sindicale este de competenta judecatoriei in a carei raza teritoriala se afla sediul unitatii.

Necompetenta teritoriala ca si cea materiala, daca nu a fost ridicata de parti, trebuie sa fie pusa in discutie de catre instanta, respectiv din oficiu. Exceptia de necompetenta este mijlocul procedural prin care una din parti poate solicita instantei de judecata investita cu solutionarea cauzei sa se desesizeze si sa trimita cauza spre solutionare la instanta de judecata sau la organul cu atributii jurisdictionale competent potrivit legii. Aceasta exceptie daca nu este ridicata de parti, de regula de catre parat intrucat el este afectat de chemarea in fata altei instante decat cea competenta[20], trebuie ridicata si pusa in discutia partilor de catre instanta de judecata intrucat nesocotirea normelor de competenta absoluta atrage nulitatea hotararii judecatoresti pronuntate.

Exceptia se judeca de catre instanta care a fost sesizata cu actiunea principala si se judeca cu prioritate fata de celelalte exceptii.

Asupra exceptiei instanta se va pronunta printr-o incheiere in cazul respingerii acesteia atunci cand o gaseste neintemeiata si va trece la judecarea pricinii, cel nemultumit putand sa faca, potrivit legii, apel sau recurs dupa darea hotararii asupra fondului (art. 158 alin. 2 din Codul de procedura civila).

Daca instanta gaseste exceptia intemeiata se va pronunta printr-o hotarare de declinare a competentei, consecinta acesteia fiind dezinvestirea instantei sesizate cu judecarea cauzei si trimiterea acesteia la instanta sau organul cu atributii jurisdictionale competent potrivit legii (art.158 alin.3/Cod procedura civila). Impotriva acestei hotarari se poate exercita recurs, in termen de 5 zile de la pronuntare. Dosarul va fi trimis instantei competente sau, dupa caz, altui organ cu activitate jurisdictionala competent, de indata ce hotararea de declinare a competentei a devenit irevocabila.

Compunerea instantei in conflictele de munca

Art. 58 alin.1din Legea nr. 304/2004 "completul pentru solutionarea in prima instanta a cauzelor privind conflictele de munca si asigurari sociale se constituie din doi judecatori si doi asistenti judiciari". Acestia din urma participa la deliberari cu vot consultativ; opinia lor se consemneaza in hotarare, iar opinia separata se motiveaza (alin.2).

Completul de judecata este prezidat, prin rotatie, de catre unul dintre membrii acestuia[21]. Desi din completul specializat pentru cauzele de conflicte de munca si asigurari sociale fac parte si asistenti judiciari, iar textul legal nu distinge, in practica asistentii judiciari nu prezideaza niciodata sedinta de judecata, ci numai judecatorii.

Conform art. 54 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, recursurile se judeca in complet format din 3 judecatori.

Statutul juridic al asistentilor judiciari

Statutul juridic al asistentilor judiciari este reglementat de Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, Hotararea Guvernului nr. 616/2005 privind conditiile, procedura de selectie si propunere de catre Consiliul Economic si Social a candidatilor pentru a fi numiti ca asistenti judiciari de catre ministrul justitiei, precum si conditiile de delegare, detasare si transfer ale asistentilor judiciari¹ si de Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti[22].

Numarul total al posturilor de asistenti judiciari si repartizarea acestora pe instante de stabilesc prin Ordin al ministrului justitiei. Consiliul Economic si Social propune candidatii in limita numarului de posturi din listele intocmite de confederatiile patronale si cele sindicale.

Numirea in functie este de competenta ministrului justitiei, pe o perioada de 5 ani.

Pot fi numiti asistenti judiciari cei ce indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

au cetatenia romana, domiciliul in Romania si capacitate deplina de exercitiu;

sunt licentiate in drept si dovedesc o pregatire teoretica corespunzatoare;

au o vechime in functii juridice de cel putin 5 ani;

nu au antecedente penale, nu au cazier fiscal si se bucura de o buna reputatie;

cunosc limba romana;

sunt apte, din punct de vedere medical si psihologic pentru exercitarea functiei (art.110 din Legea nr. 304/2004).

Asistentii judiciari se bucura de stabilitate (art. 111 alin.1), iar statutul lor juridic se aseamana cu cel al magistratilor.

Asistentii judiciari participa la deliberari cu vot consultativ si semneaza hotararile pronuntate. Opinia acestora se consemneaza in hotarare, iar opinia separata se motiveaza.

Rolul asistentilor judiciari este de a atrage atentia judecatorilor asupra intereselor partilor litigante. Asistentii judiciari sunt in realitate sustinatorii intereselor partilor aflate in proces.

Termenele de sesizare a instantei

Cererile in vederea solutionarii conflictelor de munca, potrivit art. 283 din Codul muncii, pot fi formulate:

a.      in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care a fost comunicata decizia unilaterala a angajatorului referitoare la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau incetarea contractului individual de munca;

b.     in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care s-a comunicat deciziei de sanctionare disciplinara;

c.      in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariati, precum si in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator;

d.     pe toata durata existentei contractului, in cazul in care se solicita constatarea nulitatii unui contract individual sau colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia;

e.      in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.

Potrivit art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de munca, impotriva masurii luate de unitate privind rectificarea din oficiu a inscrierilor efectuate, precum si refuzului de a inscrie in carnetul de munca unele date rezultand din acte sau de a efectua rectificarile unor inscrieri, in cazul neeliberarii carnetului de munca la incetarea activitatii, titularul se poate adresa cu plangere in termen de 30 de zile de la data comunicarii la judecatorie.

Referitor la constatarea indeplinirii conditiilor de reprezentativitate de catre organizatiile sindicale la nivel de unitate, legiuitorul nu a stabilit un termen; reprezentativitatea se constata de instanta de judecata la cererea acestora, hotararea fiind supusa recursului[23].

In ceea ce priveste casele de ajutor reciproc ale salariatilor care sunt asociatii fara scop patrimonial, Legea nr. 122/1996 nu stabileste un termen inauntrul caruia se face sesizarea instantei de judecata, salariatii hotarand momentul depunerii actelor in vederea dobandirii personalitatii juridice.

Termenele se calculeaza potrivit regulii stabilite de art. 1887 din Codul civil, adica se va exclude ziua in care termenul incepe sa curga, fiind insa inclusa in calcul ziua in care se sfarseste termenul[24].

Tribunalul judeca potrivit art. 71 si art. 73 din Legea nr.168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca coroborat cu art. 283 din Codul muncii cererile celor ale caror drepturi au fost incalcate dupa cum urmeaza:

a.   masurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau incetare a contractului de munca;

b.   constatarea nulitatii unui contract individual sau colectiv de munca sau a unor clauze ale acestora;

c.   constatarea incetarii unui contract colectiv de munca;

d.   plata despagubirilor pentru pagubele cauzate si restituirea unor sume care au format obiectul unor plati nedatorate pot fi cerute de salariati, precum si in cazul raspunderii patrimoniale ale salariatilor fata de angajator.

Persoana care a pierdut termenul de sesizare a instantei de judecata poate cere acesteia, pentru motive temeinice, repunerea in termen. Pierderea termenului trebuie sa fie consecinta unor imprejurari obiective de natura sa inlature culpa persoanei privind exercitiul tardiv al dreptului la actiune[25]. Sunt motive temeinice pentru repunerea in termen situatiile exterioare vointei si actiunii titularului dreptului care l-au impiedicat pe acesta sa-si exercite dreptul la actiune inlauntrul termenului de prescriptie .

Procedura de solutionare a conflictelor de munca. Hotararile.

Desfasurarea judecatii, ridicarea si rezolvarea exceptiilor procedurale - printre care si cele referitoare la competenta, pronuntarea si cuprinsul hotararilor, precum si caile de atac sunt supuse normelor de drept comun, cu unele particularitati determinate de specificul litigiilor de munca.

In solutionarea conflictelor de munca legea reglementeaza unele reguli procedurale speciale, imperativul fiind acela al urgentei[27].

Astfel, art. 286 din Codul muncii si art. 74 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca prevad ca cererile referitoare la solutionarea conflictelor de munca se judeca in regim de urgenta; termenele de judecata nu pot fi mai mari de 15 zile. Termenul de 15 zile are natura juridica a unui termen de recomandare relativ, incalcarea lui neavand efecte asupra valabilitatii hotararii judecatoresti pronuntate , cel mult putand atrage sanctionarea disciplinara a judecatorilor.

Investirea instantei se face, prin cererea de chemare in judecata, care trebuie sa aiba continutul unei cereri de chemare in judecata obisnuite[29], prevazut de art. 112 din Codul de procedura civila, cu precizarea ca, in ceea ce priveste cerinta aratarii dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de cerere ca, atunci cand cererea de chemare in judecata este formulata de catre salariat, dat fiind faptul ca sarcina probei este inversata in conflictele de munca, esentiala este doar mentionarea inscrisurilor, care urmeaza a fi infatisate de catre angajator. Efectele introducerii cererii de chemare in judecata sunt aceleasi, respectiv investirea instantei si fixarea cadrului procesual cu privire la parti, obiect si cauza.

Art. 286 alin. 3 din Codul muncii si art. 74 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca dispun ca partile sunt legal citate, daca citatia le-a fost inmanata cu cel putin o zi inaintea judecarii, spre deosebire de termenul legal de 5 zile stabilit de art. 89 din Codul de procedura civila pentru ca procedura de citare sa fie valabila.

Potrivit art. 89 din Legea nr. 168/1999 si art. 285 din Codul muncii toate actele de procedura intocmite potrivit dispozitiilor acestei legi sunt scutite de taxa de timbru[30]. Scutirea de taxa de timbru a actiunilor si cererilor formulate in materia conflictelor de drepturi respecta principiul ce guverneaza legislatia muncii, acela de protectie a salariatului. Principiul accesibilitatii este un principiu simetric, in sensul ca sunt scutite de timbraj atat actiunile introduse de catre salariati si organizatiile sindicale, cat si cele introduse de angajatori si organizatiile patronale.

La prima zi de infatisare, inainte de intrarea in dezbateri, instanta are obligatia de a incerca stingerea conflictului prin impacarea partilor . Neindeplinirea acestei obligatii de catre instanta atrage nulitatea absoluta a hotararii pronuntate intrucat instanta a nesocotit o norma juridica imperativa[32].

In art. 287 din Codul muncii este consacrata obligatia angajatorului ca pana la prima zi de infatisare sa depuna dovezile in apararea sa, sarcina probei revenind angajatorului.

Legiuitorul prin noua reglementare vadit superioara, Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, acorda celeritate solutionarii conflictului de drepturi, prin instituirea sarcinei probei unitatii printr-o norma juridica imperativa astfel incat nerespectarea acestei indatoriri procesuale atrage decaderea unitatii din dreptul de a propune dovezi, situatie ce ingreuneaza unitatii situatia in procesul respectiv.

In conflictele de drepturi sarcina probei este rasturnata in sensul ca aceasta revine unitatii. Este firesc sa fie asa, intrucat documentatia ce a stat la baza emiterii actelor unilaterale de catre unitate (decizia de concediere sau de sanctionare disciplinara a salariatului etc.) se afla la aceasta, contestatorul neavand acces la documentatie. Regula procesuala instituita de legiuitor este rationala si reglementata printr-o norma juridica imperativa a carei nerespectare confera instantei de judecata prerogativa de a decadea unitatea din beneficiul de a propune dovezi, trecand la solutionarea cauzei, unitatea fiind astfel sanctionata pentru intarzierea nejustificata in administrarea probatiunii. Cu toate acestea, chiar daca legiuitorul instituie procedura de urgenta in solutionarea conflictului de drepturi, daca se continua judecata, administrarea probatiunii este supusa acelorasi cerinte ale celeritatii, sub sanctiunea decaderii din beneficiul probei admise de instanta pentru partea care intarzie nejustificat administrarea acesteia.

Referitor la decaderea din proba, instanta o face de la caz la caz in functie de modul de apreciere al acesteia cu privire la notiunea de intarziere pe care o asociaza cu nejustificarea acesteia raportat la complexitatea litigiului, la posibilitatile de catre partile dispun pentru procurarea si administrarea lor[33].

Incadrandu-se in regimul de urgenta, hotararea prin care se solutioneaza conflictul de drepturi se pronunta in ziua in care au luat sfarsit dezbaterile, doar in situatii deosebite pronuntarea poate fi amanata cu cel mult 2 zile.

In conformitate cu prevederile art. 258 alin. 1 din Codul de procedura civila dispozitivul hotararii se intocmeste de indata ce s-a intrunit majoritatea completului de judecata si se semneaza de judecatori. Nesemnarea dispozitivului hotararii atrage nulitatea hotararii.

Amprenta celeritatii se regaseste si in posibilitatea amanarii pronuntarii hotararii cu cei mult 2 zile comparativ cu dreptul comun in materie potrivit caruia amanarea pronuntarii nu va putea fi mai mare de 7 zile.

Potrivit art. 79 din Legea nr. 168/1999 si art. 289 din Codul muncii hotararile instantei de fond sunt definitive si executorii, dar nu si irevocabile intrucat potrivit art. 80 din Legea nr. 168/1999, ele sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs in termen de 10 zile de la comunicarea hotararii pronuntata de instanta de fond. Caracterul definitiv al hotararii provine de la lege.

Prin reglementarea cuprinsa in Codul muncii hotararile judecatoresti pronuntate in materia conflictelor de munca sunt executorii respectiv pot fi puse in executare fara a mai fi necesara investirea cu formula executorie, intrucat acest caracter le este conferit de lege.

Hotararea se redacteaza si se comunica in termen de cel mult 15 zile de la pronuntare. Termenul de 15 zile cuprinde asadar atat operatiunea de redactare a hotararii - obligatie ce revine instantei de judecata - cat si operatiunea de comunicare ce revine grefierului.

Din coroborarea dispozitiilor art. 289 din Codul muncii cu dispozitiile art. 278 pct. 8 si art. 374 alin. (2) din Codul procedura civila rezulta ca hotararile pronuntate in prima instanta in materie de conflicte de munca pot fi puse in executare silita fara a mai fi investite cu formula executorie[34]. Asadar, hotararile pronuntate in fond sunt nu numai definitive, ci si executorii de drept.

Specific dreptului muncii este nu faptul ca hotararea primei instante poate fi pusa in executare, ci faptul ca ea nu trebuie investita cu formula executorie. Prin exceptie, se pot pune in executare fara investire si hotararile executorii provizoriu, precum si alte hotarari prevazute de lege care se executa fara formula executorie[35]. Printre acestea se numara hotararile de jurisdictie a muncii, potrivit art. 289 din Codul muncii, cu exceptia acelor hotarari prin care salariatul este obligat la daune catre angajator, caz in care caracterul executoriu se dobandeste odata cu irevocabilitatea.

Caile de atac

Hotararile date in solutionarea conflictelor si litigiilor de munca sunt susceptibile de a fi atacate numai cu recurs.

In cadrul procedurii de urgenta instituita de Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca siart. 286 alin. 1 din Codul muncii, termenul de recurs este mai scurt decat cel de drept comun, si anume de 10 zile conform art. 80 din lege. Daca Codul de procedura civila reglementeaza de regula doua cai de atac, apelul si recursul, Legea nr.168/1999 reglementeaza o singura cale de atac, recursul.

In conformitate cu prevederile art. 81 alin. 1 din Legea nr. 168/1999 in caz de admitere a recursului, instanta va judeca in fond cauza.

III. Solutionarea litigiilor de munca de catre consiliile sau colegiile de disciplina

Printre organele competente sa rezolve plangerile sau contestatiile
impotriva sanctiunilor disciplinare se afla si consiliile disciplinare (de disciplina) sau colegiile de disciplina.

Potrivit unor statute de personal sau profesionale, in anumite domenii sunt organizate si functioneaza consilii sau colegii, de disciplina.

Consiliile de disciplina sau colegiile de disciplina au ca trasura comuna faptul ca se constituie in anumite sectoare, caracterizate printr-o disciplina a muncii specifica, mai riguroasa. Ele sunt formate din specialisti din cadrul acelora ce cunosc indeaproape sarcinile si raspunderile specifice activitatii respective.

In acest sens, precizam Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic[36], Legea nr. 304/2004 in ceea ce priveste solutionarea contestatiilor personalului din magistratura, Legea nr.74/1995 privind exercitarea profesiunii de medic , Legea nr.81/1997 privind exercitarea profesiunii de farmacist, infiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Farmacistilor din Romania.

Bibliografie necesara aprofundarii:

1. A. Ticlea, Tratat de dreptul muncii, Editura Universul juridic, Bucuresti, 2008.
2. I.T. Stefanescu, Tratat de dreptul muncii, Editura Wolters Kluvers, Bucuresti,     2007.
3. R. Dimitriu, Legea privind solutionarea conflictelor de munca - comentarii si explicatii, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2007.
4. A. Ticlea, A. Popescu, M. Tichindelean, O. Tinca, C.Tufan, Dreptul muncii, Editura Rosetti, Bucuresti, 2004.
5. I.T. Stefanescu, Conflictele de munca, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000.
6. R. Dimitriu, Conflictele de munca si solutionarea lor, Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 2006.
7. C. Calinoiu, Jurisdictia muncii, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998.
8. O.M. Corsiuc, Solutionarea conflictelor de munca, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2004.
9. Culegere de practica judiciara in materia litigiilor de munca, Curtea de apel Bucuresti, Editura Universul juridic, Bucuresti, 2005.

Intrebari recapitulative:

1. Care sunt principiile jurisdictiei muncii?

2. Care sunt partile conflictelor de drepturi?

3. Precizati competenta materiala si teritoriala in solutionarea conflictelor de drepturi.

4. Care sunt termenele de sesizare a instantei in solutionarea conflictelor de drepturi?

5. Caracteristici ale procedura in fata primei instante.

Tema de casa.

1. Realizati o comparatie intre jurisdictia civila si jurisdictia speciala de dreptul muncii.

2. In calitate de avocat al unui salariat la o societate comerciala, intocmiti o cerere de chemare in judecata care sa aiba ca obiect obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale, neacordate in ultimile 3 luni.